187 matches
-
s-a bucurat de simpatia unui filosof ca John Stuart Mill și a unor literați ca H. G. Wells și Bernard Shaw, ultimul scriind chiar o piesă de teatru în sprijinul ideii, Press Cuttings, care însă a fost interzisă de Lordul Șambelan. Împotriva mișcării s-au pronunțat în Parlament oameni politici influenți, ca Lloyd George (evident!), Winston Churchill și premierul liberal Asquith. Mișcarea "sufragetelor" s-a stins o dată cu acordarea acestui drept femeilor în 1918 (pentru femeile în vîrstă de minimum 30 de
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Ceaușescu și a tovarășei Elena Ceaușescu, onoare rezervată numai oaspeților celor mai de seamă. La intrarea În Palatul Regal, președintele Nicolae Ceaușescu, tovarășa Elena Ceaușescu, regina Eisabeta a II-a și ducele de Edinburgh sunt Întâmpinați de lordul MacLean, lordul Șambelan al Curții Regale și ducele de Northumberland, mareșalul curții, care Îi conduc spre marea sală a palatului. Aici regina Angliei prezintă Înalților oaspeți pe membrii Casei Rgale. La rândul său, președintele Nicolae Ceaușescu prezintă persoanele care Îl Însoțesc: Regina Elisabeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ceva pe atunci, rosti „demnitarul“, parcă aducându-și aminte de ceva. — Cu abatele Gouraud, iezuitul, preciză Ivan Petrovici. Da, rogu-vă, așa-s oamenii noștri cei mai admirabili și mai demni! Căci era totuși om de viță veche, cu avere, șambelan și dacă ar... fi rămas în serviciu... Și uite că renunță subit la slujbă și gata, ca să treacă la catolicism și să devină iezuit, ba încă o face aproape fățiș, cu un fel de entuziasm. A murit la timp, zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
profesoral din București și ai studenților. La serbări au participat și membri ai corpului diplomatic: consulul Rusiei - de Giers, consulul Austro-Ungariei - Pogaçar, consulul Germaniei - von Ohnesseit, consulul Franței - de Frandin, dar și guvernatorul Basarabiei - generalul Constantinowitz și principele Al. Moruzzi - șambelan al Împăratului Nicolae II . Festivitățile au Început pe 20 octombrie, la ora 10, când trenul regal a oprit În gara Iași. Alături de rege și regină, În vagoane se aflau doamnele Mavrogheni și Bengescu - „dame de onoare”, doamnele Buri și Müler
CAROL I ŞI INAUGURAREA PALATULUI UNIVERSITAR DIN IAŞI (1897). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by I. NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1283]
-
rotație această îndatorire. Primul gentilom trage perdelele patului, numai lui revenindu-i aceasta sarcină. Precara intimitate a regelui s-a încheiat și redevine persoană publică. în camera regală pătrund membrii familiei regale, prinții de sânge și servitorii regali principali: marele șambelan, marele maestru și primul valet însărcinat cu garderoba regelui. Valetul principal se apropie de rege și-i picură în palme câteva picături de alcool diluat. Tot alaiul se îndreaptă spre camera de consiliu unde au loc câteva discuții de conveniență
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
alta, însoțit de garda sa personală și de aceia dintre fideli care au în grijă palatul: funcționarii și înalții ofițeri între care nu există încă o diferență clară. Cei mai importanți pentru merovingieni sînt referendarul, șef al scribilor și notar, șambelanul căruia îi este încredințată paza tezaurului, scneșalul și conetabilul, primul fiind mai mare peste servitori, cel de-al doilea peste grajduri, mareșalii, în sfîrșit, care se ocupă de cavalerie și de arme. În fruntea acestei societăți de slujitori se afla
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
din această nobilă familie 7. Balș ceruse acest act pentru a putea proba vechimea familiei sale în fața autorităților vieneze. La acea dată, pe baza serviciilor pe care le adusese Monarhiei de Habsburg, nutrea intenția de a solicita Înaltului Oficiu al Șambelanilor (Oberstkämmereramt) acordarea demnității de șambelan sau cameralist al Curții din Viena. Deoarece verificarea originii, vechimii și nobilității familiei fiecărui solicitant era făcută în mod foarte riguros de către funcționarii acestei instituții, el a început să adune dovezi în acest sens, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Balș ceruse acest act pentru a putea proba vechimea familiei sale în fața autorităților vieneze. La acea dată, pe baza serviciilor pe care le adusese Monarhiei de Habsburg, nutrea intenția de a solicita Înaltului Oficiu al Șambelanilor (Oberstkämmereramt) acordarea demnității de șambelan sau cameralist al Curții din Viena. Deoarece verificarea originii, vechimii și nobilității familiei fiecărui solicitant era făcută în mod foarte riguros de către funcționarii acestei instituții, el a început să adune dovezi în acest sens, cu câțiva ani înaintea depunerii cererii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
spre mai mare valabilitate, de reprezentantul consular din Iași al Austriei, Joseph Edler von Raab, și al Rusiei, A. Panin 11. Traducerile germane autentificate ale acestor acte au fost depuse la 30 august 1816 de Balș la Înaltul Oficiu al Șambelanilor din Viena. Alături de acestea, pentru o mai precisă informare a instituției vieneze, a mai depus o interesantă istorie a familiei întocmită de el personal, intitulată "Privire istorică, documentată, a conjuncturilor genealogice și politice ale familiei Balș sau Balsa, Balza, Balsișio
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
act de danie de la "voievodul Alexandru cel Bun", din anul 1401, prin care acesta era răsplătit pentru serviciile făcute țării 20. Pentru secolele XV-XVI, informațiile documentare privitoare la această familie fiind mai puține, în arborele genealogic înaintat Înaltului Oficiu al Șambelanilor din Viena 21 nu s-a putut face o legătură clară între întemeietorii acestui neam boieresc și acel Crâste Balș, menționat în spița de neam, precum și în anaforaua Divanului, după un ispisoc din 1598, ca având drept copii "pe Matieș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
întemeiat că boierul Vasile Balș a fost autorul inițial al studiului intitulat "Tractaturile prin cari s-au închinat țeara de către Bogdan Voevod, Domn al Moldaviei, împărățind Sultan Baiazet al II-lea", ce s-a păstrat până în secolul XIX, "între hârtiile șambelanului Balș", după cum afirma N. Iorga 50, care-l desemnează ca fiind autorul primei versiuni a lucrării despre "tractate", corectându-l pe Mihail Kogălniceanu, ce o atribuise inițial lui Nicolae Costin. De altfel și Kogălniceanu avea apoi să publice o ediție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Iorga confunda personajul, considerând că ar fi vorba de un boier moldovean, din familia Balș, ajuns ofițer la curtea regilor poloni 52. Ori, după cum se poate vedea și din genealogia familiei, singurul boier ce a ajuns să primească demnitatea de șambelan, însă, a Curții din Viena, a fost boierul Vasile Balș53. Acest fapt, conjugat cu preocupările sale istorice, ce răzbat din toate scrierile sale, întărește convingerea noastră că el este autorul lucrării respective. Memoriul din ianuarie-februarie 1791 prezintă o viziune politică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
măsuri de supraveghere polițienească la adresa lui Balș și a tuturor celor ce aveau relații cu Aubernon 283. Pentru serviciile aduse Monarhiei de Habsburg, Vasile Balș a dorit să obțină una din cele mai înalte demnități existente în imperiu, anume cea de șambelan sau cameralist al Curții din Viena. Obținerea titlului era condiționată de probarea cu acte, de către solicitant, a nobilității și a vechimii familiei sale. De aceea, pentru a-și atinge scopul, în timpul peregrinărilor întreprinse de-a lungul anilor la Iași, Lemberg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
baza anaforalei Divanului Moldovei ce adeverea veridicitatea informațiilor pe baza cărora aceasta a fost întocmită 288. Alături de traducerile autorizate ale acestor acte, în anul 1816, baronul Vasile Baș a mai depus, pentru o mai precisă informare a Înaltului Oficiu al Șambelanilor din Viena și o interesantă istorie a familiei Balș, pe care o întocmise chiar el personal, care ilustrează o bună cunoaștere a trecutului, nu numai al poporului român (fiind un reprezentant al teoriei privitoare la originea sa daco-romană), ci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și muntene, cât și din lucrările unor istorici din secolul XVII, precum Carl du Fresne, seigneur du Cange sau din cele ale unor autori bine cunoscuți în epocă, precum Schlözer, Sulzer sau Engel. Înainte de luarea unei decizii, Înaltul Oficiu al Șambelanilor din Viena a solicitat și părerea Guberniului Galiției în privința solicitării făcute de Balș. Guvernatorul Hauer, răspunzând pe 6 noiembrie 1818 contelui Wrba, șeful oficiului, sprijinea cererea baronului bucovinean, reafirmând faptul că acesta provenea dintr-o veche familie nobilă, ce deținea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
clericale din Moldova. Nu era uitată nici menționarea faptului că în funcția de căpitan al Bucovinei a depășit granițele prerogativelor funcției, ceea ce a condus în final la pensionarea sa290. În cele din urmă, în toamna anului 1818, Înaltul Oficiu al Șambelanilor din Viena a decis, pe baza acestei recomandări, a meritelor și a actelor prezentate, să-i fie conferită consilierului gubernial Vasile baron von Balș demnitatea de șambelan al Curții din Viena. Alături de el, în lista șambelanilor din acel an, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
pensionarea sa290. În cele din urmă, în toamna anului 1818, Înaltul Oficiu al Șambelanilor din Viena a decis, pe baza acestei recomandări, a meritelor și a actelor prezentate, să-i fie conferită consilierului gubernial Vasile baron von Balș demnitatea de șambelan al Curții din Viena. Alături de el, în lista șambelanilor din acel an, au mai fost înscriși baronul Johann Bodmann, precum și conții Franz Buol-Schauenstein și Josef Bethlen 291. Vasile Balș devenea, astfel, primul nobil român care a ajuns la această înaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
1818, Înaltul Oficiu al Șambelanilor din Viena a decis, pe baza acestei recomandări, a meritelor și a actelor prezentate, să-i fie conferită consilierului gubernial Vasile baron von Balș demnitatea de șambelan al Curții din Viena. Alături de el, în lista șambelanilor din acel an, au mai fost înscriși baronul Johann Bodmann, precum și conții Franz Buol-Schauenstein și Josef Bethlen 291. Vasile Balș devenea, astfel, primul nobil român care a ajuns la această înaltă demnitate, de membru în colegiul șambelanilor cezaro-crăiești, alcătuit până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
el, în lista șambelanilor din acel an, au mai fost înscriși baronul Johann Bodmann, precum și conții Franz Buol-Schauenstein și Josef Bethlen 291. Vasile Balș devenea, astfel, primul nobil român care a ajuns la această înaltă demnitate, de membru în colegiul șambelanilor cezaro-crăiești, alcătuit până la acea dată numai din înalți nobili austrieci, cehi, unguri sau poloni. Odată cu retragerea sa din viața publică și cu înaintarea în vârstă, documentele care să-l amintească devin tot mai rare. În același timp, temperamentalul Balș de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
prilej de odihnă și relaxare. În ultimii ani, odată cu șubrezirea organismului și a sănătății, reședința sa s-a schimbat adesea între Cernăuți și Viena, unde a consultat medici dintre cei mai renumiți. În timpul unei astfel de șederi în capitala imperiului, șambelanul cezaro-crăiesc Vasile baron von Balș s-a îmbolnăvit grav și, în pofida tuturor intervențiilor medicale, a decedat pe 3 februarie 1832, la etatea de 76 de ani. Din protocolul morților, păstrat în arhiva Primăriei orașului Viena, rezultă că decesul a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
la îndeplinire de avocatul dr. Schmeidl, prin intermediul Agenției consulare austriece din Iași, abia în anul 1834, după purtarea unor îndelungi tratative diplomatice și după plata taxelor succesorale de cei îndreptățiți 296. Pe de altă parte, la câțiva ani după moartea șambelanului Vasile baron von Balș, Cancelaria Aulică Unită Austriaco-Boemiană notifica în anul 1836 Guberniului Galiției că, deoarece acesta nu a avut descendenți direcți în linie masculină, care să poată fi înălțați la rangul de baroni, demnitatea aceasta urma a fost ștearsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
care, prin viața și activitatea sa plină de succese remarcabile, dar și de mari suferințe și dezamăgiri, a marcat profund evoluția primelor patru decenii ale stăpânirii habsburgice în acest colț de țară. În același timp, prin trecerea în neființă a șambelanului Balș, lua sfârșit una din cele mai spectaculoase inserții a nobilimii moldovene, în cadrul mai larg al nobilității austriece, nu fără a lăsa însă ecouri destul de puternice în cadrul familiei Balș, fapt ce poate explica, într-o oarecare măsură, atitudinea filo-austriacă manifestată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Un armorial românesc din 1813. Spița de neam a familiei Balș dotată cu steme, București, 1981. 5 HausHofund Staatsarchiv, Wien, Oberstkämmereramt, Adels-Archiv, K. 5, B. 12, nr. 4. 6 Ibidem. 7 Ibidem. 8 Mihai-Ștefan Ceaușu, Noi informații genealogice privitoare la șambelanul Vasile Balș (1756-1832) și familia sa (I), în "Arhiva Genealogică", II (VII), 1995, 1-2, Iași, p. 51. 9 Maria Dogaru, op. cit., p. 59. 10 Ibidem, p. 61. 11 Ibidem, p. 53-55. 12 HausHofund Staatsarchiv, Wien, Oberstkämmereramt, Adels-Archiv, K. 5, B.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
50 Nicolae Iorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (1688-1821), vol. II, Epoca lui Petru Maior, București, 1901, p. 80-81. 51 Ibidem, p. 82, nota 1. 52 Ibidem, p. 80. 53 Mihai-Ștefan Ceaușu, Noi informații genealogice privitoare la șambelanul Vasile Balș (1756-1832) și familia sa (I), în "Arhiva Genealogică", II (VII), 1995, 1-2, Iași, p. 48 și urm. 54 HausHofund Staats Archiv Wien, Vertrauliche Akten Kaiser Franz, Karton Nr. 147 (alt 150), v. anexa II. 55 Jean Touchard, op. cit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Ibidem. 283 Ibidem. 284 Teodor Balan, Documente bucovinene, vol. IV, Cernăuți, 1938, p. 41-42. 285 Ibidem, p. 42. 286 Ibidem. 287 HausHofund Staatsarchiv, Wien, Oberstkämmereramt, Adels-Archiv, K. 5, B. 12. 288 Ibidem. 289 Mihai-Ștefan Ceaușu, Noi informații genealogice privitoare la șambelanul Vasile Balș (1756-1832) și familia sa (I), în "Arhiva Genealogică", II(VII), 1995, 1-2, Iași, p. 53. 290 HausHofund Staatsarchiv, Wien, Oberstkämmereramt, Galizischen Gubernium, Zl. 4891/1818. 291 Ibidem, Zl. 955/1818. 292 Archiv der Stadt Wien, Totenbeschauprotokoll, 1832. 293
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]