432 matches
-
de multă vreme și acum avea o săptămână liberă, voia să-i vadă, așa cum făcea în fiecare an. Mai întâi la buni și apoi la mare. Într-o zi, vărul ei Alex a urcat-o mai mult cu forța în șareta trasă de Puiu, un cal brun al dispensarului din localitate „Hai , că n-ai ocazia asta în toate zilele, nu te mai sclifosi !„ îi zicea el râzând... Ce cursă de coșmar ! La început, credea că va rezista, apoi, când drumul
SEMNE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383494_a_384823]
-
cal brun al dispensarului din localitate „Hai , că n-ai ocazia asta în toate zilele, nu te mai sclifosi !„ îi zicea el râzând... Ce cursă de coșmar ! La început, credea că va rezista, apoi, când drumul o luă la vale, șareta a început să zboare, Alex râdea și-l conducea pe Puiu cu siguranța celui care făcuse plimbarea asta de atâtea ori ! „Dar dacă sare o roată, la viteza asta, tu mă auzi, Alex ! oprește, da’ ce supărare m-a pus
SEMNE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383494_a_384823]
-
Paris, omul de toate zilele, cu șarmul, apucăturile și slăbiciunile lui. Copilărie furată „Timp de zece ani am hoinărit de dimineață până seara, într-un fel de paradis. Când a trebuit să-l părăsesc și să plec la liceu, în șaretă am avut o criză de dis-pe-rare, de care-mi mai amintesc și astăzi”, scrie în 1987. E prima mare ruptură a vieții lui. Lasă în urmă ulița copilăriei, umbrită de nuci, și Coasta Boacii, pășunea din Rășinari pe care o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92448_a_93740]
-
prăfos, iar toamna băltit și noroios, dacă nu era total desfundat. Dar și ploaia preface praful Într-o noroială aurie vîrtoasă, care se lipea de roți și de spițe, iar caii se Înglodau În lut ca-n aluat. Chiar și șaretele ușoare, și pînă și trăsura domnului subprefect lăsau urme adînci În glod, darămite o căruță greoaie la care erau Înhămați doi cai povarnici și silnici. Pe locul din față, fără coviltir, stătea un domn În jur de patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
atît de săracă și nici atît de -, să zicem -, neatrăgătoare, ca să nu se fi găsit și pentru ea un evreu cinstit care s-o facă fericită. Probabil că la toate astea reflecta domnul Brener (pentru că așa se numea), săltînd În șareta sa ori de cîte ori roțile o dădeau pe arătură. PÎnă la Seghedin mai era Încă mult, cel puțin două-trei ore, el Însă nu se zorea. Nu se mai folosea deloc de bici și slăbise și hățurile. Caii știau drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ori roțile o dădeau pe arătură. PÎnă la Seghedin mai era Încă mult, cel puțin două-trei ore, el Însă nu se zorea. Nu se mai folosea deloc de bici și slăbise și hățurile. Caii știau drumul pentru că trăgeau deseori la șareta asta (așa să-i spunem) pe direcția Arad-Seghedin și invers, fiindcă domnul Brener făcea drumul ăsta măcar o dată pe lună pentru negoț, fie la Arad, fie la Mako, Timișoara, Kecskemet, Subotica, Novi Sad și chiar la Budapesta - cu șareta. Lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la șareta asta (așa să-i spunem) pe direcția Arad-Seghedin și invers, fiindcă domnul Brener făcea drumul ăsta măcar o dată pe lună pentru negoț, fie la Arad, fie la Mako, Timișoara, Kecskemet, Subotica, Novi Sad și chiar la Budapesta - cu șareta. Lăsă deci șareta pe seama cailor și se lăsă și el pradă gîndurilor. La ce se gîndea un tîrgoveț evreu din Europa Centrală În ziua morții sale - putem numai presupune. Așa cum putem doar presimți la ce se gîndeau sau visau fiicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
așa să-i spunem) pe direcția Arad-Seghedin și invers, fiindcă domnul Brener făcea drumul ăsta măcar o dată pe lună pentru negoț, fie la Arad, fie la Mako, Timișoara, Kecskemet, Subotica, Novi Sad și chiar la Budapesta - cu șareta. Lăsă deci șareta pe seama cailor și se lăsă și el pradă gîndurilor. La ce se gîndea un tîrgoveț evreu din Europa Centrală În ziua morții sale - putem numai presupune. Așa cum putem doar presimți la ce se gîndeau sau visau fiicele tîrgovețului evreu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-o de ochi ca o mioapă (ca Hana, care purta ochelari). Apoi zări imediat În spatele ei, de fapt În spatele oglinzii - pentru că În spatele ei nu se afla nimeni și nici un fel de drum - un drum de țară noroios străbătut de o șaretă. Pe locul din față stătea tatăl ei. Își scosese chiar o țigară din buzunar de care-și apropie flăcăruia chibritului, lăsînd biciul În poală. Acum arunca chibritul printr-un arc Înalt, În noroi. După care strînse brusc hățurile. Acum avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
stătea tatăl ei. Își scosese chiar o țigară din buzunar de care-și apropie flăcăruia chibritului, lăsînd biciul În poală. Acum arunca chibritul printr-un arc Înalt, În noroi. După care strînse brusc hățurile. Acum avu În fața ochilor grozăvia... În șaretă săriră doi bărbați. Fetița gemu În vis, după care se ridică din pat și strînse oglinjoara placată În sidef, pe care pînă atunci o ținuse În palma nădușită de sub așternut. Doamna Brener, care În noaptea aceea dormea cu copilul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de un gînd: Machiavelli! Montesquieu ar fi reprezentat spiritul legilor, iar Machiavelli, care ar fi fost Napoleon al III-lea, i-ar fi expus politica sa oribilă“. Dialog În infern Între Montesquieu și Machiavelli va junge În Franța cu o șaretă, sub o claie de fîn (un țăran contrabandist fusese Încredințat că În cutia de carton dosea tutun de contrabandă), ca pe filiera celor care disprețuiau tirania să se propage În Întreaga țară. Dar cum oamenii iubesc mai degrabă siguranța nelibertății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
în iarna anului 1900. Oficiul era tot la Secuieni, prin Secuieni se lua legătura cu Bacăul, iar telefonul cu manivelă a funcționat până s-a făcut Oficiu poștal la Lunca. De la Secuieni, poșta era luată de poștașul care avea o șaretă cu un cal (Boca); apoi era împărțită prin sate. În același timp colecta scrisori, pachete, lua corespondența și o ducea la Secuieni. XI. 3 Instalarea regimului politică comunist: o dictaturș în numele poporului. Lichidarea adversarilor politici în momentul în care se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Sudului strălucea pe un cer fără nori. Tiaré zâmbi indulgentă: — Am ținut-o tot așa până la trei dimineața și când ne-am dus la culcare nu cred că vreunul din noi era prea treaz. Le spusesem că pot să ia șareta mea ca să-i ducă atât cât ține drumul, pentru că după aceea aveau de mers mult pe jos. Proprietatea Atei era chiar acolo, într-un clin al muntelui. Au pornit în zori și băiatul pe care l-am trimis cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
masă - pește crud, banane fripte și pui - que sais-je, masa tipică a indigenilor -, și în timp ce mânca a văzut o fetiță care era alungată de la ușă deși plângea amarnic. Nu i-a dat atenție, dar când a ieșit să-și ia șareta să pornească spre casă a văzut-o din nou pe fetiță ținându-se puțin de-o parte; îl privea cu un aer jalnic și lacrimile îi șiroiau în continuare pe obraji. A întrebat pe cineva ce a pățit fetița și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
face și bine. I-am trimis Atei un mesaj prin băiat că am să vin ori de câte ori va trimite după mine. Viața e grea și uneori natura are o plăcere cumplită de a-și chinui copiii. Cu inima grea am mânat șareta înapoi către căminul meu confortabil din Papeete. Multă vreme nici unul dintre noi nu scoase nici un cuvânt. — Dar Ata n-a mai trimis după mine, reluă într-un târziu doctorul, și întâmplarea a făcut să nu mai merg multă vreme în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
doi ani - sau poate chiar trei, căci în Tahiti timpul se scurge pe nesimțite și e greu să nu-i pierzi șirul. Dar într-un târziu i se aduse doctorului Coutras mesajul că Strickland e pe moarte. Ata aținuse calea șaretei care ducea poșta la Papeete și-l implorase pe vizitiu să se ducă imediat la doctor. Însă când sosi chemarea, doctorul era plecat și află vestea abia seara. Era imposibil să mai pornească la o oră atât de târzie așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pământului, alături de vaca care ne dădea laptele de zi cu zi nouă copiilor, că eram trei frați. Ne-au lăsat doar vițica tânără de vreun an. Cotorișcă poate numai ca să sfideze bunul simț și-a ales pe Cezar cal la șareta sa, iar președintele ceapeului pe Mircea. Ceapistul șef era o fostă slugă de pe o moșie oltenească, absolvent a două clase elementare. Cum în 1927-28 a fost ultima migrație în comună când au venit olteni și tulceni pentru că li se dădeau
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
un buchet ce putea să concureze cu succes acum cu “Busuioaca de Bohotin”, numai că al tatălui meu era natural, fără să fie stropit cu chimicale, un vin ecologic cum s-ar zice în zilele noastre. Când primarul venea cu șareta acasă, Cezar se oprea cu el direct la poarta noastră și ce ocări primea “birjarul” din partea celor două femei, vai de el. Abia dacă reușea apoi să-l ducă de căpăstru până la el la poartă. Îmi povestea la vie bunica
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
dimineață înainte de program pe la primărie, prin care o ruga să se ocupe de această lucrare importantă. De când se apucase de lucru făcea numai greșeli. Era cu gândul în altă parte, astfel că abia scrisese câteva pagini. Primarul fusese plecat cu șareta în localitatea învecinată cu treburi administrative. Pe drumul spre primărie auzise de electrocutarea lui George și nu știa cum să-i spună. - Bună ziua, Frusina, ce faci? i se adresă cu o voce blândă, când intră pe ușa biroului unde lucra
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
târziu, cât și pe cel luat în arendă de la nașii lor de cununie, chiaburi și cu multe hectare de pământ avute înainte de confiscare și deportare. A fost jale mare în neamul nostru în acea zi. Mircea a ajuns cal la șareta primarului Cotorișcă, așa îl poreclise satul, care stătea lângă noi și ori de câte ori trecea calul cu șareta pe la poarta noastră, mama izbucnea în plâns și îl blestema pe primar. Cezar, mai tânăr cu un an decât Mircea, a ajuns calul președintelui
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
multe hectare de pământ avute înainte de confiscare și deportare. A fost jale mare în neamul nostru în acea zi. Mircea a ajuns cal la șareta primarului Cotorișcă, așa îl poreclise satul, care stătea lângă noi și ori de câte ori trecea calul cu șareta pe la poarta noastră, mama izbucnea în plâns și îl blestema pe primar. Cezar, mai tânăr cu un an decât Mircea, a ajuns calul președintelui de G.A.C. Erau doi cai tineri, grași și frumoși, mândria părinților mei. De aceste animale
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
Bine, atunci am să dau telefon să stabilesc în primul rând cu postul tău și apoi mai vedem ce va fi și cu fata. - Mulțumesc, mami. Viorel nu mai rezista tentației de a o vedea pe Săndica, așa că trecu cu șareta pe la ea la gazdă, în timpul aceleiași zile. Când bătu la poartă, ieși gazda care nu fusese la muncă în acea zi, având alte treburi casnice de rezolvat. Când a văzut cine este la poartă, la început a crezut că a
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XV DIN NOU IN DOBROGEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405]
-
idee din cap, Viorel. - Acum plec, dar vom mai discuta. La revedere... - La revedere și te rog să fii mai prudent, nu te mai da în spectacol. Ai familie și ar trebui să ai grija ei. Viorel se urcă în șaretă, întoarse calul și părăsi poarta, în timp ce Săndica, foarte supărată, se retrase în camera sa și începu să plângă. Asta îi mai lipsea acum, un nebun iresponsabil. Cum naiba de tot îi găsește ea? Parcă îi caută cu lumânarea. Așa a
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XV DIN NOU IN DOBROGEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405]
-
soția sa. - Colegi nu înseamnă familie. În cel mai bun caz pot însemna prieteni, dar nu familie. - Ai și tu dreptate. Bine atunci, mai vorbim. Eu am plecat. Mă bucur că v-am văzut. Părăsi imediat biroul, se urcă în șaretă și dispăru după grajd. - Hai, Săndica, să ne facem câte o cafea până ne apucăm de treabă. - Nu a spus soțul tău că sunt bună de cinste? Atunci fac eu cinste cu o cafea. Am luat din București cafea bună
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XV DIN NOU IN DOBROGEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405]
-
acesta nu a putut afla decât că tânăra a intrat în magazie și apoi nu mai știe nimic. I-a povestit subordonatei sale că a fost găsită de inginerul Axinte în stare de inconștiență și adusă urgent la dispensar cu șareta, apoi cu salvarea la spital. Cel care i-a asigurat primul ajutor, a fost doctorul Țigănuș și tot el a chemat și salvarea să o transporte de urgență la spital. Când a auzit numele lui Viorel, Săndica parcă a avut
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]