93 matches
-
linia lui Marin Sorescu - poezia cu subînțeles, care în general place cititorilor pentru că îi flatează (limbajul aluziv dovedind că poetul se... bazează pe inteligența lor). Într-un mod neinspirat, Radu Herjeu vulgarizează însă modul de exprimare sorescian, printr-o oralitate șarjată și prin obiceiul de a face cititorilor cu ochiul: „măi moarte, stai așa pe vine / și aranjează-ți faldurile / să-ți spun eu cum stă treaba / văd că ți-ai luat-o-n cap / și te dai mare / te lauzi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
XIII-lea. Corpusul acesta a cunoscut o circulație universală, inclusiv în cultura românească. Pasaj anticipat de un fragment din articolul „A lo que salga“ (1904), în Ensayos, 1966, vol. 1, p. 611. Papárrogopulos este, după cum sugerează criticii, o caricatură extrem de șarjată a lui Marcelino Menéndez Pidal, mostră, din perspectiva lui Unamuno, de scriitor „ovipar“ (vezi mai sus, Introducere, p.XX. Gil Blas: roman picaresc al scriitorului francez André René Lesage (1668-1747), tradus în spaniolă de Padre Francisco José de Isla (1706-1781
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în rîpa/ Care-i Dumnezeu cînd cască/ Să ne oglindim în lacul/ Cu mătăsuri lungi de broască”. Imaginea alienantă a provinciei nu mai este cea din textele bacoviene, de pildă. Ceva esențial s-a schimbat, începînd cu atitudinea: agresiv-ironică, provocatoare, șarjată. Programatică, sistematică, deriziunea maculează blasfemiator sublimul. Pe cer, păsările sînt asemenea urmelor/dejecțiilor lăsate de muște. Rîpa e Dumnezeu cînd cască. Lacul - topos romantic, naturist al oglindirii înaltului - e acoperit cu mătăsuri... de broască. Puritatea, moralitatea sînt caricate, nu fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe cetitor să sară pasajul acesta cu italice, incoherent în aparență și a cărui explicație o va găsi în povestirea ce-l urmează”. Gîndurile lui Laurențiu sînt reproduse, într-adevăr, cu italice, în secvențe lirice autonome; fiecare dintre ele e șarjată, caricaturizînd teatral discursul amoros flamboaiant: „Diana, ce de deplîns călăreț svîrlit-se pe oblîncul destinelor tale sirepe...”. Urmează un comentariu auctorial între paranteze, cu corp de literă îngroșat: „(Paranteza aceasta se petrece cu capul între mîini. Laurențiu retrăiește cu o precizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tentă socială, anticlericală sau licențioasă) se situează textele unor colaboratori precum N.D. Cocea sau Felix Aderca (ultimul - cu un mai pronunțat apetit experimental). Texte stranii cu deschidere fantastică sau onirică publică, ocazional, Claudia Millian și Mircea Eliade. Printre cele mai șarjate bucăți în proză de la Contimporanul se numără - în afara textelor lui Jacques G. Costin și Urmuz - cele semnate de Romulus Dianu („Rezumat pentru femeile urîte“, „De inimă albastră...“ („Romanță 1897“, „Dama cu inima sgîriată“ ș.a.), Sergiu Dan („Rocambole. Mare roman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
clasice” de dragoste, lansează autoironii burlești („Ultima și cea mai deplorabilă secrețiune a creierului meu este domnul Habacuc”) și, după grotești peregrinări prin universul prostituatelor, agrementate cu episoade narcomane, își abandonează eroul într-un „sfîrșit de roman” bombastic. Gustul futurist - șarjat și mecanicist prin excelență - pentru compromiterea sentimentalismului, paseismului, individualismului romantic îi răspunde un „danț buf, cu reverențe și mecanice cadențe”, prin care grotescul schemei „ascunse” este scos la lumină. Comicul, ludicul au rolul de a compromite speciile canonice. O proză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ce iese dintre coordonatele tradiționale ale literaturii mai mult sau mai puțin «realiste» căreia îi preia doar «gramatica» aparentă, pentru a se desfășura (...) în virtutea unei inerții sui generis a limbajului (...) utilizate cu o funcție hipertextuală, ca derivate (parodice) sau imitații (șarjate) ale unor texte și, mai ales, stiluri literare. Cum însă hipertextul rezultat suportă, pe întinse porțiuni, o deturnare în sensul acelei «hipertrofice funcții magice» ce transformă «numitul în real», se ajunge, în final, la textul urmuzian crescut (...) pe ruinele vechilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lor, privindu-se cu intensitatea și profunzimea unui sentiment constant, ce nu putea fi calificat decât iubire. De cele mai multe ori, schița câte un mic gest, studiat, grațios, vaporos, nonșalant, și oglinda îi răspundea pe măsură: de dincolo gestul survenea dilatat, șarjat sau exacerbat, adesea încetinit. De data aceasta, chipul din oglindă îl privea surâzător, dar liniile aproape verticale de la colțurile gurii atârnau într-un rictus fals, ce ascundeau cumplitele dureri ce-i torturau coloana. Și a recunoscut, în acel rictus, zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fie...! Adică așa și-așa... Și de aia vrem să te-ntrebăm: sîntem vinovați sau nu? Autorul: Dar voi ce credeți? Gh. P. unu:...Păi ..., la drept vorbind... sîntem vinovați (de accentuat derizoriul în care cade cuvîntul "vinovat"; în continuare, șarjat "banchetul" cu pîrjoluțe, vin... și împăcarea cu sine... adică cu propriile porcării...) Gh. P. doi:...Da , sîntem vinovați... Gh. P. unu:...Și nevinovați... Gh. P. doi:...da, și nevinovați... (simultan vor spune aceste două cuvinte din ce în ce mai neclare, cu literele inversate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
asemănătoare din spațiul românesc. Nu e vorba În nici un caz de a demitiza niște iluzii grosolane sau de a preveni pericole posibile. Houellebecq evită prejudecățile pozitive sau negative despre ideea de sectă religioasă chiar dacă realismul reprezentării lui este pe alocuri șarjat. În primul rînd, secta elohimită vizează, la fel ca religiile tradiționale, atingerea vieții eterne, Înlaturarea morții. Dar, față de ele, doctrina seculară asimilează și Încurajeaza cercetarea științifică În ocurență genetica, prin care se va ajunge la reîncarnarea individului pe baza replicării
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
libertini N-au trăit În secolul al XVIII-lea, n-au inventat romanul sadic. Fac parte mai degrabă din generația care l-a redescoperit, după 1968, generația lui Philippe Sollers. Literatura lor evocă cruzimea și energia instinctului, uneori autentic, alteori șarjat. Libertinii sînt, desigur, În același timp, niște dandy. Vor să epateze, cruzimea lor afișată este tocmai una din formele de manifestare a acestei voințe de epatare, de scandal, de exploare a frontierelor pe care umanul le are În comun cu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
personaje care traversează agonic, sau brutal, situațiile cele mai banale - pentru că tocmai lipsa de orizont a acestor situații constituie sursa unor dezechilibre incurabile. Din acest punct de vedere, contrastiv, literatura Mariei Redonnet oferă o reprezentare mult mai puțin realistă, mai șarjată, față de colegii ei care, deturnat, reușesc totuși să descrie cu minuțiozitate omul contemporan. Personajele Mariei Redonnet sînt ținute În mod artificial la temperaturi joase, pentru a nu constitui noi capete de acuzare În procesul literaturii celei mincinoase. Literatura ei refuză
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al doilea. Le citești mai Întâi așa cum le citeai pe cele din prima carte și iluzia că nu s-au schimbat nici cărțile, nici autorii, oricare ar fi diferențele, poate persista preț de câteva pagini.” Este prima introspecție orchestrată literar, șarjată, Întreprinsă de Chevillard, prima Întâlnire civilizată (ne amintim de Dublul lui Dostoievski) Între scriitor (borgesianul Thomas Pilaster, 1934-1997, autorul romanului “Zâmbetul morților”, căruia i s-au decernat simultan premiile Jules și Edmond - sic! - Goncourt, și proprietarul unei fermecătoare egerii, Lucie
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un grup de turiști germani adunați ciorchine sub turnul Eiffel. Societatea occidentală duce la absurd, va să zică, obliterarea libderului-arbitru. Antoine hotărăște să se sinucidă și urmează un curs În sensul acesta. Este capitolul cel mai reușit al romanului.Umorul nevinovat sau șarjat al autorului se Înnegrește, fiind bine recuperat atît În registru politic, cît și afectiv, de critica socială, respectiv de biografie, ambele susceptibile de infuzii retorice cu patetism. Pe de altă parte, cursul de sinucidere este o parodie la miriadele de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Procedeul folosit este arta portretului poetic realizat prin îmbinarea unor trăsături de idei și estetică a poeziei cu imagini de text reprezentative. Portretele, de factură impresionistă, sunt enunțate cu aplomb, fără trac; ele țin de tehnica crochiului: linia este sentențioasă, șarjată sau energică și grațioasă. De exemplu, poetul Matei Gavril: ""Un copil lovește cerul" conturează un poet orgolios, energic, solar, cu porniri și dăruiri generoase". " Actul creației este o dureroasă naștere, ... și cântecul este îngerul coborât în strană, este o rugăciune
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1 Loc. cit., p. 63. din școala care și-a bătut joc cu cea din urmă cruzime de ardelenism. Vorbind de o piesă localizată (Revizorul lui Gogol), în care localizatorul, dl P. Grădișteanu, pune în gura unui tip graiul ardelean șarjat, ridiculizat, Eminescu protestează, zicând că: "...a face ridicolă o pronunție înlăuntrul unui ș-aceluiași popor este procedura unui om care caută efect cu orice preț"1 . Dar această "procedură a unui om care caută efect cu orice preț" este procedura
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cotlon al demisolului clădirii din Armeană, sîntem vizitați de Baba, venit într-un juriu. Nu-mi pot reprima orgoliul de-a reproduce momentul în care, arătîndu-i pînza la care lucram, îi și divulg titlul: Nuntă la Dorohoi. Cu specificul destul de șarjat al tîrgului... bilingv. Declanșîndu-i marelui pictor de gen grimasa încîntată. În alt moment, mai tîrziu, îmi intitulam textul din Cronica Taci cu baba!. Și mă amuzam pe seama blîndeții cu care maestrul îngăduia răzgîiaților lui ciraci toți talentați, evident să i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fie...! Adică așa și-așa... Și de aia vrem să te-ntrebăm: sîntem vinovați sau nu? Autorul: Dar voi ce credeți? Gh. P. unu: ...Păi..., la drept vorbind... sîntem vinovați (de accentuat derizoriul în care cade cuvîntul "vinovat"; în continuare, șarjat "banchetul" cu pîrjoluțe, vin... și împăcarea cu sine... adică cu propriile porcării...) Gh. P. doi: Da, sîntem vinovați... Gh. P. unu: ...Și nevinovați... Gh. P. doi: ...da, și nevinovați... (simultan vor spune aceste două cuvinte din ce în ce mai neclare, cu literele inversate
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]