763 matches
-
Autobuzul reprezintă teritoriul, așezarea, spațiul. Toate așezările sunt azi provizorii, instabile. Iată acesta are avantajul de a fi și mobil. Mobilitate demografică la propriu. În cel mai pur sens al termenului. Un fel de șatră. Autobuzul e un fel de șatră. Interesant în acest schimb cultural e că avem și comunicare chimică. Probabil e unicul caz de contact uman în care comunicarea chimică joacă cel mai important rol în recunoaștere. După ce coboară din autobuz, o femeie se declară oripilată: „Dumnezeule, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
afară de paznic, care se trăsese sub o streașină, să nu l ude ploaia. În timp ce Costăchel și Petrache își făceau socoteala să plece acasă, primăria s-a umplut de larmă și de pași apăsați. Ce se aude, Petrache? Parcă-i o șatră de țigani. Spunând acestea, Costăchel a pus mâna pe clanța ușii, gata s-o deschidă. În clipa următoare, ușa a fost smulsă și dată de perete. În prag s-au proptit Vrăbioi și Catârcă... Încătărămat cu centură, diagonală și împodobit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cu bardaca plină cu vin. Hai, băiete, așază-te colea. Trage-ți blidul dinainte, că dacă mai lungești vorba eu leșin de foame. Cum văd eu, măi Costache, ți-o mers bine pe unde ai umblat. Ia descarcă traista! Ho, șatră! Lasă-mă să-mi prind sufletul și ți oi povesti și toaca-n cer... După ce și-au pus burțile la cale, s-au așezat la gura sobei. Vinul aburind gustat gospodărește le dădea chef de vorbă... Strașnic om, căpitanul cela
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ca pe niște pietre: nu cred să fie cineva în stare să comită o faptă mai demnă de condamnat! - Nici eu... nu cred! - Așa e! Și ceea ce este și mai grav, nici nu și amintea bine numele țigăncii, din ce șatră făcea parte. - Nu ți-a dat nici un indiciu cât de cât plauzibil? - A încercat să îngaime ceva. Nu știu cât pot conta pe cele spuse, cât de verosimile au fost mărturiile ei. Nu avem însă altceva de făcut decât să ne agățăm
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mai suntem oameni. Nu mai putem fi noi. Cine știe ce ne mai așteaptă!? - Mai întâi să-l găsim, pe urmă vom vedea, vom vedea după aceea. - Eu sper că oamenii legii vor fi în stare să descopere un copil, în orice șatră ar fi el, și ni-l vor reda... Cel puțin așa cred! Trăim o nefericită lecție de viață pe care n-am meritat-o, dar trebuie s-o suportăm cu stoicism. Te rog din suflet, nu mai plânge, s-ar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
plânsul, secătuită cu totul. La Miliție, colonelul Priboi îi spuse lui Alex că situația este deosebit de dificilă, e un fel de a căuta un ac într-un car cu fân. De regulă, căldărarii nu au o evidență clară a componenților șatrei; sunt cazuri când nu-și înregistrează nou născuții și nici pe cei care mor. Dar vom face tot ce e posibil, îl asigură colonelul pe Alex : Vom anunța toate județele limitrofe, vom investiga... Din ziua aceea, în casa familiei Georgescu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Nu era seară când Alex venea de pe șantier în care Ina să nu-l întrebe : - Ai mai fost pe la Miliție.? Trebuie să-i întrebi mereu: ce au mai aflat în legătură cu cazul nostru? Investighează, au vreun semnal, știu pe unde umblă șatrele? Am impresia că organele Miliției se mișcă prea încet. A trecut atâta vreme și ei nimic! Ancheta merge în pas de melc. Poate nici nu au întreprins o anchetă temeinică și noi așteptăm și așteptăm...! - Cum poți să crezi că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în cazul în care îl revendicați pe copilul vostru adevărat, Mihăiță al cui va fi? - Ce întrebare e asta, Jane? Al nostru! Nu-ți dai seama ce ar însemna atât pentru el cât și pentru noi să-l dăm la șatră!? - Ba bine că nu, dar abia în situația aceasta lucrurile se complică și mai mult! - Crezi!? - Sunt convins! Dar știu și eu, poate or fi și căi pe care acum nu le putem întrevedea, unele ni le pune la dispoziție
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
rugăm să vorbești cu bulibașa lor. Ai mai multă experiență, ești mai diplomat, ai întâlnit în cariera ta fel de fel de cazuri...! - Care bulibașă și ce să-i spun? - Știi tu mai bine... Uite, am aflat deja că o șatră s-a instalat aseară în lunca Jeravățului. Să încercăm! Te ducem noi cu o mașină până acolo, ce zici? - Și de unde știți voi că e tocmai șatra căutată? - Vom lua toate șatrele pe rând până o s-o găsim pe cea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să-i spun? - Știi tu mai bine... Uite, am aflat deja că o șatră s-a instalat aseară în lunca Jeravățului. Să încercăm! Te ducem noi cu o mașină până acolo, ce zici? - Și de unde știți voi că e tocmai șatra căutată? - Vom lua toate șatrele pe rând până o s-o găsim pe cea care are ca bulibașă pe unul Iorgu, dacă nenorocita aceea, se referea la Olga, mi a spus adevărul! - Măi oameni buni, eu pledez în procese, nu în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mai bine... Uite, am aflat deja că o șatră s-a instalat aseară în lunca Jeravățului. Să încercăm! Te ducem noi cu o mașină până acolo, ce zici? - Și de unde știți voi că e tocmai șatra căutată? - Vom lua toate șatrele pe rând până o s-o găsim pe cea care are ca bulibașă pe unul Iorgu, dacă nenorocita aceea, se referea la Olga, mi a spus adevărul! - Măi oameni buni, eu pledez în procese, nu în șatre! Dacă m-aș duce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
căutată? - Vom lua toate șatrele pe rând până o s-o găsim pe cea care are ca bulibașă pe unul Iorgu, dacă nenorocita aceea, se referea la Olga, mi a spus adevărul! - Măi oameni buni, eu pledez în procese, nu în șatre! Dacă m-aș duce, s-ar putea să mă luați de acolo cu targa, mai știi? - Nu ești tu omul să nu găsești o cale de a ieși din orice situație. Te rugăm, te implorăm, Jane! Ar fi de dorit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sub acoperișul casei lor. Nici o clipă nu îl alunga din mintea și sufletul ei. Și ea și Alex îl iubeau cu adevărat. Dar mai era și celălalt, și i se frângea inima nu pentru faptul că se afla într-o șatră țigănească, ci pentru că acesta nu știa nimic despre mama lui adevărată. Era și el un biet copil, dus de vitregiile sorții și nevoit să trăiască departe de părinții lui de sânge. Dacă Jan ar vrea să încerce, măcar să încerce să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
știa nimic despre mama lui adevărată. Era și el un biet copil, dus de vitregiile sorții și nevoit să trăiască departe de părinții lui de sânge. Dacă Jan ar vrea să încerce, măcar să încerce să-i contacteze pe cei din șatră, gândi ea. Dar Jan nu le dăduse nici o speranță în acest sens. Obosită de atâtea frământări ale sufletului, adormi pe o melodie ce o exersa Mihăiță la vioară, în camera alăturată, de câteva zile. Cânta așa de frumos! În serile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu le dăduse nici o speranță în acest sens. Obosită de atâtea frământări ale sufletului, adormi pe o melodie ce o exersa Mihăiță la vioară, în camera alăturată, de câteva zile. Cânta așa de frumos! În serile cu lună plină, copiii șatrei, de la gângurașii însoțiți de mamele lor, până la flăcăii cărora le mijea mustața sau codanele mânzoace, toți făceau cerc în jurul lui Iorgu Stănescu, starostele șatrei, și-l implorau îndelung până acesta, în cele din urmă, se îndupleca: - Bunule, mai zi-ne
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în camera alăturată, de câteva zile. Cânta așa de frumos! În serile cu lună plină, copiii șatrei, de la gângurașii însoțiți de mamele lor, până la flăcăii cărora le mijea mustața sau codanele mânzoace, toți făceau cerc în jurul lui Iorgu Stănescu, starostele șatrei, și-l implorau îndelung până acesta, în cele din urmă, se îndupleca: - Bunule, mai zi-ne paramisa 1 aceea începută acum două seri despre neamul nostru de departe și de demult... te rugăm bunule, te rugăm!... Bătrânul bulibașă își mângâia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ațâțat mereu cu vreascuri uscate. Focul își ridica limbile flăcărilor vii, jucăușe, neastâmpărate ca și polatia de puradei ce-l înconjurau. își spunea și el, la rândul său, poveștile sale. - Mai mulți danci și puradei alergau să-i aducă stăpânului șatrei un bețigaș care avea în vârf un ochi de foc. Deși o jerbă de scântei se răspândea în jurul acestui căpețel de lemn, mâna 1 paramisa povestea lor mică îl ținea strâns, fiind învățată cu explozia de steluțe lansate de jarul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de la fiecare rămurica, se prefăcea a o folosi, după care o arunca socotind-o netrebuitoare. Aceasta, aproape stinsă, o dată ajunsă în vatra încă încinsă cu jăratic, se reaprindea. Întotdeauna, la asemenea prilejuri, Vișinel, unul dintre cei mai răsăriți copii din șatră se afla la dreapta, și Voica, o fetișcană plină de incuri, la stânga bulibașei, sorbindu-i fiecare cuvânt ca pe o literă scoasă dintr-o carte sfântă. După un timp, văzând că starostele întârzie începerea povestirii, copiii nerăbdători se gândeau să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se piardă prin timp rădăcinile. Și apoi voi știți că meseria noastră este una dintre cele mai vechi de pe pământ? Au făcut-o bunicii bunicilor noștri, a făcut-o tatăl meu și acum o fac eu cu toți cei din șatra noastră. Și mai este ceva: vorba noastră este dreaptă, între noi nu are loc minciuna, lăcomia, înșelăciunea. Ținem ca neamul nostru să rămână întreg; de aceea fetele noastre nu le dăm altor flăcăi veniți din aiurea, oricât de chipeși ar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
n-a fost niciodată ușor. Port de o viață în suflet câteva cuvinte dintr-un cântec pe care îl moștenesc de la tatăl meu, care și el îl știa de la tatăl lui, și pe care îl cânta când se abăteau peste șatră norii grei ai necazurilor: Udați de ploi, uscați de vânt și arși de ger, țiganii nu au un loc al lor pe pământ! Vin din Nicăieri merg spre Nicăieri cu doruri de dor; cântul lor plâns poveri de tăceri, pârjolitor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
au uitat zestrea de suflet. - Viața noastră este agățată de soare, de verdele luncilor, de drumurile colbăite, fără capăt, de dealuri și văi, încălzită de cântecul strecurat prin site de jale și de nădejdi. Oricâte necazuri s-au abătut peste șatre, niciodată nu am îngenuncheat sub stele, fiindcă mândria noastră e mai înaltă decât Cerul. - Eu știu toate aceste înțelepciuni de la bătrânul bulibașă Brandrabur, care a trăit aproape o sută de ani. El m-a învrednicit în ultimul ceas al vieții
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cea mare pe care trebuie s-o aveți față de părinții și neamul vostru. Luna, care se oprise în loc să asculte și ea tot ce le istorisea bulibașa alor săi, deși era și ea somnoroasă, așteptă până se stinseră focurile din vetrele șatrei. Apoi plecă în sălașul ei de după dealul Godăeștilor. Focurile potolite afară aprindeau în corturi scenele de dragoste ale tinerilor care topeau dorurile consoartelor doritoare de dezmierdări și îmbrățișări. Copiii șatrei dormeau demult. După un timp toată șatra dormea, punând pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și ea somnoroasă, așteptă până se stinseră focurile din vetrele șatrei. Apoi plecă în sălașul ei de după dealul Godăeștilor. Focurile potolite afară aprindeau în corturi scenele de dragoste ale tinerilor care topeau dorurile consoartelor doritoare de dezmierdări și îmbrățișări. Copiii șatrei dormeau demult. După un timp toată șatra dormea, punând pe perna odihnei truda zilei care se săvârșise, pentru că nu după mult timp avea să înceapă o altă zi, cu alte încercări, sub un cer luminat sau umbrit de multele vicisitudini
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
focurile din vetrele șatrei. Apoi plecă în sălașul ei de după dealul Godăeștilor. Focurile potolite afară aprindeau în corturi scenele de dragoste ale tinerilor care topeau dorurile consoartelor doritoare de dezmierdări și îmbrățișări. Copiii șatrei dormeau demult. După un timp toată șatra dormea, punând pe perna odihnei truda zilei care se săvârșise, pentru că nu după mult timp avea să înceapă o altă zi, cu alte încercări, sub un cer luminat sau umbrit de multele vicisitudini ale vieții hărăzite acestor nomazi ai pământului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a înroși orizontul de răsărit, bulibașa închise pentru câteva clipe ochii, dar se trezi fără să cunoască dulceața ce o aduce cu sine tihna somnului. O dată cu toți ai lui, începea să-și macine neliniștile la chemările noii zile. Văzându-și șatra toată în picioare, de pe fața sa fugiră toate înnegurările. Își clăti fața cu lumina de lichid a zorilor și, ca în fiecare început de zi, lua viața, cu toate ale ei, bune și rele, de la capăt... Pe valea Jeravățului se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]