822 matches
-
mic de la mâna dreaptă, un inel cu pecete luci În soarele leneș de vară. În spatele vizitatorului, o femeie solidă tocmai urca o scară pe niște picioare groase, dar neuniforme. Ajungând la ultimul raft, extrase o carte de referință, coborî și șchiopătă Într-o cameră adiacentă. Din aceeași cameră, doctorul Röser se apropie - fără a scoate un zgomot, aproape plutind, ca o meduză În apă. Zărindu-mă, afișă un zâmbet budist. — Ce dorește domnul? Bibliotecarul nu părea să mă recunoască. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
așa arăta realitatea. Egală până la Dumnezeu. Da, cum să nu. Oare oamenii chiar credeau că mărcile sociale dispăreau doar pentru că se lepădau de haine? De ce-ar fi fost goliciunea o condiție umană mai autentică decât alta? Dora traversă strada. Șchiopătând cu douăzeci de metri mai În spate, priveam haina ei sclipind printre copaci și mașinile parcate. Dar cum Își ținea capul, ridicat, sau plecat? Ridicat. Plecat. Nu, ridicat. (Juca cumva șotron?) Deodată mi-am dat seama că bocancii mei chițăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
au Întâmplat de când mi-am Întrerupt povestirea și am legat un ciorap de mătase În jurul acestor pagini răsfirate. Acum e deja duminică seara, 8 iulie, au trecut aproape două zile de la ciocănitul puternic de la ușa mea - și intră Ivan Britz, șchiopătând. La Început nu-mi venea să-mi cred ochilor. A trebuit să-mi repete de câteva ori că nu venise cu nici un inspector. Manetti? Karla Manetti? Ivan n-avea nici o treabă cu geniul orașului. Totuși, dacă vroia să ne facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
liniște. Prin toate zidurile pătrund râsetele morților. Asta înseamnă în zilele noastre căldura căminului. Un asediu al zgomotului. Întorcându-mă de la serviciu, am făcut o escală. Omul din spatele casei de marcat și-a ridicat ochii când am intrat în magazin șchiopătând. A băgat mâna sub tejghea, cu privirea ațintită în continuare asupra mea, și a scos ceva împachetat în hârtie maronie, spunându-mi: — Dublu ambalat. Cred că o să vă placă. A pus obiectul pe tejghea și l-a lovit ușurel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
desigur - dacă le-am ucis? zic. Ăsta e genul de îndreptățiri de care are nevoie? Își întinde buzele în sus și în jos, ca să atingă cu rujul rujul care e deja pe ele. Mă apropii de ea cu un pas, șchiopătând, și o întreb: Oare acum sunt suficient de rănit în ochii ei? Își ține umerii drepți și-și freacă buzele între ele. Și le deschide încet; rămân lipite până în ultimul moment. Doamne ferește să sufere cineva vreodată mai mult decât suferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zidurile de dulapuri și cufere. Printre baricadele de cabinete de colecție și tăblii de pat, mă angajez într-un alt canion de mobile. În spatele meu, Helen strigă: — Poate aflați cum să prefaceți țărâna în pâine. Și eu îmi continui drumul, șchiopătând. Și ea strigă: — Unde vă duceți? Ieșirea e pe-aici. În dreptul unei vitrine irlandeze cu frontonul spart cotesc la dreapta. În dreptul unui cabinet Chippendale negru de lac japonez cotesc la stânga. În spatele tuturor acestora, vocea ei zice: — Poate reușiți să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
reușiți să produceți la nesfârșit energie nepoluantă. Poate reușiți să călătoriți în timp ca să preîntâmpinați tragediile. Ca să învățați. Ca să cunoașteți tot felul de oameni. Poate reușiți să le oferiți oamenilor vieți împlinite și fericite. Poate că nu e suficient să șchiopătați printr-un apartament zgomotos pentru tot restul vieții. În dreptul unui paravan brodat, o săgeată indică o direcție, deci o iau în cealaltă. Pagerul îmi sună din nou; e Nash. Și vocea zice: Dacă puteți să omorâți un om, poate reușiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe care le faci. Poate ajungi în iad pentru lucrurile pe care nu le faci. Pentru lucrurile pe care nu le termini. Pagerul îmi sună din nou și zice că e un mesaj important. Și eu îmi văd de drum, șchiopătând. Capitolul 16 Nash stă la bar. Stă singur, la o măsuță din spate, în întunericul luminat doar de o lumânare mică de pe masă, și-i zic: Da, i-am primit miile de mesaje pe pager. Ce-i așa de important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de încordare îi amintise de leziune. Visase cu ochii deschiși. Plutea și era relaxat. Valiumul își făcuse efectul. Funcționase tot restul zilei sub efectul calmant al medicamentului. Pe la prânz, se dusese cu doi colegi să bea ceva. Unul observase că șchiopătează. — Ce-i cu tine, John, îi spuse, ți-ai întins vreun mușchi în timpul meciului? Nu, venise răspunsul prompt al lui Bull, care tocmai devenise conștient de sine, e doar un fleac. Margoulies coborâse cu liftul urât mirositor până la subsolul spitalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un ștreang. Întotdeauna arăta de ziceai că tocmai se Întoarce de la o beție și, dacă ar fi să-i descriu Înfățișarea printr-un singur cuvînt, aș zice că arăta șifonat. CÎnd am reușit să ies din Hotel și să pornesc șchiopătînd prin cameră, Jerry n-a avut nimic Împotrivă. Era groaznic la capitolul gospodărie, și nu obiecta la nimic din ce făceam eu, nici măcar cînd scoteam umplutura din Stanley, lucru care-mi plăcea la nebunie, și cînd mă băgam printre arcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu-i fermă de găini. Afară! Găinile scoaseră un cotcodăcit indignat și ezitară un moment. Dar când Mma Makutsi își împinse scaunul să se ridice, se întoarseră și se îndreptară spre ușă, de data aceasta în frunte cu cocoșul ce șchiopăta stângaci. De îndată ce rezolvă problema găinilor, Mma Makutsi își reluă privitul pe ușă. Îi displăcea profund umilința de a fi nevoită să ușuie găinile din propriul ei birou. Se întreba câte absolvente de primă mână ale Colegiului de Secretariat din Botswana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la peron; un marfar încărcat cu minereu de cupru extras din minele din Zambia era garat, iar mecanicul stătea la taclale sub un copac cu un angajat al căilor ferate. Un câine cu un picior schilodit, leșinat de căldură, trecu șchiopătând pe acolo. Un copilaș curios, cu muci la nas, îi aruncă lui Mma Ramotswe priviri furișe, de după o masă, apoi se ascunse chicotind când ea îi zâmbi. Urma trecerea frontierei și coada ce înainta greoi în fața clădirii albe în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
spaimă cînd silueta lui se profilă În golul orbitor de la intrare. El rămase acolo cîteva clipe, fără Îndoială pentru a-și obișnui ochii - „singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos“ - cu penumbra și Înaintă apoi, șchiopătînd ușor, pînă cînd se opri În fața ei și o cercetă cu o privire care părea că vrea să o hipnotizeze. — Cum te cheamă? Întrebă el, autoritar. — Carmen... Carmen de Ibarra. - Carmen de Ibarra, repetă el. Bine... De-acum Înainte nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
văzut că avea ochii albaștri, ușor îngălbeniți, o față mare, cu trăsături ferme, semănînd foarte mult cu un actor care te impresionează fără să scoată un cuvînt, doar încruntîndu-se ori doar zîmbind subțire și strîmb. S-a apropiat de birou, șchiopăta ușor, costumul de lînă, era destul de cald pentru luna aprilie, puteai crede că vara se năpustise deja peste lume, atârna în dreptul umerilor, mînecile păreau prea lungi. Cravata era desfăcută și un nasture de la cămașă se ițea din spatele ei. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
niște nimeni. Anonimi. Fără responsabilitatea de-a mai organiza ceva. Nimeni nu-i privește, nu le cere bani, nu încearcă să le vândă ceva. Mergând pe jos spre pod, sunt invizibili. În sărăcia lor sunt în siguranță. Packer începe să șchiopăteze ușor din cauza pantofilor purtați invers. Evelyn deschide gura. Apoi scuipă. Da, fata învățată să nu se scarpine niciodată în public scuipă pe stradă. Packer se leagănă, se lovește de ea, și ea îl prinde de braț. O rotește cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Momentul nostru cel mai cutremurător. Sfârșitul perfect ar fi ăsta: după expirarea perioadei de închiriere, proprietarul dă peste noi exact la timp pentru a o salva pe plăpânda Miss America. Pe o Lady Zdreanță înnebunită. Câțiva dintre noi am ieși șchiopătând, clipind și plângând, la lumină. Restul am fi scoși pe targă și vârâți în ambulanțe pentru o călătorie în sunetul sirenelor spre spital. Filmul ar putea face apoi un mic salt, arătându-ne pe toți în jurul patului în timp ce Miss America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
neîngrijită și capul pătrat să pară de două ori mai mari. Pe lângă coada lui de cal, Ducele Vandalilor mai poartă cămașă și pantaloni de piele cu franjuri lungi, fluturându-i din fiecare cusătură. Își mestecă guma cu nicotină. Mama Natură șchioapătă în sandale cu toc care îi arată degetele retezate de la picioare, iar colierul cu clopoței scoate clinchete la fiecare pas. Ronțăie o lumânare de cuișoare-nucșoară. Ne încălzim cu toții în bluze de poet cu horbote precum cele ale lordului Byron. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întâmplare. Al unui alt detectiv. Ochii i se îngustează, și, scuturând din cap, omul cu agendă și stilou zice: — Pifda măfii dă ficălos! Când vorbește se întrevăd jumătățile limbii ținute împreună de copci negre. Detectivul care-l aduce pe băiețel șchiopătează. Toate cele cinci lame au dispărut. După asta, Cora a trebuit să discute cu cineva de la o clinică. Nimeni nu știe cum a intrat în posesia specimenului ăluia biologic din laborator. După asta, fiecare bărbat din departament își scarpină scrotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cuprinse degetele iar restul tălpii până la călcâi îi rămase atârnat în afară. Luana își afundă laba piciorului în pantoful uriaș al Anitei, fără să reușească a-i găsi capătul. Se prinseră de braț și porniră agale la plimbare. Cea mare șchiopăta, aia mică târâia din greu pantoful ce se încăpățâna să rămână în urmă. Agățate una de alta făceau un dans de balansoar, sus și jos. Oamenii de pe stradă priveau cu sprâncenele ridicate mersul ciudat al celor două. O dată ce ochii le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu putea să Înainteze prea repede, așa că se bălăbănea și arăta caraghios. Toți copiii au râs și țin minte că mie mi-a fost rușine, aș fi vrut alt tată, unul cu picioare zdravene. A crezut c-o să scape de șchiopătat, dar se vede că n-a izbutit. Credeți cumva c-ar fi putut să mă dea uitării? a zis el fără să o privească. Nici vorbă de-așa ceva. Au trecut mulți ani de când Îl cunosc, dar, din ce-mi amintesc
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și adevărată. Când mi-am adunat puterile, m-am ridicat în picioare din mijlocul dezastrului, m-am clătinat, m-am echilibrat. Cuvintele îmi veniră în minte fără să le caut: Doctorița Randle nu te poate nici ajuta, nici apăra. Am șchiopătat până în bucătărie și m-am apucat să scot din dulap scrisorile Primului Eric Sanderson. 7 Cripto-zoologia rechinilor pur conceptuali, sistemele de apărare cu dictafoane și spargerea codului becului într-o selecție de scrisori primite de la Primul Eric Sanderson (Primită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un junghi ascuțit în genunchiul stâng și-am gemut încercând să-mi las greutatea pe el. Am văzut-o pe Scout dispărând pe după cabină și l-am auzit pe Fidorous spunând: — A atacat barca. A venit drept spre noi. Am șchiopătat, am ocolit cabina și-am ajuns pe puntea din față. Fidorous stătea la capătul trambulinei cu balustradă care se întindea deasupra apei, la proră. Ținea ceva în mână, un fel ciudat de armă. — Eric Sanderson, strigă văzându-mă. Haide. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o trîntesc în obraz. Să știi, am nasul mai lucid decît al tău. Și creierul e mai lucid. Io țin minte mai bine, mai mult, mai corect decît bipezii. Memoria mea afectivă e superioară, prin comparație cu-a voastră. Iese șchiopătînd (șchiopătează ca să mă impresioneze) și-și mîrîie înjurătura: Ștele tău de muiere! Mă ridic prudent, cu grija de-a nu ameți. În geamuri, bate o ploiță care aduce a Bach. Fac repede duș, fără să mă uit la carnea monstruos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
trîntesc în obraz. Să știi, am nasul mai lucid decît al tău. Și creierul e mai lucid. Io țin minte mai bine, mai mult, mai corect decît bipezii. Memoria mea afectivă e superioară, prin comparație cu-a voastră. Iese șchiopătînd (șchiopătează ca să mă impresioneze) și-și mîrîie înjurătura: Ștele tău de muiere! Mă ridic prudent, cu grija de-a nu ameți. În geamuri, bate o ploiță care aduce a Bach. Fac repede duș, fără să mă uit la carnea monstruos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
zgardă Select Club și gata, efect garantat. Mă bagatelizezi și te bagatelizezi. Dacă nu înțelegi asta, ești pierdută. Da, e ridicol, sînt ridicol, dar cred într-o legătură mistică între stăpînă și cîine. Se depărtează de castronul de legume fierte, șchiopătînd. Bunica Leonora era convinsă că "oamenii îmbătrînesc numai iernurile". Eu cred că la asta contribuie mai mult verile care n-au fost veri. Ultima vară cu Iordan, cea din '79, n-a fost vară. Nu era în apele lui. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]