6,859 matches
-
unul dintre voi călare? Țăranul a dat dreptate drumețului și a încălecat. Apoi și-a îndemnat măgărușul la drum, lăsându-și copilul să se grăbească în urma lui. Curând au întâlnit un alt drumeț care a vorbit țăranului astfel: - Frumos îți șade, om în puterea vârstei, să mergi călare și să lași copilul acesta să alerge cu sufleul la gură în urma ta. Țăranul a descălecat, a ridicat copilul în spinarea măgărușului, iar el a apucat cu pas grăbit în urma acestuia. Nu multă
POVESTEA NEOBIŞNUITEI CĂLĂTORII de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Povestea_neobisnuitei_calatorii.html [Corola-blog/BlogPost/366882_a_368211]
-
a stins. Dar iată,vine și Costică, În mână cu multe surcele, Ca să îi facă măturică, Chiar și opincilor obiele. Iar din cărbunii ce au rămas, Ei au făcut bumbi la jiletcă. Dar omul e trist și fără glas, Că șade singur în potecă. Omul cel mândru de zăpadă Cu ai săi ochi negrii de cărbuni Stă cuminte lângă ogradă, Privind la omătul dintre pruni. El n-are gură să vorbească Căci au uitat ca să i-o facă. Nu poate să
POVESTE DE IARNĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1485014778.html [Corola-blog/BlogPost/371632_a_372961]
-
trece ! Titus Maccius Plautus - “Homo homini lupus” O să-mi pun afiș pe dos Ca să mă feresc de lupi: Nu musca, sunt veninos ! Da'ți dau voie să mă pupi." Pregătiri pentru focul din iad (Lucius Annaeus Seneca - „Errare humanum est șed perseverare diabolicum“) In viata suntem ucenici, Înveți încet-încet să mori. Toți te ajută. Niște-amici M-au ars de douăzeci de ori. Lucius Annaeus Seneca - “De gustibus (et coloribus) non disputandum” “Moartea-i amară, simți că-ți stă în gât” “Ba
CITATE CELEBRE de DAN NOREA în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1404199526.html [Corola-blog/BlogPost/347418_a_348747]
-
și fără insulte. Dacă lumea, astăzi, n-o luăm în răspăr, Soli ai rațiunii suntem, nu iscoade. Când din pomul nostru pică iar un măr, Înțelegem legea după care cade Și suntem aproape iar de adevăr, Care luminează cerul unde șade. TATUAJ Ne îmbrăcăm în solzi de dinozaur Și-n carapacea dură de la broaște, Așa încât nici nu se mai cunoaște Frumosul artei, numărul de aur. La modă ne-nchinăm precum la moaște, Din tatuaje facem un tezaur, Pe trupul de efeb
SONETE CONTEMPORANE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 by http://confluente.ro/leonte_petre_1456440573.html [Corola-blog/BlogPost/377962_a_379291]
-
întreg e... Scoli din boală, bagi în boală, Scoli trândavii fără vlagă, Scoli din somn și sforăială, Scoli și firea cea mai bleagă Scoli cu scop sau amăgeală, Scoli aiurea, scoli anume, Scoli că vrei sau din greșeală, Scoli ce șade pe tânjeală... Scoli sfioși fără sfială, Scoli amanții și scoli soții, Scoli pe cei ce nu înșeală Și pe cei ce-ar vrea, cu toții... Scoli poeți, scoli pana goală, Scoli satiri și-i pui pe glume, Scoli ciufuți din lâncezeală
SCOLI ŞI MORŢII... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Scoli_si_mortii_romeo_tarhon_1388044736.html [Corola-blog/BlogPost/347606_a_348935]
-
Toate Articolele Autorului Se lasă asfințitul peste mine, Așa cum norii lasă umbră lor Pe geana de lumină, care vine Din genele și ochii tuturor. Prin geamul ferestruicii,-o adiere, Ce imi gonește părul despletit, Pe genele-n repaos, - o tăcere, Șezând pe-un umăr care-a amorțit. Nu sunt o diligenta pentru nimeni, Nu mă mai întrebați de unde vin Și nici unde mă-ndrept! Eu, de asemeni, Nici nu mă-nalț, dar nici nu mă înclin. Degeaba scriu poverilor de bine
ÎN PENITENŢĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1470734529.html [Corola-blog/BlogPost/365224_a_366553]
-
mai cer.... XVII. LACRIMA UNEI AMINTIRI, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2023 din 15 iulie 2016. A lăcrimat o amintire În care te-ai adăpostit Și-n înserarea din privire Cu lacrima te-am învelit. Doar cerul îți ședea sub frunte Brodând cuvântul ce l-am scris, Zăpezile păreau mărunte Iar ochii tăi de nedescris. Cântam cu îngeri la vioară Un cântec cum n-a fost vreodat` Și-ai dispărut în umbre iară Stingher în lume m-ai lăsat
ALEXANDRA MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/alexandra_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Același cântec cum n-a fost Poate-o fi rău, poate-o fi bine, În lacrimă s-ai adăpost. Citește mai mult A lăcrimat o amintireîn care te-ai adăpostitși-n înserarea din privireCu lacrima te-am învelit.Doar cerul îți ședea sub frunteBrodând cuvântul ce l-am scris,Zăpezile păreau mărunteIar ochii tăi de nedescris.Cântam cu îngeri la vioarăUn cântec cum n-a fost vreodat`Și-ai dispărut în umbre iarăStingher în lume m-ai lăsat.Dar cânt și astăzi
ALEXANDRA MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/alexandra_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Pirtac Publicat în: Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului MOTTO: „Nu încerca să deschizi inima altcuiva cu cheia inimii tale. S-ar putea să nu se potrivească .” (Liviu Pirtac) O pictură în ulei ce te reprezintă Șede fain-frumos pe un perete De unde ochii-mi verzi încântă Iar inima o umple cu regrete. Am pictat-o în singurătatea serii Detașat de tot ce-i putregai în jur Frustrat de demoni, de mizerii Fantomatice ființe cu trupul alb impur
SINGURATICE CULORI (SAU CUM O VĂDUVĂ-PĂIANJEN DEVINE AMATOARE DE ARTĂ ABSTRACTĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1480460074.html [Corola-blog/BlogPost/379293_a_380622]
-
teama că nu va reuși să spună tot visul, bătrânul a început precipitat, cu vocea abia auzită să povestească: - Mă aflam undeva, într-o cameră foarte mare. Încăpera aceea era complet goală. Pe lângă pereți o mulțime de scaune pe care ședeau niște bărboși îmbrăcați cu straie albe. Și pereții acelei camere erau tot albi. Eu stăteam pe un scaun în fața lor. Fiecare îmi punea întrebări despre toate câte am făcut în viață. Nu-mi amintesc nici măcar o singură întrebare dar tot
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1437421137.html [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
Lucian deschise ușa. Este pentru prima oară în casa lui, dar se comportă ca și cum ar ști, pe dinafară, tot rostul casei. Nu are pudori închipuite și nici vreo reținere, așa că ajunge rapid în birou, în celălalt fotoliu, față de cel unde șade, de obicei, Lucian. - Ce bei? - Astăzi, nimic, spuse femeia și-l privi pe Lucian fix, cu înțeles. Acum pricepu bărbatul că directoarei lui nu i se poate ascunde nimic, că e mai transparent în fața acesteia decât un pahar de sticlă
III de LIA BEJAN în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/lia_bejan_1476542933.html [Corola-blog/BlogPost/374119_a_375448]
-
brutal peste unicitatea și menirea lor arhaică ,de răstignire a sufletelor . Dacă ar fi fost o zi ploioasă ,cu siguranță i-aș fi găsit utilitatea. Și totuși,o cruce așezată cuminte în spatele bisericii, îmi atrage atenția : „ Sub această piatră grea șade biata soacră-mea. Doar o zi de mai trăia, Zăceam eu și citea ea . De unde atâta înverșunare,nu pot să înțeleg. Dar până nu faci foc ,nu iese fumul atât de negru de supărare. Iar dintre toate speciile de soacre
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1475771592.html [Corola-blog/BlogPost/382444_a_383773]
-
mai dus.... O să i-l bată D-zeu cândva.Deși până la D-zeu , tot „sfinții ” te omoară . Dacă ne lăsam în seama ei ,acum bătrâna ar fi zăcut în cimitir,cu textul negru scris pe cruce: „ Sub această piatră grea Șade biata soacră-mea Moartă ...de inimă rea ! ” Referință Bibliografică: INIMĂ REA / Dan Gheorghilaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2106, Anul VI, 06 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dan Gheorghilaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1475771592.html [Corola-blog/BlogPost/382444_a_383773]
-
eram neglijați. Primarul, un avocat -gospodar, a avut grijă să ridice în câteva ,,colțuri'' locuri de joacă cu nisip-pe care-l aducea de pe malul Bistriței, și-l împrăștia pe unde erau scrâncioburile în care ne legănam. Așa, că familiiile puteau ședea liniștite, ca să schimbe ,,o vorbă''-două. Și uite așa, trecea vremea, în așteptarea evenimentului muzical. Fanfara Militară în frunte cu dirijorul-plutonierul major Iancovici, intra pe poarta mare, care până la orele amiezii era ferecată cu un lanț pe care atârna un
MIREL IANCOVICI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 by http://confluente.ro/paul_leibovici_1487782813.html [Corola-blog/BlogPost/365543_a_366872]
-
oamenilor moralul. Astfel că a fost izolat, la fel ca alți 12 bărbați din celula sa, în hrubele secției 1. Acolo au fost dezbrăcați în pielea goală și lăsați într-un frig cumplit, neavînd paturi sau scaune pe care să șadă. Epuizat, unul dintre deținuți a căzut din picioare după cîteva ore. Mircea Vulcănescu s-a așezat pe ciment ca o saltea pentru cel doborît, salvîndu-i viața. Filosoful a murit însă pe 28 octombrie anul 1952, bolnav de plămîni, ca urmare
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 60 DE ANI DE LA MUTAREA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI A UNUI MARTIR ŞI MUCENIC AL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (28.10.2012) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 662 din 23 o by http://confluente.ro/In_memoriam_implinirea_a_60_de_ani_stelian_gombos_1350989877.html [Corola-blog/BlogPost/346523_a_347852]
-
niște paie pe foc. Eu afirm, mă contrazic, mă combat Și am întotdeauna dreptate, neapărat. Adopt soluții variate, idei Pe care le transmit supușilor mei. Îi decorez, îi grațiez, îi reabilitez - Adepții mei întru același crez. Nici răniții să nu șadă prea mult în spital: Urmează defilarea - onorul la general! Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Șah perpetuu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 383, Anul II, 18 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile
ŞAH PERPETUU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Sah_perpetuu_george_nicolae_podisor_1326873153.html [Corola-blog/BlogPost/361342_a_362671]
-
micile curmale sălbatice pe care le găsea prin păduricea de lângă sat, niște curmale amare cât se poate. Mai știa el să dezgroape din nisipul pustiei niște rădăcini dulci, ce îi astâmpărau foamea și setea, într-o oarecare măsură. Și cum ședea el acolo pe o piatră de lângă drum pusă tocmai în fața tristei sale căsuțe, iată, în zare, ca o himeră, apăru un grup de oameni care înainta încet de tot, în arșița zilei. Spre prânz, când soarele pălea chiar nemilos, acel
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1434460462.html [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
ofere interes pentru călătorul ostenit. Totuși, fetița din grup, mergând în fața măgărușului, scrutând cu privea tot ce putea vedea de-a lungul drumului, își opri privirea țintă asupra acelui om amărât, atrasă fiind de fața lui tristă, cu privirea pierdută, șezând tăcut pe piatra din fața casei sale. Întâlnind privirea lui, i se făcu milă de el. Se opri din mers și se uita milostivă la el. - Hai mai repede Hannah! De ce rămâi în urmă? o zori tatăl ei, deja mult înainte
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1434460462.html [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
explica tata fetei sale. - Dar, dacă îl rugăm pe stăpân? intră în vorbă soția omului, având și ea privirea sfârșită de drum lung și necazuri. Smochinele coapte făceau cu ochiul călătorilor lihniți, așezați la umbra pomului. Între timp, bătrânul, care ședea în casa lui și gemea de durerea bolii de bătrânețe, avusese parcă o presimțire. Cum putea și el, se ridică din pat până reuși să stea în picioare și ieși cu pași șovăielnici în pragul casei sale. Văzu niște oameni
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1434460462.html [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
-n carte și ca pe tarla! Vezi, mata, eu am fost mecanic de locomotivă și-am cutreierat țara asta în lung și-n lat ... acum sunt la penzie da’ să nu crezi că aș sta vreodată locului. - Hai, salut, Fănele, șezi lângă mine! Te-ai săturat și tu de muncă cum s-a săturat Udrea de Cocoș! Așaaaa... mie-mi zice Octavian! „Mi-a lăsat tata un cal/Pământul cu el să-l ar/Eu pe toate le-am vândut/Banii
OCTAVIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1469515485.html [Corola-blog/BlogPost/380127_a_381456]
-
Cu toții, puseră în cârcă: Primarul, secretarul și Tăbârcă Acum tot ei îmi dau cu tifla: Și-a pierdut nene, prostul chifla Și mai face și tapaj Cu ajutorul de șomaj! Și-am luat din nou de coadă sapa Că nu-mi ședea bine cu mapa Și tot ei mă numesc năpârcă: Primarul, secretarul și Tăbârcă! Referință Bibliografică: Primarul, secretarul și Tăbârcă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1776, Anul V, 11 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Untaru
PRIMARUL, SECRETARUL ŞI TĂBÂRCĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_untaru_1447213007.html [Corola-blog/BlogPost/376983_a_378312]
-
mi-i sprijineai ca s-ajungă mari. Gata? Repede-ai citit!... Chiar îmi placi; Iar de ai călduri..., poți să te dezbraci. Numai pentr-o clipă... haina să-ți arunci; Patul meu e liber, dacă vrei..., te culci. Nu-ți șede prea bine în negru-mbrăcat; Sub un cearșaf alb poți să fii șarmant. Și dacă vreun OM te vede dormind, O să te admire, și va spune-n gând: „Un drumeț pribeag... tare-i obosit!” Te-am primit cu drag, poți fi
FONDATOR POETUL AV. MARCEL ION FANDARAC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1395214526.html [Corola-blog/BlogPost/347907_a_349236]
-
mai avea putere să pun apoi făina / În blidele în care pădurile mai cresc, / Și-n loc de pâine, țestul să-mi dea să gust lumina, / Să dărui toată holda cătunului ceresc - // Și îngerii de-acolo să fie ei, țăranii, / Șezând lângă ștergare, tot așteptând, de sus, // Semințele luminii să-ntoarcă-n brazdă anii / Venirii-n sat, la vatră, a Domnului Iisus.../ 22 august 2006”. De o tulburătoare gingășie este poezia-omagiu dedicată mamei, intitulată “ În livada cu meri”, o elegie-pastel și
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Poemele_vamesului_mantuit_jianu_liviu_florian_imnurile_fatarniciei_semanatorul_2011.html [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
ceruri, amețită, dezrobită, dezlănțuită... fericită. TE-AI DUS... ( Scris în ebraică la moartea prietenei mele, Tikva Levi-Haim, la 14 februarie 2013) Vestea m-a pălit ca trăsnetul pe- o zi cu soare! În casă m-am învârtit ore-ntregi. Să șed n-am putut. O lună-ntreagă te-ai luptat, iar eu am trăit în paralel, fără să știu de nimic. Sunt numai lacrimi, mâniată, zguduită. Viața mi s-a scurs ca de-obicei, cu bune, cu rele. Ici colo, în
PE URMELE BARDULUI NECONSOLAT (POEME) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/adina_rosenkranz_herscovici_1424690909.html [Corola-blog/BlogPost/372893_a_374222]
-
Pe cărări cu cotituri,/ Unde noaptea se trezește/ Glasul vechilor păduri./ Printre crengi scânteie stele,/ Farmec dând cărării strâmte,/ Și afară doar de ele/ Nime-n lume nu ne simte./ Părul tău ți se desprinde/ Și frumos ți se mai șede,/ Nu zi ba de te-oi cuprinde,/ Nime-n lume nu ne vede./ Tânguiosul bucium sună,/ L-ascultăm cu-atâta drag,/ Pe când iese dulcea luna/ Dintr-o rariște de fag./ Îi răspunde codrul verde/ Fermecat și dureros,/ Iară sufletu-mi
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Eminescu_si_dragostea.html [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]