166 matches
-
Xandra: În momentul acesta conducerea UAPR încearcă să sublinieze continuitatea conceptului Atelier 35. Totuși, în istoria sa au existat și întreruperi: 1990-1995 și 2005-2007, iar reactivarea Atelier 35 se datorează în mare parte echipei precedente. Înainte de 2007 în spațiul din Șelari 13 funcționase galeria NIT. Echipa formată din Roxana Patrichi, Alexandru Daniel și Vlad Ionescu și-a propus să reactiveze spiritul Atelier 35 și a început un amplu proiect de cercetare a istoriei Atelier 35. Pe parcurs, din echipă s-au
Atelier 35. Între model de autogestiune și brand. O discuție cu Xandra Popescu, Larisa Crunțeanu și Veda Popovici () [Corola-website/Science/295806_a_297135]
-
Centrul Vechi. Această programare implică angajamente serioase din partea noastră: este vorba despre artiști care și-au planificat din resurse proprii călătorii din Berlin către București sau un grup artiști care au câștigat finanțare din partea Danish Arts Council să lucreze în Șelari 13 în mod colectiv. L: Credem, de asemnea, că cei de la Pavilion au avut o atitudine lipsită de colegialitate. Pe 11 noiembrie, Gergő Horváth, directorul artistic al Pavilion, m-a sunat și a întrebat când ar putea vizita expoziția „Nu
Atelier 35. Între model de autogestiune și brand. O discuție cu Xandra Popescu, Larisa Crunțeanu și Veda Popovici () [Corola-website/Science/295806_a_297135]
-
realizată cu bani de acasă (în condițiile în care cei/cele mai mulți/te dintre noi trăim precar), maxim efort și consum emoțional. Xandra, Larisa, Alice, Silvia, Matei, Vlad, pentru a numi doar câteva din persoanele implicate de când spațiul din Șelari 13 și-a luat numele (simbolic istoric de Atelier 35), Simona (și restul echipei de la Nit înainte acum mulți ani), Uniunea a uitat că înainte de 89 Atelier 35 avea cel puțin pe alocuri intenția auto-organizării, a supraviețuirii împreună. Ce pattern
Atelier 35. Între model de autogestiune și brand. O discuție cu Xandra Popescu, Larisa Crunțeanu și Veda Popovici () [Corola-website/Science/295806_a_297135]
-
canal derivat din râul Bistrița. Tot atunci, din loc în loc, au fost amplasate nu mai puțin de 18 turnuri și bastioane de apărare, edificii ridicate pe cheltuiala breslelor. Printre acestea de reținut sunt : turnul rotarilor, dogarilor, frânghierilor, tâmplarilor, aurarilor, măcelarilor, șelarilor, fierarilor, croitorilor. Conform prescripțiilor din tratatele de artă militară, turnurile trebuiau să fie suficient de apropiate pentru a se apăra reciproc, și în același timp, fiecare trebuia rămână o citadelă, o fortificație independentă. Singura latură pe traseul căreia nu s-
Turnul Dogarilor din Bistrița () [Corola-website/Science/308166_a_309495]
-
aia m-am mutat pe strada Amfibiilor, tot în Rahova. Mama era mereu nemulțumită de locul în care stăteam și de-asta ne mutăm. Tata era mulțumit. Apoi ne-am mutat pe strada Herescu Năsturel. Apoi în centrul comercial, pe Șelari, unde a fost și grădiniță. Locuiam într-o casă la ultimul etaj. Acolo era și atelierul tatălui, atelier de croitorie. Atelierul se numea Manole și Ionas. Manole era tata, Ionas era asociatul lui, cel mai bun prieten din copilărie. În
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA INTERBELICĂ: ANII 1920 - 1930 () [Corola-website/Science/296134_a_297463]
-
places we were living în, and that’s why we were always moving ouț. My dad was never unhappy with the places we were living în. Then we moved on Herescu Năsturel Street; then în the central commercial district, on Șelari Steet, where I went to kindergarten. We hâd a flat on the highest floor of a house. My dad’s tailor workshop was there aș well. The workshop was called “Manole and Ionas”: Manole was my dad; Ionas was his
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA INTERBELICĂ: ANII 1920 - 1930 () [Corola-website/Science/296134_a_297463]
-
unei jumătăți din moșia Bălților, cealaltă jumătate revenind Mănăstirii Sfântului Spiridon din Iași. Orașul Bălți apare în documente ca târg de cai: de altfel prima sa stemă era un cap de cal. Devine un oraș meșteșugăresc important (fierari, rotari, pielari, șelari, căruțari), voievozii moldoveni ridicând o bazilică în 1785. În același an ținutul dimprejur este despărțit din Ținutul Sorocăi, trecând în componența Ținutului Iași. În 1795 Gheorghe Panaite, în scopul de a accelera dezvoltarea târgului, a încercat să aducă din Galiția
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
aferente, a fost construită o nouă curte domnească, Curtea Nouă. În prezent, ruinele Palatului Voievodal au devenit sit arheologic protejat, fiind amenajat și un muzeu, Muzeul Curtea Veche. Curtea domnească se întindea pe suprafața cuprinsă între străzile Halelor (fosta Carol), Șelari, Lipscani, Bărăției, Calea Moșilor. De-a lungul timpului orașul București a suferit diverse modificări urbanistice, astfel că vechea curte domnească nu mai corespunde întru totul cu vechile descrieri. Conform vechilor descrieri, Curtea Veche era așezată pe o colină destul de înaltă
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
1816 părăsește această școală și se înscrie la școala deschisă de dascălul Petru Efesiul, unul din grecii pricepuți în muzica eclesiastică, care i-a transmis nu numai cunoștințele de bază ale artei muzicale, școală care funcționa pe lângă biserica Sf. Nicolae Șelari. Aici învață și meșteșugul tiparului, în tipografia aceluiași Petru Efesiul, iar în 1819 ajunge „director” al tipografiei și tipărește pentru întâia dată un Axion în românește, care, din nefericire, nu s-a păstrat în nici un exemplar. În 1819, scaunul arhieresc
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
este situată în Centrul istoric al municipiul București, sector 3. Strada descrie un arc de cerc de la nord la sud, cu o lungime de 370 m, între Strada Doamnei și Strada Șelari, intersectându-se pe la mijlocul ei cu străzile Lipscani și Stavropoleos. Această stradă este printre primele străzi din centrul Istoric care au fost renovate și pavate. apare pentru prima dată in documente istorice care datează din secolul al XVII-lea. Strada era
Strada Smârdan () [Corola-website/Science/327406_a_328735]
-
translator pentru misiunile diplomatice britanice în timpul Primului Război al Opiului. Gutzlaff a fost printre primii misionari Pretestanți să poarte ținute chinezești. Gutzlaff Street în Hong Kong a fost numit după el. Născut în Pyritz (astăzi Pyrzyce), Pomerania, a fost ucenicul unui șelar in Stettin, dar a fost capabil să își asigure admiterea la Pädagogium în Halle, și s-a asociat cu Janike Institute în Berlin. Netherlands Missionary Society(Societatea Missionară din Olanda) l-a trimis în Java în 1826, unde a învătat
Karl Gützlaff () [Corola-website/Science/335533_a_336862]
-
Königsberg că este un oraș "adaptat dezvoltării cunoașterii oamenilor și a lumii, și în care, fără a călători, această cunoaștere poate fi însușită". Kant va ieși rareori din orașul său. Kant provine din mediul social sărac. Tatăl său era meșter șelar. Mama sa i-a dat o educație riguroasă, pioasă și deschisă cunoașterii. Învață să scrie și să citească în Hospitalschule, o suburbie a orașului. Contrar celor invocate de Kant, strămoșii săi nu erau originari din Scoția, străbunicul său, Richard Kant
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
suburbie a orașului. Contrar celor invocate de Kant, strămoșii săi nu erau originari din Scoția, străbunicul său, Richard Kant, fiind de fapt de origine baltică, născut la Prökuls, oraș situat astăzi în Lituania. Fiul lui Richard se stabilise ca meșter șelar în Mamel, unde îl învață meseria pe fiul său, Johann-Georg, care se va instala la Königsberg. Cele două fiice ale lui Richard Kant se vor căsători cu scoțieni și aceasta e probabil originea credinței lui într-o ascendență scoțiană. Mama
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
Königsberg. Cele două fiice ale lui Richard Kant se vor căsători cu scoțieni și aceasta e probabil originea credinței lui într-o ascendență scoțiană. Mama lui Immanuel Kant, Anna-Regina, născută Reuter, originară din Nürnberg, era la rândul ei fiica unui șelar. Grație sprijinului unui pastor, prieten al familiei, Albert Schultz, Kant poate intra la colegiul Frederic (Fridericianum). Elev strălucit, își însușește o bună cunoaștere a autorilor latini. Învățământul la colegiu este preponderent religios, în spirit pietist; regulile erau stricte și nu
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
1550, cu permisiunea regelui , au fost construite uzine de apă. În anul 1599 a fost adăugată a treia poartă zidului de apărare. La acel moment, Opoczno a avut 90 de artizani, cu mai multe bresle, cum ar fi: cizmari, fierari, șelari, și căldărari. În 1646, a fost deschisă o sinagogă pentru minoritatea evreiască. Perioada de prosperitate a ajuns la final în timpul Invaziei suedeze din Polonia (1655-1660), când Opoczno împreună cu castelul său au fost arse din temelii de către invadatori, iar cei mai mulți dintre
Opoczno () [Corola-website/Science/297930_a_299259]
-
până la cucerirea otomană. La conducerea corporațiilor se aflau "prostatai"sau "exarchoi", iar în fruntea corporației notarilor era primicerul. Nu fiecare corporație avea câte un șef. Există câte un singur șef pentru breslele notarilor, argintarilor, negustorilor de țesături siriene, săpunarilor și șelarilor. Corporațiile aveau mai mulți șefi: cârciumări, negustori de pește, nestorii de porci, negustorii de mătase brută. Erau bresle care erau conduse de șefi că cei ai bancherilor, ai negustorilor de mătase, ai torcătorilor, ai parfumeurilor. Nu existau norme speciale pentru
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
nr. 138, județul Brașov. 58. Salmen Christine Maria, născută la 22 iunie 1962 localitatea Amnas județul Sibiu, România, fiica lui Salmen Michael și Maria, cu domiciliul actual în Germania, 6839 Munster, Schlehdornweg 10, cu ultimul domiciliu din România, Sibiu, Str. Șelarilor nr. 7, județul Sibiu. 59. Michelbach MiLiana Adriana, născută la 29 martie 1972, în Timișoara, județul Timiș România, fiica lui Dabici Ion și Floarea, cu domiciliul actual în Germania, 69190 Walldorf, Ludwig Richterstr. 2, cu ultimul domiciliu din România Timișoara
EUR-Lex () [Corola-website/Law/120082_a_121411]
-
DEFTA GHEORGHE (n. 1928) Giurgiu, Str. St. cel Mare nr. 11 țel. 215985 12060 FILIP MARIANA (n. 1954) Giurgiu, Str. Alexandriei nr. 7 țel. 216047 12061 GEANA NIDELEA (n. 1949) Călugăreni, Sat Hulubești 19837 IONESCU MARIOARA (n. 1951) Giurgiu, Str. Șelari 70 țel. 216797 12076 IORDACHE GEORGETA (n. 1959) Str. Luica 35A bl. N/1A, ap. 76 12086 MANUCU MARIANA (n. 1964) Giurgiu, Str. Negru Vodă bl. 120, sc. A, ap. 23 țel. 229518 12089 MARIN ION (n. 1950) Grădinari Sat
EUR-Lex () [Corola-website/Law/142865_a_144194]
-
Curtea Domnească. Ruinele rămăseseră intacte, le numărai zidurile și turnulețele în geamurile clădirilor cu zece etaje. M-am frecat la ochi, ferindu-i de soarele metalic și-obositor: lumina aluneca peste cărămizi, ricoșată din sticla albastră. Am ocolit gaura de pe Șelari (canalul, unul din cele mai mari din zonă, avea probabil valoare istorică: dispăruse imediat după ’90), și-am oprit lângă „Hanul cu Tei“. Înainte s-o cunosc pe Maria, crezusem că-i un restaurant, nu o galerie de artă. „Pupici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Numele este, fără îndoială, scoțian, dar nu li se cunoaște nici o legătură cu cei din nord.) Străbunicul lui George, William McCaffrey, moștenise o sumă de bani și un fel de dugheană de pielărie de la tatăl său, care fusese, pare-se, șelar. William înființase un înfloritor negoț de marochinărie și un atelier de mănuși și pantofi, pe care le-a lăsat moștenire fiului său, Albert. Acesta, la rândul său, le-a lăsat moștenire, într-o stare mult mai puțin înfloritoare, fiului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
anii 1901-1902, din totalul de 22.517 meseriași patroni care aveau atelierele în orașe, aproape un sfert (23,2%) erau concentrați în București, unde existau cartiere compacte de meseriași după cum o atestă și numele unor străzi precum: Olari, Pieptănari, Tăbăcari, Șelari etc. În ceea ce privește ponderea meseriașilor evrei în totalul meseriașilor din țară aceasta era de 19,6%. Din numărul total de 97.755 de meseriași (53.587 patroni • Ancheta industrială, Partea I, Industria Mare, Desiderate..., passim; vezi și Cătălin Turliuc, Elita economică
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Între anii 1772-1774, evidențele consemnează, în zonă, 2 ciobotari, un săpunar, 3 olari, 5 rotari, 3 butnari, 2 cojocari, 2 pietrari, 2 pâslari, 5 plugari, 1 sumănar, 2 chelari, 2 pânzari, 3 blănari, 1 fierar, 1 cheptănar, 1 mătăsar, 2 șelari, 2 frânghieri, 1 lumânărar, 2 pietrari, 8 sobari, 3 zidari, 12 cărămidari, 2 plăpumari, 2 mindirigii, 4 morari și 2 cufărari. Fierarii executau la comandă uneltele cerute de către consătenii lor. Dogarii, tâmplarii și dulgherii confecționau butoaie, căzi, scaune, uși și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
vârstă matură, să devină elevul Academiei Domnești, familiarizându-se și cu ideile patriotice, în spiritul veacului, profesate de dascăli renumiți: Neofit Duca, Constantin Vardalah, Lambru Fotiade ș.a. Trăiește în continuare modest, fiind în 1814 cântăreț la biserica bucureșteană Sf. Nicolae Șelari și apoi profesor la biserica Panaghia din Ploiești, unde, îmboldit de boieri locali, deschide o școală elementară și rămâne până în 1821. În anul următor va fi egumen la biserica Sfinții Apostoli din București, dar renunță, iar din 1825 va fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
clar cum își vinde sufletul pen- tru un simplu succes de câteva ceasuri ? S-a frământat ore în șir, plimbându-se ca o stafie prin miezul Bucureștiului. De pe Victoriei pe Elisabeta, apoi înapoi pe Lipscani, învârtindu- se în gol pe Șelari, pe Smârdan sau pe Stavropoleos. A fumat niște tutun și în parcul primăriei, vizavi de Universitate. A răsfoit cărți care nu-l interesau în câteva librării. A cumpărat niște flori de la o țigancă, pe care le-a aruncat mai apoi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
ghidul său din 1873 Ulysse de Marsillac enumera, de altfel, principalele străzi centrale ale Bucureștilor de atunci, în primul rând „son Boulevard de Gand, sa rue de Tolède, sa Ringstrasse“ - Calea Mogoșoaiei (Calea Mogochoii - p. 31), apoi străzile Carol I, Șelari, Lipscani, ulițele din jurul bisericii Sf. Gheorghe Nou, Bulevardul Universității, strada Colței și cam atât. Bucureștii aveau la începutul deceniului al optulea al secolului al XIX-lea 658 de străzi (cu o lungime totală de 203 104 m, din care 119
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]