586 matches
-
magmă solidificată și Împuțită. Pare o navă de luptă pe care se ridică, asemenea unor catarge, clădiri care seamănă cu niște hale industriale printre care curge un râu Întunecat și urât mirositor. Un chinez mititel, care fumează așezat Într-un șezlong la proră, se ridică și le face celor de pe mal semne prietenoase, arătându-le obiectul pe care-l ține În mână. Peste câteva ore, insula se apropie și i se pot auzi vorbele. Chinezul are În mână pachetul Windows Armageddon
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
prea multă lume aici, oftă Lauren, uitându-se de-a lungul celebrei Playa Rosa. Erau doar vreo trei oameni pe plajă. Ce-ar fi să vii la mine acasă? — Mi-ar face mare plăcere, i-am răspuns, ridicându-mă de pe șezlong. — Am putea lua prânzul și să ne petrecem toată după-amiaza Împreună. Casa are cel mai tare living săpat În piatră. Mortal, nu alta, spuse ea, strângându-și sacul și punându-și sandalele aurii din piele. În Careyes este o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
e ceva foarte la modă, să plătești mai mult pentru mai puțin - sau, și mai bine, să plătești mult mai mult pentru mult mai puțin. —Iată-l, zise Lauren, arătând către o femeie cocoțată pe marginea unuia dintre cele două șezlonguri Împodobite cu pompoane din mătase albă. Milton Whitney Holmes (pe numele lui adevărat Joe Straaba) era costumat ca Iman2, un omagiu adus unui fost proprietar al casei. Rochia Alaia 1 scumpă și peruca afro pe care le purta arătau bizar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
seama În timp ce patrulam din hol spre salon, aveam mult spațiu de Înfrumusețat. Trebuia să recunosc că era intimidant. Chiar atunci sună telefonul. Era Milton. —Te obsedează cartea? mă Întrebă cu dezinvoltură. —Milton, mi-a plăcut nespus... —... ai putea să muți șezlongul, să zicem... cu vreo 16 cm spre dreapta? Nu, un pic mai mult, așa, da, nițeluș către terasă... așa. Stop! Stoooop! a țipat el. Scuze, sunt la lucru. —Să te sun eu mai Încolo? l-am Întrebat. —Eu sunt mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de vânt. Era Îmbrăcat În pantaloni scurți cafenii, un tricou alb, imaculat și purta ochelari de soare cu rame din carapace de țestoasă. Se asorta perfect cu barca, așa cum se asortau și cei șase membri ai echipajului. Fiecare scaun și șezlong era Împodobit cu un material de aceeași culoare ca pantalonii lui Antonino, iar lemnăria era fie lăcuită În alb lucios, fie lustruită Într-o culoare Închisă, precum coaja de nucă. Practic, nu te puteai mișca pe vas fără să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
deși, plini cu păsări colibri, iar apa părea să strălucească precum un neon albastru - era un loc perfect. În partea mai Îndepărtată a golfului se afla o plajă stâncoasă complet goală. După masa de prânz, m-am Întins Într-un șezlong moale de pe punte și am Închis ochii, În timp ce Hunter citea o carte. Era liniște, cu excepția zgomotului produs de valuri atunci când se loveau de barcă și a cântecului păsărilor de pe țărm. Întregul golfuleț era al nostru - cea mai privată plajă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Se făcea că umblă pe un drum lung, nu departe de Trupington, printr-un colb alb și Încins. Se visă apoi pe pajiștea din spatele zidului de cărămidă roșie al casei părintești, bînd ceai lîngă maică-sa, care, Întinsă Într-un șezlong, mușca dintr-un sendviș cu castraveți. La picioare avea o bilă de crochet de un albastru strălucitor. Cu zîmbetul pe buze, maică-sa Îl Învăluia Într-o privire distrată, caracteristică mamelor ce-și supraveghează copiii. Era vară, și seara se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un coș plin cu mere. Înainte ca ea să ajungă lîngă ei, trebuia neapărat s-o convingă pe maică-sa, dar nu-i veneau pe buze decît vorbe copilărești: „Ba da, ba da, ba da!“ Maică-sa se lungi În șezlong și-i spuse surîzătoare: „Băiețelul meu n-ar omorî nici măcar un gîndac.“ (Avea obiceiul să cam Încurce expresiile curente.) „Ba tocmai de aceea, ba tocmai de aceea“, stărui el, dar maică-sa Îi spuse, făcînd un semn cu mîna spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scriitori și le place să se înconjoare cu tot felul de lume și tineret. Dar să mă întorc la Lynn. Carl nu o mințise. Chiar îmi plăcea de ea, mă atrăgea, și nu doar o dată m-am așezat într-un șezlong pe marginea bazinului cu o carte în mâini și am urmărit prin ochelarii de soare cum înota, cum mergea sau cum, pur și simplu, stătea la soare și nu făcea nimic. Avea cei mai frumoși umeri pe care i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dacă nu vrei, nu le spune nimic; să sperăm că te lasă în pace. Așază-te în poziția cea mai comodă: așezat, întins, ghemuit, culcat. Culcat pe spate, pe o parte, pe burtă. În fotoliu, pe canapea, pe balansoar, pe șezlong, pe taburet, în hamac, dacă ai un hamac. Pe pat, firește, sau în pat. Poți să stai și cu capul în jos, în poziție yoga. Cu cartea întoarsă, bineînțeles. Sigur nu există o poziție ideală pentru citit? Cândva se citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
este o cititoare pasionată a lui Silas Flannery. - Prefer romanele care comunică un sentiment de neliniște încă de la prima pagină - spune ea... De pe terasa vilei elvețiene, Silas Flannery privește, prin ocheanul montat pe un trepied, o femeie tânără pe un șezlong, cufundată în citirea unei cărți pe o altă terasă, două sute de metri mai jos. - E acolo în fiecare zi - spune scriitorul - de câte ori vreau să mă așez la birou simt nevoia s-o privesc. Cine știe ce citește. Știu că nu e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ecuator, ți se pare mai credibilă decât în spatele vălului de sultană, dar ar putea fi vorba de aceeași Mata Hari, traversând absorbită revoluțiile extraeuropene, pentru a deschide calea buldozerelor unei întreprinderi de ciment... Alungi această imagine și te concentrezi asupra șezlongului, care-ți apare prin aerul limpede al munților. Iată ca ești gata să lași totul baltă, să pleci, să găsești ascunzătoarea lui Flannery, numai ca să poți privi prin ochean femeia care citește, sau să-i cauți urmele în jurnalul scriitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ajungă la locuința secretă a lui Isis ridica vălul zeiței... Acum, mi se pare că tot ceea ce mă înconjoară e o parte din mine, că, în sfârșit, am reușit să devin întregul... VIII Din jurnalul lui Silas Flannery Pe un șezlong, pe terasa unei vile în fundul văii, se află o tânără femeie care citește. În fiecare zi, înainte de a mă apuca de lucru, o privesc o bucată de vreme cu ocheanul. În aerul transparent și pur mi se pare că surprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
biroul ce mă așteaptă, mașina de scris cu foaia pe rulou, capitolul ce trebuie început. De când am fost condamnat să scriu, plăcerea lecturii s-a sfârșit pentru mine. Ceea ce fac are ca scop starea de spirit a acestei femei de pe șezlong, încadrată de lentilele ocheanului meu, și o stare de spirit ce-mi este interzisă. În fiecare zi, înainte de a mă apuca de lucru, o privesc pe femeia de pe șezlong: îmi spun că rezultatul efortului nenatural la care mă supun scriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fac are ca scop starea de spirit a acestei femei de pe șezlong, încadrată de lentilele ocheanului meu, și o stare de spirit ce-mi este interzisă. În fiecare zi, înainte de a mă apuca de lucru, o privesc pe femeia de pe șezlong: îmi spun că rezultatul efortului nenatural la care mă supun scriind trebuie să fie respirația acestei cititoare, operația cititului devenită un proces natural, curentul ce permite frazelor să atingă filtrul atenției ei, să se oprească pentru o clipă, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
încât mă conving că e adevărat: scriu fraza în grabă, mă ridic, merg la fereastră, îndrept ocheanul ca să controlez efectul frazei mele în privirea ei, în cuta buzelor, în țigara pe care și-o aprinde, în mișcările corpului ei pe șezlong, în picioarele ce se încrucișează sau se destind. Alteori mi se pare că distanța dintre scrisul meu și cititul ei este imposibil de umplut, că orice aș scrie va purta pecetea artificialului și incongruității: dacă ceea ce scriu ar apărea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pagina cărții zboară un fluture alb. Orice ar citi acum, e cert că fluturele i-a captat atenția. Lumea nescrisă își atinge apogeul în acel fluture. Rezultatul spre care trebuie să tind e ceva precis, adunat, ușor. Privind femeia de pe șezlong, simțisem nevoia să scriu „după natură“, s-o scriu, deci nu pe ea, ci lectura ei, să scriu orice, dar gândindu-mă că trebuie să treacă prin lectura ei. Acum, privind fluturele așezându-se pe cartea mea, aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
doar când impulsul lor acționează independent de voința mea conștientă. Singurul adevăr pe care-l pot scrie e cel al clipei pe care o trăiesc. Poate adevărata carte este acest jurnal zilnic, în care încerc să notez imaginea femeii de pe șezlong, la diverse ore ale zilei, așa cum o observ odată cu schimbarea luminii. De ce să nu admit că insatisfacția mea dezvăluie o ambiție nemăsurată, poate o exaltare megalomană? Scriitorului care vrea să se autoanuleze pentru a da glas lumii din afara lui i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sau o condamnare. De ce vin să mă caute tocmai pe mine, în clipa când mă simt înlănțuit de mine însumi, ca într-o închisoare? De cum a plecat Ludmila, am alergat la ochean să mă consolez uitându-mă la femeia de pe șezlong. Nu era acolo. M-a cuprins o bănuială: dacă e aceeași cu cea care a venit la mine? Poate ea e la originea tuturor problemelor mele. Poate e un complot ca să mă împiedice să scriu, din care fac parte atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dacă nu cumva scrisesem cartea dictată de extratereștri. Nu, dar știu unde poate fi găsită cartea asta - am spus - apropiindu-mă de ochean. De câtăva vreme îmi venise ideea că volumul interplanetar ar putea fi cel citit de femeia de pe șezlong. Femeia nu se afla pe terasă. Dezamăgit, am orientat ocheanul în jurul văii, când am văzut, așezat pe un colț de stâncă, un bărbat în haine de oraș, cufundat în citirea unei cărți. Coincidența se petrecea la un moment atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ea. Reîntâlnirea cu Victor a făcut-o să treacă mai ușor peste momentele de tristețe. A intrat în vară integralistă și a avut parte de o vacanță liniștită. Și-a petrecut-o, în mare parte, citind așezată la soare în șezlongul mătușii Vanda, așa cum visase în copilărie. Într-una din aceste zile auzi poarta scârțâind și ridicând privirea dădu cu ochii de Renar. Băiatul se îndreptase spre ușa lui Dan însă, zărind-o, nu mai știu în ce direcție s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în jos către firul de apă șiroind domol între malurile nisipoase. Fusese o vară secetoasă. Plopii din luncă aveau o culoare gălbui-cenușie. Pe Fana au găsit-o în curte, citea o carte sub un umbrar de vie. A sărit din șezlong sprintenă, toată numai zâmbete. Ce surpriză, ce surpriză, tu aici, Carmina, exclamă! Avea o rochie albastră cu guleraș alb încheiată în capse. Soarele îi rumenise obrajii arăta foarte bine. Îi sărută pe amândoi. Nici tu, Ovidiu nu ai mai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
știut cum să se comporte. La dracu, își spuse Sidonia și-și presă cu degetele rădăcina nasului. Era chiar obosită. Avea un început de nevroză astenică, ce se petrecea cu ea? Ar fi vrut să fie la mare într-un șezlong, alături, pe salteaua pneumatică să șadă întins cineva. Ce era oare cu imaginea asta? Când i se întipărise pe retină, acum câți ani oare? Da, avea și o fotografie, ea prinsă în fața unei forme de piatră, bătea vântul, ea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mama lui a căzut de pe scara vonmobilului și ne-a stricat concediul, și ce prăjituri bune făcea, și casa mea cu animale, cum stăteam eu la soare și desenam și ieșeam desculță și lupul mă iubea și pisoiașii, citeam în șezlong și mă bronzam în soare tot timpul, toate erau la locul lor, farfuriile la farfurii, conservele în beci, mâncarea de câine făcută, boabele pisicii și ficățel crud și răcoare în casă și liniște și niciodată nu m-am simțit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
erau hat, din timpul studenției! — Erau totuși bune. Eleanor îl privi uluita. — Știu despre ce-i vorba aici, spuse ea. — Simt că se pune la cale niscai psihanaliza, zise Adrian. Hai să iau poziția cuvenită, adaugă el, întinzându-se pe șezlong. Eleanor nu se lasă descurajata de ironia lui. — Încerci să te-ntorci la vremurile de aur, când tu și Șam erați cei mai buni prieteni, nu doar vechi prieteni. Cand amândoi aveați tot viitorul în față. — Continuă, o îndemna Adrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]