162 matches
-
a fost dus la Muzeul Național. În vechea biserică „Sf.Gheorghe” au fost aduse în anul 1897 moaștele Sfintei Filofteia, după ce Biserica Domnească a fost închisă pentru restaurare și au rămas aici până în anul 1913. Biserica, care avea acoperișul din șiță, a fost distrusă de un incendiu devastator în anul 1913, incendiu care s-a propagat de la o casă din apropiere, de pe strada Lascăr Catargiu, nr.23. Actuala biserică cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a fost construită între anii 1934-1936
Biserica Sfântul Gheorghe din Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/330175_a_331504]
-
prilejul alungirii pereților, mutându-se doar capătul originar spre vest și intercalându-se o porțiune de boltă. În șirul adăugirilor intră și prispa, de pe latura de sud, cu stâlpi sculptați. Acoperișul, cu pante mari, pe conturul pereților, are învelitoare de șiță. Clopotnița detașată, pe două nivele (parter deschis și foișor cu arcade), a fost construită în 1761 de meșterii maghiari Kovacs (Ianoș, Ioseph și Ferenz) după modelul celei folosite până atunci. Din podoabele cu care a fost înzestrată, biserica păstrează friza
Biserica de lemn din Petea () [Corola-website/Science/318753_a_320082]
-
de la Țarigrad, Eftimie de la Antiohia, Macarie de la Ierusalim. Pictura pereților este executată pe un sistem de panouri, cu baghete profilate, ades întâlnit în Mureș. În 1958 biserica a fost restaurată, reașezându-se peste acoperișul cu pante mari, învelitoarea caldă de șiță, prin ale cărei muchii se citește forma pereților. S-a avut grijă și de clopotnița, pe două nivele, aflată alături. De atunci însă a fost construită o nouă biserică de zid, iar foarte valorosul ansamblu de lemn de pe deal, împovărat
Biserica de lemn din Băița () [Corola-website/Science/313845_a_315174]
-
exclusivă a lemnului, chiar și la îmbinări, proporții miniaturale echilibrate, stil pur și execuție caracterizată de măiestrie. Planul cruciform a fost dezvoltat spre sud cu un pridvor deschis, având câte patru colonete de lemn pe laturile de la intrare. Acoperișul de șiță lasă să se întrevadă elementele de bază ale edificiului: altarul, absidele laterale și încăperea pătrată a clopotelor situată deasupra pridvorului, iar pereții din bârne de brad îmbinate în "coadă de rândunică" pun în evidență măiestria celor care au lucrat aici
Biserica de lemn din Galu () [Corola-website/Science/317109_a_318438]
-
nedecroșate, poligonale cu trei laturi. În partea apuseană, deasupra pronaosului spațios, se înalță o clopotniță zveltă, cu un foișor deschis și coif de factură barocă, învelit în tablă. Corpul turnului, dimpreună cu pantele line ale acoperișului, au fost îmbrăcate în șiță; cu prilejul reînnoirii acesteia, în anul 2007, au fost descoperite zece straturi suprapuse de ,prăștilă”, echivalentul a peste trei secole de istorie. Târnosirea s-a făcut la 12 iulie 2008. Dacă pictura pronaosului a dispărut sub tencuiala aplicată la sfârșitul
Biserica de lemn din Brădățel () [Corola-website/Science/316916_a_318245]
-
părții de acoperiș de deasupra altarului. În partea de vest a bisericii, deasupra pronaosului se află amplasat turnul clopotniță, a cărei înălțime, măsurată de la plafonul ce acoperă pronaosul este de aproximativ 7,8 metri. Străpungând acoperișul, turnul este acoperit cu șiță și are galerie deschisă. Coiful tunului, relativ scurt, este acoperit cu tablă și se termină cu o cruce simplă. Aceeași cruce se regăsește și în partea de răsărit a coamei acoperișului deasupra naosului precum și pe coama acoperișului altarului.
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
boltită semicilindric, și un altar decroșat, prevăzut cu o calotă sferică. Pe baza planimetriei, edificiul a fost inclus în categoria monumentelor ecleziastice în stil romanic; portalul vestic, în arc frânt, face trimitere însă la arhitectura gotică. Lăcașul, acoperit integral cu șiță, este lipsit de turn; clopotnița a fost elevată separat. Dintre reparațiile care s-au adus bisericii, cunoscute sunt cele din anii 1913, 1963 și 2007. Ansamblul pictural interior, finalizat odată cu montarea iconostasului, este semnat, potrivit inscriptiei rimate a tâmplei, de
Biserica Înălțarea Domnului din Nucșoara () [Corola-website/Science/328040_a_329369]
-
pridvor închis de zid, cu două turnulețe, adosat în anul 1984; împodobită mural în tehnica „tempera” în 1986, tinda a fost repictată în anul 2007 de Camelia Cibian și Antonie Susan din Deva. În anul 1901, tabla a luat locul șiței clasice; tot atunci, pereții exteriori au fost văruiți, iar cei interiori acoperiți cu un bogat decor iconografic, reînnoit, în tehnica „frescă” în 1970, de pictorul Constantin Mihăiescu. Lăcașul este menționat, ca unit, în tabelele conscripției din anii 1829-1831. Reînființată după
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
Ștefănești, oraș Târgu Cărbunești, județul Gorj, a fost construită în anul 1836. Are hramul „Sfântul Nicolae”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Nu se cunoaște cu exactitate anul sfințirii bisericii. Inițial era acoperită cu șiță. În anul 1934 i s-a făcut o temelie de piatră și a fost tencuită în interior și în exterior. Absdida altarului este poligonală, decroșată, cu patru laturi. În anul 1952 i s-a construit o nouă clopotniță în locul celei
Biserica de lemn din Ștefănești, Târgu Cărbunești () [Corola-website/Science/334889_a_336218]
-
turci, întreaga vatră a satului ar fi fost mutată pe locul actual, fiind necesară astfel și ridicarea unei noi biserici;antimisul din anul 1703 si clopotul din 1714 susțin, în acest caz, memoria străbunilor. La sfârșitul secolului al XIX-lea, șița acoperișului s-a înlocuit cu țiglă, iar arcadele foișorului scund al turnului-clopotniță, prevăzut cu o fleșă zveltă, învelită cu tablă, au fost înfundate cu scânduri. Sub stratul de tencuială interioară și exterioară, aplicat cu același prilej, se pot ascunde bogate
Biserica de lemn din Sârbi, Hunedoara () [Corola-website/Science/317231_a_318560]
-
lui Burcel ca să-și cumpere boi și plug pentru a nu mai necinsti ziua de odihnă, Duminica. Toate construcțiile ridicate pe Movila lui Burcel sunt din lemn. Biserica-paraclis este căptușită în interior cu polistiren și lambriu, iar în exterior cu șiță (draniță), acoperișul fiind de asemeni din șiță. Sculptura interioară a bisericii (străni, iconostase, scaun arhieresc, tetrapoade și catapeteasmă) a fost realizată în lemn de stejar de o echipă de artiști populari condusă de Ovidiu Țucă din Vânători Neamț, iar pictura
Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena de pe Movila lui Burcel () [Corola-website/Science/312803_a_314132]
-
plug pentru a nu mai necinsti ziua de odihnă, Duminica. Toate construcțiile ridicate pe Movila lui Burcel sunt din lemn. Biserica-paraclis este căptușită în interior cu polistiren și lambriu, iar în exterior cu șiță (draniță), acoperișul fiind de asemeni din șiță. Sculptura interioară a bisericii (străni, iconostase, scaun arhieresc, tetrapoade și catapeteasmă) a fost realizată în lemn de stejar de o echipă de artiști populari condusă de Ovidiu Țucă din Vânători Neamț, iar pictura catapetesmei aparține profesorului C. Ciubotaru din Târgu
Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena de pe Movila lui Burcel () [Corola-website/Science/312803_a_314132]
-
Lazăr Ilie cu soția lui Elena, copii și nepoți, și Toșu cu familia Constantin în anul 1997”". Structura originală a bisericii se păstrează în bune condiții. Stă pe o fundație de cărămidă, și este acoperită cu un acoperiș unic de șiță. Butea este ridicată din bârne fățuite din bardă, încheiate cu cheotori netede, bisericești, în coadă de rândunică. Turnul este ridicat scurt peste tindă, foarte probabil într-o etapă ulterioară. Planul construcției se desfășoară de la vest la est și este împărțit
Biserica de lemn din Olteanca-Sânculești () [Corola-website/Science/322380_a_323709]
-
racordată, la linia pereților, prin panouri curbe. Tavanul pronaosului ca și suprafețele din naos, ce fac trecerea de la planul poligonal al bolții la cel dreptunghiular, se reazemă pe console cioplite. Pictura pereților a fost afectată de ploi când învelitoarea de șiță era prăpădită (mai ales după ridicarea, în 1882, a bisericii de zid). Crâmpeie de decor se află, probabil, sub îmbrăcămintea de scânduri. Pe bolta naosului sunt reprezentate zece momente din viața lui Iisus Hristos, a căror realizare se poate atribui
Biserica de lemn din Tulgheș () [Corola-website/Science/314117_a_315446]
-
împletitură de nuiele, pe un schelet din pari, îmbrăcați în spoială de argilă, cu amestec de pleavă și tocătură de paie). Edificiul a fost consolidat în anul 1979, prin ridicarea tălpoaiei sale solide pe un postament din piatră. Învelitoarea de șiță a fost reînnoită în anul 2002. Potrivit tradiției, începuturile edificiului coboară până la anul 1790, datare confirmată de inscripția clopotului mic, turnat „întru pomenirea lui Pascu Filimon din Vulcez, 1797”. Din pictura murală originară, executată în tehnica „frescă” la începutul secolului
Biserica de lemn din Vețel-Vulcez () [Corola-website/Science/317000_a_318329]
-
ocnițe și cornișă se află două șiruri de discuri smălțuite de diferite culori și cu ornamente in relief (discul solar, stema Moldovei, animale fantastice ș.a.). Acoperișul este simplu, în doua ape, având învelitoare din țiglă roșie. Anterior, aceasta era din șiță. Printre trăsăturile care o deosebesc de alte construcții ecleziastice ștefaniene sunt de remarcat următoarele: În lăcașul de cult se intră prin două uși: una situată pe latura vestică și alta prin care se intră în diaconicon. Ușa de intrare de pe
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
desfășurate de la apus spre răsărit. Interiorul este acoperit cu o boltă unică, ce se întinde din tindă până în altar, unde se racordează la pereții poligonali dinspre răsărit. Toată construcția este protejată de un acoperiș unic, acoperit cu două rânduri de șiță. Diagonalele ce întăresc căpriorii indică totuși un material mai greu de acoperire inițial, foarte probabil paie, stuf sau alt material asemănător.
Biserica de lemn din Mitrofani () [Corola-website/Science/316529_a_317858]
-
anului 1700 pe valea Crasnei, în satul Derșida. Forma pereților este dreptunghiulară, cu absida decroșată poligonală, cu cinci laturi. Pronaosul are tavanul drept, iar naosul și altarul câte o boltă semicilindrică, ultima terminându-se în timpanul de est. Acoperișul de șiță are clopotnița deasupra pronaosului, înconjurată de patru turnulețe. Se mai remarcă și brâul median în torsadă. Prispa este bogat ornamentată și este situată pe latura de sud. Chenarele șerpuitoare de pe arcade alunecă pe stâlpii de secțiune dreptunghiulară, pentru a însoți
Biserica de lemn din Derșida () [Corola-website/Science/309825_a_311154]
-
acoperită după strămutare, fusese împodobită cu un ancadrament sculptat. Naosul era despărțit de pronaos printr-un perete cu fante susținute de pilaștri sculptați. Îmbinările grinzilor erau în coadă de rândunică iar consolele erau proeminente, cu retrageri în trepte. Acoperișul din șiță a fost schimbat în 1950 cu unul din țiglă iar turnul clopotniței, svelt, avea foișorul frumos cioplit.
Biserica de lemn din Berghin () [Corola-website/Science/315836_a_317165]
-
o generație la alta. Biserica a fost reparată în 1879, 1925 și 1933.. Între anii 1940-50 a fost refăcută subzidirea cu beton, clopotnița și mobilierul. Clopotnița a fost reconstruită în anii 1960. În anii 1978-1980 a fost refăcut acoperișul de șiță și biserica a fost racordată la curentul electric. În anii 2005-2006 a fost încă odată refăcut acoperișul, iar mobilierul a fost reparat. Construcția constă dintr-o bute din bârne fățuite, încheiate în cheotori netede bisericești, și este protejată de un
Biserica de lemn din Morărești-Piscu Calului () [Corola-website/Science/324934_a_326263]
-
cumpărat moșia lui Ioan Vărzaru. Nu se știe nimic despre meșterii, arhitecții, inginerii care au executat această lucrare. Biserica destul de mare, a fost construită în formă de corabie cu două turle. Tradiția spune că abia se terminase de acoperit cu șiță, când - datorită unei neglijențe a lucrătorilor - a luat foc și a fost mistuit întregul acoperiș, care a fost apoi refăcut tot cu șiță, iar în anul 1937 șița a fost înlocuită cu tablă zincată. Pictura bisericii a fost executată de
Măncioiu, Argeș () [Corola-website/Science/300629_a_301958]
-
construită în formă de corabie cu două turle. Tradiția spune că abia se terminase de acoperit cu șiță, când - datorită unei neglijențe a lucrătorilor - a luat foc și a fost mistuit întregul acoperiș, care a fost apoi refăcut tot cu șiță, iar în anul 1937 șița a fost înlocuită cu tablă zincată. Pictura bisericii a fost executată de pictorul Gheorghe Corbu din București (frescă), iar între anii 1968-1969 pictorul Ion Anghel din Curtea de Argeș înlocuiește această pictură cu una în stil realist
Măncioiu, Argeș () [Corola-website/Science/300629_a_301958]
-
cu două turle. Tradiția spune că abia se terminase de acoperit cu șiță, când - datorită unei neglijențe a lucrătorilor - a luat foc și a fost mistuit întregul acoperiș, care a fost apoi refăcut tot cu șiță, iar în anul 1937 șița a fost înlocuită cu tablă zincată. Pictura bisericii a fost executată de pictorul Gheorghe Corbu din București (frescă), iar între anii 1968-1969 pictorul Ion Anghel din Curtea de Argeș înlocuiește această pictură cu una în stil realist în ulei. Biserica a avut
Măncioiu, Argeș () [Corola-website/Science/300629_a_301958]
-
Ghiordunescu, Pr. C-tin M. Popescu, Pr. Ion Lepădatu, Pr. Ghe. Bîrsoianu, Pr. D-tr Tudose, iar în prezent Pr. Octavian Duminică. Biserica a fost reparată în 1937, refăcându-se tencuielile exterioare și interioare, s-a revizuit mobilierul, s-a înlocuit șița cu tablă zincată, etc...Valoarea lucrărilor s-a ridicat la circa 100.000 lei, sumă acoperită în intregime de Prefectura județului Argeș și primăria comunei Dedulești, contribuția enoriașilor fiind foarte mică. A mai fost renovată între anii 1966-1969, când i
Măncioiu, Argeș () [Corola-website/Science/300629_a_301958]
-
motive vegetale stilizate. Decorul ei își găsește apropieri stilistice în cel al unor podoabe din a doua parte a sec. XV și din sec. XVI. Obiectele de fier sunt cele menționate mai sus, la care se adaugă câteva cuie pentru șiță. Ceramica a apărut în cantitate destul de redusă. Două - trei fragmente din pastă roșie, foarte corodate, din epoca romană, au fost antrenate în depunerile aluvionare anterioare epocii medievale. Ceramica ulterioară construcției edificiului este - cu excepția unui fragment decorat cu dungi castanii și
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]