750 matches
-
decent), ci doar pentru simplu fapt că m-a rugat să o ajut, că se afla, mă gândeam, la ananghie, că... M-a Întrebat, tăindu-mi vorba din gură, dacă poate să-și aranjeze niște haine În șifonierul meu (un șifonier mare, cu trei uși, pe jumătate gol). I-am oferit, spre surpriza ei, două din cele trei compartimente etajate. Și-a aranjat tot ce adusese În geamantane timp Îndelungat, Într-o tăcere deplină (cu spatele la mine, ignorându-mă complet). Era concentrată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nemaiîntâlnit. Am venit Îmbrăcat În sacoul meu gri-cenușiu și În pantalonii bej. Dacă tot va trebui să mă despart curând de hainele acestea (am hotărât să le dăruiesc cuiva, unui om nevoiaș, pentru că oricum le-am ținut prea mult În șifonier). Mi-am zis că ultimul drum va trebui să-l facem „Împreună” aici, În acest... colț de rai. Părintele Severin (care azi nu mai este) mi-a povestit odată, În mare taină, că demult (era foarte tânăr pe-atunci), Întro
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de ani buni, din cauza lui Țiți Mițura, care a scornit tot felul de mizerii, de insinuozități pe seama noastră). Nici nu mi-e sete, nici foame nu-mi este. Trăiesc În mijlocul unei mari disperări, care mă macină tot mai adânc. Deschid șifonierul și privesc hainele Melaniei. Le mângâi cu o mână tremurătoare. Parfumul lor Îmi recreează imaginea părului ei bogat, a corpului ei divin. Deschid și ușa din stânga șifonierului. Sacoul meu gri-cenușiu și pantalonii mei bej sunt acolo. Tresar surprins de o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
este. Trăiesc În mijlocul unei mari disperări, care mă macină tot mai adânc. Deschid șifonierul și privesc hainele Melaniei. Le mângâi cu o mână tremurătoare. Parfumul lor Îmi recreează imaginea părului ei bogat, a corpului ei divin. Deschid și ușa din stânga șifonierului. Sacoul meu gri-cenușiu și pantalonii mei bej sunt acolo. Tresar surprins de o idee năstrușnică. Atârn sacoul Întins pe umeraș de lustra aprinsă. Agăț și pantalonii În josul sacoului. Pe un alt umeraș aranjez rochia neagră a Melaniei. Cea cu dantelă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
abată de la obiceiurile sale zilnice. Credea că în lipsa lui schimbările din camera sa dispăruseră și se putea bucura de liniște și singurătate; însă de cum intră rămase surprins de goliciunea care domnea în odaie, nu numai că dispăruseră fotoliile, biroul și șifonierul, dar nu mai era nici canapeaua pe care stătuse cu câteva minute înainte de a pleca la masă. În schimb tavanul, pereții și dușumeaua rămăseseră în aceleași nuanțe de roșu, albastru și orange. La început s-a simțit frustrat, i se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
aștepta cu muzica preferată, cu un vin deți săreau plombele, strâmbam din nas, a glumă, foarte scurt. Beam, la o cină scurtă, un ceai îmbunătățit cu coniac, după care o cafea-nechezol dacă mai găseam prin cămăruța confecționată ad-hoc dintr-un șifonier vechi și șchiop, apoi stăteam la taclale, tolăniți pe canapea, în jurul vinului cu pricina. Mai interesant era faptul că, în momentul în care voiam să pun și eu, ca bărbații, punctul pe i, ea făcea o reverență până-n pământ, zicea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca o dimineață de iunie petrecută În mina de uraniu. Mi s-a adresat: — Tie luăm Întrieg sau tie diezasamblăm? M-au luat Întreg, aș putea spune, dar, având În vedere că un sfert de cap a trebuit recuperat din spatele șifonierului, iar un alt sfert din frigider, putem vorbi și de o oarecare asamblare. În dreptul liftului, madame Kropotkina se Învârtea ca o muscă prinsă În borcan, prefăcându-se că uda rododendronul artificial din hol. — Domnu’ Igor, e frumos că țineți legătura
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
unele promisiuni... — Vaaai, ce prieteni ai! a făcut Vera, Încântată, iar apoi a sărit În picioare. Dar nu pot să mă prezint așa În Înalta societate! Trebuie să mă lași puțin. A țâșnit În camera cealaltă, unde a deschis un șifonier cât cala unui vapor, Începând să arunce pe pat, de-a valma, umerașe cu rochii, pălării, poșete, voaluri și pantofi. Am rămas dincolo, plimbându-mă nervos, În timp ce rumegam câteva idei care jucau lapte gros prin căpățâna mea. Una dintre ele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nou avânt și pica la loc. Ce naiba era? Ce nu se potrivea deloc? Afară se Întunecase ușor. Câțiva nori se Încruntau la orizont, iar dimineața Însorită era pe cale să se preschimbe Într-o amiază mohorâtă. Vera cotrobăia În continuare prin șifonier, iar eu prin propria tărtăcuță, căutând ciorapul desperecheat al unei idei. Brusc, mi-am dat seama. M-am dus lângă Vera, care bodogănea cu mâinile În șold, ca un general al rochiilor de seară, În fața patului pe care erau răspândite
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Christina descoperi existența unei probleme destul de complicate: Kiki. — Dar cu ce vom pleca? Întrebă. — Luăm un taxi și după aceea mai vedem noi, hotărî Pablo fără să ezite. Totuși, cîteva măsuri de minimă precauție se impuneau. Christina aduse dintr-un șifonier uniforma de camuflaj a lui Vic și, după ce Îi scoase tresele de ofițer, i-o dădu lui Pablo să se Îmbrace, iar ea Însăși Își puse un pardesiu mai vechi și Își acoperi capul cu un batic roșu cu buline
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să-l folosești după plac și după aceea să-l pui la loc tot pe ascuns, păstrînd secretul doar pentru tine ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Gîndise deja prea mult, se hotărî în sfîrșit să se apropie de șifonierul aflat pe peretele din fața sa, îi deschise atent una din uși și începu să caute printre umerașe. — Ia uitați-vă, le atrage atenția Părințelul, holbîndu-și ochii în direcția intrării, încercînd să străpungă cu privirea perdelele de fum care l împiedică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sta la discuții pentru că mai are de dat o mulțime de telefoane, și timpul îl presează. Mortăciune, în așteptarea loviturii pe care o visase o viață de om, și-a trecut în revistă toate uniformele pe care le avea în șifonier și cu foarte mare greutate s-a hotărît pe care o s-o îmbrace a doua zi. A ronțăit un kilogram de mere și a băut vreo zece căni de ceai. Din cinci în cinci minute a verificat tonul telefonului, temîndu-se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
chelie Îmi dă o palmă peste ceafă. Ce nemernic! Ce are cu mine? Uneori plâng pentru că nu știu să mă apăr. Îl simt pe tata pe urmele mele ca un vânător la pândă, tăcut. E un tâmplar bun. A meșterit șifoniere, mese și scaune. -Hai, dragul meu acasă. Te așteaptă o mămăligă mare, aburindă. Îmi vine să râd-soarele seamănă cu o mămăligă uriașă. -Hai, dragul meu. Măturătoarea doarme la umbra unei tarabe. Trecem pe lângă ea dar nu ne aude. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Actul de a respira deveni dintr-odată o încântare. M-am oprit în timp ce ea își scotea paltonul și am văzut, deasupra capului ei, sabia de samurai împodobită cu ciucuri pe care Palmer o atârnase fără nici un rost deasupra unui mic șifonier din lemn de trandafir după care eu și Antonia tânjiserăm cândva. M-am întrebat dacă Palmer și Antonia sunt acasă căci ajunsesem mult mai devreme decât ne-am fi așteptat. Pe un ton binevoitor am spus: — N-ați vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
facem comozi În dormitor, când cineva sună la ușă. Am privit-o pe Dora Întrebător, poate chiar rugător, dar ea doar Îmi puse bluza galbenă În brațe și Îmi zise: — Ia asta și ascunde-te aici. Continuăm imediat. Apoi deschise șifonierul mare și Începu să bată nerăbdător cu unghia vopsită a indexului În furnirul de stejar. Am dat câteva umerașe la o parte și am intrat. Ca să fiu sigur, am verificat dacă ușa se poate deschide dinăuntru. Dar soneria de la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu ieși până nu te chem. Am dat din cap, am Înghițit În sec și zăvorul s-a Închis cu un clic docil. Preț de câteva clipe confuze, chiar am crezut că o aud cum se privește În oglinda de pe șifonier. Mai Întâi și-a trecut degetele de-a lungul genelor de pe pleoape, apoi și-a țocăit Încet buzele rujate și și-a ascuns, de altfel, fără nici un rost, câteva șuvițe din părul proaspăt tuns după urechi. (Poate nu avea acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
uite-mă aici, Înconjurat de hainele ei, cu pulsul palpitând Încet și regulat - ca și când, brusc, cuprins de extaz, aș fi existat separat În fiecare parte a corpului meu. Cred că destinul era ultimul lucru la care mă gândeam. Întunericul din șifonier părea În același timp Îngust și infinit, și În timp ce mâinile pipăiau pe-acolo, Încercam să-mi amintesc cu ce se Îmbrăca Dora pe când ne Întâlneam Încă. Lângă mine erau bluze cu gulere tari, ridicate, gulere flexibile, În forma aripilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
umerașele, am pipăit hainele de pe acolo până am găsit despicătura adâncă a fustei și am reușit să-mi strecor degetele tremurânde printre picioarele pantalonului, ca să pot pipăi crăcăna din piele cu palma mea lucioasă. Încetul cu Încetul Însă, nădușeala din șifonier Începu să mă calce pe nervi. Nu mai rămânem și noi singuri? Cât avea să mai dureze până să-mi rostească numele? Cu siguranță, Dora Îl aștepta pe acest musafir. Și atunci de ce nu m-a rugat să mă Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
camerei. Mai Întâi trase sertarul comodei cu un sunet Înfundat de cretă care zgârie tabla, apoi scotoci În spatele draperiilor și, În final - stați - În final, după scaunul pe care Îmi pusesem hainele. Mai aveam puțin și-i șopteam prin ușile șifonierului că țigările mele Moslem erau pe masa din camera de zi, dar mi-am dat seama că poate nu țigări căuta. Mai degrabă se pregătea pentru ceva. Desigur, tocmai de aceea m-a pus să mă ascund: nu ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pus să mă ascund: nu ca să mă ocrotească de ochii indiscreți ai vizitatorului, cum crezusem inițial, ci ca să nu văd pregătirile pe care le făcuse pentru clipa În care rămâneam singuri. Dora Împinse scaunul la loc și se apropie de șifonier. Inima Începu să-mi gonească imediat În piept și părul de pe brațe nu era singurul care mi se ridicase. Dar, În loc să spună ceva, părea să ezite În fața oglinzilor de pe ușă. Poate că Își retușa machiajul? Trupul meu se topea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Părea singură. În curând, se va Întoarce și atunci, În sfârșit, va veni și rândul meu. Dar timpul trecea și nu se Întâmpla nimic. Liniștea se așternu treptat peste apartament. Ai fi putut crede că murise cineva. Să ies din șifonier și să verific? Sau poate că imaginația Îmi juca feste? Eram cât p-aci să izbucnesc În râs, dându-mi seama de un lucru cât se poate de evident: Dora se Întorsese În vârful degetelor, cu pantofii În mână, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
greșit - cel mai bun prieten al meu nu avea nici un amestec În treaba asta - mi-am dat seama, recunoscător, că orice protest ar fi fost În zadar. Oare din același motiv atunci când, În sfârșit, după câteva ore am deschis ușile șifonierului și am scos capul din paradisul meu personal, nu am scos un cuvânt? Imediat ce mi-am dat seama că nu mai era nimic de făcut, mi-am dat jos bluza, mi-am șters machiajul și am Încercat să-mi calmez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ar fi crezut dacă aș fi pretins că sunt nevinovat? Dacă aș fi susținut că nu am văzut și nu am auzit nimic - cel puțin, nimic În afară de câțiva pași și de respirația persoanei căreia Îi aparțineau, dincolo de ușile Închise ale șifonierului - inspectorul care se ocupa de caz ar fi dat din cap și ar fi arătat cu indexul spre pat, declarând ceva ce era evident: femeia care zace acolo trebuie să fi murit cumva, nu-i așa? Atâtea aveam de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
obiceiuri care sunt Încă pasibile de pedeapsă conform paragrafului 168, care nu permite persoanelor să se travestească În hainele sexului opus decât În privat. Luând În considerare cele Întâmplate la Dora și faptul că Îmi ceruse bani pentru serviciile sale, șifonierul putea trece drept spațiu public. Intuiția Îmi spunea că n-avea să dureze mult până când cazul ajungea pe pagina ziarelor și atunci era o chestiune de timp să aterizez Într-o casă de corecție. Mă aflam Într-o situație al naibii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
peste două zile am străbătut orașul cu bicicleta, Îndreptându-mă spre zona de vest. Din păcate, nu prea am avut timp să ne acomodăm cu noile circumstanțe, pentru că a sunat la ușă și a trebuit să-mi ocup locul În șifonier. — Băiat obraznic ce ești! — Băiat? N-aș prea zice. Anton Îl așteptă pe Helmut să Înlocuiască paharele goale. Imediat ce chelnerul plecă, Își dădu berea peste cap cu gestul său rutinat, apoi trase următoarea concluzie de după mâna cu care se șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]