154 matches
-
a statului”. La limită, putem spune că se atinge absurdul: islamiștii/ teroriștii vor primi sprijin și din partea celor care „nu sunt de acord cu convingerile lor”. un exemplu clasic de organizație islamistă radicală, cu un important sprijin social, este „gruparea șiită Hezbollah” din Liban. A deținut locuri în Parlament și a ajuns și la conducere. Este exemplul cel mai potrivit de partid politic legitim care este stigmatizat drept „organizație teroristă”. Sprijinul popular consistent deținut de acest partid islamist radical nu se
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
1979 șahul Mohammed Reza Pahlavi a fost răsturnat de revoluție, lăsând loc unei republici islamice conduse de ayatollahul Ruhollah Khomeini (pronunțat "Ruhóla Homeíni"). Saddam se temea că ideile radicale islamice, ostile conducerii seculare, vor crește în influență în populația majoritar șiită din Irak. Dar era și dușmănie veche între Khomeini și Saddam: în 1964 Khomeini fusese exilat din Iran, și se stabilise în orașul sfânt șiit irakian An Najaf. În 1978, Saddam a fost de acord să-l exileze pe Khomeini
Saddam Hussein () [Corola-website/Science/296813_a_298142]
-
umilitoare aplicate de militari americani și britanici prizonierilor închiși în penintenciare ca Abu Ghraib (faimoasă pentru campania de propagandă făcută de guvernul SUA în sprijinul invaziei). Crearea unui nou guvern civil în Irak este complicată din cauza diferențelor religioase între majoritatea șiită și clasa sunnită care se află la guvernare. În plus, în nordul Irakului, kurzii au avut o autonomie de facto timp de 12 ani, aflându-se sub protecția zonei de excluziune aeriană și cer o autonomie juridică a teriotriului pe
Ocuparea Irakului din 2003-2004 () [Corola-website/Science/297890_a_299219]
-
ponderea acordată în dreptul canonic (ar.: فقه "fiqh") următoarelor surse: Coranul, Tradiția profetului Muhammad ("sunna"), reflecția și consensul. În funcție de această pondere se constituie școlile juridice din islam: cele patru școli juridice sau rituri ale sunnismului (malekit, hanefit, șafeit și hanbalit), legislația șiită (jaʽfarită sau duodecimană, ismaelită și zaydită) și cea ibadită. Sunniții sunt acei musulmani care perpetuează opțiunea celor care au refuzat să considere conducerea comunității islamice drept o problemă de moștenire, după cum au refuzat să accepte că însușirea dogmei și a
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
alcool. Sarab este denumirea vinului, cântat de marii poeți iranieni: Molavi, Hafez, Khaiam etc... Sarabul a fos interzis de guvernul islamic care a venit la putere după anii 79, chiar dacă consumarea lui în secolul 16, când s-a născut religia șiită, a fost permisă. Irainienii au un respect deosebit pentru musafiri, tot ce face gazda, este pentru a-și mulțumi musafirul. În conepția iranienilor, "musafir este omul care a intrat în casă și nu cel care a ieșit pe ușă"! Iranul
Cultura Iranului () [Corola-website/Science/308139_a_309468]
-
lui Saddam Hussein ca Irakul să devină principala putere economică și militară din Orientul Apropiat. Ambițiilor hegemonice ale lui Saddam Hussein li s-a adăugat teama exportului de revoluție din Iran, teamă amplificată de faptul că majoritatea populației Irakului este șiită, în timp ce clasa politică conducătoare este sunită. De altfel, relațiile dintre cele două țări începuseră să se deterioreze începând cu 1979, odată cu izbucnirea revoluției islamice în Iran, percepută ca un pericol la adresa stabilității regimului secular irakian. În fine, tulburările post-revoluționare din
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Odată cu alungarea Șahului, în urma crizei ostaticilor din 1979, sprijinul economic și militar american a încetat, asigurând astfel noi oportunități pentru Saddam Hussein. Teama ca revoluția iraniană să nu se extindă și în Irak a condus la persecuții asupra populației majoritar șiite din Irak. În primul rând, arestări urmate de execuții ale membrilor partidului șiit al-Da’wa, interzis de autorități. Liderul spiritual suprem al șiiților irakieni, marele Ayatollah Băqer al-Șadr, a fost arestat în aprilie 1980 și executat în secret. Zeci de
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
ruga la Kufa, Irak, Mu'ăwiya a fondat dinastia omeiadă de califi (661-750) cu capitala la Damasc. Adepții lui Ali, fiul său Husain (care a condus o revoltă împotriva omeiazilor), și descendenții lor au fondat în cele din urmă secta șiită. Sub 'Abd al-Malik (685-705), omeiazii au ajuns la apogeul puterii lor, cucerind Asia Centrală, coasta Africii de Nord și Spania. De asemenea, Al-Malik a arabizat statul, înlocuind funcționarii greci și perși cu arabi. Cucerirea Iberiei a început când maurii (în principal
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
punjaba și urdu (aceasta din urmă oficială). Capitala este Lahore. Populația Punjabului pakistanez era de 86.084.000 locuitori în 2005, adică mai mult de jumătate din populația Pakistanului. 99% din locuitori sînt musulmani, majoritatea suniți, existînd și o minoritate șiită. Există și mici minorități hinduse, creștine și sikh. Cel mai important grup etnic sînt punjabii, urmați de mujahiri (refugiați din India vorbitori de urdu). Fosta provincie a Indiei Britanice Punjab a fost împărțită în 1947 între India și Pakistan, partea
Punjab (Pakistan) () [Corola-website/Science/304308_a_305637]
-
ținut istoric se împarte în zonele nordice (Borceali de Câmpie) și cele sudice ("Borceali de Munte" sau "Lori") și a fost o altă sursă de neînțelegere între Armenia și Georgia, cu toate că era populat parțial și de musulmani turcofoni de confesiune șiită. Folosind situația creată după înfrângerea Puterilor Centrale, aliate ale Azerbaidjanului și Georgiei, în 1918, Erevanul a considerat propice condițiile pentru crearea „Armeniei Mari”. Atât Georgia cât și Armenia pretindeau Lori (Borceali de Munte) și Pambak (o parte din uezdul "Alexandropol
Azerii din Georgia () [Corola-website/Science/304343_a_305672]
-
armeana autohtonă sedentară a fost evacuată forțat, au fost treptat ocupate de triburi nomade și seminomade de origine turcomană, venite dinspre est, din zona Republicii Azerbaijanului de azi, acestea ajungând să constituie chiar majoritatea în anumite zone. De confesiune predominant șiită islamică, acestea au căpatat treptat o identitate etnica azeră spre sfârșitul secolului XIX. După istoricul armeano-american George Bournoutian, " În primul sfert al sec. XIX Hanatul Erevan cuprindea majoritatea teritoriilor Armeniei Orientale, adică cc. 7 mii de km2. Acest teritoriu pe
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
răspuns el, cân consilierii au insistat să se îmbarce o dată cu frații săi. Mai întâi regele a trebuit să-și asigure liniștea în pământul Siriei din partea Bătrânului din Munți, nume sub care este menționat în documente conducătorul sectei asasinilor, o erezie șiită. Stăpânirea lui se întindea undeva la granița de nord a Antiohiei, nu se știe precis unde, și despre el se spune că întreținea la curtea sa o armată de tineri, cărora le oferea toate plăcerile, fiind crescuți și educați pentru
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
devenite celebre prin cruzimea lor, aveau ca scop implementarea propriilor percepte islamice prin eliminarea fizică a celor presupuși a fi de părere diferită. Ei erau atât de cruzi, încât numele „asasin” (, ) a devenit sinonim cu „teroare” și „ucidere”. Secta islamică șiită nizară ("Nizariiun") provine de la Califul-Imam al-Mustansir Billah din Califatul Fatimid din Egipt, care l-a numit oficial pe primul său fiu, Nizar, ca Imam-Calif moștenitor. Hasan Ibn Sabbah (1050-1124) (persană حسن صباح), supranumit și „Bătrânul (Înțeleptul) de la Munte” (din ) urmașul
Asasinii - sectă islamică () [Corola-website/Science/304934_a_306263]
-
datorită îndoctrinării și exaltării religioase, cruzimii extreme și curajului bazat pe inconștiența drogatului, au obținut o serie de victorii și cuceriri. Hasan a cucerit fortăreața muntoasă de la Alamut de pe țărmul Mării Caspice, în Iran, unde a definitivat noua sectă ismaelită șiită a Asasinilor apoi, pornind de la Alamut, Hasan, Rașid a-Din Sinan și Nizariții s-a stabilit pe la începutul sec. al XII-lea, îmtre 1134 și 1140, în fortăreața bizantină Masyaf, care controla drumurile est-vest, între El Hama și Banias și
Asasinii - sectă islamică () [Corola-website/Science/304934_a_306263]
-
(arabă: حزب الله ḥizbu-'llăh(i), în traducere „Partidul lui Dumnezeu”) este o organizație politică și paramilitară șiită islamică din Liban, având circa 15,000 de combatanți. reprezintă o forță importantă în politica libaneză, deținând școli, spitale și oferind servicii sociale pentru mii de libanezi. Este privită adesea ca o mișcare de rezistență legitimă de o mare parte
Hezbollah () [Corola-website/Science/314558_a_315887]
-
o declarație politică care asigură existența Hezbollah, ca o organizație armată și care garantează dreptul său la "eliberarea sau recuperarea teritoriilor ocupate". Din 1992, organizația este condusă de Secretarul General Hassan Nasrallah. Lider: Hassan Nasrallah Fondată: 1982 - 1985 (oficial) Religia: Șiită islamică Ideologia politică: Islamism Naționalitatea: Libaneză
Hezbollah () [Corola-website/Science/314558_a_315887]
-
și a primei sale soții Khadija, Fatima în 622 cu care are doi fii, Hasan și Husayn, singurii nepoți ai profetului. ‘Alī a fost primul care a aderat la religia propovăduită de către profetul Muhammad (primul bărbat după Khadija după tradiția șiită). L-a însoțit pe profet tot timpul, inclusiv la Medina. A participat alături de acesta la toate bătăliile, mai puțin la cea de la Tabūk, cînd a rămas în Medina pentru a-i ține locul. După bătălia de la Uhud, profetul Muhammad i-
Ali () [Corola-website/Science/313958_a_315287]
-
sângele unor musulmani. Unitatea musulmană s-a rupt la mijlocul sec. VIII, apogeul fiind atins de proclamarea califatelor independente de Bagdad în sec. X Pentru șiiți: legitimarea luptelor dintre musulmani a fost o operațiunei simplă, astfel că cei care respingeau învățătură șiită erau calificați drept „infideli”. Pe langă dar-al-Islam și dar-al-harb, măi apre și dar-al-imam, adică zona în care domină adevărată credință, șiismul. Lumea sunnita era resposanbilă pentru represiunile îndreptățea împotriva adepților lui Ali. Sunniții erau incluși în categoria dizidenților interni. Pentru
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
fost ocupat de britanici. Odată cu inagurarea canalului Suez, în 1869, Yemen a căpătat o mare importanță strategică. În anul 1918, a devenit regat independent. În următoarele decenii, au avut loc confruntări repetate între Adenul sunnit, antiregalist și prooccidental, și Sanna șiită și conservatoare. După moartea imamului Ahmed, în anul 1962, un grup de ofițeri au abolit monarhia și au proclamat "Republica Arabă Yemen". Războiul de opt ani despre susținătorii monarhiei și republicani s-a încheiat cu victoria celor din urmă. În
Yemen () [Corola-website/Science/298156_a_299485]
-
s-a considerat trădata de britanici, care le promiseseră independența de sub stăpânirea otomană și care acum acționaseră împotriva intereselor lor. Faysal dorea să integreze populația kurdă care, fiind în principal sunită, putea să echilibreze restul populației irakiene, care era majoritar șiită. Britanicii s-au folosit fără prea multe scrupule de nemulțumirile kurzilor pentru ca să exercite o continuă presiune asupra monarhului irakian. În epoca noastră contemporană, Iranul s-a folosit de nemulțumirile kurzilor pentru ațâțarea rebeliunii împotriva liderilor de la Bagdad în timpul regimului Khomeini
Provincia Mosul (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321536_a_322865]
-
teritoriu al Irakului, cunoscut în antichitate sub numele de Mesopotamia, a fost leagănul unor vechi civilizații, cunoscând apogeul în timpul dinastiei abbaside (762-1258). Tradițiile de nuntă la confluența dintre Tigru și Eufrat păstrează spiritul culturii islamice, indiferent de apartenența la comunitatea șiită (60% din populație) sau la cea sunnită (37% din populație), fiind aceleași pentru întreaga societate irakiană. Conform studiului Marriage Iraqi Style, realizat de prof. dr. George Grigore, ceremonialul de nuntă poate fi împărțit în două etape: logodna și căsătoria propriu-zisă
Tradiții de nuntă la arabi () [Corola-website/Science/328961_a_330290]
-
secolele XI-XII . În funcție de ponderea pe care o acordă acestui „efort de interpretare” și în funcție de mici detalii care nu sunt legate de esența legislației se constituie cele patru „școli juridice” sau „rituri” ale sunnismului (malekit, hanefit, șafeit și hanbalit), precum și legislația șiită (jaʽfarită sau duodecimană, zaydită și ismailită). Spre deosebire de islamul sunnit pentru care principalele surse de legislație sunt reprezentate de Coran și "ḥadīṯ", islamul șiit consideră "Nahğ al-Balăġa" ca fiind „prima carte demnă de încredere după Coranul cel Sfânt și înainte de culegerea
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
metal pentru apa sfântă Zamzam și felinare. Qibla este direcția în care toți musulanii se îndreaptă când își fac rugăciunile ("salat") zilnice. După școală Hanefită, qibla este Kaaba și spațiul de deasupra care se ridică spre cer, iar după școală șiită "qibla" este doar partea de construcție a Kaabei. Pelerinajul este unul din stâlpii islamului care cuprinde vizitarea Kaabei și "tawaf"ul (înconjurul ei de 7 ori).
Kaaba () [Corola-website/Science/325586_a_326915]
-
la Bari. Pe parcursul acestei întregi perioade, luptele dintre musulmani erau tot mai dese. În mod nominal, Sicilia se afla inițial sub guvernarea aghlabizilor, după care a trecut în cea a dinastiei fatimizilor, trecând astfel de la o stăpânirea sunnită la una șiită. După reprimarea cu succes a unei răscoale, califul fatimid a numit pe Hassan al-Kalbi ca emir al Siciliei, fiind primul din dinastia kalbizilor. Fatimizii au procedat la această numire chiar cu puțin înainte ca ei înșiși să își transfere capitala
Kalbizi () [Corola-website/Science/324641_a_325970]
-
vreme, însă a căzut în anul 878, Taormina a fost supusă abia în 902, iar ultimul avanpost bizantin a cedat abia în 965. Sicilia arabă a fost guvernată succesiv de către dinastia sunnită a aghlabizilor din Tunisia și apoi de către cea șiită a fatimizilor din Egipt. Bizantinii au profitat la un moment dat de temporarele neânțelegeri dintre sarazini pentru a reocupa capătul estic al insulei vreme de câțiva ani. După suprimarea unei răscoale, califul fatimid Ismail al-Mansur l-a numit pe Hassan
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]