210 matches
-
trecuți în neființă și, de asemenea, o perioadă de introspecție și doliu total. Imamii șiiți insistă asupra faptului că această zi nu trebuie privită ca o zi festivă, ci mai degrabă, ca o perioadă de inactivitate, durere și doliu. Spre deosebire de șiiți, care atribuie zilei de Ashura celebrarea masacrului de la Karbala, unii musulmani sunniți sărbătoresc această zi conform relatărilor atribuite lui Muhammad. Sunt însă și sunniți care acceptă că Ashura este ziua atribuită martiriului imamului Husayn. În funcție de hadith-urile care fac referire la
Sărbătoarea Ashura () [Corola-website/Science/333586_a_334915]
-
și martiriul lui Husayn. În țări precum Turcia și Egipt, în această zi există obiceiul de a mânca Budinca lui Noe, acest eveniment fiind cunoscut în Turcia sub numele de Așure. Comemorarea acestei sărbători are o mare importanță socio-politică pentru șiiți, care au fost o minoritate de-a lungul istoriei lor în societatea arabo-islamică. De multe ori, sărbătoarea Ashura asociază memoria martiriului lui Husayn cu condițiile impuse de islam. Începând din timpul Revoluției Constituționale Iraniene (1905-1911), această perioadă de doliu a
Sărbătoarea Ashura () [Corola-website/Science/333586_a_334915]
-
Al Mă’mun devine cel de-al șaptelea calif Abbasid. Inițial Al Mă’mun a continuat să conducă imperiul din Merv, capitala guvernoratului sau din Khorasan. Dorind să pună capăt conflictului dintre cele 2 curente Islamice, cel sunnit și cel șiit, Al Mă’mun ia o decizie controversată dar inteligență din punct de vedere politic, acela de a îl numi ca succesor după moartea sa pe Ali al-Ridha (Imam Reza), cel de-al optulea imam Șhia. Al Mă’mun îi ordona
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
În primul rând, arestări urmate de execuții ale membrilor partidului șiit al-Da’wa, interzis de autorități. Liderul spiritual suprem al șiiților irakieni, marele Ayatollah Băqer al-Șadr, a fost arestat în aprilie 1980 și executat în secret. Zeci de mii de șiiți, cu origine iraniană, dar care erau stabiliți de secole în centrele religioase Karbala și Najaf, au fost expulzați din Irak, iar proprietățile lor confiscate. Conflictul dintre cele două țări avea și un aspect religios, dat fiindcă iranienii sunt majoritatar șiiți
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
șiiți, cu origine iraniană, dar care erau stabiliți de secole în centrele religioase Karbala și Najaf, au fost expulzați din Irak, iar proprietățile lor confiscate. Conflictul dintre cele două țări avea și un aspect religios, dat fiindcă iranienii sunt majoritatar șiiți și nu vorbesc limba arabă. Fără a fi totuși un conflict religios, Saddam Hussein a căutat pe toate căile să opună iranienilor pe arabi, să demonstreze superioritatea arabilor asupra iranienilor din considerente ideologice. În afară de hegemonia militară, Saddam Hussein dorea ca
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
să încheie un armistițiu. De cealaltă parte, Iranul, încrezător după succesul militar obținut anterior împotriva trupelor irakiene, a cerut ca Saddam Hussein și regimul Ba’th să renunțe la putere, despăgubiri de război substanțiale și repatrierea a 100 000 de șiiți, expulzați de regimul irakian în 1980. Unul din principalii artizani ai victoriei Iranului, Abulhassan Bani Șadr, va fi înlocuit la comanda armatei, ulterior fiind demis și din funcția de președinte. Lupta pentru putere dintre el și ayatollahul Moḥammad Behešti va
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
doi ani, Khomeini spera ca populația din zona de graniță să se revolte contra lui Saddam Hussein, ceea ce iară nu s-a întâmplat. Cu toate acestea, iranienii au sprijinit formarea unui Consiliu Suprem al Revoluției Islamice în Irak, dominat de șiiți, cu sediul la Teheran și condus de Moḥammad Băqer al-Ḥakim. Se pare că pentru șiiții de pe ambele părți ale graniței, naționalitatea a primat asupra identității religioase. A contat de asemenea și divizarea politică a șiiților, astfel că speranțele într-o
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
adevărat genocid, operațiunea al-Anfal, care intenționase să-i pacifice "definitiv" pe kurzi. În ciuda măsurilor dure de represiune ca și a regimului său dictatorial, Saddam Hussein a căutat să-și asigure loialitatea unei părți a populației șiite, primind tot mai mulți șiiți în partid și în guvern, crescându-le astfel veniturile și nivelul de trai, care erau mai joase decât ale populației sunite. A dispus de asemenea refacerea pe banii statului a mormântului Imamului Ali, cu marmoră albă importată din Italia. În
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
milionari din lume. Media de venit pe cap de locuitor în 2005 a fost de aproximativ 28.000 de dolari SUA. Islamul este religie de stat. Majoritatea locuitorilor din Dubai sunt sunniți. Cu toate acestea, există, de asemenea, hinduși, sikh, șiiți și creștini. Dubai este singurul emirat din Emiratele Arabe Unite, în care există un templu hindus și un Sikh Gurudwara. Limbă oficială a emiratului și a orașului Dubai este limba arabă, dar este folosită pe scară foarte largă limba engleză. Aproape toți
Emiratul Dubai () [Corola-website/Science/299099_a_300428]
-
cu 50 de ani în urmă de Mahomed Keyvan, în Iran. Scrierea oficială în Iran și Afganistan este bazată pe alfabetul arab. Dialecte: Religia majoritară în Iran este islamul. Aproximativ 98% dintre iranieni aparțin acestei religii. Majoritatea musulmanilor iranieni sunt șiiți, islamul șiit fiind religie de stat. Alte religii majoritare, în afară de islam, sunt creștinismul, hinduismul, iudaismul, bahá'í și zoroastrismul. Zoroastrismul este vechea religie oficială a Persiei, religie înlocuită cu islamul sunnit după cucerirea arabă din secolul al VII-lea. Islamul
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
de ani în urmă de Mahomed Keyvan, în Iran. Scrierea oficială în Iran și Afganistan este bazată pe alfabetul arab. Dialecte: Religia majoritară în Iran este islamul. Aproximativ 98% dintre iranieni aparțin acestei religii. Majoritatea musulmanilor iranieni sunt șiiți, islamul șiit fiind religie de stat. Alte religii majoritare, în afară de islam, sunt creștinismul, hinduismul, iudaismul, bahá'í și zoroastrismul. Zoroastrismul este vechea religie oficială a Persiei, religie înlocuită cu islamul sunnit după cucerirea arabă din secolul al VII-lea. Islamul sunnit a
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
Alte religii majoritare, în afară de islam, sunt creștinismul, hinduismul, iudaismul, bahá'í și zoroastrismul. Zoroastrismul este vechea religie oficială a Persiei, religie înlocuită cu islamul sunnit după cucerirea arabă din secolul al VII-lea. Islamul sunnit a fost înlocuit cu cel șiit în secolul al XVI-lea, în timpul dinastiei Safavide. Astăzi mai există în Iran mici comunități zoroastriste cu propriile lor temple și preoți. De multe ori, persoanele nemusulmane din Iran sunt agresate și supuse la convertiri forțate. Rapida dezvoltare economică a
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
celor decedați. Grupurile "Alevi-Bektași", grupuri religioase de esență turcmenă, cu rădăcini sufıte, dar și cu influențe șiite consistente, consideră că această zi este ziua de naștere a califului Ali și ziua căsătoriei sale cu Fatima, fiica Profetului Muhammad, în timp ce pentru șiiți ziua de Nevruz este ziua în care Ali a fost ales calif; sunniții asociază de obicei sărbătoarea cu elementele din natură și cu evoluția vegetației. Grupurile "Tahtaci" (lit. “lemnarii”), una dintre comunitățiile Alevi, numite astfel datorită activităților cu care se
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
Libanului această mare diversitate de comunități religioase a coexistat fără multe conflicte între ele”. Libanul este țara cu cele cele mai multe religii prezente pe teritoriul ei din Orientul Mijlociu. În anul 2014, CIA World Factbook a făcut următoarele estimări: musulmani 54% (27% șiiți, 27% sunniți), creștini 40,5% (incluzând 21% catolici maroniți, 8% greco-ortodocși, 5% greco-catolici, 6,5% alți creștini, inclusiv armeni gregorieni, armeni catolici), druzi 5,6%. Un studiu realizat de Centrul de Informare din Liban în baza numerelor de înregistrare a
Liban () [Corola-website/Science/298116_a_299445]
-
lideri oficiale și profesorii, care lucrează în afara structurii oficiale, au promis pentru să sporească cunoștințele populației Islamului, creșterea rolului Islamului în societate, și să extindă respectarea principiilor ei. Alarmat de faptul că astfel, activiștii ar putea agrava tensiunile dintre suniți, șiiți și alienezi mai ales slavii ortodocși, guvernul a elaborat planuri pentru a ridica Consiliului de Afaceri religioase la statutul de minister printr-un efort de a reglementa mai strâns activitățile religioase. Protestanții sunt mai puțin de 1% din populația din
Religia în Turkmenistan () [Corola-website/Science/319553_a_320882]
-
fiu, Nizar, ca Imam-Calif moștenitor. Hasan Ibn Sabbah (1050-1124) (persană حسن صباح), supranumit și „Bătrânul (Înțeleptul) de la Munte” (din ) urmașul lui Rukn-ud-Dīn Khurshăh, (sau Rukn-ud-Dīn Khwarshăh , ), fiul lui Ala a-Din Maḥomed al III-lea și al 27-lea Imam Șiit Nizarit, folosind relațiile pe care le avea cu viitorul Sultan al Sultanatului medieval Turko-Persan Seliuk Nizam (Nizam el Mulk) și-a organizat prin anul 1094, împreună cu simpatizanți persani, o armată de teroriști, fadaiun (, luptători sinucigași întru islam, „cei care sunt
Asasinii - sectă islamică () [Corola-website/Science/304934_a_306263]
-
م) de la "Al-Milăd", Nașterea (lui Hristos) în arabă. Marea schismă islamică din anii 655-661 pricinuită de luptele pentru conducerea califatului, numită în izvoarele islamice “Marea discordie”, stă la originea împărțirii musulmanilor în: sunniți (90% dintre musulmani), kharigiți (0,2%) și șiiți (9,8%), dintre care 80% se află în Iran. Din aceste ramuri principale derivă aproximativ douăzeci de subramuri. Această divizare are la bază, în principiu, ponderea acordată în dreptul canonic (ar.: فقه "fiqh") următoarelor surse: Coranul, Tradiția profetului Muhammad ("sunna"), reflecția
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
interpreteze Legea divină, ba chiar de a-i aduce amendamente. Cel de-al doisprezecelea imam (imamul ascuns) va reveni la sfârșitul timpului pentru a instaura armonia pe pământ. Imamii, considerați ca intermediari între om și Dumnezeu au pentru mulți dintre șiiți o aură divină, noțiune total străină sunniților, ca și aceea de imamat. Un grup musulman foarte mic, localizat în special în Statele Unite ale Americii, urmează invățăturile lui Rashad Khalifa și se numesc „supușii" (care nu este altceva decât o traducere
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
1256 iar marea bibliotecă din Alamut a fost incendiată aproape în întregime, o bună parte a scrierilor acestuia s-au pierdut pe vecie. Hasan Sabbah s-a născut în orașul persan Qom, în jurul anului 1050, într-o familie arabă de șiiți duodecimani. Tatăl său, de origine yemenită, Ali bin Muhammad bin Ja’far al-Sabbah al-Himyari, emigrase împreună cu familia sa în Persia din orașul irakian Al-Kufa. Ulterior nașterii lui Hasan, familia acestuia s-au mutat în Rayy (astăzi Teheran), de altfel un
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
din nord-vestul Persiei, unde împreună cu noul lor lider Hasan Sabbah, plănuiesc o răzbunare cumplită. Hasan aveau un set complex de motive pentru care nu putea tolera ocupația selgiukidă. Ca șiit ismailit nu putea tolera fervoarea religioasă sunnită, ostilitatea turcilor față de șiiți precum și țelul acestora de a distruge califatul fatimid. Revolta lui Hasan avea ca motiv și prezența unor resentimente la adresa cuceririi selgiukide, ocupație văzută de arabi dar în mare parte de persani, ca fiind una străină de cultura lor. Toate acestea
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
padișah-ul a devenit atât stăpânul absolut al armatei și societății turce, cât și autoritatea religioasă cea mai înaltă a musulmanilor "sunniți". Pe acest plan religios, Imperiul Otoman a purtat o luptă aproape continuă cu Persia patrie a ritului musulmsn "șiit". Pe parcursul sec. al 17-lea, teroarea ce o produsese anterior a permis Imperiului Otoman să-și păstreze frontierele extinse, dar odată cu sec. al 18-lea începutul declinului a devenit vizibil. Ruinarea comerțului caravanier cu Orientul, datorită noilor drumuri oceanice descoperite
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
religioase: mormântul lui Ali, la Nejef. Cel al lui Husein, la Karbala. Al imamului Rihda, la Mashhad; cel al Sayyidei Zeinab și al fiicei sale Ruqiyya, la Damasc și altele. Într-o viziune populară, împărtășită de un număr apreciabil de șiiți, mai ales în Iran, imamul are o funcție asemănătoare cele a lui Iisus Hristos pentru creștini: numai prin el se poate obține adevărul și mântuirea. Pornind de la o asemenea înțelegere, care nu a fost acceptată niciodată de teologi, oamenii cred
Imam () [Corola-website/Science/318227_a_319556]
-
hanefită de rit sunit. Școala islamică ibadită este denumită astfel după Abdallah ibn Ibadh, însă acesta nu este neapărat figura cea mai proeminentă a școlii, în opinia adepților săi. Ibadismul este diferit atât de islamul sunit, cât și de cel șiit, nu doar în termeni de jurisprudență, dar și referitor la principii fundamentale. Legea islamică timpurie avea un caracter mult mai flexibil, unii învățați musulmani consideră că aceasta ar trebui reînnoită și jurisprudența clasică ar trebui să-și piardă statutul special
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
Printre subsectele septimane se numără: karmațienii, asasinii, adepții lui Aga Khan și druzii (unii specialiști nu o consideră ramură a ismaelismului). Comunități ismaelite există astăzi în Siria, Liban, Iran, până în Asia Centrală. Zaydiții („cu cinci imami”) sunt cei mai moderați dintre șiiți. Fondatorul mișcării este imamul șiit de origine persană, ʽAlī ibn al-Ḥusayn (arabă: علي بن الحسين), numit și Zayn Al-Abidin, nepot al lui Ḥusayn. Pentru el, puterea aparține oricărui descendent al lui Muḥammad, în absența unui principiu dinastic. Zaydiții s-au
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
orice lupta împotriva musulmanilor, iar doctrina nu putea percepe că un grup de credincioși să verse sângele unor musulmani. Unitatea musulmană s-a rupt la mijlocul sec. VIII, apogeul fiind atins de proclamarea califatelor independente de Bagdad în sec. X Pentru șiiți: legitimarea luptelor dintre musulmani a fost o operațiunei simplă, astfel că cei care respingeau învățătură șiită erau calificați drept „infideli”. Pe langă dar-al-Islam și dar-al-harb, măi apre și dar-al-imam, adică zona în care domină adevărată credință, șiismul. Lumea sunnita era
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]