682 matches
-
puțin, el deveni tot mai șters În lumina aceea care te orbea, iar În cele din urmă se destrămă ca o țesătură răsfirată, ca un fum... Mărturisesc faptul că... dar un plâns sonor, care crescuse În el până atunci, Îi șiroi pe gură, oprindu-i toate cuvintele. Tanti Valeria și cu mine l-am condus să se așeze pe un scaun și i-am Întins un pahar cu apă, să-și revină. Tremura din tot corpul și avea broboane mari de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la iveală. Atins cu vârful degetelor la coada stufoasă, animalul sări ca ars, mârâind scurt, apoi, cu un lătrat strașnic, se repezi spre mine cu sălbăticie. I-am simțit respirația fierbinte și colții perforându mi palma Înghețată. La vederea sângelui șiroind, am țipat derutat, zăpăcit de-a binelea. Apoi a venit și durerea. O senzație tăioasă, care-mi ghilotină inima, Împânzind-o cu-o spaimă adâncă. Și-am Început să zbier, alergând Îngrozit spre casă și Împrăștiind pete mari și roșii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fotografia cât - colo. Deja nu mă mai pot stăpâni. Mă trezesc hohotind. Plâng ca În copilărie, cu capul În piept, zguduit. Un plâns mizerabil, pe care-l urăsc. Plânsul devine tot mai puternic. Îi cad pradă definitiv. Lacrimile țâșnesc necontenit, șiroind. Plâng Înfundat, covârșit de un geamăt adânc. Picioarele Îmi sunt ude de lacrimi. Gâtul mă ustură sufocat, ștrangulat de o mână nevăzută. Mă topesc. Trupul mi se Împuținează. Nu sunt altceva decât o materie vâscoasă. Memoria simte migrația apelor ei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Devin tot mai neliniștit. Am sentimentul că o gură de dincolo vrea să mă soarbă. Trag. Mă doare. Trag din nou. Într-o agitație disperată, mă dezechilibrez complet și aterizez răsucit, cu bărbia izbită de lemnul parchetului. Căldura sângelui Îmi șiroiește pe gât. Aud soneria. Chestia asta cu piciorul mă exasperează. O senzație de sete Îmi traversează ființa. Soneria sună ca turbată. Ar trebui să deschid. Privesc spre oglindă. Pentru o clipă mi se pare că zăresc clipirea unui ochi Întunecat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Macarie, sub geamul căruia avusese loc Încăierarea. Iulian a Încasat-o rău, iar costumul lui era rupt acum, plin de pete mari de sânge, de excremente și noroi. S-a ridicat În tăcere și, tot ștergându-și cu mâneca sângele șiroindu-i din nări și de la buza spartă, a plecat clătinându-se. De-atunci nu a mai venit niciodată În mijlocul nostru. De fapt, În toamna aceluiași an, am aflat că Iulian a fost ucis de un mistreț hăituit, care l-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din repertoriul intim. Mi-am spus că voi sărbători cu vin vechi când toată această poveste se va sfârși. Mi-e groază numai când mă gândesc. E cumplit. E iadul de pe lume la mine in baie: din țevile sparte, apa șiroiește Întruna, pereții, pătrunși de igrasie, s-au acoperit În mare parte cu o crustă cafenie, iar "gura" amenajată a gheului (În care se vedeau cândva spinările Întinse ale țevilor) e neagră acum, mult prea căscată, știrbită și urât mirositoare. Pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am strâns mâna cordial, ca la decernarea unui premiu important (s-a uitat la mine Într-un ochi, prostit) și i-am aterizat un „Mulțumesc mult, șefu... mult de tot!” Am ieșit victorios din biroul uriaș, În timp ce lui Încă Îi șiroiau uimiri din gura Întredeschisă. M-am ținut tare. Dar după ce am ajuns jos, la capătul scărilor, mi-am Îndepărtat masca falsului nepăsător, care Începuse să mă Încorseteze, și mi-am așezat la loc fața normală, pe alocuri suferindă, de proaspăt
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a Îngenunchiat cu adânci suspine, ca o ciută lovită Între coarne, apoi a căzut neputincioasă, sfârșită. Doar una dintre ușițele de la dulapul suspendat a ripostat, lovindu-mă, În timpul căderii, la arcadă. Locul cu pricina mă ustură Îngrozitor, iar sângele Îmi șiroiește peste pleoapă. Cu o furie crescută, izbind necruțător În stânga și-n dreapta, am transformat totul În așchii, surcele și mii de cioburi, cu respirația Întretăiată și inima ropotind În piept. Cel mai mult mi-a plăcut să sparg farfuriile, cănile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o să adoarmă imediat. Mai întâi auzi picăturile de ploaie căzând cu zgomot ca și cum ar fi lovit un acoperiș de tablă. I se păru ciudat, pentru că, în visele lui, Emil nu auzea aproape nimic. Ploaia era caldă, de vară și îi șiroia pe frunte, pe obraji, pe umeri și pe picioare. Deschise ochii și văzu cum în jurul său vegetația creștea până în tavan. Jungla verde se modela după formele mobilei din cameră. Trunchiurile copacilor, moi ca de plastilină, erau înfășurate în liane groase
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
un râs care-ți zbârlea părul pe cap. Tremurând de frică, mi-am aruncat haina pe umeri și m-am dus în camera mea. Apropiindu-mă de lampă, am deschis palma: era ochiul ei obiectul pe care-l țineam așa! Șiroiam de sânge din cap până în picioare. M-am apropiat de oglindă. Înspăimântat, mi-am luat fața în mâini: semănăm cu... Nu, devenisem bătrânul negustor de mărunțișuri. Părul și barba erau ale unui om ieșit viu dintr-o cușcă în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
albit la subsuori de transpirație, numai așa, pen'că era cool și aveau slujbă super-ok, ca să demonstreze că posedează birou și mașină cu aer condiționat. Însă firește, când șofau nu dădeau drumul la climatizare, făcând economie la benzină, și sudoarea șiroia pe ei, câștigând net pariul cu deodorantele. Fetele n-aveau gel în păr, în schimb își exhibau o arie cât mai mare din celulita de pe coapse. În rest, erau de aceeași calitate cu populația masculină, taioarele fiind mai discret pătate
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
țărani scărpinându-se pe sub căciuli. Era o mulțime Înfricoșătoare nu atât prin diversitate, cât prin faptul că granița circulară a orizontului nu reușea să o gâtuie, așa cum o baltă nu devine inundație decât În momentul În care apa Începe să șiroiască pe sub uși. Nu păreau speriați. Moartea este Îngrozitoare nu atât prin veșnicia pe care-o inaugurează, cât prin singurătatea În miezul căreia se petrece. Or, odată depășită teama trecerii hotarului, cele câteva miliarde de suflete care apăruseră În același timp
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Încotro! am strigat, avântându-mă spre scara rulantă, dar aceasta, simțindu-mi intențiile, a Început să coboare cu o viteză turbată. Situația devenise gravă. Gioconda se păruia cu un mop electric, tăvălindu-se pe podea cu degetele Încleștate În câlții șiroind de apă. Silvio și Isabella se retrăgeau din fața unui roboțel de jucărie care, rotind o drujbă deasupra capului, Își conjugase atacurile cu cele ale unei mașini de tuns iarba. Un aspirator masiv Își repezise Înainte brațul tubular, Încercând să-l
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
urmelor pierdute, Alfina i-a ieșit brusc În față, la o cotitură. În acel decor În care ziua Își dădea duhul, Întinsă pe catafalcul văilor Înverzite, părea o zeiță a câmpului care se Întorcea de la scaldă, picături de apă Îi șiroiau pe aripile metalizate ca niște muște de mărgean, prin ele lumina apusului realiza misterioasele afaceri ale descompunerii și difracției. Goana Îi prinsese flori de câmp În radiator, un fir de salcie flutura de antenă ca un steag al victoriei, iar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
brațele Înaintea noastră. Oamenii ridicau grilajele magazinelor și coborau copertinele, pregătind lupta cu soarele. În fața micilor prăvălii, fructele Își ocupau locurile În micile tribune de lemn. Palmierii, cu coafurile lor afro, priveau neclintiți, de sus, spre lumea care Începuse să șiroiască printre fațadele multicolore. Se făcuse deja cald, dar În interiorul limuzinei era răcoare. Mașinile circulau Încet prin aglomerație, doar scuterele cu doi ocupanți se strecurau pe lângă noi, ca mesageri ai unor vești care nu sufereau amânare. Când ne-am oprit la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
loc - muncește, dă-n brânci, și pentru cine, dacă nu pentru mine? - și, în cele din urmă, după ce se-ntoarce pe burtă și calcă apa de câteva ori cu mișcări ce nu-l duc nicăieri, pornește spre mal, cu bustul șiroindu-i de apă, strălucind în lumina ultimelor raze curate ale zilei, ce se preling peste umărul meu dinspre New Jersey, dinspre uscatul înăbușitor de care sunt scutit în aceste zile. Și amintiri ca asta mai am destule, doctore. Berechet. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ușa de la camera mea. Excelent! zbier eu scoțându-mi din șifonier geaca de zylon pe care o port numai cu gulerul ridicat (stilul ăsta o scârbește la fel de mult ca porcăria de haină în sine). Minunat! răcnesc eu și, cu ochii șiroind de lacrimi, alerg la colțul străzii ca să-mi descarc furia pe jocurile mecanice. Iisuse, când mă gândesc la obrăznicia mea - ce n-aș da să fi fost taică-meu maică-mea! Iar maică-mea taică-meu! Da’ la noi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
le pară rău tocmai de suferințele altora. Ce porcărie! El e de vină dacă orbesc! Da, într-un fel, el îmi pare principalul vinovat de toată această suferință și tulburare. Și, o, Doamne, îmi zic eu în timp ce apa rece îmi șiroiește pe față, cum o să le explic alor mei orbirea mea? Maică-mea își petrece, practic, jumătate din viață vârâtă în fundul meu, să-mi verifice consistența scaunelor - cum aș putea ascunde faptul că mi-am pierdut vederea? — Cioc, cioc, cioc, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aveam să dau de el? Urma să fiu eu cea părăsită, până la urmă? Poate că... poate că... am fugit În stradă. Încă turna cu găleata. Poate că dacă merg la Lauren... ea o să știe ce e de făcut“. Cu lacrimile șiroindu-mi pe obraji, am Început să merg pe Fifth Avenue, uitându-mă după un taxi. Pe neașteptate, am auzit o voce cunoscută venind din spatele meu: —Sylvie! Sylvie! M-am Întors și l-am văzut pe Milton În spatele meu. Era bronzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu-i vorba de case de vis pe care le vinzi doar o dată la jumătate de secol. Nu-i vorbe de cuibușoare tihnite. Dă-o naibii de subtilitate. Pete reci, aburi ciudați, animale de companie agitate... Ei îi trebuiau pereți șiroind de sânge. Îi trebuiau mâini nevăzute, reci ca gheața, care-i smulg pe copii din pat în toiul nopții. Îi trebuiau ochi care ard ca jăraticul în întuneric, în josul scărilor de la subsol. Și, pe deasupra, un ambalaj cât de cât atractiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Stridie se aruncă în genunchi și înhață hârtia arsă de pe trotuar. Și încet, încet ca limba unui ceas, Helen se ridică în picioare. Fața-i este roșie. Nu roșul acela al rubinului de Birmania. Mai degrabă roșul sângelui care-i șiroiește din genunchi. Stridie în genunchi. Helen în picioare, deasupra lui. Mona cu amândouă mâinile apăsate pe urechi, cu ochii strâns închiși. Stridie răscolește prin cenușă. Helen sângerează. Eu, unul, continui să privesc din cabina de telefon, și un stol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
prima dată cînd se afla acolo. Apoi s-a așezat În scaunul lui obișnuit. S-a așezat pe pernuța roșie și familiară, și-a pus ambele palme pe birou și a Început să plîngă. Nu scotea nici un sunet, lacrimile Îi șiroiau În tăcere, amestecîndu-i-se cu picăturile de ploaie de pe obraji și bărbie și căzîndu-i pe cămașă. Am strigat spre el pe mutește „Curaj, domnule Shine. E și mîine o zi. Nu face nici o prostie.” Mă simțeam atît de rău că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pătură pe nisip, se dezbrăcă la rîndu-i pentru a face o baie În mare numai pentru cîteva clipe și așteptă În cele din urmă, pe cînd afară se făcuse deja noapte, ca ea să vină la Întîlnire. Cu părul negru șiroindu-i de apă și căzîndu-i pe umeri, cu pielea arămie și udă reflectînd flăcările, cu ochii imenși și Întunecați strălucind de dorință, atît lui Diego Ojeda, cît și bărbatului care pîndea din Întuneric li se păru că apariția Niñei Carmen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Aceștia vor fi cei mai frumoși ani din viața lui“. Urmau apoi imagini condensate ale copilăriei, reduse, ca să spun așa, la semne ideografice: numele Învățătorului, ale colegilor, „cei mai frumoși ani“ ai băiețelului În succesiunea anotimpurilor; chipul radios pe care șiroiau picăturile de ploaie, scalda la râu, datul cu săniuța pe dâmbul troienit, vânătoarea de păstrăvi, ca apoi imediat - sau În același timp, dacă așa ceva este posibil - Întoarcerea ostașilor de pe câmpurile de luptă europene, bidonul din mânuțele băiețelului, masca de gaze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
casă. Luana se furișă afară și o zbughi pe poartă. Așteptă în colțul străzii întoarcerea mamei. Trecuse bine de ora zece când o zări ivindu-se în depărtare. O luă la goană spre ea și femeia încremeni văzându-i lacrimile șiroind pe obraji. Trecu prin toate spaimele până se lămuri care era motivul acestei suferinți. Porniră spre casă și tot drumul fetița o imploră să-i cumpere și ei o bicicletă. Pentru Sanda Leon această cheltuială era un efort financiar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]