397 matches
-
au devenit cea mai mare parte formală. Regilor li s-a interzis posibilitatea de a prevede cerințe elementare de apărare și finanțe, iar clanurile aristocratice au făcut tratate directe cu suveranii străini. Tentativele de reforme au fost cauzate de existența șleahtei care voiau să păstreze "libertatea de aur", mai ales dreptul de veto liberum. Din cauza haosului semanat prin furnizarea de veto, sub August al III-lea (1733-1763), numai unul din cele 12 sesiuni ale Seimului au dus la o amânare. Spre deosebire de
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
polinezi controlați de Rusia (Confederația din Radom) și prin ministrul rus de la Varșovia, Prințul Nicolae Repnin, Ecaterina a forțat o constituție a Seimului, care desfăceau reformele Poniatowski din 1764. Dreptul de veto liberum și alte abuzuri vechi de putere ale șleahtei, au fost garantate în calitatea de părți inalterabile ale acestei noi constituții. Polonia a fost, cu toate acestea, obligată să semneze un tratat de garanție cu Rusia, iar Ecaterina era impusă ca protector (garant) a sistemului politic polonez. Sistemul nu
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
ieșirea la Marea Baltică prin cucerirea cetății Narva. Lituanienii s-au simțit presați din ce în ce mai mult de țar; în plus, mica nobilime lituaniană a început să ceară marelui duce și marii nobilimi drepturi similare ca cele de care se bucura nobilimea polonă (șleahta), respectiv Libertățile de Aur. În cele din urmă, în 1569, după ce Sigismund al II-lea August a transferat Poloniei întinse teritorii ale Marelui Ducat, și după mai multe luni de negocieri, lituanienii au acceptat parțial cererile polonilor și au convenit
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
Pacta conventa (în latină "„Articolele înțelegerii”") a fost o înțelegere contractuală care a fost în vigoare între 1573 și 1764 între națiunea polonă, înțelegând prin acest termen doar nobilimea (șleahta) care avea drepturi depline și regele nou ales al Uniunii polono-lituaniene, după libera alegere (pol. "wolna elekcja") a acestuia la tron. Documentul a fost redactat de Sejm-ul convocat în 1573, la stingerea dinastiei Jagellone, pentru libera alegere a unui nou
Pacta conventa (Polonia) () [Corola-website/Science/328140_a_329469]
-
votca, dar pentru micul intelectual, așa ceva nu se cade. Privirea exotizantă dinspre poziția asumat romanizata a realizatorilor asupra moldovenilor nu se oprește la Nistru, ci se accentuează mergând către est. Gruzinii, prima verigă a tranzacției vagonului de potcoave, sunt o șleahta de barbari naivi, temuți pentru agresivitate, dar slabi de înger și ușor de păcălit. Cei trei mafioți știu doar să ia banu sau să rupă oasele, dar ochii li se luminează la vederea mopedului cu claxon american, pe care îl
Afacerea Est () [Corola-website/Science/296157_a_297486]
-
îi asigurau pricipelui domnia în două ducate desprinse din teritoriul Marelui Ducat al Lituaniei. Aceste ducate erau trecute sub suzeranitatea Suedeză prin așa numita Uniune de la Kėdainiai. Regele polono-lituanian Ioan Cazimir al II-lea nu se bucura de simpatia nobilimii (șleahta) datorită simpatiilor sale față de Austria absolutistă și a disprețului său deschis față de „sarmatismul” nobilimii. În 1643, Ioan Cazimir devenise membru al Societății lui Iisus și primise titlul de cardinal. Cu toate acestea, Ioan Cazimir a revenit în Polonia în 1646
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
putea participa la alegerile pentru tronul de la Varșovia. El a fost ales rege în 1648. O parte a nobilimii îl considerau însă pe regele Suediei Carol Gustav (vărul lui Ioan Cazimir) drept moștenitorul legitim al tronului polono-lituanian. Numeroși membri ai șleahtei, (precum cancelarul-adjunct Hieronim Radziejowski și marele trezorier al Coroanei, Bogusław Leszczyński), îl considerau pe Ioan Cazimir drept un rege slab și l-au încurajat pe Carol Gustav să pretindă tronul Poloniei. Când armatele suedeze au invadat Polonia, voievodul de Poznań
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
Șleahta era clasa socială a nobililor în Regatul Poloniei și în Marele Ducat al Lituaniei, (care au format Uniunea statală polono-lituaniană). Șleahta s-a format pe la sfârșitul evului mediu și a continuat să existe până în secolul al XIX-lea. Șleahticii erau
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
Șleahta era clasa socială a nobililor în Regatul Poloniei și în Marele Ducat al Lituaniei, (care au format Uniunea statală polono-lituaniană). Șleahta s-a format pe la sfârșitul evului mediu și a continuat să existe până în secolul al XIX-lea. Șleahticii erau în mod tradițional proprietarii principali ai pământurilor cultivabile, a marilor moșii cunoscute cu numele de folwark. Șleahticii s-au bucurau de
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
epocă, până la dispariția statului polono-lituanian la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Clasa nobililor a fost în mod oficial abolită în timpul celei de-a doua republici poloneze de constituția din 1921. Totuși, continuă să existe pretențiile diferitelor persoane privind apartenența la șleahtă, atât în Polonia cât și în afara ei. Cuvântul polonez "szlachta" poate fi tradus aproximativ prin cei cu sânge albastru, nobilime. Bărbatul aristocrat era numit "szlachcic", iar femeia din aceeași clasă a nobililor era "szlachcianka". Primii istorici polonezi considerau că numele
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
nobilime. Bărbatul aristocrat era numit "szlachcic", iar femeia din aceeași clasă a nobililor era "szlachcianka". Primii istorici polonezi considerau că numele clasei nobililor în limba poloneză ar fi venit de la numele strămoșului legendar Lech, menționat în scrierile poloneze și cehe. "Șleahta" ar fi trebuit să însemne "Lechitieni", "bărbați din neamul lui Lech" (în poloneză, "z Lecha"), probabil denumind clasa războinicilor conducători din tribul Lech. În zilele noastre, ucrainienii îi denumesc pe polonezi "lachi", în vreme ce turcii folosesc termenul "leh". Altă teorie afirmă
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
fi trebuit să însemne "Lechitieni", "bărbați din neamul lui Lech" (în poloneză, "z Lecha"), probabil denumind clasa războinicilor conducători din tribul Lech. În zilele noastre, ucrainienii îi denumesc pe polonezi "lachi", în vreme ce turcii folosesc termenul "leh". Altă teorie afirmă că "șleahtă" ar veni din germanul "geschlecht" sau "slahta" ("cămin, familie"), la fel ca multe alte cuvinte poloneze din domeniul nobiliar, (de exemplu, plonezul "rycerz" ("cavaler") este derivat din germanul "ritter", iar polonezul "herb" ("însemn heraldic") este derivat din germanul "erbe" ("moștenire
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
însemn heraldic") este derivat din germanul "erbe" ("moștenire prin dreptul sângelui")] Pentru aristocrația poloneză mai pot fi folosite cuvinte precum polonezul "rycerz" - "cavaler" sau latinescul "nobilis" (plural: "nobiles"). Nobilii foarte puternici și bogați se numeau și magnați. Este posibil ca șleahta poloneză să fi fost clasa războinicilor slavi, care formau un grup distinct în rândul triburilor antice poloneze. Aceasta este doar o presupunere, deoarece există puține documente din perioada istoriei timpurii poloneze, a migrației triburilor slave în teritoriile locuite azi de
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
este doar o presupunere, deoarece există puține documente din perioada istoriei timpurii poloneze, a migrației triburilor slave în teritoriile locuite azi de polonezi. Prin secolul al XIV-lea, nu se făceau diferențe între cei numiți "rycerz" (cavaleri) și șleahtici. Membrii șleahtei aveau datoria personală apere țara ("pospolite ruszenie"), și de aceea au devenit clasa privilegiată a regatului polonez. Șleahtic era persoana care se născuse într-o familie nobiliară, fusese adoptat de o asemenea familie, (această posibilitate a dispărut în 1633), sau
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
de bază ale federației: În 1578, regele Ștefan Bathory a creat Tribunalul Coroanei pentru a reduce uriașele sarcini ale Tribunalului Regal. Prin aceasta, regele a plasat cea mai mare parte a puterilor judiciare ale monarhului în mâinile deputaților aleși ai șleahtei, întărind și mai mult puterea nobililor. În 1581, Tribunalul Coroanei a fost unit cu echivalentul lituanian, Tribunalul Lituaniei. De-a lungul secolelor, membrii puternici și bogați ai șleahtei au căutat să câștige privilegii legale superioare celor ale "egalilor" lor din
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
mare parte a puterilor judiciare ale monarhului în mâinile deputaților aleși ai șleahtei, întărind și mai mult puterea nobililor. În 1581, Tribunalul Coroanei a fost unit cu echivalentul lituanian, Tribunalul Lituaniei. De-a lungul secolelor, membrii puternici și bogați ai șleahtei au căutat să câștige privilegii legale superioare celor ale "egalilor" lor din șleahta măruntă. Puțini șleahtici erau suficenți de bogați și puternici pentru a intra în rândurile magnaților ("karmazyni" — cei "purpurii," numiți așa datorită culorii cărămizii a cizmelor lor). Un
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
întărind și mai mult puterea nobililor. În 1581, Tribunalul Coroanei a fost unit cu echivalentul lituanian, Tribunalul Lituaniei. De-a lungul secolelor, membrii puternici și bogați ai șleahtei au căutat să câștige privilegii legale superioare celor ale "egalilor" lor din șleahta măruntă. Puțini șleahtici erau suficenți de bogați și puternici pentru a intra în rândurile magnaților ("karmazyni" — cei "purpurii," numiți așa datorită culorii cărămizii a cizmelor lor). Un adevărat magnat trebuia să-și poată dovedi arborele genealogic pentru multe generații și
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
pentru puterea magnaților. Odată cu împărțirile Poloniei, magnații au obținut recunoașterea pozițiilor privilegiate pe care le doriseră atâta vreme. Egalitatea dintre șleahtici a dispărut, iar sistemul legal al împărțirii puterii a fost desfiintat, pentru a lăsa loc numai pentru privilegiile aristocrației, șleahta măruntă fiind tratată precum cetățenii de rând, iar în cazurile extreme, precum țărani. Toate privilegiile șleahtei au fost în cele din urmă abolite după al doilea război mondial în timpul regimului comunist din Republica Populară Polonia. Nobilimea poloneză diferea în multe
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
atâta vreme. Egalitatea dintre șleahtici a dispărut, iar sistemul legal al împărțirii puterii a fost desfiintat, pentru a lăsa loc numai pentru privilegiile aristocrației, șleahta măruntă fiind tratată precum cetățenii de rând, iar în cazurile extreme, precum țărani. Toate privilegiile șleahtei au fost în cele din urmă abolite după al doilea război mondial în timpul regimului comunist din Republica Populară Polonia. Nobilimea poloneză diferea în multe aspecte de nobilimea din alte țări. Cea mai importantă diferență era aceea că, în timp ce în cele mai multe
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
alte curți regale străine, așa cum ar fi fost cele de "priți" sau "conți". Toți ceilalți șleahtici se adresau unul altuia folosind numele de botez sau formula de politețe "Panie bracie" ("Domnule Frate") sau echinalentul feminin al acesteia. Funcție de starea financiară, șleahta era împărțită în următoarele categorii: "Articol principal:" Heraldica poloneză Blazoanele erau foarte importante pentru șleahta poloneză. Trebuie subliniat că sistemul heraldic polonez a evoluat separat de cel din Europa Occidentală și că regulile heraldice poloneze difereau mult de cele occidentale
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
șleahtici se adresau unul altuia folosind numele de botez sau formula de politețe "Panie bracie" ("Domnule Frate") sau echinalentul feminin al acesteia. Funcție de starea financiară, șleahta era împărțită în următoarele categorii: "Articol principal:" Heraldica poloneză Blazoanele erau foarte importante pentru șleahta poloneză. Trebuie subliniat că sistemul heraldic polonez a evoluat separat de cel din Europa Occidentală și că regulile heraldice poloneze difereau mult de cele occidentale. Cea mai importantă diferență este aceea că, spre deosebire de sistemul heraldic european, blazonul nu "aparținea" unei
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
moștenea blazonul de la tatăl său, sau de la membrul clanului care l-a "adoptat", în vreme ce femeia moștenea blazonul de la mama ei, sau îl adopta pe cel al familiei soțului. De asemenea, nu se făceau deosebiri între blazoanele fraților. Ideologia predominantă a șleahtei era manifestată prin "Sarmatism", al cărui nume care deriva din cel al strămoșilor presupuși ai șleahticilor, sarmații. Acest sistem de credințe a devenit o parte importantă a culturii nobililior polonezi, afectând toate aspectele vieții lor. Prin sarmatism erau păstrate cu
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
însă o clasă socială mai presus de altele și până în cele din urmă ideologia inițială a fost denaturată. Sarmatismul târziu a transformat credința religioasă în bigotism, cinstea în naivitate politică, mândria în aroganță, curajul în îndărărtnicie, libertatea și egalitatea din cadrul șleahtei în vrajbă și anarhie. Mai înainte de Reformă, nobilimea poloneză era în principal catolică sau ortodoxă. Multe familii au adoptat noua credință reformată. După Contrareformă, când Biserica Romano-Catolică și-a recâștigat poziția importantă în Polonia, nobilimea devenind aproape în exclusivitate catolică
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
seamă a ultimului rege din dinastia Jagiellon, Sigismund al II-lea Augustus. Decesul său din 1572 a fost urmat de o perioadă de trei ani de interregnum în timpul căreia s-au făcut anumite modificări constituționale, care au crescut puterea aristocrației ("șleahta") și a pus bazele unei monarhii elective. Uniunea statală a ajuns la culmea puterii în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Seimul, puternicul său parlament, era dominat de nobilii care nu s-au arătat dornici să participe la războiul
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
personale polono-lituaniene și a fost necesar și din cauza poziției precare a Lituaniei în conflict cu Rusia. Eveniment crucial în istoria mai multor națiuni, Unirea de la Lublin este văzută destul de diferit de către mulți istorici. Unii o identifică drept momentul în care șleahta a ajuns la apogeul puterii ei, înlocuind monarhia absolutistă cu o oligarhie: o posibilă cauză a instabilității politice care a condus la împărțirea Poloniei, 200 de ani mai târziu. Istoricii polonezi se concentrează asupra aspectelor pozitive, subliniind crearea pașnică și
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]