1,536 matches
-
și noi plîngem, plîngem pentru Shirley nu nu nu plîngem pentru noi și ea mi-a scos cureaua și eu zic: — Nu nu zău Chrissie, așteaptă un minut Chrissie, așteaptă un minut Chrissie, iar ea Își dă hainele jos, ia șnurul din geantă și Îl Înfășoară În jurul propriului ei gît. DÎrdîi și tremur și am nevoie de cocaină, e În buzunarul meu și trebuie s-o văd pe Shirley sau pe Carole... de ea am nevoie... dar ea mi-a strîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de fereastră. Jos, în stradă se vedea procesiunea nesfârșită de lumini de la mașinile care coteau spre Knightsbridge. Lămpile de pe stradă luminau copacii dezgoliți. Trotuarele ude reflectau lumina gălbuie. Probabil că plouase astăzi. Nu-mi mai aminteam. Am tras perdelele, manevrând șnururile de la capete așa cum mă învățase Rosemary cu multă perseverență. Problema draperiilor rămăsese nerezolvată. Am aprins radiatorul. Încălzirea centrală era insuficientă. Am examinat biroul Carlton House și am observat încă o zgârietură care apăruse după ultima mutare. Mi-am umezit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Așa deci, aprecie el, e un noroc să fii gras Într-o noapte ca asta. Înainte de a se Încheia la pelerină, Își strecură mâinile Între chilot și pantaloni și-și potrivi revolverul care-i atârna Între picioare, aninat de un șnur răsucit pe după un nasture. Te poți bizui pe Josef În privința a trei lucruri, Își spuse el, mulțumit de sine, la o femeie, la un prânz și la un seif gras. Ieși de la adăpostul coșului. Pe acoperiș era foarte alunecos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ferate, dar seiful se văzu roșcat din cauza căldurii, așa că puse cartea Înapoi pe birou. De undeva de jos se auzi zgomotul unei uși care se Închide și zumzetul ascuțit al liftului. Josef făcu un pas spre draperie și trase de șnurul de care-i atârna revolverul câțiva centimetri mai sus. Se gândi dacă n-ar exista posibilitatea să scape pe fereastră, dar Își aminti că urma să cadă drept În jos, cale de zece metri, până pe marchiza cafenelei. Apoi ușile batante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un vânzător de bilete de loterie și, brusc, sentimentul că reușise să coboare de la Înălțimea acelui bloc, etaj cu etaj, din apartamentul lui Herr Kolber, conștiința și mai sigură a abilităților sale, mâna care arătase spre seif, rapida tragere de șnur, revolverul cumpănit și descărcat În aceeași clipă, toate Îl făcură să se simtă cuprins de mândrie. Am ucis un om. Își lăsă pelerina să fluture, deschisă, În briza nopții; Își netezi vesta; pipăi cu degetele lanțul de argint; Își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
peste cap. Își împinge falca în față, scoate un oftat din rărunchi, care-i ridică părul de pe frunte, și spune: — E o energie pe care am simțit-o foarte bine. O prezență subtilă. Dar casa e foarte bine împărțită. Un șnur de mătase neagră i se înfășoară în jurul gâtului și dispare în colțul gurii. Și eroina noastră zice: — Dă-o dracului de împărțire. Aici nu-i vorba de case de vis pe care le vinzi doar o dată la jumătate de secol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de la curățătorie, zice. Și să cumperi niște cafea ca lumea. Își îndreaptă stiloul spre Mona și spune: Și ai putea să dai și tu dovadă de minim profesionalism și să mă mai scutești cu zorzoanele tale rasta. Mona trage de șnurul negru de mătase până îi iese din gură un cristal de cuarț, lucios și umed. Suflă peste el. — E un cristal. Mi l-a dat Stridie, prietenul meu. Iar Helen zice: — Tu te vezi cu un băiat pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aude: „Jeanie? Jean? Pauză“. În minte încă-mi mai răsună ultimele cuvinte ale blestemului. Număr în continuare - 359, 360, 361 - și-mi văd de drum, printre oamenii care aleargă în cealaltă direcție. O femeie cu un exponometru atârnat de un șnur în jurul gâtului zice: — A chemat cineva salvarea? Lângă niște cărucioare de cumpărături pline cu gunoaie, în lumina reflectoarelor, stau mai mulți oameni îmbrăcați în zdrențe, tencuiți pe față, care beau apă din niște sticluțe albastre și-și lungesc gâtul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pentru producția de mătase. Deșerturile și preriile sunt sufocate de muștar, anizantă și iarbă de nisip adusă din Europa. Stridie se descheie la cămașă; dedesubt, pe piept, e ceva din mărgele, de mărimea unui portofel, agățat la gât de un șnur cu mărgele. Un săculeț de leacuri Hopi, zice. E o chestie spirituală, nu? Privindu-l în oglinda retrovizoare, cu mâinile pe volan, în mănuși mulate din piele de vițel, Helen zice: — Ia te uită ce abdomen! Stridie își scutură cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Cât de mică era discuția asta? se întrebase Bull uimit, îndreptându-se către adăpostul reprezentat de baia umedă. O discuție sau discuția? Dacă era chiar așa de neînsemnată, ar fi putut foarte bine s-o poarte la telefon. Trase de șnur și lumina de deasupra chiuvetei se aprinse. Bull deschise capacul de piele al Trusei de Voiaj pentru Domni (un cadou de Crăciun de la mămica, de acum patru ani) și scoase de acolo o oglindă de buzunar. Apoi se aplecă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se răsteau voci cu accent cantonez, ceșcuțele de zinc se ciocneau între ele, ciocanele uriașe pentru frăgezit carnea de rață izbeau: „poc“. Bull studie toaleta ciobită, semnul cu „Apă nepotabilă“ de deasupra chiuvetei ce stătea să cadă, urmele de cocleală, șnurul de la toaletă, făcut din fire de nailon odinioară împletite, care se desfăcuseră și acum atârnau în dezordine și, în cele din urmă, rugina care izbucnea în pete roșii pe zonele de metal din jurul toaletei - țevi, bazin și chiar pe balamalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru că între timp am fost pe la școală unde am dat de foarte multe ciudățenii, cum ar fi matematica și latina). În momentele ei bune, când fața i se catifela cu un zâmbet aducător de bomboane fictive, tovarășa Stănescu o ținea șnur cum că am fi copiii ei. Era, adică, un fel de barză spirituală care, în lipsă de altceva, se pusese pe clocit șoimi cu cravate. Partea proastă era că ouăle alea ori nu fuseseră încălzite destul, ori erau prea diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care și-o făcea pungă atunci cînd asculta. Pune-i o Întrebare, Întreabă-l dacă are Dombey și fiul ori Viața Mariannei de Marivaux tradusă În engleză și uită-te la el cum Își strînge buzele. E ca și cum ai strînge șnurul unui săculeț sau ai atinge o actinie. Și, indiferent cît de banală e Întrebarea - „Cine a scris Război și pace ?” sau „Unde e toaleta?” - el Își Înclina ușor capul, În așa fel Încît să se uite la tine peste ramele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Înclina ușor capul, În așa fel Încît să se uite la tine peste ramele ochelarilor săi, Își făcea gura pungă și, În general, se purta ca și cum i-ai fi pus cea mai profundă Întrebare posibilă. Apoi, actinia Își uita teama, șnurul săculețului se relaxa, gura lui se destindea În cel mai amabil surîs posibil și, ridicînd degetul arătător Întins În aer, de parcă testa vîntul, zicea : „Camera din spate, rafturile din stînga, al treilea raft de jos, mai spre capăt”, sau altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vărsat o bucată de gumă, aveam senzația că împărțea pe ascuns poze obscene prin saloane, foi de radiografii pornografice și analize de urină trecute pe lista neagră. Un medalion de alamă i se legăna pe pieptul gol la capătul unui șnur negru de mătase, însă ceea ce-l scotea în evidență erau cicatricele din jurul frunții și gurii, rămășițele unui îngrozitor act de violență. Bănuiam că era unul dintre medicii aceia tineri și ambițioși care umplu din ce în ce mai mult branșa, oportuniști cu o imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
băiat pe care-l voiam amândouă. În unele după-amiezi ne mărturiseam reciproc că suntem vampirițe. — Mda, ziceam. Și părinții mei mă maltratau. Trebuia să faci jocul publicului. Evie își trecea degetele prin păr. — Îmi fac piercing la perineu, zicea. E șnurul ăla mic de piele dintre gaura curului și vagin. Mă duceam să m-arunc pe pat, în mijlocul scenei, strângând la piept o pernă și uitându-mă în sus la încâlceala neagră de conducte și țevi despre care trebuia să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
față. Răspunsul lui Brandy era pălărioare cu văluri. Și pălării mari cu văluri. Pălării turtite și pălării țuguiate tivite de jur-împrejur cu nori de tul și tifon. Mătase de parașută sau crep greu sau plasă deasă punctată de pompoane cu șnururi. — Cel mai plictisitor lucru din lume, zice Brandy, e nuditatea. Al doilea cel mai plictisitor lucru, zice ea, e sinceritatea. — Gândește-te la asta ca la o ațâțare. E lenjerie pentru cap, zice. O cămașă de noapte cucu-bau pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Totuși, Sofonda e ca și cum ar fi căsătorită cu Kitty și Vivian și are destui bani ca să le întrețină pe toate. Ceea ce-a făcut-o vandabilă pe Katty Kathy e faptul că e o păpușă vorbitoare, dar în loc de-un șnur, ceea ce-i iese din spate e un lănțișor de aur. Tragi de el, și ea zice: — Rochia aia-i bună, vreau să zic, dacă într-adevăr așa vrei să arăți. — Sufletul tău e piñata mea. — Cu asta ai de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de unde să încep. Îmi ieșisem așa de tare din mână. După Las Vegas, am închiriat o furgonetă d-aia de familie. Eberhard Faber a devenit Hewlett Packard. Brandy purta o rochie lungă de pichet alb cu crăpături laterale și cu șnururi și-o crestătură adâncă în partea de jos, absolut nelalocul ei pentru tot statul Utah. Ne-am oprit și-am gustat din Great Salt Lake. Ni s-a părut că e lucrul cel mai firesc. Eu scriam întruna în nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
afacerea este încheiată, faptele s-au consumat! O să-i raporteze lui Mihail concluziile sale, nu erau alarmante, era sigur că vor intra în categoria celor care se referă la "controlul asupra stării de spirit", sute de dosare albastre, legate cu șnur roșu, într-un depozit cam umed și în care nu prea umblă nimeni. Erau de fapt asigurarea Serviciului pentru eventualele surprize neplăcute. Se putea întîmpla un eveniment, chiar grav, despre care Serviciul să nu aibă știre, cu atîțîa oameni cîți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un raport către superiorii săi direcți din Comana, către comandantul companiei de jandarmi, căpitanul Viscreanu. A expediat raportul pe calea obișnuită, rugîndu-l adică pe domnul Iacobovici să depună la biroul de informații al unității plicul sigilat cu ceară roșie și șnur, conform regulamentului. Nu scrisese mare lucru, doar că în localitate și-au făcut apariția doi ofițeri în retragere sau poate în rezervă care au intenții destul de energice în tulburarea ordinii publice, solicitând instrucțiuni în acest caz deosebit, avîndu~se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe Directoarea Tăgadă în salonul renascentist italian, prăbușită pe o masă neagră de lemn masiv. De pe masă picură sânge pe toate laturile. Sângele lipicios, deja acoperit cu un strat de păr de pisică. Directoarea Tăgadă, cu ciorapul de nailon răsucit șnur în jurul încheieturii. În masă e împlântat un satâr. Deasupra ciorapului de nailon, mâna Directoarei zace albă într-o băltoacă de un roșu închis. Pe podea, sub masă, Cora Reynolds mestecă un arătător retezat. — Draga mea, spune doamna Clark, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
doamna Clark fără a se adresa cuiva anume. Sau poate adresându-se tuturor. — Acru, spune Mama Natură. Ca o lumânare de aromaterapie cu lămâie și clei de aeromodele. — E din cauza subnutriției, spune doamna Clark, legând momâia domnului Whittier cu un șnur de mătase aurie. Pe măsură ce arzi grăsimile, crește concentrația de acetonă din sânge. Sfântul Fără-Mațe își miroase mâna și flegma parcă îi zuruie în cap. Reverendul Fără Dumnezeu ridică un braț și adulmecă la subsuoară. Taftaua umedă e acolo mai întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de ce credeți. Înveștmântați în mătăsurile și catifelele ca din povești, acoperiți cu sânge uscat, grupul nostru e negru și se mișcă prin întunecime. În lumina slabă, domnul Whittier probabil pare să plutească în coconul lui de catifea stacojie, legat cu șnur de aur. Încetând să mai fie un personaj, domnul Whittier a devenit recuzită. Păpușa noastră. O constelație căreia îi putem alipi o poveste ca să zicem c-am înțeles. Cu fața ascunsă într-o batistă de dantelă, Tovarășa Lătrău spune: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
musaca, la o iahnie. Îl primea pe fiul ei atunci când se întorcea acasă pe două cărări, ca pe un copil năzbâtios, cu dojeni blânde, amestecate cu vorbe de alint, îl dezbrăca de palton apoi se apleca icnind să-i desfacă șnururile la pantofi, mărimea 45, comandă specială, îl îndemna cu mâncare, venea întotdeauna cumplit de flămând, de, prietenii se îngrijeau să toarne în el băutură, dar nu-l întreba nimeni dacă mâncase sau ba, cum să nu te faci praf după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]