6,894 matches
-
ale guvernanților. Dar ce-a făcut, în intervalul mai mult decat prielnic al primului an de după preluarea puterii, dl Victor Ciorbea? Atunci ar fi trebuit reînceput totul, a doua zi după alegeri, cănd pedeseristii se ascundeau îngroziți în găuri de șobolani. Altă ar fi fost soarta economiei românești dacă somnambulul Ciorbea ar fi avut timp și pentru altceva decât pentru șuete amicale la sediul guvernului, dacă dl Constantinescu ar fi dedicat mai mult timp prozaismului vieții politice decât metafizicii călugărului Vasile
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
considerat cândva sublim apare terfelit, spre continuă indignare a poetului. El vorbește de "micul comerț cu fericirea popoarelor", de "un curcubeu tras prin bale", de "îmbălsămarea privighetoarei", de "fluturii în zdrențe", de "mărul iubirii" care "putrezește în stomacul maimuței", de "șobolanii care au ros biserică până la rădăcini" etc. etc. De la un moment dat indignarea să devine un scop în sine, poetul uitând să mai numească motivele indignării. El seamănă cu un copil care plânge în virtutea inerției, găsind o voluptate în continuarea
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
grajd/ în balegă putredă se va îneca, păianjenii/ vor mînca din ea și se vor umfla ca purceii/ iarba va crește în pînza păianjenilor/ groasă ca sacul, păduchii vor încolți pe găini/ înflorind năpraznice roade/ în porci se vor împotmoli șobolanii/ toate se vor surpa ca frunzișul de toamnă/ și casa noastră va fi mai pustie ca ramura singură/ sub licărul stelelor picurînd/ din întunecate înghețuri" (Plîngerea diacului Ion din Dragomirești în sbornicul de pe Valea Izei). Sufletul țărănesc al poetului se
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
A trebuit să ies cu tavanul în cap, întunericul și singurătatea/ au fost de la un timp prea strîmte pentru mine și apoi/ cît de cumplită mai poate fi nevoia de comunicare umană/ cînd trebuie să te hrănești numai cu măruntaiele șobolanilor morți/ împărțindu-le și pe acestea/ cu chițcăiturile celor fătați de curînd./" Lăsați-mă-n pace, le-am spus, știu ce fac/ știu mai bine ca voi ce am de făcut/ în mileniul acesta și în cel următor,/ o să-mi
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
Ars poetica" plasează actul creației în întuneric și singurătate, impusă recluziune în sine, în subteranele conștiinței, pentru ca de acolo să izbucnească, trandafir răsărit între gunoaie, lumina orbitoare a poeziei: "Mă ascund pentru a scrie un poem/ în subsolul în care șobolanii ronțăie arsenic,/ Alături de lăzile de gunoaie și latrine./ Aerul e liniștit, mural/ Cu mirosuri grase scufundate în cuvânt./ Lumina picură pe bale/ Ca un reflex condiționat/ Când Dumnezeu plutește dincolo de zăbrele./ Primăvara sau iarna între porți/ Ceață îndelung înflorită pe
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
astfel, în definitiv, pe tine. Lumea în care trăiește Harry Potter e cumva un univers cu două buzunare: într-unul oamenii obișnuiți, clevetitori ca mătușa Petunia și insensibili ca unchiul Vernon, în celălalt magicienii, cu bufnițele și uriașii lor, cu șobolani somnoroși și țestoase zăpăcite. Numai că nu sînt două tărîmuri distincte, cum ne-au învățat mai toate poveștile, ci o mînă neatentă, sau doar jucăușă, le-a deșertat laolaltă. Astfel încît codașul Dudley, care merge la o școală obișnuită, și
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
nu era în regulă, - mă sufocam la fiece efort mai mare. Și pînă atunci, - vreo trei ore bune - umblînd prin mîna, mă învățasem cu beznă, cu apăraia șiroind pe pereți, cu mirosul locurilor, mi se explicase și prietenia lor cu șobolanii și unii și alții pîndiți de pericolul exploziilor de gaze acumulate. Acum, ieșirea prin acel "coș", sau conducta de piatră cu vreo zece-douăzeci de trepte săpate avea loc în sus, în faza finală a "vizitei", ceea ce făcuse să-mi slăbească
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
To'arășul, știți, eu, cinci copii, că avorturi nu se mai fac, socru, soacra, bătrâni săraci, unul din ei, paralizat, îți dai și dumneata seama că pute a rahat cât timp, de câteva luni, ea e tot în pat, șoareci, șobolani, mâța, și asta a dracu, a mâncat mai știu eu ce, că parcă a turbat, și... - Și ce-ai vrea de la noi, to'arășu'? - l-a întrebat, pe un ton aspru, mai marele îndoctrinat. - Și toți, într-o cameră... - a
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
lumi cuprinse de nebunie nu poate veni decît prin dispariția ei, dispariția orașului Iași, închipuit aici de Cătălin Mihuleac, ceea ce se și intampla în ultima parte a volumului: nebunii ieșiți de la Socola, la sugestia psihiatrilor, pentru a scăpa orașul de șobolani și spre a se vindeca ei înșiși în felul acesta îi privează pe propriii lor medici de pacienți și le provoacă îmbolnăvirea. Astfel bolnavii foști psihiatri încep să omoare locuitorii orașului, generează exodul, rămîn singuri apoi pînă la autodistrugere. Cătălin
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
și: "Din când an când un foșnet abia auzit,/ - că pleoapele mortului/ sub mâna ta mai uscată/ decât aerul pe rue Saint-Nicolas/ la orele 10 și mereu dimineață" (Ruletă). Sau: " Și, mai ales, voi avea un curaj nebun/ față de toți șobolanii pe care cu atâta dragoste/ mi i-ai ămpletit an par/ ăntr-o seară la Caen// atât de departe de casă" (Stăpânita). Ultimul stih trădează, desigur, fundalul de nostalgie al oribilelor inventivități. Socotindu-se "vinovată de construcția abisului" an fiecare lucru
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
unde se află „cea mai numeroasă populație de lebede mute din Statele Unite”, delicatele făpturi sunt considerate „dăunători” („pests”). Adică așezate în aceeași categorie cu nematozii (viermi rotunzi înrudiți cu limbricul și trichinela), unele moluște, păianjenii, larvele, ciorile, gâștele sălbatice, șoarecii, șobolanii și hârciogii. Oricât ar suna de șocant, așa se prezintă situația în momentul de față în teritoriul din preajma Marilor Lacuri. Departamentul Resurselor Naturale din Michigan a constatat că, în numai zece ani, numărul lebedelor mute a crescut de la 5 700
Trageți în lebede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2554_a_3879]
-
Primăria le-a pus la dispoziție locuințe sociale și a renovat cele două blocuri din zona de vreo trei ori până acum, montând și tâmplărie pvc, majoritatea chiriașilor nu-și plătesc apă și căldura. „Nu ne ajută nimeni, trăim că șobolanii. Mulți dintre noi nu avem nici bani pentru o pâine. Domnul director de la Modern Calor ne-a spus că avem de plătit peste un miliard de lei din urmă. Ne-a mințit, a spus că ne preia cu zero datorii
Au protestat în faţa Primăriei după ce au rămas fără căldură din cauza datoriilor () [Corola-journal/Journalistic/24339_a_25664]
-
acuitate l-a reprezentat, după cum se vede acum, august 1991. Puciul de la Moscova a constituit momentul adevăratei demascări: echipa iliesciană, ce jurase pe cartea perestroikăi, a simțit mirosul de pulbere și a stat ascunsă, până la liniștirea apelor, în găurile de șobolan ale propriei lașități. A devenit limpede, atunci, ca iubitorii de conspirații nu erau nici macar gorbaciovisti: ei rămăseseră aceiași siniștri staliniști, obligați de vremurile în schimbare să joace cartea glasnostului. Că la nici o lună după ce Ieltîn a tras cu tunul în
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18192_a_19517]
-
multe menajamente, într-un stil neîntâlnit pe Dâmbovița, organizatorii o invită să părăsească stadionul! Urmează obișnuitele bocete, sudalmele la adresa organizatorilor, a Vestului lipsit de suflet (iarăși sufletul!), pumnii ridicați amenințător spre forurile internaționale, declarațiile patetice. Ion Țiriac, vulpoi bătrân, "miroase șobolanul", cum se spune, și îndrugă ceva ambiguu despre necomunicarea între țară și Australia, nevoind, în mod clar, să escaladeze scandalul. Oricât de versat ar fi în astfel de treburi încurcatre, dl. Țiriac va fi rămas, ca și noi, cu gura
Aur pentru Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16710_a_18035]
-
deceleze,/ s-o ducă triumfali pe tarabele unde/ și-au făcut vitrine din goarnele de ieri." (!) În ciclul Gâlceava simțurilor cu spiritul... tonul sobru este tăiat de versuri care mustesc de umor involuntar: "Dar sub dușumelele de deasupra pivniței feudale/ șobolanul Pampon/ suferă neputincios amintindu-și cum astă-iarnă,/ pe malul Trotușului, pământul înghețat bocnă/ nu-l lăsase să-și îngroape decedatul pater." Energia poetică este absorbită în operațiile de sudare a bucăților de lume incongruente: Vom intra și sub auspiciile dansului
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
încât împrumută ceva din personalitatea titularului, împlinesc spațiul său domestic. Pantelimon 113: "cineva, [...] ar putea crede că aici lumina e atât de searbădă încât bulevardul nu mai e locuit de mult. [...] dar, pe neașteptate, ies și traversează strada grupuri de șobolani, aproape umani. [...] când vin în vizită, își scot pălăria și beau cu măsură. bat grijulii la ușă când unul de-al nostru cade la pat." (p. 30) Aceste ființe tratate cu atâta considerație ("political correctness") ne evocă pitorescul camerelor descrise
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
obosirea cititorului. Imaginile sînt convenționale ("Singurătatea duce la piept botul umed al înserării/ înainte de căderea soarelui în mare" - Timp ascuns sub aripi de înger), după doar cîteva pagini mecanica construirii secvenelor devine previzibilă, iar cele cîteva cuvinte-obsesie (spaimă, cameleon, șoarece/ șobolan etc.) apar cu o frecvență nejustificată; în loc să încarce cu valoare obsesională (cum era desigur intenția autoarei), ele banalizează în plus. Versurile sună artificial, nefiresc, iar pe post de tensiune descoperim un fel de dramatism adolescentin, în sensul rău (dacă există
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
dimineața înainte de a fi apucat măcar să deschizi ochii, este Dușmanca... Trebuie să fii foarte ingenios, foarte abil, foarte răbdător ca s-ajungi totuși s-o alungi, s-o învingi, s-o despici, să-i zdrobești botul de nevăstuică vicleană, de șobolan vorace al spațiilor lăuntrice. Umbra aceasta rea mă lua în primire înainte de a mă duce dimineața în camera băiatului meu, atît de firav, atît de bolnăvicios, atît de imprevizibil. (Astăzi ce o să mai găsesc? Iar tuse, iar temperatură, iar dureri
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
Ov.S. Crohmălniceanu", I. Frunzetti este "un tirbușon învârtit în scoarța unui copac", "Florian Gaba este un film dat cu încetinitorul", Eugen Noveanu este "un cap de Lenin pus pe un trup de tăietor de lemne", "Imaginați-vă un cap de șobolan cu pălărie și cravată la gât. Și mai imaginați-vă un costum de haine tăvălit prin praf, călcat de șenilele unui tractor, pus să-l ude ploile unui întreg sezon, apoi întins la uscat pe garduri și îmbrăcat direct pe
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
Flaminea. Avea un aer de episcop fericit și era înconjurată de o liotă de pisici somnoroase care o stinghereau la mers, însă ea spunea că nu din dragoste le îngăduia, ci pentru ca în felul ăsta n-aveau s-o mănânce șobolanii. Noaptea, pe când părinții vedeau la televizor programele pentru adulți, Fulvia Flaminea ne lua la casa ei, la mai puțin de o sută de metri de a noastră, și ne învăța să distingem vuietele îndepărtate, cântecele, rafalele tânguitoare ale vânturilor din
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
funii și coșuri de languste prinse de curând, pe care le agăța în bucătărie, pentru ca bărbatul Fulviei Flaminea să le vândă a doua zi la hotel. Apoi își punea iar lanterna de scanfandru pe frunte și ne ducea să vânăm șobolani mari ca niște iepuri, care pândeau resturile de pe la bucătării. Uneori ne întorceam acasă când părinții deja culcați și abia de puteam dormi cu zgomotul șobolanilor ce-și disputau resturile prin curți. Însă chiar și deranjul acela era un ingredient magic
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
hotel. Apoi își punea iar lanterna de scanfandru pe frunte și ne ducea să vânăm șobolani mari ca niște iepuri, care pândeau resturile de pe la bucătării. Uneori ne întorceam acasă când părinții deja culcați și abia de puteam dormi cu zgomotul șobolanilor ce-și disputau resturile prin curți. Însă chiar și deranjul acela era un ingredient magic al verii noastre fericite. Ideea de a angaja o guvernantă nemțoaică nu i se putea năzări decât tatălui meu, scriitor din Caraibi cu mai multe
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
înot submarin. Ne interzise să ne ducem după cină acasă la Fulvia Flaminea, întrucât considera că era o familiaritate prea mare cu servitorimea, și-am fost nevoiți să dedicăm lecturii analitice din Shakespeare timpul în care înainte ne desfătam vânând șobolani. Obișnuiți să furăm fructe din maglierii de prin curți și să omorâm câinii cu pietre, pe ulițele încinse din Guacamayal, pentru noi era cu neputință de scornit o tortură mai crudă decât viața aceea de prinți. Totuși, ne-am dat
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
Care dorm în rulotele modeste ale cartofilor? (Scenă de gen III). Ori cu o nuanță de tandrețe, într-un stil hippy, a cărui violență e astfel deviată spre alint: "Gîndac de dezmierdare,/ Vierme de sărut" (Fără nume): "Coropișniță de vorbă, șobolan de inteligență ce ești" (ibidem). Altfel spus, Alexandru Mușina pare a îngroșa familia, impunătoare oricum, a sentimentalilor ce-și bruiază sentimentul din pudoare. E o manieră de a-și ascunde frustrarea și - de ce nu? - de a-și deruta destinul. Masca
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
o sensibilitate exacerbată a naturii proprii poetului, agravată de consumul de droguri și alcool, de singurătate și înstrăinare, eșecuri și deziluzii, se naște o poezie extrem de stranie, plină de obsesii apocaliptice, populată de umbre difuze, figuri demonice, simboluri sordide (paianjeni, șobolani, corbi), tensionată de insistarea într-o atitudine beligerantă fără un obiect clar, de refuzul capitulării, al resemnării. Toate arborate sub egida expresionismului: "Pe fruntea mea trece metal înghețat/ Paianjeni îmi caută inima./ Este o lumină ce se stinge în gura
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]