85 matches
-
CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI 152 DANIEL BĂNULESCU Se uita la picioarele tipei, ca și cum i s-ar fi părut că vede, coborând de acolo, o coadă mătăsoasă, groasă, catifelată și neagră, numai bună, vertebre și os. Nu lipsea nici șomoiogul de păr de la vârf. Chiar a doua zi, într-o marți, pe 19 aprilie, deșteptîndu-se și neizbutind să-și clintească nici un picior, Genel își petrecu bune minute pariind dacă aseară, după ce se drojdiseră, bând direct cu frapierele, un tramvai, mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ridicol de mult ne chinuim ca să obținem acea frumusețe „naturală“! Iat-o și pe ea: capul îl avea acoperit cu două duzini de folii de aluminiu, oja proaspăt aplicată i se usca frumos pe unghiile degetelor de la picioare, separate cu șomoioage de vată, iar zonele mediene își reveneau în urma epilării în stil brazilian la care se supusese înaintea programării la coafor. Julia presupunea că James nici nu-și închipuia cât de complicat era ritualul la care se supunea ea ca să obțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
scăunelul de pe care tocmai se ridicase. Îi atrase atenția, niște bocanci scâlciați, pe care în timpul serii, probabil, cineva, care își făcea curat în apartament, îi aruncase, împreună cu alte netrebuințe, la gunoi. Încetini pasul. Se aplecă. De dincolo de turetci, scoteau capul, șomoioage de euroi. Tresări, speriată, de parcă ar fi comis ceva neadmis, și dădu un pas înapoi. Privi mai atentă. Da, erau bani. Se apropie, puse mâna pe bani, îi pipăi. Îi smulse din bocanci. Îi scoase și pe cei de mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de a curmezișul, am pătruns într-o șandrama. Lumina cădea cu zgîrcenie pe patru oi care călcau niște ogrinji. De-acolo intrarăm într-o odăiță fără foc, lipită cu lut. Mirosea a aer înghețat. De sub oghealul din care se ițeau șomoioage de lînă, ne privea, speriat și mut, un moșneag îmbrăcat în suman. Nu răspundea la nici o întrebare. Deodată își coborî picioarele goale, adună peste ele poalele sumanului și ieși în șandrama. Luîndu-se după bătrîn, șeful ne făcu semn să rămînem
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mă năbuș... Uite cum mi s-au răcit mîinile!... Aoleu, Maică Precistă! În cocioabă era un aer greu de sudori și de suspinuri. Pe geamurile murdare de-abia pătrundeau câteva raze de soare. În vatră fâșâia un ciot verde bolbocind șomoioage de fum. Un băiețel de doi ani se juca gângurind vesel cu un pisoi bălțat, la picioarele patului, jos, pe pardoseala de lut umed. Melentie Heruvimu stătea lângă patul de scânduri cu mâinile împreunate în față, cu gâtul plecat puțin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de jăratic în care mâini puternice parcă zvârleau mereu hrană nouă focului, limbile de flăcări țâșneau, se zvârcoleau, se împleteau neîncetat, ca niște șerpi apocaliptici, lingeau și înțepau poalele cerului, zugrăvind răni în toate culorile, ștergîndu-le pe toate cu imense șomoioage de fum și lăsând pentru fiecare câteva clipe numai câte o zdreanță purpurie zvăpăiată care fâlfâia ca un amenințător steag roșu... In luminile biruitoare ale focului umbre mari jucau și se întindeau până în tării, parcă toată lumea ar fi început să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu atât mai mânios, cu cât nu izbutea să sfărâme destul de iute și de vizibil. Când însă băgă de seamă că a spart rezervorul de benzină, lăsă jos târnăcopul, smulse o mână de fân din podețul de lângă șopron, făcu un șomoiog, se scotoci prin buzunare până găsi un chibrit, aprinse binișor fânul, așteptă nițel să ardă cu flacără și pe urmă îl aruncă sub automobil, pe băltoaca ce se scursese între timp. O flacără albăstruie învălui deodată mașina, se ridică până la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mine nu prea au ce face... medită Coltuc. — Orice om e bun la ceva, spuse rar orbul, atunci când vrei să-ți bați joc de el. — Că bine zici, aprobă Costică. De pildă, băiatul ăsta ar fi bun pe post de șomoiog... Orbul se lăsă să alunece pe lângă zid și-și strânse genunchii cu brațele. Ologu terminase de frecat genunchiul și acum se căznea, încercând să-și păstreze echilibrul pe buturugă, să-și oblojească glezna. — La urma urmei, poate li se face
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
presimte "cum îl amenință iarba". Iarba apare ca motiv liric obsesiv. În fiecare poem îl descoperim cu sensul germinației stihiale: Iarba rumegă amiezile grase, unde vine țăranul crește iarbă, numai iarba crește cu gura-n pământ, se-astupă gurile ca șomoioage de iarbă, peste Casa Scânteii crește "iarbă". Un întreg univers al satului actual într-o adevărată grafie, cu puncte ascuțite și arcuite, delimitează fâșii colorate, ușor geometrizate,"ascut cuțitul pe gura fântânii,/ vin cisterne călare și laptele intră-n cușcă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
decât cele de dinapoi. Sigur, am orbit și nu mai văd expresia concentrică a luminii. E trist căci totul se macină până-n scoarța cerebrală tot! tot! Dar, stai , a mai rămas ceva: Noaptea. I se legase în ascuțimea brațelor două șomoioage de pulberi argintii și sticloase. Un colb înspumat bătut peste fața sa rotundă sufla tot greul pământului. Harapnicul pocni meschin și înfiorător, se lovise pe sine ca în noaptea dintre ani. Din gura sa umedă se prelinseră două limbi de
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]