522 matches
-
Gabriel Dimisianu fiorii întâlnirii cu Arghezi sau cu Gala Galaction. Marea revelație a volumului Oameni și cărți o constituie însă, fără îndoială, cele 60 de pagini de jurnal. Ele alcătuiesc un excelent portret al criticului la maturitate, cu toate îndoielile, șovăielile, plictiseala, oboseala care se ascund adesea în spatele unui om, în fond, despre care mulți cred că este doar o performantă mașină de citit cărți și de scris despre ele. Cu mult umor și finețe scrie Gabriel Dimisianu despre lipsa de
Martorul necesar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7933_a_9258]
-
cele de pe urma cărora ai de suferit. În privința aceasta, autorii nu vor trebui să aștepte prea mult. Vor primi toate stigmatele propagandei la modă și vor fi sfătuiți să-și îndulcească asprimea accentelor ideologice. Deocamdată, tandemul lor nu dă semne de șovăială, dovadă cartea apărută de curînd la Editura Logos. Descrisă lapidar, A treia forță. România profundă este încercarea de a schimba paradigma culturală a țării. Proiect enorm, sarcină imposibilă. Oricum, în paginile volumului nu vom găsi o doctrină închegată sau o
România clandestină by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7821_a_9146]
-
asumate în această direcție), Simplex este până la urmă cartea unui singur personaj: naratorul, în spatele căruia se simte, cu puterea evidenței, respirația lui Alexandru George însuși. Pe tot procesul creației naratorul se privește în oglindă, își exprimă direct cu nedisimulată autoironie șovăielile și poticnirile iminente scrierii romanului pe care tocmai îl citim. Firește acest tip de autoreferențialitate ironică nu este nou în literatură - nici măcar în literatura română, unde inclusiv cronicarii se plângeau deschis de dificultățile scrierii -, dar ele sunt de fiecare dată
În umbra unei crime by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7523_a_8848]
-
lasă urme. Fac acum diferența între prieteni adevărați și farisei, cei care se gudurau pe lângă mine, cerșind un favor sau un post ministerial. De multe ori, bunătatea e luată drept slăbiciune. Poate am dat senzația de compromis și prea multă șovăială. Cred că aici m-am schimbat, sunt mai aspru și mai lucid când cineva îmi face declarații de iubire absolută sau de război absolut. Sunt mai matur și mai pregătit pentru politică decât acum un an sau cinci”, mărturisește actualul
Află ce a căutat Geoană la Vântu acasă înainte de alegerile de anul trecut () [Corola-journal/Journalistic/49443_a_50768]
-
social care să-i promoveze scrisul. Va dovedi un mare talent în arta combinațiilor, a autoafirmării, a manevrării pîrghiilor oculte creatoare de renume literar. Cariera i-a fost trasată cu precizie încă din tinerețe și a rămas pururi ascendentă: nici o șovăială, nici o gafa, nici un pas înapoi; de la situația de modest avocat de provincie și de jurnalist anonim la cea de scriitor „celebru“, de academician, de Ministru de Externe și de Președinte al Camerei Deputaților a urcat mereu, cu aparentă grație naturală
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
Davila introduce, în miezul acțiunii, un conflict de data asta cornelian și dă mare importanță relației de iubire dintre Mircea și Anca, fiica Doamnei Clara, simbol al sfîșierii continue între sentiment și datorie - bineînțeles, cu victoria finală a datoriei. Indecizia, șovăielile excesiv de teatrale ale celor doi umplu mult spațiu. De altfel, scenele lirice, pentru care autorul nu avea chemare, sunt toate ratate. Un personaj interesant, exotic și pitoresc rămîne tînărul Pala, acolitul Doamnei Clara și unealta ei cea mai fidelă: poet
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
Daniela Magiaru Paloarea este a cincea carte de poezie semnată de Ioan Morar. După debutul din 1984 cu Vară indiană, au urmat Fumul și spada (1989), Șovăiala (2000) și Nerușinarea (2003). Cea mai recentă apariție editorială este Paloarea, un volum ce propune ca temă identitatea, mai precis construirea unui eu din fâșii identitare. Un demers desfășurat la mai multe nivele, ce își extrage seva din imposibilitatea definirii
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
Iordăchescu Ionuț Dependența Rusiei de banii scoși din vânzarea de petrol și gaze naturale către Europa arată de ce viitoare sancțiuni impuse de Bruxelles ar putea răni semnificativ economia Rusiei. Pagube însă ar fi și de cealaltă parte, ceea ce explică șovăiala liderilor europeni în fața unui nou set de măsuri punitive aplicat Moscovei. În 2013, SUA a exportat bunuri în valoare de 1,5 trilioane de dolari. Dintre acestea, doar 137 de miliarde au fost reprezentate de țiței sau produse petroliere (SUA
Graficul care arată dependența majoră a Rusiei de Europa by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/50024_a_51349]
-
hârtia deteriorată și îngălbenită de vreme. Da, da: ea îl întrebase unde locuiești, pe când smulgea o buruiană și începea să-i ronțăie tulpina. Îl întrebase apoi cu cine stă în casă. Cu tata, îi răspunse. Și, după o clipă de șovăială, adăugă „și cu mama”. „Și ce face taică-tău?” îl întrebă atunci Alejandra, iar el nu răspunse imediat, până când, în cele din urmă, spuse că e pictor. Rostind însă cuvântul „pictor” glasul îi căpătă o nuanță ușor diferită, parcă mai
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
în Biroul Politic Municipal al PNL s-au bătut 50 de candidați. Vicepreședinți au fost aleși Sorin Varga, Dragoș Crăciun, Adriana Zara, Iuliana Mara, Radu Pușcariu, Sorin Abagiu, Valentin Șoneriu și Ovidiu Sîrghe. BPM-ul a fost completat de Șerban Șovăiala, Elenă Angelo, Crina Radu, Dorin Blegu, Mariana Cîju, Vlad Mocan, Mihail Cojanu, Milica Palade, Liliana Făgărășanu și Marian German.
Candidatul lui Căncescu a pierdut alegerile PNL Brașov by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/37274_a_38599]
-
aferentă. Din cei doisprezece, pe teren vor muri patru: Andrei Hașu, zis „Baciu” (primul lider al grupului, este împușcat în 1952, după moartea lui Ion Gavrilă preluînd conducerea), Gelu Novac (împușcat lîngă satul Obreja într-o ambuscadă din 1954), Gheorghe Șovăială (se sinucide în ambuscada de la Obreja pentru a nu cădea viu în mîinile securiștilor) și Remus Sofonea, poreclit „Brîncoveanu”, (se sinucide în casa doctorului Olimpiu Borzea, nevrînd să trăiască fără piciorul care trebuia amputat în urma cangrenei). Alți șase sînt prinși
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
va avea loc, să fie mai deplină și mai originală. Căci fiecare dintre noi a privit lucrurile dintr-un unghi diferit, dar o știu, într-un acelaș elan al sufletului, după atâtea nerăbdări și neliniști pricinuite de atât de lungi șovăieli. Marele Vizir a fost și el în elementul lui. A dezarmat de unul singur un tren cu muniții în gara Comarnic. Povestea faptei lui are să v-o relateze atunci când vom sărbători victoria. Mi-ar fi teamă să nu-i stric
Martha Bibescu - Scrisori inedite by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11142_a_12467]
-
-mi pun mari, mari speranțe, ca și în capacitatea dumitale de a te pune în situația celuilalt, lovit de soartă. Dacă ne-am cunoaște mai îndeaproape, ceea ce este nu numai posibil, dar chiar recomandabil - stai așa - uite banii!" După oarecari șovăieli, ai zis totuși da. Dacă firava, dar energica nonagenară care a făcut gestul necugetat de a ieși din casă pe viscol, spre a mai investiga vreo vilă-două, demne de achiziționat, vreun teren viran în centrul sacru al Capitalei, are o
Da, da, da și nu, nu, nu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10896_a_12221]
-
instincte Ťcapitalisteť (de le voi fi avut vreodată)". Personalitate marcantă în orașul de origine, în Capitală se simte aproape un anonim. Când, în februarie 1994, îi apar în România literară fragmente dintr-un Jurnal indian, pe o pagină întreagă, notează șovăielile redacției față de un text vechi de doisprezece ani - dar, se întreabă diaristul, cine i le-ar fi publicat în comunism? La o trienală de tapiserii, unde iau cuvântul Adrian Năstase și Marin Sorescu, adresându-i acestuia din urmă o banală
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]
-
Cu mîni întinse, obosite, în ceasul sfînt al înserărei La țărm de ape liniștite, Eu o cunosc. Odinioară, în vremea negrelor vedenii, Simțeam ce dulce mă doboară Cu-o tremurare caldă-a genii". Muzicalitatea subtilă a versurilor provine din încîntătoarea șovăială a decodării prozodice: în „La Sinaia-n mănăstire" nu putem decide cu precizie dacă avem a face cu doi peoni III sau cu patru trohei; la fel „Melancolia adorărei" ar fi compusă din doi peoni IV sau din patru iambi
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
decodării prozodice: în „La Sinaia-n mănăstire" nu putem decide cu precizie dacă avem a face cu doi peoni III sau cu patru trohei; la fel „Melancolia adorărei" ar fi compusă din doi peoni IV sau din patru iambi. Altădată, șovăiala aproape că dispare, dar muzica insinuantă a versului are sorginte asemănătoare: „Și flautul magic vorbi; tremurată, O notă stîngace sălta peste clape Ca vocile stinse-n murmur de ape Și-ncet simfonia căzu întristată" (Cînd vioarele tăcură, II). Aici, extrem de
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
el de vorbă cu noi. Are de-a face tot numai cu consuli." în sfîrșit, stăpînul se trezește, iar servitorul îl introduce la el pe bătrîn: " - Tatăl dumneavoastră, înălțimea-voastră! rosti solemn paznicul. Doctorul rămase trăsnit, scăpă ceașca cu ceai și... șovăiala lui dură doar o singură clipă... Sări de pe scaun și, privind cu cel mai mare dispreț la bătrîn, urlă: - Cum ai spus? Cum de îndrăznești să-mi introduci în birou astfel de... - Hristo... copile!... îngăimă moș Petko. - Afară! țipă doctoral
Malurile Dunării by Ștefan Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/10415_a_11740]
-
împreună, sau separat, ca apoi,- alungați din rai, că... li se urâseră cu binele și inactivitatea! Vinovat Adam că nu a rezistat cicălelii - a fost destul un mic impuls, o mică ispită a Evei, la rândul ei ispitită, o mică șovăială - prea puțină împotrivire, nu a rezistat nici atunci și nici azi. Ispita a triumfat! Eva l-a împins la păcat, dragostea sau cum i se spunea pe atunci acoperind păcatul fatal, dar aducând cu el suferința, trimiși la munca de
ADAM ŞI EVA LUI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349181_a_350510]
-
nu voi mai gusta, În volbura de temeri, curg ploi de neputință, Amar mi-e gustul rănii lăsat de gura ta. Prin calde simțăminte, mă lupt cu îndoiala, În șiruri cristaline răzbat tăcute ploi, Sub falduri reci de ceață rânjește șovăiala, Pleznindu-mă cu clipe zdrobite de șuvoi. Mai am o năzuință și-apoi renunț la luptă, Predându-mă durerii cu chip de catifea: Cu franjurile frânte din inima cea ruptă, La geamul amintirii să-mi împletești perdea! Referință Bibliografică: CAD FRUNZE
CAD FRUNZE... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384507_a_385836]
-
românește de Gheorghe Asachi. În Sonetul CXXXVI, îl imploră astfel: ,,Messer Petrarca, îți sărut cerneala,/ Poet român, fac Ție plecăciune!/ Ating înfiorat plăpânde strune:/ Inima mea iubirii-i e vasala!// Orbirea-n trup ferice mă răpune,/ Fanatic pas, îmi lepăd șovăiala,/ Silabele îmi tulbură sfiala:/ Prea Bunule, Te rog, vreau iertăciune!// De-ajuns îmi e a ochilor dogoare,/ Frânt ca o pâine-i săracul meu belșug!/ Învață-mă să fiu! Sonetul pare// Steaua pereche din înstelatul crug.../ Și dă-mi apoi
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
doi solitari hiperlucizi, dornici să se retragă din lume în ei înșiși și în visul involuției. Vartic scria: „Kafka, locuitorul îndrăgostit al pivniței și al vizuinii, gândește complementar cu locuitorul mansardei”. Cioran transcrie în Caiete meditația kafkiana despre refuzul și șovăiala dinaintea nașterii. La fel precum Kafka, acesta consideră că existența scriitorului este marginala: „Să te târai încetișor, ca un melc, și să-ți lași dara cu modestie, cu sârguința și, în fond, cu indiferență, în voluptate pașnică și anonimă”. Aș
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
cât și căutarea drumului pe care îl alege. De modul cum cineva înțelege coordonata idealului în care sunt uniforme rațiunea și sentimentul, depinde esențial izbânda sau eșuarea sa. Avântarea frenetică și necontrolată fie în larg, fie spre țărm, ca și șovăiala, nu exclud nici scufundarea în oceanul vieții, nici zdrobirea de stâncile malului ei. Întotdeauna, românii care au pornit să caute o palmă de cer și o pală de libertate dar au găsit o lume, sunt vrednici de plecăciunea semenilor în fața
JOHN BANU. NEVOIA DE UN ALT JOHN BANU SAU ACELAŞI, ŞI ÎN ROMÂNIA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383227_a_384556]
-
din jurul abisului. Pe margine avu o amețeală, pe când trecea pe buza hăului, și se clătină. De data asta, nu mai era nici o mână care să-l ajute. Se spune că omul drept se recunoaște după felul cum pășește lipsit de șovăială. Se spune că nu există mai mult de doi oameni drepți În fiecare oraș, și că nimeni nu le dă ascultare. Îi reveni În minte tânărul care Îl salvase. Ar fi dorit să Îi mulțumească, Însă, printre fețele marcate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dar fata o zbughise de Îndată, ca și când s-ar fi grăbit nevoie mare, și dispăru după colțul coridorului, după ce Îi aruncase o privire. Lui Dante i se păru că voia să se asigure că era văzută. După o clipă de șovăială, se hotărî să o urmeze. Trecu și el de colț, pătrunzând În cealaltă aripă a clădirii. Aici, odăițele lăsau locul unor camere mai Încăpătoare, aranjate cu mai mult lux. Paturi de lemn În locul umilelor saltele de paie, precum și un minimum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dacă ne-am permite să vă invităm? Eu mă consider un excelent bucătar. — Nu se obișnuiește... Nici eu nu obișnuiesc să mă rătăcesc în mijlocul deșertului... Vă rog! Gacel îi aruncă mamei sale o privire întrebătoare; ea avu un moment de șovăială și, în cele din urmă, ridică din umeri. — Adevărul e că de ani de zile n-am mai mâncat mâncare franțuzească. Să vedem dacă e un bucătar chiar așa de bun cum spune... Marcel Charrière s-a dovedit un bucătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]