96 matches
-
eliberarea faimosului oraș bucovinean, Cernăuți. Rupe-ți-ai limba, afurisit de Friț! îl ocărî, în gând, Nicanor pe Iuga, cumnatu-său, mânios că, neauzindu-l venind prin iarba dimineții, se speriase de sunetul glasului său aspru, tresărind ca sub plesnet de șrapnel. Iuga, din neamul lui Panțâru, fusese prizonier în Germania, de unde se întorsese, târziu, acasă, după ce tunurile sovietice amuțiseră a hodină, tancurile cu steaua roșie o dăduseră pe huleai și numai după ce soldații anglo-americani, care îl îngrămădiseră într-un lagăr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dup-aia să tacă, dar trecem peste detalii. Sirop din ăsta, drăgălășenii, ceea ce merge la suflet... Bunicul meu, educat în spiritul corectitudinii și-al dragostei de patrie, sensibil, mirosea ghiocei iarna... suferea în zilele ploioase de pe urma rănii la șold de la șrapnele... Avea coșmaruri... nu-și revenea, scăldat de sudoare, vedea în fața ochilor chipurile celor morți în tranșee... ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu... Atmosfera de război o găsești și-n Magazin istoric. Din când în când, considerații despre literatură... numai fragmentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
între o replică și alta, ca golurile dintre treptele de fier. — Vă pricepeți să deslușiți cerul? De ce? Sunteți astronom? — Nu, un alt fel de observator. Și-i arăt gulerul uniformei, petlițele de artilerist: Zile întregi sub bombardamente, privind cum zboară șrapnelele. Privirea ei trece de la petlițe la epoleții pe care nu-i am, apoi la însemnele de grad cam ponosite, cusute pe mâneci. — Veniți de pe front, domnule locotenent? — Alex Zinnober - mă prezint eu. Nu știu dacă pot fi numit locotenent. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
culcare. Trebuie să te scoli peste cinci ore. Privindu-l pe Richard urcând scările, Îmi doresc să-l urmez, dar nu pot lăsa bucătăria În halul ăsta. Pur și simplu nu pot. În Încăpere se zăresc urmele unor lupte grele. Șrapnele Lego Împrăștiate pe o suprafață Întinsă, iar două păpuși Barbie mutilate, una fără un picior, alta decapitată, par să fie la un picnic pe preșul cadrilat Încă murdar de iarbă de la ultima ieșire pe Primrose Hill, din august. Dincolo de raftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dar. Văzându-mi soțul urcând scările, tânjesc să-l urmez, dar nu pot lăsa bucătăria În halul ăsta. Pur și simplu nu pot. În Încăpere se pot vedea urmele unor lupte grele, un mic zid de apărare În construcție și șrapnele Lego Împrăștiate pe o suprafață Întinsă. Cât am fost plecată, au fost adăugate trei mere și trei mandarine În castronul mare de sticlă, dar nimeni nu s-a gândit să arunce fructele stricate de dedesubt, iar perele de la fundul castronului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
în Lisabona, teatrul operațiilor nu mai este Rotonda și Parcul Eduard VII, ci cartierul Son Pedro de Alcantara, unul din cele mai populate cartiere ale Capitalei. Artileria guvernamentală seamănă din belșug moartea printre localnici. Palatul Palmela este grav atins de șrapnele. Lupta de stradă durează multe zile și multe nopți cu pierderi extraordinar de grele. Victoria Guvernului e scump plătită, iar după victorie, urmează obișnuitele arestări în masa, procese, deportări în insule. Revolta militară din 7 februarie 1927, deși a fost
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
scrîșnetul scurt al ferăstraielor. Am văzut tineri stînd pe propriile lor picioare, În poziții stîngace, ținîndu-și mațele cu mîna, Întrebînd cu glas jalnic și cu ochi arși de febră: — E grav, domnule general? Credeți că-i ceva grav? CÎnd cădea șrapnelul, făcea o groapă zdrențuită. Sfîșia frunze și ramuri Încîlcite, uneori se Înfigea adînc În miezul cîte unui copac. Uneori cînd lovea un om, Îi smulgea acoperișul creierului, Îi zdrobea zidurile capului de i se risipeau creierii pe un petic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a dispărut pe de-a-ntregul; martirul Thalaleos din Biblie umblă teleleu În limba română; dacă cineva e mai mult decât beat tun, atunci el e beat Krupp; carabina produsă de italienii Carlo & Figli ajunge În grecește Kariofili care Înseamnă „garoafă“; șrapnelul Își moștenește numele de un general englez (Shrapnel), godinul de la un fabricant (Godin), pruna renglotă de la regina franțuzoaică „reine Claude“, iar jobenul de la pălărierul francez Jobin care și-a deschis magazin În București, pe Calea Victoriei; Într-o piesă de teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
strada principală era acoperită de moloz, de tencuială și de mortar, și mai erau grinzi rupte, bucăți de țiglă și multe gropi, unele Îngălbenite pe la margini de la gazul cu muștar. Erau o grămadă de așchii de la bombe și bucățile de șrapnel erau Împrăștiate În moloz. În oraș nu se afla nici un om. Nick Adams nu mai văzuse un om de când plecase din Fornaci, deși, străbătând cu bicicleta ținutul Împădurit, văzuse multe arme ascunse sub frunzele de dud, pe partea stângă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
arhitect și vorbește engleza? — Îl cunoști? — Cât de cât. — Ce companie comandă? — A doua. El e comandantul batalionului. — Bine, spuse Nick. Era ușurat să afle că Para era bine. Hai să mergem la batalion. De când ieșise Nick din oraș, trei șrapnele explodaseră sus, spre dreapta, deasupra unei case distruse, și de atunci bombardamentul Încetase. Dar ofițerul ăsta arăta ca și cum ar fi fost bombardat. Atât era de Încordat și vocea nu-i suna deloc firesc. Nick era agitat din cauza pistolului. — Bagă ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În timp ce tancurile continuau să Înainteze. Speram totuși să fi surprins desfășurarea bătĂliei. Aveam multe imagini luate de aproape și, cu puțin noroc, speram să avem și mai multe, iar dacă puteam surprinde bruștele arteziene de pămÎnt explodat, trîmbele aruncate de șrapnel, vălĂtucii de fum și praf aprinși de flăcĂrile galbene și Înfloriturile albe lăsate de grenade, care sînt esența desfășurării unei bătĂlii, atunci aveam ce ne trebuia. Așa că atunci cînd n-am mai avut lumină am cărat camera mare pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
N-am de ce să te iert. Doar că nu-i din nici o carte. — Dar te doare mereu? Doar dacă mă atinge sau mă lovește cineva. — Și măduva spinării? — A fost atinsă foarte puțin. Și rinichii, dar ei sînt În regulă. Șrapnelul mi-a intrat pe o parte și a ieșit pe cealaltă. Am și alte răni mai jos, pe picioare. — Enrique, te rog, iartă-mă. N-am de ce să te iert. Da’ nu-i prea plăcut că nu pot face dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ÎMPUȚIT! Izbesc de mai multe ori cu pumnul În tabloul de bord pînă cînd mîna ni se umflă și aproape că ne doare prea tare să mai ținem volanul. Apoi ne dăm jos și intrăm În cîrciumă. O mînă de șrapnel: abia ajunge pentru o halbă de bere. Mă simt ca un vagabond de rahat cînd merg prin bomba asta micuță de crîșmă. E un salonaș separat alături, despărțit printr-o placă din lemn și niște sticlă opacă. Din spatele lui pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
M-au evacuat la un spital din Osijek. Își atingea partea stângă a trupului, indicând locul exact. Nu cu un deget, ci cu mâna deschisă; Faulques a dedus de aceea că rana fusese mare. A Încuviințat cu vagă simpatie. - Un șrapnel? - Un glonț de 12,7. - Mare baftă ai avut. Nu voia să spună că musafirul nu murise din pricina rănii, ci că fusese lovit când răniți mai puteau fi scoși din Vukovar. Când sârbii blocaseră și poteca, nimeni nu mai putuse
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care o susțineau, ca o țesătură impecabilă din cânepă: prim-planul cu soldatul epuizat, privirea pierdută, ce părea să fie una dintre liniile șoselei care nu ducea niciunde, zidurile aproape poliedrice ale casei ruinate, Împestrițată cu ciupiturile de vărsat ale șrapnelelor, fumul incendiului din depărtare, vertical precum o coloană neagră barocă, fără nici un suflu de aer. Toate, Încadrate Într-un vizor fotografic și imprimate pe un negativ de 24 X 36 de milimetri, erau mai curând rodul instinctului decât al calculelor
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
roșii În Pochentonh, piața din Pnom Penh: un copil rănit, pe jumătate ridicat de la pământ, cu ochii Împăienjeniți de trauma exploziei, Își privea mama căzută cu fața În sus, pe diagonala cadrajului aparatului de fotografiat, cu capul spart de un șrapnel, iar sângele ei trasa șuvoaie foarte lungi și complicate pe țărână. E de necrezut, avea să spună Olvido Ferrara mult mai târziu (peste ani), la Mogadiscio, În fața unei scene identice cu cea din Pochentong și cu multe altele. E de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
devenit briciul meu de ras. Îl pironea cu privirile pe Faulques, ca și cum acestea ar fi fost niște brice noi. 8. Faulques nu folosea niciodată negrul pur. Culoarea aceasta lăsa găuri; era ca o gaură de glonte ori o breșă de șrapnel În perete. Prefera să ajungă la ea indirect, amestecând umbra Înnegrită cu gri payne ori albastru de Prusia, chiar și cu puțin roșu, și să nu le amestece pe paletă, ci chiar pe pictură, frecând adesea direct cu degetul pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
dugheană de haine vechi, rămășițe de viață absente, pe care timpul le azvârlea la picioarele ei: ruine, moloz, scheletele unor clădiri Înnegrite care se profilau pe ceruri sumbre, draperii sfâșiate, faianță spartă, dulapuri pustii, mobile arse, cartușe goale, urme de șrapnele pe ziduri. Acesta fusese timp de trei ani rodul muncii ei, mereu În alb-negru, antiteza scenelor de artă ori de modă pe care le fotografiase ori a căror protagonistă fusese Înainte; a culorii, luminii și cadrajului perfecte, care făceau lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mai fugise o bucată, ca să se apropie și să focalizeze pe profilul profesorului pe care doi băieți Îl aduceau, ținându-l de subsuori, cu picioarele care lăsau două urme În iarba umedă și o jumătate de maxilar smuls de un șrapnel. În urma lor coborau alți băieți, plângând, țipând ori În tăcere, răniți sau teferi, care mergeau singuri, fără arme, ori Îi aduceau pe alții, acoperiți de sânge, alte tușe stacojii care se Încrucișau În acea acuarelă pe care cine știe ce peisagist minuțios
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
simplă privire. A continuat să lucreze cu mâinile, fără peneluri. Acum aplica vopseaua cu degetele, alb, albastru, galben și alb, obținând nuanțe unice de verde, asemănătoare luminii de dimineață pe o pajiște, griuri aidoma asfaltului de pe o șosea răscolită de șrapnele, tonuri de albastru murdar pentru cerul Înnegurat de fumul venit de la casele În flăcări. Și un verde lichid ca ochii femeii pe care și-o amintea În acel peisaj, cu blugii strâmți pe picioarele lungi, sahariana kaki, părul blond strâns
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În aceeași perioadă W. Bigelow și McQuiston studiază efectul hipotermiei în cursul intervențiilor cardiace, iar în 1945 Clarence Crafoord (1899-1984) publică primele cazuri operate de coarctație de aortă. În același context trebuie amintite și intervențiile pe cord de extragere a șrapnelelor și proiectilelor efectuate de medicul militar Dwight Harken, care raportează 134 de astfel de cazuri rezolvate cu succes. Era chirurgiei cardiace moderne începe însă în 1948 odată cu primele intervenții chirurgicale efectuate pe cord deschis: Charles Bailey raportează prima „comisurotomie” mitrală
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]