18,429 matches
-
din cânepă, la războiul ținut la păstrare în podul casei. Iar din fuiorul de in pregătit după aceleași canoane, țeseau pânză, din care ne făceau nouă, copiilor, cămășuțe. De asemenea, pentru casă, confecționau ștergare de pus la icoane, sau pentru șters vasele, mâinile și fața. Într-o zi, mai mulți copii de vârsta mea, până în zece ani, am plecat la acest lac, hotărâți să ne scăldăm și să prindem pește. Cum la undițele noastre nu venea niciun pește, am început noi
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dulce_copilarie_din_ciclul_stan_virgil_1388224489.html [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
onlein. Cum vor mușchii lor lingvistici. Un minim respect pentru limba română, pentru că ea adoptă cuvintele străine, dar le transformă în neologisme numai după o prealabilă „românizare”.Altfel, acestea se transformă în preș pe care atâția vorbitori și scribălăi își șterg bocancii comunicării. Limba română, de regulă, nu acceptă neologisme în forma lor brută, adică așa cum se scriu și se pronunță în limba de origine. Le adaptează în funcție de legile sale gramaticale, le trece prin furcile caudine ale morfologiei și sintaxei românești
LIMBA ROMÂNILOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1417551464.html [Corola-blog/BlogPost/371887_a_373216]
-
și n-a mai fost durere. Din liniștea adâncă în care ai trăit, Spre mine ai trimis atâta împăcare, Pesemne că în lume, anume ai venit, Să mă îndrepți spre-o viață trăită în răbdare... Tu cazi și te ridici, ștergi lacrime cu-n zâmbet, Te rogi ades și ierți pe cei ce te trântesc, În fiecare zi mă-nveselești cu-n cântec, Tu nu mă lași să plâng, m-obligi ca să zâmbesc. Când unii-n răutate a tale aripi taie
COPILUL MEU, O LECȚIE DE VIAȚĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1475862584.html [Corola-blog/BlogPost/350240_a_351569]
-
Mâhnirea de pucioasă, frig și fiere, Când inima-ți se rupe de durere, Că ea-și găsi la altul... alinarea? De-ai mai simțit sau de e prima oară, Părerea mea e una absolută: Când ai „gustat” o fericire rară, Ștearsă din suflet de-o trădare brută, Ai să înveți o lecție amară- Dragostea e și miere, și cucută. Referință Bibliografică: DRAGOSTEA E ȘI MIERE, ȘI CUCUTĂ / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1835, Anul VI, 09 ianuarie 2016
DRAGOSTEA E ȘI MIERE, ȘI CUCUTĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1452337130.html [Corola-blog/BlogPost/376195_a_377524]
-
de tulburările din țară. De la distanță, lucrurile par cumva altfel: există o lentilă a depărtării fizice de subiect, care îți dă senzația de obiectivitate. Este ca și cum ai filma ceva, și nu ai privi scena direct, cu ochiul liber. Obiectivul acela șterge cumva durerea și anulează partea emoțională... Așadar, privești altfel. Un exercițiu de memorie: mai întâi au fost tribulațiile unor ONG-uri creștine și ale unor animatori duhovnicești virtuali pe tema ”sărbătorii de Halloween”, eveniment care a intrat cumva în circuitul
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1449756229.html [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
și caiete. În ea puneam tăblița neagră pentru scris, condeiul și buretele. Nu aveam maculator. Așa am învățat să scriu la școală, pe durata primei jumătăți a primului an de învățământ: pe tăbliță. Era foarte practică în felul ei. Scriam, ștergeam și iar scriam! După ce vedea doamna învățătoare - tanti Dorina Pițurescu, vara tatălui meu - și mă corecta ori îmi spunea „bravo”, ștergeam și scriam ce mi se mai cerea. Traista era lucrată de mama, din pânză rezistentă, probabil din doc, atât
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1409419962.html [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
școală, pe durata primei jumătăți a primului an de învățământ: pe tăbliță. Era foarte practică în felul ei. Scriam, ștergeam și iar scriam! După ce vedea doamna învățătoare - tanti Dorina Pițurescu, vara tatălui meu - și mă corecta ori îmi spunea „bravo”, ștergeam și scriam ce mi se mai cerea. Traista era lucrată de mama, din pânză rezistentă, probabil din doc, atât de bună, că mă puteam apăra de câini uneori, că erau destui pe o uliță pe care o străbăteam mai mult
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1409419962.html [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
din nou lumină. În dragoste iubite, când ai pierdut curajul În repetabila-ntamplare a vietii de a fi trăită, Poti a te-ntoarce doar mimând mirajul De împlinire, în iubirea ideală, îndelung tânjita. Iubirea clăditoare, acea iubire-albastra Iubirea val ce șterge a mâlului imperfecțiuni, Iubirea ideală, acea iubire-a noastră, A fost și va rămâne iubirea a doi nebuni Și nici un răsărit n-o poate face retrăita, Ca într-o viață ce se scurge înspre infinit, Nu te-aș minți iubite
NEBUNUL A MURIT de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1462098146.html [Corola-blog/BlogPost/378365_a_379694]
-
place lideratul −, ca să-i curme, celui liniștit, ziua viitoarelor dureri. Iar dacă nu sunt în stare, să tacă, căci orice sfat aleatoriu este neavenit, în astfel de cazuri! ...M-a trezit prietena mea, din revoltătoarea meditație în care căzusem. Și ștergându-și lacrimile, continuă: Acumulase destul în suflet: patruzeci și cinci de ani de viață, dintre care ultimii, mai mult de douăzeci și cinci, i-au adus destule dezamăgiri în căsnicie. Singura lui mângâiere și împlinire lăuntrică, au fost doar cei doi copii
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
trecută Mâna...fluturându-mi...mută. Clipe fără de uitare Clipe vesele și-amare Trec prin mintea-mi amorțită Tremurând pleoapa-mpietrită. Lacrima, perlă de ocean Lin alunecă...în van Lăsând brazdă pe obraz Dantelând obrazu-mi tras. C-o mâna caldă, trudită Șterg povestea învechită Ce a fost? Și ce va fi? Am știut...dar nu voi ști! Referință Bibliografică: REMEMBER / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1956, Anul VI, 09 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate
REMEMBER de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1462821816.html [Corola-blog/BlogPost/369951_a_371280]
-
Evident pe baza unei sensibile creșteri a prețurilor, fenomen greu de sesizat de plătitori fiind întins pe o durată de timp în care orice amintire devine inutilă, presupunând că mai există. Dar, precum bine se știe în marketing, amintirile se șterg sub impactul zilnic al informațiilor toxice pe care avem grijă să le promovăm prin toate mijloacele de comunicare. Sigur există costuri dar pe ansamblu întreaga afacere devine extrem de profitabilă. Eram mulțumit și de faptul că fiind în problemă anticipasem evoluțiile
ILUZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1429286836.html [Corola-blog/BlogPost/372416_a_373745]
-
se pregătea de sărbătoare. Mai întâi a luat toate încăperile la rând să facă, într-o anumită ordine, curățenie generală; a bătut covoare și pături, a aerisit toate hainele, a spălat geamurile, a spălat rufe și le-a călcat, a șters praful de prin toate ungherele și de pe mobilă și a avut timp să-și facă prăjitura preferată. Mama ei se ocupa de bucătărie, după ce venea de la serviciu, mulțumită de ajutorul fetei și nu de puține ori i se umezeau ochii
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Darul_de_craciun_4_.html [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
nicio rânduială, pe obraji, pe nas, pe gură, pe frunte astfel încât Eugen, nu știu pe moment cum să reacționeze. La vederea acestei scene, Lucica s-a retras încetișor spre bucătărie zâmbind și frecându-și palmele mulțumită, după care si-a șters ochii cu colțurile șorțului, pe care nu apucase să-l dezbrace, ridicându-si apoi privirea a rugă câtre cer și iconița agățată pe un perete și rostind în sinea sa "Mulțumesc Doamne, Dumnezeule mare! Ai grijă de ei, Maică, Născătoare
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Darul_de_craciun_4_.html [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
Pin Publicat în: Ediția nr. 1131 din 04 februarie 2014 Toate Articolele Autorului când te-am întrebat cât știi mi-ai arătat urmele din zăpadă infidele cu găuri prin care curgeau visele comunicante și mâneca de metal cu care-ți ștergeam lacrimile la nas și grosimea emoției cu care-am numit ziua de ieri mâine și toate mângâierile cu ruj de sintaxă analfabetă și de după colțul sprâncenei m-ai privit deodată apa s-a rupt și tu te-ai vărsat rugină
TRECEREA LA CELE ALE NOASTRE de VASILE PIN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 by http://confluente.ro/Trecerea_la_cele_ale_noastre_vasile_pin_1391535506.html [Corola-blog/BlogPost/361006_a_362335]
-
Vasilica reuși să zâmbească. Trecuse ea peste lucruri mai urâte în viața ei decât un avort. Până una-alta, încă era cu Nicu și urma să mănânce mici în fiecare zi. Își puse șorțul întins de Costi și începu să șteargă mesele, cu gândul la asistentă. Poate că femeia aia habar n-avea cât de puternică și descurcăreață era Vasilica. Era tânără, era frumoasă, era în capitală, trăia cu un vatman și avea tot viitorul în față. Ploua furios în ziua
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
moarte. @ viorel muha De multe ori unii oameni poartă cămașă, ori prea strâmta, ori prea largă. Ei nu se simt bine niciodată. @ viorel muha Fiecare zi rămâne că o urmă-n timp și-n viața noastră. Cu timpul nu se șterge urma, ci memoria pe care o avem! @ viorel muha Toamnă unii numără semănatul lor, alții pe-a altora! @ viorel muha Puțini sunt cei care se străduiesc în timpul vieții ca să treacă dincolo. @ viorel muha Sunt unii care pun în drumul nostru
FERESTRE SPRE VIATA de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_muha_1477040200.html [Corola-blog/BlogPost/369535_a_370864]
-
Acum e cu maro ! - Ce dracu ai mai făcut? sare mamița,făcându-se că-l ia pe domnul Goe de urechi.Na,ca să stai locului odată ! Apoi scoate din geantă un șervețel și se îndreaptă hotărâtă către mine ca să îmi șteargă ciocolata.Numai că trenul face o curbă bruscă și durdulia îmi pică-n brațe inopinant,exact ca musca după spray.Iar nasul îmi rămâne înfipt în pieptul generos al dumneaei,adulmecînd miros de atmosferă încinsă care tindea să dea foarte
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1422777710.html [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
nimerit ! - I-auzi a naibii nimereală ! urcă sarcasmul pe o treaptî mai înaltă. - Să vă explic ! Băiatul a aruncat cu mingea-n înghețată și-aceasta a sărit pe mine . - Așa ... și ? - Și doamna a venit cu-un șervețel ca să mă șteargă. Trenul a luat o curbă strânsă,doamna s-a împiedicat și a căzut peste mine. Și am ajuns cu nasul printre.... - Deci așa ! - Da... După mine,doar trenul e de vină că merge așa ...cam deșănțat . - Deșănțat ?! - Păi sigur ! Din cauza
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1422777710.html [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
Iese precipitat. Se aud zgomote. Strigăte. Vaiete. Plânsete. Apoi se lasă liniștea. Se aud doar valurile mării precum o simfonie.) SCENA X (Intră în scenă Dreptaciul. Trist. Este ud.) Dreptaciul: - Vai de soarta noastră! A dispărut unui dintre noi... (Își șterge lacrimile cu batista.) - Câți vor mai dispărea până când ajungem pe Tărâmul Făgăduinței? L-au mâncat rechinii. Bietul om. Așa cum gândea, fapt ce nu-mi plăcea, Stângaciul era, în primul rând om, tovarăș de drum... Dumnezeu să-l ierte! Ce întâmplare
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1455427806.html [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
aprovizionarea pentru restul călătoriei. Niște bunătăți pe care nu le mai văzusem de ani de zile: cașcaval, salam de Sibiu, ciocolată ... Era în 1986. Perioada cea mai neagră din istoria recentă, în care lipsurile și nevoile înrăiau oamenii, favorizau corupția, ștergeau cu buretele ani de civilizație. Și totuși în creierii munților am găsit un om pe care vremurile n-au reușit să-l încovoaie și să-l facă să-și încalce principiile. Au trecut douăzeci de ani de atunci. Nu știu
CABANIERUL DE LA BÂLEA LAC de DAN NOREA în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 by http://confluente.ro/dan_norea_1408085879.html [Corola-blog/BlogPost/353155_a_354484]
-
purta Moș Crăciun, prin nămeți, de la o casă la alta. Niciodată până atunci nu bănuisem că ar putea să fie altfel decât îmi povestea ea și dacă o mai supărăm din când în când, o dată cu întîi decembrie mă sileam să șterg toate amintirile rele și să mă port ca o fetiță cuminte. Acest lucru nu era ușor deloc când copiii țipau pe stradă până târziu, alegând cu saniuțele sau bătându-se cu bulguri de zăpadă. Eu nu-mi permiteam decât să
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_xi_mihaela_arbid_stoica_1335191117.html [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
cădea printre flori?! Cartuș accepta să fie certat fără să știe care era motivul și ca un prieten ce îmi era, își lasă urechile pleoștite, își ascundea coada și fără să mă privească, pleca la coteț. Cine avea să-mi șteargă lacrimile? Ce era drept, de multe ori limba lui mă dezgusta când și-o trecea peste obrajii mei umezi, dar era felul lui de a mă consola, de a mă asigura că era lângă mine. După ce suspinam destul de tare, să
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_xi_mihaela_arbid_stoica_1335191117.html [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
Alexandru. „Coșbuc suportă foarte greu lovitura, se izolează și încetează să mai publice”. „O mare nenorocire l-a atins pe George Coșbuc - scria Nicolae Iorga. N-a fost om care, știind bucuriile și durerile unui părinte, care să nu-și șteargă o lacrimă, atunci când inima cea mare sângera de cea mai înspăimântătoare rană, care niciodată nu se poate închide”. În anul 1916 este ales membru activ al Academiei Române, cu patru voturi din șase, iar la 20 mai (2 iunie), plenul academic
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” by http://uzp.org.ro/cosbuc-150-de-ani-de-la-nastere-cel-care-a-cantat-toate-vitejiile-neamului/ [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
de muzicalitate și de sensibilitate. Andrei Măjeri - pe grafica Andreei Culbece - brodează liric instantanee: “6-4 ca la teatru “Așezat în fața vieții / la cea mai dezacordată harpă / îndrăznesc să risc / se întâmplă uneori să adorm cu capul / pe piepturile spectatorilor / le șterg dunele de lacrimi / cu urechea stângă / cea mai ridicolă din corp / izbesc fruntea de trunchierile firii / când ridic mâna / eu regizorul-bâlbâit “. Lucian Mihăilescu - un poet interesant, cu un orizont liric destul de larg și generos. Care picură și un strop de
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Un_florilegiu_liric_de_exceptie_antolo_cezarina_adamescu_1337168066.html [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
din el ca și cum ne-am cumineca din pâinea și vinul mântuirii. De data aceasta este poeta clavirului, a nostalgiilor autumnale care bucură și întristează ochiul în aceeași măsură, pentru că prevestesc murirea naturii, goliciunea, pustiul, dar și puritatea omătului imminent care șterge orice imperfecțiune și orice prihană. Universul ei este alcătuit din ninsori molcome, “bucurii deslușite pe firul poveștii”, lampagii, o candelă veche, cortegii de frunze, un “curcubeu într-un pumn de copil”, tânguiri de clopot, un înger care apasă pe clapa
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Un_florilegiu_liric_de_exceptie_antolo_cezarina_adamescu_1337168066.html [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]