163 matches
-
fiecare dată de la capăt (vezi I, nota 185), nu este așa cum poate părea la o privire superficială o simplă ilustrare a celei dintâi perspective, fiindcă aceasta avea în vedere o singură întemeiere, revoluționară, menită să așeze definitiv filozofia pe făgașul științificității, în timp ce "autoîntemeierea" filozofiei în viziunea lui Dilthey presupune reluarea acestui proces o dată cu fiecare autor de Weltanschauung, ceea ce ne determină să o numim o filozofie a hiatusului repetabil. Ea apropie filozofia de artă, întrucât filozoful, ca și artistul, își creează un
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și artistul, își creează un univers propriu, unic și ireductibil la altul. (Vezi și IV, 5, unde vom prezenta modelele aflate de originea celor trei perspective filozofice.) Însuși faptul că reformatorii n-au reușit să stabilească definitiv filozofia pe coordonatele științificității și că în istoria filozofiei rămâne oricând posibilă câte o revoluție de tipul celor propuse de Descartes, de Kant ori, mai târziu, de Husserl 52 dovedește că reprezentarea despre filozofie ca Weltanschauung are îndreptățire. Așa cum reiese din cele spuse, această
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
filozofia însăși nu trebuie să se închidă în <<sistem>> ca într-o soluție definitivă", dar "trebuie să procedeze sistematic"133. De altfel, termenii lui Husserl nu sunt nici de departe atât de radicali ca ai celorlalți filozofi cu pretenții absolutiste: "Științificitatea filozofiei nu-i reductibilă la cea specifică raționalității științifice, anume la exactitate, ci înseamnă punerea raționalității înseși ca valoare, ca formă a universalității"134 (vezi și I, nota 185, unde plecând de la câteva reflecții ale lui Noica am insistat asupra
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
are în vedere pe această ultimă latură (a filozofiei ca știință) doar progresul paradigmatic, al formelor din filozofie, nu și al conținuturilor, care rămân discontinui, sugerează deja că o Weltanschauungsphilosophie nu are cum să se înscrie în parametrii ideali ai științificității. Un autor precum Simmel, atât de înrudit cu Dilthey pe linia filozofiei vieții, apreciază că, spre deosebire de "orice altă știință", filozofia poate începe de oriunde, stabilindu-și în deplină libertate premisele și scopurile. Ea își urmează în acest fel vocația "autoîntemeierii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
destructivismul” (Lacan), „subiectivismul” hiperrealist, hermeneutica etc. sunt asociate, deloc justificat, cu „dadaismul” interbelic, cu mișcarea New Age și cu retorica haotică a diverșilor nihiliști din secolele XIX-XX. Dar există și critici juste care atrag atenția că repudierea raționalității și a științificității din discursul postmodernist ține de un avangardism juvenil care nu duce la nimic. Reconsiderarea lucidă a acestora nu înseamnă abandonarea nerațională a tuturor frământărilor postmoderniste. Cu atât mai mult cu cât ele au avut darul de a da la iveală
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
instruirii ca engineering de realizare a unor obiective predefinite și clasificate în taxonomii, precum cea a lui Benjamin Bloom. Raționalismul cuprins în acest mod de a gândi și acționa în educație a părut că atinge cele mai înalte cote de științificitate odată cu apariția modelelor mastery learning care promiteau (și dovedeau!) posibilitatea practică de a determina eficacitatea generală a instruirii. Se împlinea visul lui Comenius! Se părea că „arta de a-i învăța pe toți totul” nu mai este o himeră. Anii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și, cu referiri aparte la realizările italiene, Morlino (1989b). În al doilea rînd, evoluția științei politice are loc odată cu definirea / redefinirea obiectului de analiză și cu elaborarea de noi tehnici și de noi metode pentru a atinge un maxim de științificitate. De-a lungul timpului, se transformă și obiectul (ce este politica), și metoda (ce este știința), astfel încît evoluția disciplinei poate și chiar trebuie să fie trasată și analizată tocmai prin raportarea la aceste modificări (Sartori 1979), dintre care nici una
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
riscul de a slăbi validitatea și generalitatea propriilor lor rezultate. Recunoașterea acestei legături va face ca știința politică să-și recapete poziția pe care o deținea în secolele trecute și să stea din nou în centrul științelor sociale". Nevoia de științificitate Easton duce la consecințe extreme un proces început cam prin anii `20, de redefinire a politicii, o îndepărtare de științele umaniste și o apropiere de cele naturale, mergînd chiar pînă la o imitare paradigmatică. S-ar putea vorbi despre o
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
înainte; pe de altă parte, prezența unor noi instrumente și a unor noi tehnici pare a favoriza o astfel de cercetare. Rezultatul global al acestei faze nu poate fi definit, însă, în mod automat, ca avînd un înalt grad de "științificitate". De fapt, cei care se ocupă de știința politică acordă o mai mare atenție elaborarării ipotezelor, adunării datelor, formulării explicațiilor: toate acestea corespund unei stringente nevoi de științificitate. Totuși, pentru mulți dintre ei, tehnicile ajung să predomine față de teorii, care
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
fi definit, însă, în mod automat, ca avînd un înalt grad de "științificitate". De fapt, cei care se ocupă de știința politică acordă o mai mare atenție elaborarării ipotezelor, adunării datelor, formulării explicațiilor: toate acestea corespund unei stringente nevoi de științificitate. Totuși, pentru mulți dintre ei, tehnicile ajung să predomine față de teorii, care rămîn mai puține și, în cel mai bun caz, au un nivel mediu: astfel, se afirmă tendința dezastruoasă către hiperfactualism, către culegerea dezordonată și inutilă de date mereu
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
interacțiunilor între structuri, pro-cese și transformări. Făcînd abstracție de cîteva excepții, știința poli-tică din anii '50 era, așadar, fundamental eurocentrică, descriptivă și formalistă. Dacă Easton se îndrepta în direcția comportamentismului pentru a orienta știința politică pe drumul teoretizării și al științificității, Almond și Powell [1966] își propun să urmeze direcția politicii comparate și a dezvoltării politice. Răspunsul la expansiunea în cîmpul politicii trebuia să fie de acceptare a provocării și de pregătire a instrumentelor cu care să se analizeze procesele de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
prelec-țiuniile s-au dovedit a fi, în anii lor de glorie, o contrapunere în spirit a ceea ce se întâmpla la nocturnele întruniri. Așa cum se va vedea mai jos, ritualul prelecțiunilor era de o cu totul altă factură, iar sobrietatea, rigoarea, științificitatea erau cuvinte de ordine în "fișa postului" de prelector. 6. Prelecțiunea ca ritual Deși, cel mai adesea, discuțiile despre ritualul prelecțiunilor intră în categoria anecdoticii literare, ele sunt importante pentru sublinierea insistenței cu care s-a încercat individualizarea, sau, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
domeniu. Într-un astfel de context, cartea de față este, prin tematică și abordare, una inedită. Dacă menționăm și faptul că, în literatura academică de la noi, referințele la terorism sunt încă departe de accederea la cerințele de bază ale unei științificități acceptabile, avem o imagine și mai cuprinzătoare a demersului autorului. Cristian Barna și-a elaborat cartea pe baza câtorva premise esențiale, care, de altfel, îi asigură și originalitatea. Abordarea este una sociologică, adică în construcția teoretică, în ordonarea faptelor în
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
a ideilor opuse, cealaltă angajând contradicția acestora. 5.3.2. Dialectica noului spirit științific și ideea raționalismului deschis Știința secolului al XX-lea debutează sub semnul unor transformări majore, care vor duce la punerea în discuție a conceptului clasic de științificitate și la regândirea ideii de raționalitate. Unul dintre filosofii care vor urmări îndeaproape aceste transformări din cunoașterea științifică a primei părți a secolului, angajându-se de timpuriu în resemnificări filosofice novatoare, este Gaston Bachelard. În acest sens, el vorbea în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
trăsăturile științei clasice (ordinea suverană a naturii, simplicitatea și fixitatea ordinii naturale, inerția materiei supuse legilor naturii, substanțializarea, reificarea și izolarea obiectului, claritatea și distincția, reducția adevărului științific la adevărul matematic și logic) derivă din ideea excluderii sau respingerii din științificitate a tuturor ingredientelor complexității realului: subiectul, existența, dezordinea, aleatorul, calitățile, solidaritățile etc.840. Toate acestea sunt subîntinse de logica clasică de tip aristotelician, care legitimează și dă imaginea rațională a științei clasice. În felul acesta, conchide Morin, "toate principiile și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care este diferența între modelul cognitiv bizantin și ambițiile sub care a stat teoria cunoașterii în modernitatea europeană apuseană, mai ales ceea ce s-a numit cunoaștere științifică. O asemenea comparare atrage atenția asupra relativității modelului care a descris obiectivitatea și „științificitatea” cunoașterii în timpurile moderne. A vrea să descrii în mod „obiectiv” o realitate anume presupune credința în existența unei esențe a acestei realități, care să poată fi cunoscută pe cale intelectuală. Goana după esențe a marcat ciudățenia vremurilor din urmă. Și
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
omului sunt considerate în asemenea cercuri drept relatări istorice la care credinciosul aderă în mod necondiționat, nu numai în spiritul, dar și în litera lor. De vreme ce rațiunea dată de Dumnezeu omului nu poate contrazice adevărurile revelate, urmează că pretențiile de științificitate ale teoriei lui Darwin vor trebui socotite drept cel puțin îndoielnice. Invocând asemenea principii, fundamentaliștii protestanți susțin că tot ceea ce contrazice reprezentarea biblică a creației înțeleasă literal - pământul a luat naștere acum câteva mii de ani, principalele specii de plante
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
sau de cunoștințe și opinii, care reprezintă un adevărat tezaur, posibil și necesar de valorificat cîndva. Să spun mai întîi că autorul acestui testament reabilitează termenul de eminescolog, tratat, cu dreptate, în deriziune de Călinescu, restituindu-i partea de reală științificitate care îi revine propunîndu-l și impunîndu-l în locul altuia mai fericit. Iar dacă un perfect cărturar de statura regretatului Petru Creția și l-a asumat, e de chibzuit dacă termenul (justificat acoperit de oprobiu de Călinescu pentru "eminescologii" vremii sale) nu
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
extraordinară, care reface legătura (pentru mulți așa-zis ,specialiști" ai domeniului, astăzi, pierdută) între cercetările de imagologie și vechea filologie, buna tradiție a lecțiunii comentate a textelor vechi, de care Corin Braga se apropie implicit, în căutarea unor garanții de științificitate ale demersului. Faptul că - pentru cititorul de astăzi, specialist sau nu - contextualizarea originală a vechilor scrieri nu mai este un gest la îndemînă amenință să încețoșeze claritatea clasificărilor și ordonărilor inerente cercetării. Corin Braga, critic literar, antropolog, exeget al miturilor
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
a distanțării. Pe de o parte, afilierea la Cercul de Poetică al lui Tudor Vianu a însemnat, pentru Sorin Alexandrescu sau Toma Pavel, dar și pentru Virgil Nemoianu, după cum va recunoaște deschis în Arhipelag interior, o formă de evaziune prin științificitate. Poetica, semiotica sau structuralismul au reprezentat, pentru acești critici, dincolo de mirajul unui limbaj nou, garanția ocolirii principiilor marxist-leniniste în numele unei obiectivități de ordin lingvistic. Ei au preferat coborârii în arena actualității, acolo unde se purta întreaga luptă de eroziune a
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
chiar dacă nu ai fost niciodată acolo, și în consecință încerci să-i redeștepți aerul extrăgîndu-l din farmecul documentelor de epocă sau din masa mărturiilor contemporanilor. Dar a crede că poți face descriere obiectivă ține de prejudecățile celor care cultivă superstiția științificității istoriei. Nu știm cum a fost Viena imperială, dar îi putem adulmeca gustul, un gust pe care îl putem trezi din frînturi de senzații și din fragmente de povestiri, prefirîndu-le de pildă din lectura lui Stefan Zweig (Lumea de ieri
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
universal ca putere de exprimare, îi era oferit, după cum se părea, de către logica formală. Apărută ca alternativă la metafizica tradițională, la ceea ce este dincolo de cunoașterea naturii și mai presus de ea, nouă filozofie a avut ca reper paradigmatic stilul și științificitatea logicii simbolice. ș...ț Așa stînd lucrurile, o gîndire chibzuită și neaventuroasă va discerne și va alege din instrumentarul filozofiei prezente instrumentul adecvat. Va prefera, de exemplu, să folosească cu prozaică precizie busola logică în locul orientării după stele, acolo unde
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
ani mai târziu, Mihai Retegan va publica 1968. Din primăvară până în toamnă, o "schiță de politică externă românească" foarte documentată despre schimbările politice de la Praga și evoluția blocului răsăritean, cu accent asupra poziției României. Reiese, și din cartea de o științificitate sobră a lui Retegan, gravitatea situației în care s-a aflat Bucureștiul prin atitudinea sa (o "șmecherie" mediatică, după unii) de condamnare a intervenției din Cehoslovacia. Începând cu data de 21 august, la câteva ore după invazie și vreme apoi
Viena, sau sentința de muncă interdisciplinară by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16094_a_17419]
-
putea să ne explicăm mai facil aceste disensiuni: 1. complexitatea subiectului discutat; 2. contextele istorice și personale diferite în care fiecare din aceste teorii au fost formulate; 3. faptul că psihologia este o disciplină relativ tânără, recent intrată în spațiul științificității. În plus trebuie semnalat faptul că preocuparea privind investigarea personalității este mult mai recentă, primele formulări de o anumită pertinentă le regăsim începând abia cu anii '20. Ori, în dezvoltarea unei științe câteva zeci de ani (<100 de ani
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
academii, li se vor decerna premii, li se vor ridica statui. Desigur, nu mai are prea mare importanță dacă, între timp, filozofia va fi decedat din motive de plictiseală. Literatura aduce eliberarea de constrîn-geri, eliminarea cenzurii. În locul idealului sever al științificității și rigorii, în locul supremației metodei în raport cu conținuturile gîndirii, ea pro-pune preocuparea maniacală pentru nuanțe, surprinderea rafinată a celor mai infinitezimale detalii, intruziunea concretului, magia unei sensibilități atente la vocile lumii [...] Tocmai de aceea scrisul e mai ales o îndeletnicire pentru
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]