122 matches
-
Mergea împodobit la întâlnirea cu Dumnezeul pe care-l cinstise toată viața. Ceilalți prinseră și ei curaj. Cornel se apropie și-i aranjă potcapul, nu înainte de a i-l împinge nițel pe o ureche, așa, ca să-i dea un aer ștrengăresc. Nepoții se strânseră fascinați de culoarea de lumânare a Bunicului. Îl atinseră sfioși, apoi luându-și-o în cap, începură să se joace cu degetele groase și galbene, aplecați peste marginea sicriului. Parcă și mirosul emanat de mort era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lui Predeleanu. După primele cuvinte, Tecla observă cu mirare: ― Dar te-ai schimbat de tot?... Parcă ești alt om! ― Se cunoaște? făcu Grigore. Mi-e cam rușine și totuși... Sunt îndrăgostit rău! Olga îi aruncă o privire cu un surâs ștrengăresc. Tecla, însă, uitîndu-se o clipă la loja Nadinei plină de o diversitate de admiratori, murmură pe gînduri: ― Ce-i drept, parcă s-a făcut mai frumoasă și mai fermecătoare... Tânărul Iuga îi sărută mâna, recunoscător. Când se ridică iar cortina
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
M-da... Mai degrabă om de viață... După câteva zile eram prieteni la toartă unii cu alții, tutuindu-ne de parcă ne cunoșteam de când lumea. Mihaela nu se sfia să șadă pe genunchii lui Coleșiu și să-i mângâie, cu gesturi ștrengărești, chelia strălucitoare. Nici Veverița nu găsea nepotrivit să-mi trântească un ghiont în coaste (era fata asta o bătăușă și jumătate). Într-una din seri, după ce ne-am ospătat ca de obicei, începu concertul. Coleșiu avea un patefon enorm și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o mie de oameni. Am aprins o țigară. Niciodată n-am fumat cu atâta voluptate. ― Tu nu iei o țigară, drăguțo? Haide, încearcă una. ― Ca să-ți fac pe poftă, drăguțule. I-am aprins-o. Mihaela trase câteva fumuri cu gesturi ștrengărești, se înecă și începu să tușească. Apoi zvârli neîndemînatic țigara, încît sări din scrumieră tocmai în clipa când un pasager trecea printre mese. Acesta vrând să se ferească, lunecă și căzu la picioarele unei bătrâne cu părul alb, care se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
i-am surprins pe față o mirare, ceea oe însemna că i-a făcut o bună impresie. Nu-i vorbă, și tata o plăcu de la prima vedere. O sărută părintește pe frunte, apoi mă bătu pe umăr cu un gest ștrengăresc: ― Haiducule, n-ai avut gust prost. Și eu aș fi luat-o de soție dacă eram în locul tău. Mihaela roși copleșită de complimentul străveziu ce-l adresase. Tata prețuind acest gest îmi spuse când ea nu era de față: ― O
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Îl văzu pe Lastarria, simți că face neurastenie cînd Îl zări pe Lalo Bello care se Înfundase Într-un fotoliu și, În sfîrșit, zîmbi larg cu amîndoi ochii deschiși cînd ajunse lîngă Susan, care, puțin distrată, dar cu un aer ștrengăresc și parcă puțin trist, cine știe, mergea În echilibru pe marginea bordurii care despărțea patio-ul de grădină. „Unu, doi, trei“, număra Susan În gînd, dar alunecă puțin și trebui să calce pe pajiște, renunțînd la jocul ei și Înaintînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-o. Eu eram, aveam sufletul la gură. Mă simțeam și puțin ridicol, aveam un sentiment de inadecvare. Celelalte echipe erau alcătuite din vîslași cu experiență. Erau mai vîrstnici, purtau echipament costisitor, aveau mustăți, iar unii chiar purtau niște caschete sport ștrengărești. Îmi puteam imagina ce urma să se întîmple: în cîteva minute, jumătate de oră cel mult va fi evident că nu eram în aceeași clasă valorică; nu numai că vor merge mai repede, dar vor face asta într-un mod
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de altă parte, hotărât să trec peste orice reținere. Laura m-a fixat, curioasă, cu ochii ei oblici, apoi cu obișnuitul ton mușcător m-a întrebat dacă mă înțepase ceva. "Nu, domnișoară". "Atunci?" Părul scurt îi dădea un aer băiețesc, ștrengăresc, care contrasta cu buzele groase, senzuale. Era, cum o văzusem pe fereastră, înaltă, subțire, ca un șarpe care dansează în aer și-și fascinează victima. Aștepta să zic ceva, să-i explic de ce mă proptisem dinaintea ei cu zâmbetul meu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
terminat de inspectat manichiura. Se teme doar să nu se Îngrașe! Deși știa prea bine ce greșeală imensă era să-și piardă cumpătul În fața mamei sale, Asya a țipat furioasă: — Nu e adevărat! Mătușa Zeliha a capitulat cu o lucire ștrengărească În ochi: — Bine, scumpo, dacă spui tu. Abia atunci a observat Asya tava pe care o căra mătușa Feride. Pe ea erau un cocoloș mare de carne și unul și mai mare de aluat. În seara aia la cină aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Armanoush. Mi-ai umplut deja farfuria cu khadayif. Lasă-mă să-l termin pe ăsta, e mai mult decât destul. — Păi, nu voiai să miroși a carne și a usturoi, s-a amestecat În discuție mătușa Surpun cu o nuanță ștrengărească În glas. Așa că te-am servit cu ekmek khadayif. În felul ăsta respirația o să-ți miroasă a fistic. De ce și-ar dori cineva să miroasă a fistic? a Întrebat uimită bunica Shushan fiindcă pierduse prima parte a discuției, nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de altă parte, hotărât să trec peste orice reținere. Laura m-a fixat, curioasă, cu ochii ei oblici, apoi cu obișnuitul ton mușcător m-a întrebat dacă mă înțepase ceva. „Nu, domnișoară”. „Atunci?” Părul scurt îi dădea un aer băiețesc, ștrengăresc, care contrasta cu buzele groase, senzuale. Era, cum o văzusem pe fereastră, înaltă, subțire, ca un șarpe care dansează în aer și-și fascinează victima. Aștepta să zic ceva, să-i explic de ce mă proptisem dinaintea ei cu zâmbetul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
într-o zi de iarnă. Întotdeauna se înveselea imediat ce îl vedea. Tatăl ei emana o energie și un entuziasm pe care nu le mai văzuse la nimeni altcineva. Deși încărunțise, la șaizeci și cinci de ani avea încă un aer sportiv și ștrengăresc, de parcă ar fi fost gata oricând să se îmbrace în pantaloni scurți și sandale și să plece într-una din marile aventuri ale vieții. Tăcut din fire, dar hotărât și de neclintit, ca o stâncă, Ralph îi transmisese un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe care și-l doreau. — Sigur că sunt emoționată. Evită privirea Camillei, sperând că nu-și amintise de conversația lor telefonică. — Mi-aș dori doar să nu fiu atât de ocupată. — Aiurea, o tachină Laurence, cu un aer incredibil de ștrengăresc și seducător. Îți place la nebunie! Te-ai plictisi de moarte dacă n-ai avea altă grijă decât să te gândești la lista de cadouri și la grupul care va întâmpina oaspeții. Lasă chestiile astea în seama specialiștilor cărora chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
stătea pe canapea sări și le ieși în întâmpinare. Nu că ar fi avut nevoie de vreo prezentare, semăna bucățică ruptă cu maică-sa. — Asta e fiica mea, Louise. Ea e Francesca Tyler. — Trebuie să fii fiica lui Ralph. Zâmbetul ștrengăresc al copilei era leit Jack. Pomenește des despre tine. — Iar tu trebuie să fii Louise. — Lou, de fapt, detest numele de Louise. Văzând-o, lui Fran i se păru și mai greu de crezut că Jack putuse să riște vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să te pregătești de venirea lui Benia, a zis, luându-mi mâinile într-ale ei. Să ai binecuvântarea lui Isis. Binecuvântarea lui Hathor. Binecuvânatarea mamelor din casa ta. Înainte de a ieși pe ușă, fața prietenei mele și-a recăpătat zâmbetul ștrengăresc și cu o privire complice, a zis: - O să trec pe la tine mâine. Să verfic dacă te-ai dat jos din pat cât să-mi faci ceva de mâncare, ca o noutate, eh? Benia a venit și el în fugă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bombeul pectoralilor și abdomenul plat. Îmi plăcea această tendință a modei bărbătești. Cu cât puteai să-ți clătești ochii mai mult, cu atât mai bine. N-am știut că e gay, comentai eu. Dar este, zise Sally cu un zâmbet ștrengăresc. Și asta e tot ce contează. Dar el știe că-l iei cu tine acasă? întrebai eu. Zâmbetul i se lăți pe față. —O să afle imediat. Dacă stăteam bine să mă gândesc, Sally preferase întotdeauna bărbații de două ori cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ion Barbu. Poezia d-lui Ilarie Voronca este așadar, un impresionism ordonat În punctul inițial, dar sfărîmat cu voință prin procedee tipografice și metaforism exagerat pînă la deplina, uneori, anulare a oricărui sens și a oricărei emoții. Și În ciuda pozelor ștrengărești și a fervenței revoluționare, poetul Brățării nopților e un temperament retoric, tentat de frazele somptuoase și definitive”. Dacă trecem cu vederea stilul cam superficial-jucăuș cu care sînt reținute trăsăturile definitorii ale orientărilor de avangardă menționate de critic, ca și reducerea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
păcate, toți suntem muritori. - Crezi în Dumnezeu, nu-i așa, domnule Ioanide? Eu cred,mărturisi candid Hagienuș cu zâmbetul lui păgân de Silen. - Nu te știam mistic! se miră Ioanide. - Păi ce să fac, domnule Ioanide, spuse Hagienuș în stilaproape ștrengăresc, înțelepciunea poporului e mai tare ca toate cărțile. Uite aici, am tot soiul de opere de învățați. Spun ele mai mult decât Biblia? Toți marii oameni au fost religioși. În timpul acesta, Ioanide, scoțîndu-și batista din buzunar, rostogoli o monedă de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Fata cu sandale citea o carte englezească și Ioanide nu se lăsă până nu descifră titlul de pe cotor: Stevenson, Travels with a Donkey (Călătorii cu un măgar). Fata era distinsă. Ioanide făcu semn cu cotul lui Tudorel, cu un gest ștrengăresc, arătîndu-i-o. Însă Tudorel rămase insensibil, distrat, și arhitectul avu chiar impresia unei ușoare ironii în ochi, care voia parcă să spună: Tata e un afemeiat, se ține de lucruri neserioase!" La o stație, o ceată întreagă de doamne și domnișoare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și un soț cel puțin dificil, dacă nu chiar unul deplorabil. Lasă că era om bălan, cam slab și cu obrajii roșii, după înfățișare prea tânăr, dar citim mai departe era în felul lui de a fi ceva ușuratec, aproape ștrengăresc. Gura îi era croită pe râs, ochii îi jucau mereu în cap și lucruri pentru alții mari îi păreau adeseori nimicuri. Deși ținea mult să aibă prietenie cu popa, cu beamterii și cu ofițerii, se pomenea adeseori la chefuri și
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Charlotte Shearer merită să fie prezentată în toată splendoarea celor 75 de ani ai săi. Slabă, adusă de spate în mod iremediabil, tîrîndu-și bietele picioare în niște papuci pe care abia poți să-i numești papuci, dar cu ochi albaștri, ștrengărești, cu riduri în formă de trompetă și nasul în aceeași notă. Notă de umor. Charlotte este o femeie veselă. Dintotdeauna a fost. În ciuda greutăților, a stărilor de depresie și loviturilor sorții, Charlotte Shearer a ales mereu, în fața oricărui fel de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Cei doi îndrăgostiți, prin modul de exprimare, ignoră cunoștințele botanice (vocabular comun) arătînd doar preocuparea lor de moment (de unde descrierea expresivă care asociază metaforic tufișul cu ființa iubită). Gest subliniat, metalingvistic, prin exclamația cît este de romantic! Elipsa (rămaseră...) este ștrengărească și voluntară. Savantul (cu patronim stereotip) reprezintă punctul de vedere al specialistului asupra obiectului tufiș. Fie are intervenții neînțelese de către un nespecialist (vocabular-tehnic), fie le descifrează prin adăugarea la nomenclatură a unor relative cu valoare explicativă. EXERCIȚIUL B.3. Descrieți
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
asta? întrebă Apostol pe ordonanță, arătând cu capul spre ea. ― E fata gazdei, don' locotenent... Bologa se învioră, îi întinse mâna și zise pe ungurește: ― D-ta ai făcut așa frumos aici? ― Împreună cu soldatul d-tale, răspunse fata cu surâs ștrengăresc, privindu-l drept în ochi. Apostol îi simți mâna aspră și foarte caldă. ― Și cum te cheamă pe d-ta? ― Ilona... ― Ilona... Da... Și nu ți-e frică între atâția militari? ― De ce să-mi fie frică? zise fata simplu, adăugând
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
corp perfect, antrenat să stea bine de sute de ore de gimnastică, ce-i dădeau o ținută de invidiat. Părul permanent ondulat, dar fără să fie artificial, roșcat în șuvițe aurii vara, pe care iubeam să le împletesc în codițe ștrengărești, în vacanțele de pe malurile mărilor lumii, se despletea și-mi intra în ochi și în gură în nopțile de amor nesfârșit, terminate în îmbrățișări adormite, până când doar soarele sau căldura ne mai trezea. Avea plăcere în a-ți oferi plăcere
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
când mama ei s-a trezit brusc și a spus: - Bună, iubito. Am mâncat toate prăjiturile pe care mi le-ai adus ieri. Ai pus mai multă nucă în ele, așa cum îmi place mie. La naiba cu caloriile (un zâmbet ștrengărescă. Cât mă bucur că ești aici. Trebuie să îți povestesc ce a făcut doamna Brandon cu telecomanda azi-noapte. Nu o să-ți vină să crezi. Kara s-a uitat atunci la mama ei șocată pentru că într-adevăr îi adusese mamei prăjituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]