122 matches
-
Îl văzu pe Lastarria, simți că face neurastenie cînd Îl zări pe Lalo Bello care se Înfundase Într-un fotoliu și, În sfîrșit, zîmbi larg cu amîndoi ochii deschiși cînd ajunse lîngă Susan, care, puțin distrată, dar cu un aer ștrengăresc și parcă puțin trist, cine știe, mergea În echilibru pe marginea bordurii care despărțea patio-ul de grădină. „Unu, doi, trei“, număra Susan În gînd, dar alunecă puțin și trebui să calce pe pajiște, renunțînd la jocul ei și Înaintînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cănd locul tău din ultima bancă a rămas gol, când ai rămas doar visul primilor și cei mai frumoși ani de liceu, cuvinte de scris Într-un caiet... De ce nu mă mai Întâmpini În ziua de ,,19” cu același surâs ștrengăresc, aruncându-mi din colțul gurii un ,,La mulți ani, Cezara!”? De ce nu mai am dreptul să-ți Întorc urârea? De ce nu mai vii cu mine În bancă să dăm extemporal la biologie? De ce nu mai putem dansa break? De ce nu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
când mama ei s-a trezit brusc și a spus: - Bună, iubito. Am mâncat toate prăjiturile pe care mi le-ai adus ieri. Ai pus mai multă nucă în ele, așa cum îmi place mie. La naiba cu caloriile (un zâmbet ștrengărescă. Cât mă bucur că ești aici. Trebuie să îți povestesc ce a făcut doamna Brandon cu telecomanda azi-noapte. Nu o să-ți vină să crezi. Kara s-a uitat atunci la mama ei șocată pentru că într-adevăr îi adusese mamei prăjituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
asta? întrebă Apostol pe ordonanță, arătând cu capul spre ea. ― E fata gazdei, don' locotenent... Bologa se învioră, îi întinse mâna și zise pe ungurește: ― D-ta ai făcut așa frumos aici? ― Împreună cu soldatul d-tale, răspunse fata cu surâs ștrengăresc, privindu-l drept în ochi. Apostol îi simți mâna aspră și foarte caldă. ― Și cum te cheamă pe d-ta? ― Ilona... ― Ilona... Da... Și nu ți-e frică între atâția militari? ― De ce să-mi fie frică? zise fata simplu, adăugând
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ne-am scos și drumul. Pe când se sfătuiau ei ce să cumpere, apăru viziriul. Mai să nu-l recunoască: era îmbrăcat lejer, cu un anteriu de mătase vișinie mulat pe corp, cu niște sandale romane și cu un turban mic, ștrengăresc, pus pe-o ureche. — Eee, altă viață, luminăția-ta! - îl flată spătarul. — Știți - spuse viziriul roșind de plăcere - să nu înțelegeți greșit, dar dacă apar în oraș îmbrăcat ca vizir, trebuie neapărat să trec pe la mama. Așa cere Coranul. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Îmi băgam mâna În buzunar să plătesc, nevasta brutarului sau fata măcelarului Își ridica privirea de la ambalajul pe care nota prețul și se uita mai Întâi la mine, apoi la Anton, dându-și seama că suntem Împreună. Cu o privire ștrengărească, Își așeza creionul după ureche și declara că era În regulă - Înainte să scot banii din buzunar. — Ce-a fost asta? Îl Întrebam când ne Întorceam acasă. — E doar pentru doamne, obișnuia să-mi răspundă Anton. Observând cât de iritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
terminat de inspectat manichiura. Se teme doar să nu se Îngrașe! Deși știa prea bine ce greșeală imensă era să-și piardă cumpătul În fața mamei sale, Asya a țipat furioasă: — Nu e adevărat! Mătușa Zeliha a capitulat cu o lucire ștrengărească În ochi: — Bine, scumpo, dacă spui tu. Abia atunci a observat Asya tava pe care o căra mătușa Feride. Pe ea erau un cocoloș mare de carne și unul și mai mare de aluat. În seara aia la cină aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Armanoush. Mi-ai umplut deja farfuria cu khadayif. Lasă-mă să-l termin pe ăsta, e mai mult decât destul. — Păi, nu voiai să miroși a carne și a usturoi, s-a amestecat În discuție mătușa Surpun cu o nuanță ștrengărească În glas. Așa că te-am servit cu ekmek khadayif. În felul ăsta respirația o să-ți miroasă a fistic. De ce și-ar dori cineva să miroasă a fistic? a Întrebat uimită bunica Shushan fiindcă pierduse prima parte a discuției, nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
într-o zi de iarnă. Întotdeauna se înveselea imediat ce îl vedea. Tatăl ei emana o energie și un entuziasm pe care nu le mai văzuse la nimeni altcineva. Deși încărunțise, la șaizeci și cinci de ani avea încă un aer sportiv și ștrengăresc, de parcă ar fi fost gata oricând să se îmbrace în pantaloni scurți și sandale și să plece într-una din marile aventuri ale vieții. Tăcut din fire, dar hotărât și de neclintit, ca o stâncă, Ralph îi transmisese un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe care și-l doreau. — Sigur că sunt emoționată. Evită privirea Camillei, sperând că nu-și amintise de conversația lor telefonică. — Mi-aș dori doar să nu fiu atât de ocupată. — Aiurea, o tachină Laurence, cu un aer incredibil de ștrengăresc și seducător. Îți place la nebunie! Te-ai plictisi de moarte dacă n-ai avea altă grijă decât să te gândești la lista de cadouri și la grupul care va întâmpina oaspeții. Lasă chestiile astea în seama specialiștilor cărora chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
stătea pe canapea sări și le ieși în întâmpinare. Nu că ar fi avut nevoie de vreo prezentare, semăna bucățică ruptă cu maică-sa. — Asta e fiica mea, Louise. Ea e Francesca Tyler. — Trebuie să fii fiica lui Ralph. Zâmbetul ștrengăresc al copilei era leit Jack. Pomenește des despre tine. — Iar tu trebuie să fii Louise. — Lou, de fapt, detest numele de Louise. Văzând-o, lui Fran i se păru și mai greu de crezut că Jack putuse să riște vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de altă parte, hotărât să trec peste orice reținere. Laura m-a fixat, curioasă, cu ochii ei oblici, apoi cu obișnuitul ton mușcător m-a întrebat dacă mă înțepase ceva. "Nu, domnișoară". "Atunci?" Părul scurt îi dădea un aer băiețesc, ștrengăresc, care contrasta cu buzele groase, senzuale. Era, cum o văzusem pe fereastră, înaltă, subțire, ca un șarpe care dansează în aer și-și fascinează victima. Aștepta să zic ceva, să-i explic de ce mă proptisem dinaintea ei cu zâmbetul meu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Maxted, cînd el și Patrick ședeau pe locul din față al Studebaker-ului și o porneau În călătorii de neînchipuit, printr-o lume de cluburi de noapte și cazinouri, care Însă erau goale dup-amiaza. Domnul Maxted, conducea Studebaker-ul, o comportare ștrengărească ce-i părea lui Jim incitantă și chiar ușor dezonorantă. El și Patrick Învîrteau ruleta nesupravegheată pe banii domnului Maxted, sub zîmbetele Îngăduitoare ale rusoaicelor albe de la bar care Își cîrpeau ciorapii de mătase, În timp ce domnul Maxted ședea În birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
brașoveanu să lipsască cafeneaoa de acolo”. --Dacă nu ți-i ridica râtul (citește nasul) peste măsură de sus, aș spune că am cu cine sta la cislă - i-am auzit vorba sau mai degrabă ecoul cuvintelor sale și un râs ștrengăresc care... se depărta... Am rotit privirea de jur împrejur, să dibui unde se ascunde fantomaticul meu tovarăș de hoinăreală, dar... nu am găsit nici un punct pe care să-l fixez cu ochii, decât discul rotund și strălucitor al soarelui... Nu știu câtă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
costum și își pusese un șorț peste fustă și peste bluză. Un pantof de lac cu tocul înalt zăcea răsturnat. Greutatea ei se rezema pe piciorul desculț și unul dintre șolduri îi era mai sus decât celălalt. Postura era foarte ștrengărească, dar știam că nu asta intenționase. — Vrei să îți aduc papucii? Dădu din cap că nu. Buclele tunsorii ei pudel îi mângâiau ceafa. Îmi pare rău. Nu zise nimic. Nu înțeleg ce mi-a venit. Închise robinetul, luă un prosop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pot să nutresc pentru dumneaei toată simpatia și admirația, că nu e nici un pericol ca adierea vreunei emoții erotice să mă atingă. Dar, de Îndată ce mi se ivește În preajmă o tînără discret Înfiorată de propriu-i farmec, ea Împrumută fața ștrengărească a Lolitei. E un semn aici că Nabokov simțea cu exactitate sau chiar știa. Simțea că, În amurgul copilăriei, Înfățișarea luminescentă a fetițelor și grația jocului lor sînt doar metafore ale unei erogenii subversive. Iar Vladimir Vladimirovici a luat În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de exemplu, nu-i stă bine. Și totuși, în volumul de versuri Tristețea florii de cireș (Pro Plumb, Bacău, 2007), el se lansează în tot felul de giumbușlucuri și ghidușii de îndrăgostit, pentru care nu are grația necesară. Declarațiile sale ștrengărești, în loc să ne cucerească simpatia, ne consternează. Ceea ce poetul crede că este exuberanță ajunge la cititor ca o suită de enunțuri năstrușnice, lipsite de farmec, generatoare nu de emoție, ci, cel mult, de umor involuntar: „Intimitatea ta precară - îi declară Iordan
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
A studiat matematica la Universitatea „M. Lomonosov“ din Moscova și citește cărțile unor filozofi și scriitori ca Hegel, Sartre, Heidegger, Dostoievski, Freud, Noica și Huxley. Are 53 de ani. Se străduiește însă - nu se știe de ce - să scrie o poezie ștrengărească. Încercarea lui de a fi dezinvolt este de un irezistibil comic involuntar. Citind versurile lui Eugen Cioclea (Dați totul la o parte ca să văd, metapoeme, Cartier, Chișinău, 2001), ai impresia că asiști la tentativa unui bărbat masiv și grav, îmbrăcat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
birou peste un minut, ca să-și ia ziua bună de la Lina, doamna Eliza și Nory erau plecate și Trubadurul cu mâna pe ușa întredeschisă vorbea cu Lina. Nu-i auzi nici glasul, nici vorbele. Lina gâfâia tare. Figura tânără și ștrengărească a lui Lică era asprită și contractată. Era aprins la față și, cu bucla căzută peste ochi, părea un cocoș necăjit cu creasta vânătă. Fu numai o clipă. Dete pe spate freza, cu mâna subțire cu inel lat de aur
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
corp perfect, antrenat să stea bine de sute de ore de gimnastică, ce-i dădeau o ținută de invidiat. Părul permanent ondulat, dar fără să fie artificial, roșcat în șuvițe aurii vara, pe care iubeam să le împletesc în codițe ștrengărești, în vacanțele de pe malurile mărilor lumii, se despletea și-mi intra în ochi și în gură în nopțile de amor nesfârșit, terminate în îmbrățișări adormite, până când doar soarele sau căldura ne mai trezea. Avea plăcere în a-ți oferi plăcere
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
total douăzeci și trei de seturi, cu trei mai multe pentru orice eventualitate. Cei douăzeci și trei de copii din clase diferite au fost retrași de la ore și puși la dispoziția vajatei în vederea pregătirii de profil: oferirea florilor în alergare ștrengărească, zâmbetul fericirii, reverența, salutul pioneresc și cântecul, cuvântul de bun venit, gestul demnității sovietice, toate trebuiau însușite până la perfecțiune, prin perseverență și prin repetiții la nesfârșit. Totodată, se știa că acești copii vor participa și la conferința de presă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-o. Eu eram, aveam sufletul la gură. Mă simțeam și puțin ridicol, aveam un sentiment de inadecvare. Celelalte echipe erau alcătuite din vîslași cu experiență. Erau mai vîrstnici, purtau echipament costisitor, aveau mustăți, iar unii chiar purtau niște caschete sport ștrengărești. Îmi puteam imagina ce urma să se întîmple: în cîteva minute, jumătate de oră cel mult va fi evident că nu eram în aceeași clasă valorică; nu numai că vor merge mai repede, dar vor face asta într-un mod
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
tare din ziar: „Samuel Sharp mi-a declarat «N-am înțeles niciodată cuvântul ăstaă. I-am spus că prin asta eu înțeleg că am asimilat feminismul fără să fiu obsedată de el. La care mi-a replicat cu un zâmbet ștrengăresc: «Păi, în cazul ăsta și eu sunt post-feministă. I-am spus că, judecând după modul cum tratează femeile în scenariile sale, așa ceva e greu de crezut. Aici s-a ofuscat un pic: «Ce vrei să spui cu asta?A I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Baltice peste două zeci de mii de persoane mari și mici... Se opri, pentru că avea, concomitent, grijă de paharul lui Waldemar. Turnă și în paharul ei, deșertându-l, ca și pe primul, cu gestul acela de scenă de teatru, instantaneu, ștrengăresc, străduindu-se să-l răstoarne pe gât cu o singură mișcare. De data asta, își drese glasul, ca orice băutor , urmând să viseze cu o privire pierdută: Căpitanul Marinescu de pe submarinul sovietic și-a făcut datoria, măcelărind douăzeci de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Harris o dădea în cinstea lui Bill Parcells (care tocmai își scrisese memoriile lui ca antrenor la Cowboys), l-a recunoscut imediat. Nu că s-ar fi uitat la canalul de sport ESPN — chiar n-o făcea — dar zâmbetul lui ștrengăresc, gropițele din obraji și reputația de cel mai vânat burlac din Manhattan, i-au fost de-ajuns să fie super drăguță cu el când s-a prezentat. În seara aceea au stat de vorbă ore în șir, mai întâi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]