467 matches
-
auzit pe nici unul, dar o să vă aduc aminte că sunt încă la comanda întregului Stat Major și... - Dacă te apasă prea tare responsabilitatea asta, te eliberăm de ea imediat, supralicită Alterna. Ochii lui Durdrin se îngustară și glasul îi deveni șuierător. - Am auzit că nu scapi nici o ocazie ca să mă ponegrești. Dar nu e ciudat, frate, cum se face că din cel mai respectat militar al clonelor care au eliberat Lumile Agricole am ajuns brusc dușmanul de moarte al tuturor? Și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ele se și scrie, dar foarte în treacăt - accidente în cursul cărora cîte un marinar e azvîrlit peste bord, odată cu saula și dispare pentru totdeauna. Cînd aceasta țîșnește peste copastie, a ședea în ambarcațiune e ca și cum ai sta în mijlocul pistoanelor șuierătoare ale unei locomotive cu aburi, ale cărei piese și roți te pot zgîria rău de tot. Mai mult încă, nu poți sta nemișcat în mijlocul acestor primejdii, deoarece ambarcațiunea se hățînă ca un leagăn, aruncîndu-te cînd într-o parte, cînd în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mare greutate, din acel amurg fantastic la lumina limpede a zilei. Balena, parcă mai potolită, se arătă din nou - tăvălindu-se cînd pe-o parte cînd pe alta, dilatîndu-și și contractîndu-și spasmodic răsuflătoarea, cu un soi de horcăit sacadat și șuierător. în cele din urmă, valuri de sînge închegat țîșniră, ca drojdia purpurie a unui vin roșu, în văzduhul înspăimîntat, apoi căzură în mare, scurgîndu-se pe coapsele încremenite ale monstrului. Inima îi plesnise! Ă E moartă, domnule Stubb, zise Daggoo. Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
capitol anterior) care, de cele mai multe ori, asigură reușita manevrei. Dar această manevră periculoasă are uneori consecințe dintre cele mai funeste. încă ceva: trebuie să știți că, în clipa cînd e azvîrlit peste bord, al doilea fier devine un instrument tăios, șuierător și înspăimîntător, care se învîrte nebunește deasupra balenei și a ambarcațiunii, încurcînd saulele sau tăindu-le și semănînd panică de jur împrejur. în general, e cu neputință să-l recuperezi înainte ca balena să fie capturată și transformată într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
însuși a foc, ca încărcătorul unei flinte încinse. în cele din urmă tulpina harponului, împletită din douăsprezece, fu vîrîtă în foc pentru ultima oară, iar Perth, ca s-o călească, o azvârli în butoiul cu apă de lîngă el; aburul șuierător țîșni spre fața înfierbîntată a lui Ahab. Ă Vrei să mă-nsemni cu fierul roșu, Perth? exclamă căpitanul, schimonosindu-se de durere, o clipă. Vasăzică, mi-am făurit un fier roșu ca să mă înfierez doar pe mine însumi? Ă Nu, zău
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
am atins pielea, pielea moale și carnea moale și chemătoare. Am ridicat-o, am dus-o câțiva pași și am așezat-o pe pat. Mă ținea încă strâns cu brațele pe după ceafă. Din gâtlejul ei ieșeau un fel de sunete șuierătoare. Apoi a început să se zbată și să geamă. Era crimă curată. Nici un armăsar nu putea fi într-o dispoziție mai erotică decât a mea. Începeam să-mi pierd și ultima picătură de stăpânire. Oriunde te-ai afla pe lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
clipă și cădeau iar cu un foșnet sec, izbind tufele de ierburi lungi și încâlcite. De două sau trei ori, un zmeu a tăiat aerul deasupra crestei, apoi s-a făcut nevăzut, luând-o pieziș, într-o traiectorie încordată și șuierătoare... Mă trezisem cu mult înainte să se facă ziuă, fără să fi dormit cu adevărat, și, mergând spre mare, o surprinsesem încă în vigilenta ei încetineală nocturnă. Înotasem în întunericul ritmat de lungi valuri tăcute, pierzând treptat conștiința a ceea ce
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Tessie ajunsese să fie tăcută. Și ea cânta la un instrument: la acordeon. Stătea sub pat, În husa lui. Din când În când Îl scotea de acolo, punându-și curelele pe după umăr ca să reușească să țină În aer instrumentul imens, șuierător, cu multe clape. Acordeonul părea aproape cât ea de mare și Tessie cânta la el conștiincios, prost și Întotdeauna cu o notă de tristețe carnavalescă. Când erau mici, Milton și Tessie Împărțiseră dormitorul și cada de baie, dar fusese era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că din toate laturile armatei o masă enormă de oameni se îndrepta în aceeași direcție. Așadar, bătălia era pierdută de-acum. După un scurt galop își opri calul și din nou își regrupă oamenii pentru a lansa o nouă salvă șuierătoare de săgeți împotriva urmăritorilor, după care porniră din nou în goană. Repetă manevra de mai multe ori, încetinind înaintarea vizigoților, până când Ernak i se alătură cu mingan-ul său, pentru a-i da ajutor. Tânărul principe își conduse războinicii într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dislocării în pulberi de clipe încă netrăite rezemată de viață încercam să-mi păstrez echilibrul într-un picior de sare un ocnaș osândit pentru o veșnicie de eternități din pocale de timp neantul prelins peste margini mi-a atins buzele șuierătoare de psalmi răzvrătiți mi-am clădit temple în lumină dar nimeni n-a îngenuncheat în ele bolți de văzduh policandre de stele icoane de păsări altare de ape s-au prăbușit sub buldozere de indiferență la porți mulțimea râdea demonic
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în numele Lui, de pe acum, dreptatea pe care El o va împărți la sfârșitul veacurilor”. Trecu spre fereastra care era deschisă - câteva minute pentru aerisire - Rex, deși se afla în fața geamului, n-o observă. Ea nu vorbi. Începu amurgul. Vântul trecu șuierător prin coroanele copacilor desfrunziți -, “în curând vom intra în iarnă”. - „Vei veni atunci lângă mine, Keti! Vom fi iar împreună lângă șemineul acesta aprins.” 29. Eram acum în decembrie. Poștașul a sunat, mi-a întins o scrisoare de la învățător, scrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
termonucleare. Și mau au încă și mai mult, pentru că de acum aparatura de control legată de trupul meu aflat la reanimare a început să se joace de-a invadatorii spațiali cu furnicare, mutanți, momeli, nave spațiale, miriapode și bombe inteligente șuierătoare. Drace, e la îndemâna tuturor. Și să ne îndreptăm un gând și spre curiosul care se uită pe gaura cheii, cu puterea lui perfectă de a vedea, spre hoțul și goana lui în zigzag cu buna, excelenta lui inimă, spre starul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Tipul aștepta într-o încordare tremurătoare, cu nervii întinși ca niște corzi gata să se rupă, cu nenorocita aia de sabie în mână licărind în lumină. Da, totul tremura. Martina scotocea după chei. Dinăuntru sosi un lătrat, nerăbdător, un oftat șuierător. Puștiul s-a încordat și mai mult, dar ajunsese și el la capătul încordării. Mai încordat de atât nu se putea. Și în timp ce ochii îi alergau spre ușă, mi-am spus ia mai dă-l dracu și i-am trosnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dirijat de mine, profesorul i-a pus următoarea întrebare: ― Cine nu era creștin în vremea aceea? (Ne aflam în Evul mediu.) Și cum Simulescu aștepta cu nerăbdare răspunsul din spate, ce mi-a venit, nu știu, că i-am suflat șuierător, abia stăpînindu-mi un rânjet mefistofelic, la gândul celor ce aveau să urmeze: ― Papa nu era creștin! Glasul lui Simulescu s-a auzit pițigăiat și cu o siguranță de papagal: ― Papa nu era creștin! ― Cum, domnule? a întrebat profesorul stupefiat, nevenindu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și din informațiile pe care le-am cules până la venirea ta, ți-am reconstituit aproape în întregime povestea. Dă din cap, dacă înțelegi... Omul își clătină capul, dar privirile îi erau rătăcite. - E un caz unic, pronunță cu o încântare șuierătoare paralelipipedul din stânga: ZEUL VITEZEI. Propun ca vestigiile minții lui să fie amplificate, traduse și exprimate de vocea umană. Un piezodifuzor roșu de deasupra lui Homer gâfâi: - Ce se întâmplă cu mine? Ce vreți de la mine? - Foarte bine! râse Zeul Concentrării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
faceți?" Mulțimea care stătea în genunchi a răspuns într-un murmur plin de groază: Nu mai facem!" "Mai faceți?" a repetat profetul. "Nu mai facem!" "Mai faceți?" i-a biciuit din nou ciobanul cu glasul lui, a cărui sâsâială devenise șuierătoare.'" Nu mai facem, aaaa!" i s-a răspuns iarăși, după care tânărul păstor s-a dat jos din prepeleag, ne-a zis să stăm toți pe două rânduri și a trecut printre noi, punîndu-ne fiecăruia mâna pe cap. Astfel de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
grăbindu-i mersul șontâcăit și făcându-l să șovăie cu vârful toiagului prin zăpada ce se așternea văzând cu ochii. Răsufla greu și se bucură atunci când, prin desimea și goana bezmetică a fulgilor zări, aproape nemișcată, Înfățișarea ca o umbră șuierătoare a singurului stejar rămas pe marginea drumului tăiat prin locul pe care, cândva, fusese un codru vechi și stufos. Un credincios cu dare de mână pusese să se sape lângă stejarul a cărui vechime se măsura cu veacurile o fântână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fața plină, cu trăsături late, a fratelui său. Întrucât, multă vreme, se mulțumise cu simplitatea vieții de la țară, nu știa nimic despre mâncărurile sau desfătările extravagante. Fusese înzestrat cu o înfățișare ca aceea a unui șoim tânăr, crescut pe vânturile șuierătoare care suflau peste munții și câmpiile din Kai. La vârsta de treizeci și trei de ani, semăna cu tatăl lui, Shingen: păr des, sprâncene stufoase și o gură largă. — Ei bine, crezusem că azi avea să plouă, dar s-a înseninat frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
erau scăldați în sângele abundent al inamicilor. Parcă pentru a spune că nu voiau decât să viziteze reședința Seniorului Nobunaga, alergară direct spre templul principal și casa de oaspeți. Acolo, însă, îi întâmpină un zumzet de săgeți ca un vânt șuierător de pe terasa largă a templului principal și dinspre balustrada vilei de oaspeți. Distanța era avantajoasă pentru trasul cu arcul, dar multe dintre săgeți nu-i nimeriră pe războinicii care înaintau, înfigându-se, neputincioase, în pământ. Multe altele alunecau deasupra solului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de treabă. —Așa e? a întrebat-o Josephine pe Emer, de parc-ar fi avut o discuție cât se poate de banală. A urmat o tăcere care, spre neplăcerea tuturor, părea să nu se mai termine. îmi puteam auzi răsuflarea șuierătoare. —Așa e? a întrebat din nou Josephine. Da, a spus Emer. Vocea îi tremura într-un asemenea hal încât abia reușea să vorbească. Nimic din ceea ce am scris în chestionarul ăla nu e adevărat. —încă îl mai aperi? a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
oră la Sainte-Vierge, patroana Notre-Dame-lui. Trecuse atâta timp, dar ea încă îl mai visa, noapte de noapte : visa dormitorul masiv, de lemn de nuc și pe el, pierdut dincolo de tăbliile înalte ale patului, între perne cu dantele groase, înfoiate. Răsufla șuierător. Câteodată, avea la gât o rană deschisă, alteori suspecte pete verzui pe obraz. De la cavoul în care stă de-atâta timp, se gândea ea ; dar niciodată nu i-o spunea cu glas tare. — Tu nu ești mort, îi spunea, de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înșelat cu toții, și Muti, și tu, și eu. Dar acum totul este așa cum trebuie, și ai să te faci din nou bine... El era, pe jumătate ridicat între perne, ca să respire mai ușor... El era, îi auzea de aproape respirația șuierătoare... între degetele fragile și uscate, cu unghiile la fel de perfect ovale ca-n tinerețe, doar cu luciul mai stins, răsucește felicitarea îngălbenită : JULIETTA. Photographe de la Cour Royale. Clișeele se păstrează pentru măriri și fotografii. Ce mult a putut să-l iubească
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fotografii. Ce mult a putut să-l iubească pe bietul Papa, dacă o mai doare și-acum, când abia îi mai recunoaște scrisul cu litere lungi și ascuțite. Acum, când nu-și mai amintește vocea lui obișnuită, ci doar aceea șuierătoare, gâjâită, sufocată cu care i-a zis din ușă : Drum bun... Era gata pregătită să plece în vilegiatură, la Sinaia, cu tante Margot și cu oncle Alexandre. În vara aceea, i se explicase, Muti avea să rămână cu Papa la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se dovedi a fi un stâlp foarte gros de beton, îndărătul căruia priveliștea era obturată de două țevi verticale, uriașe, prin ale căror articulații bine înșurubate, aflate acum la nivelul capului lui Tom, scăpau șuvițe de abur, cu un zgomot șuierător. Șuieratul îmbinat cu duduielile sacadate, care răsunau mai puternic și mai vibrant, deveniră brusc amenințătoare. Prezența unui asemenea volum, de abur comprimat, a unei forțe brute atât de înspăimântătoare, anima țevile asudate, care trepidau parcă de viață. „Nu e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar fi fost o acțiune foarte periculoasă, având, în cazul unei căderi, perspectiva prăpastiei cu fundul de beton, adâncă de peste opt metri. Tom rămase locului, gâfâind îngrozitor. Avea senzația că se găsea de foarte multă vreme în puțul acela lugubru, șuierător și scăpărător iluminat. Căldura umedă, tropicală, irespirabilă, se propaga în valuri de aer pârjolitor, pe care plămânii lui arși îl respingeau. Cuprins de o teribilă și neputincioasă lasitudine, se sili să respire încet și regulat. Se gândea că, desigur, mecanicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]