344 matches
-
insuportabil ca de intestin în putrefacție, tubul prin care sunt aspirat devine tot mai strâmt, ca un lumen care se strânge, mă simt imobilizat, mă zbat să mă desprind din masa ca un gel, din mâlul ca de mlaștină, hârâitul, șuierul, turbulențele ca de burduf mă năucesc, nu mă mai pot mișca, sunt captiv, mă scufund, mă sufoc, aer...! Referință Bibliografică: AER - proză scurtă / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 354, Anul I, 20 decembrie 2011. Drepturi de Autor
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Aer_proza_scurta.html [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
-n condei, Sunt vifor, sunt ceață, sunt abur... În stuful ce crește uscat lângă ei, Alene se-mpiedică hamul. Vibrează, adulmecă fân și idei, Simt umbre de lanuri mănoase... Cu botul împing apropiatul trecut În volbura apei mâloase. Nechează, un șuier... Galop înapoi?... Spre stuful ce-n față se-ntinde !!! În baltă sunt liberi... Ei, caii, sunt ZEI! Ies aburi din coamele-aride. LA CAI... Le-ați pus ochelari! Aveți, însă, grijă la frâu.... Nu trageți prea tare!... Aceștia s-ar putea
VIS DE LIBERTATE LA CAI... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1439093983.html [Corola-blog/BlogPost/377362_a_378691]
-
ca de toate zilele; În lumi paralele trăim Suntem izvorâtori de ape fantastice Pe care ca prin fum călătorim. Putem să ne întrebăm facem cronica unei ființe pe hârtie? Mărturisirea poate-i e tragică ca unui poet antic. Vin cu șuierul morții Să vă trezesc la viață Vin să v-aduc semnul ... Ne pare că-și așterne pașii peste aceste rânduri nesimțind insuficienta abstractului pe care-l preferă. Nu-mi amintesc De ce Am fost surghiuniți în alt sistem planetar. Asemenea unei
FEMEIA CU LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Femeia_cu_luna_0.html [Corola-blog/BlogPost/359528_a_360857]
-
în: Ediția nr. 321 din 17 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului De n-ar fi liniștea morții și timpul fluturându-și clipele pe ace de ceasuri, de n-ar fi pașii mersului tău pe același drum și naivitățile, păsări în șuierul apelor, atât de lunatic sună clopotul nopții cum nu scapă de îndoieli gândul, c-ai putea să-mi umpli așteptările. De-aș îndrăzni să-mi eliberez obsesiile, să le las în ploaie, să-mi fac somnul într-un ungher ascuns
DEPARTE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Departe.html [Corola-blog/BlogPost/342542_a_343871]
-
la vale La lacul de plutire Novac le ieșea-n cale. Cu munții și pădurea, cu ape curgătoare Moșnenii brezoieni se află-n sărbătoare! Au avut moșnenii o floare în grădină O societate forestieră numită Carpatină. Se-auzea mocănița, un șuier prin zăvoi Și-i răspundea vioaie sirena din Brezoi. Cu munții și pădurea, cu ape curgătoare Moșnenii brezoieni se află-n sărbătoare! Forestieri și minieri în prag de sărbători Cu cozonac și vin primesc colindători. Țurțudanul l-i martor, Oltul
DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1396027654.html [Corola-blog/BlogPost/353553_a_354882]
-
tău fermecat, lacrimă,pe pleoapele-mi reci, vis ne-mplinit și uitat peste durerile seci. degeaba strigă glasu-n deșert: unde mi-s visele, unde izvoarele, unde ești mamă? nimeni nu mă mai strigă, nimeni nu mă mai cheamă. cânte pasărea nopții,șuiere șerpii, până-n viul pământului, peste firul verde al ierbii se-așterne bătaia vântului... joi, 30 octombrie 2014 apus noiembrie -n gravuri de catifea, încă mai sunt țipete prin grădină și frunzișul care lunecă galben încă mai sună a ocarină spartă
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1415170269.html [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
sa tonică, aduce liniște, calm, frumuseți în oceanul singurătății, al neliniștilor, și al confuziilor care ne tulbură existența, dar cu toate astea, nu lipsește și câte o tristețe reținută: „Prin gara tristă-a unui suflet,/ Mai trece câte un marfar,/ Șuierul lui produce zâmbet,/ E trenul cursei în zadar.// Acceleratul de speranță/ Este mereu întârziat,/ Poate că e în mentenanță,/ Programul lui este schimbat.// Expressul- Orient- Luxor,/ Cel programat peste un ceas,/ Trece cu-n singur călător,/ Într-un vagon de
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 by http://confluente.ro/elena_buica_1460620688.html [Corola-blog/BlogPost/368201_a_369530]
-
prin scoici și alge. Cu pescăruși în jur, plutind pe marea fără muget, Cad, frânt de sarea zilei, la masa de artiști. Străin printre nisipuri, ce-mbrățișează valul La fiecare pendulare către țărm, Îmbrățișez, la rându-mi, fiecare boare. În șuierul de șarpe al valului adorm Și mă visez statuie de nisip, pe malul Ce briza cheamă noaptea, pe răcoare. Ce dacă sunt străin de tot pe-aici? Mă recunoaște versul; Mă-mbrățișează rima-n chip sărat de Venus. Eu cred
STRĂIN LA MERS de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 by http://confluente.ro/daniela_popescu_1436375655.html [Corola-blog/BlogPost/372536_a_373865]
-
lacrimilor” (passim): Poate doar lacrima împietrită ca un munte să-mi spele sluțenia din suflet. Lacrima, doar lacrima. Sau, mai ales: Seara târziu când îmi zăvorăsc poarta să nu mi se furișeze în casă negrele neguri, mă opresc și ascult șuierul timpului și al neliniștii războindu-mi-se prin vene. Și plâng. Acest splendid poem, intitulat Plânset, din volumul Casa de la rădăcina cuvântului, se prelungește, în Triptic athonit, cu 20 de Bocete, care, programat sau nu, adaugă Apocalipsei, un al doilea
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_1396425173.html [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
dar de fapt toți suntem morți. Spirite care se furișează în interiorul altor spirite. Uneori, o femeie se furișează în interiorul unui bărbat și se tânguie precum amintirea actului dragostei. Gem și bocesc tare amândoi, dar pe fereastră se aude ca un șuier sau șoaptă de sub pat, și copiii mici cred că e un monstru acolo. Morților le place foarte mult să stea întinși sub cei vii din trei motive. (1) În majoritatea timpului noi stăm întinși. (2) Partea de jos a patului
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105808_a_107100]
-
marțiale pe care le primise de la maestrul șaolin. Ca urmare, se leagă la ochi și își concentrează auzul la zgomotele care îl înconjoară. Atfel, aude: Când se simte pregătit, Jack se întoarce în poiană, legat în continuare la ochi. Ascultând șuierul săgeților, reușește să le evite, ajunge la baza turnului, se cațără în liniște și sare chiar în mijlocul celor trei arcași. Cei trei trag săgeți spre el, dar Jack se ferește și săgețile se ciocnesc toate trei și se întorc străpungându
Jack și cei trei arcași orbi () [Corola-website/Science/319274_a_320603]
-
medicală a cazului. Personajul își depășește astfel condiția umană, fiind proiectat într-o condiție mitică. Vorbirea lui își pierde specificul omenesc: "„sunetele pe care le scotea își pierduseră intensitatea și precizia lor omenească, începând să semene cu exploziile infrasonice, cu șuierul, șoaptele și gemetele familiare în lumea naturală; acum părea un susur îndepărtat de pârâu, acum căderea unei cascade, acum vântul deasupra unui lan de grâu sau, vijelios, încovoind ramurile într-o altă pădure. Dacă era agitat, Cucoaneș vorbea aproape incomprehensibil
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
lui Sobieski. După cum scrie în povestirea ""Cetatea Neamțului"" (1908), prozatorul Mihail Sadoveanu a călătorit și el aici împreună cu un prieten. Scriitorul vede ruina cetății ""neclintită în moartea ei"", ""ca o fantomă încremenită (...) pe vârful coastei goale"", un ""schelet uriaș în șuierul înălțimilor, în visul mohorât al legendelor"". Badea Ilie, un moș care i-a însoțit la urcare, le-a povestit că în fântâna adâncă din curtea interioară, la jumătatea adâncimii, este un tunel care duce până în partea cealaltă a muntelui, într-
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
de 6 m se ajunge într-o altă sală în care apare un izvor cu debit neinteresant. Și adâncimea mare la care se află face dificilă pomparea lui la suprafață. E rezolvată și proveniența vuietului de apă. Nu e decât șuierul curentului de aer care vine dintr-un sistem cu un volum considerabil. Avenul are o prima verticală de 10 m adâncime și 2 m diametru ca un puț de fântână. Se trece strâmtoarea în formă de S și se coboară
Avenul de la Mununa () [Corola-website/Science/318784_a_320113]
-
prielnica poeziei. În Țiganiada (cantul V), mama lui Parpanghel sufla într-un fluier magic: "scoasă o vrăjita din sân piscoaie/ și cât poate de trei ori tipoaie"... Nu știm cum procedează poeta, adormita sau doar în reverie; ea emite un șuier, care nu e un simplu semnal, ci o modulare de sonuri - "o fluierare" ce se constituie în "necunoscutul cânt", "cantul ce chiamă șerpii". Or, aceștia se aflau pretutindeni: "Erau încolăciți pe ramuri că lanțul iederei vicleni;/ își plămădeau prin ierburi
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
suflete vii. Artist, care țara pururi am cântat, Ca oștean la luptă plec azi devotat Pentru ca hotarul țării să-l păzesc, Să i-l fac mai tare și să i-l măresc. Plec la luptă, unde voi scri simfonii în șuier de gloanțe cântând armonii înscrise pe pagini care să rămână Să-ntregească mâine "Opera română ". Ion Barbu
Debutul absolut al lui Ion Barbu by Mircea Colosenco () [Corola-journal/Memoirs/8943_a_10268]
-
nu le rezervau nici o alinare sau speranță. Așadar, micul grup care mai rămăsese își puse toată încrederea în Katsuyori, ca într-un toiag sau stâlp. Katsuyori însuși ajunsese la capătul răbdării. Înghesuiți în Tago, însoțitorii săi rămaseră bumăciți, așteptând, în șuierul vântului de munte. Forțele conjugate ale clanurilor Oda și Tokugawa intrară în Kai ca niște valuri de furtună. Condusă de Anayama, armata lui Ieyasu merse de la Minobu la Ichikawaguchi. Oda Nobutada atacă Suwa de sus și pârjoli Capela Suwa Myojin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ne-a făcut efectul unei ședințe, ci pe acela al unui dezastru, a unei lavine prăvălită asupra țării. * În buimăcirea generală, discursul lăudăros și încriminător totodată al d-lui ministru de finanțe ni s-a părut un lung și îndărătnic șuier de ironie. Când am auzit pe d. Dim. Sturdza lăudând exactitatea bugetului pe anul 1879 și comparîndu-o cu defectuozitatea bugetelor guvernului conservator, când l-am auzit atribuindu-și războiul ruso-turcesc o dată ca o scuză pentru cheltuiala de 56 și jum
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a întunecat din ce în ce mai mult și mi-am concentrat voința asupra sa și, când primul ropot de tunet s-a făcut auzit deasupra Manhattan-ului, am răsuflat ușurată. În câteva clipe, cerul era brăzdat de fulgere și norii s-au revărsat. Ascultând șuierul ploii torențiale care scălda orașul, tremuram de agitație; îmi tremurau și buzele. Când a sunat telefonul, de-abia puteam să vorbesc. Departamentul de PR Candy Grrrl. Anna Walsh la telefon. Era tot Nicholas. —Îți vine să crezi? a exclamat. —Lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
secretul șarpelui Kundalini. Și geomanția chineză căuta În pământ urmele dragonului, dar șarpele teluric era menit doar să semnifice șarpele inițiatic. Zeița se odihnește În formă de șarpe Încolăcit și-și doarme letargia eternă. Kundalini palpită dulce, palpită cu un șuier ușor și leagă corpurile grele de corpurile subtile. Ca o rotire, sau ca un vârtej În apă, ca jumătatea silabei OM“. „Dar la ce secret face aluzie șarpele?“ „La curenții telurici. Dar la cei adevărați.“ „Dar ce anume sunt curenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu un jungher Înfipt În piept. Rănitul căzuse din nou, străpuns de vârful unei săbii pe care n-o văzuse la timp. Rămăsese un singur luptător, cu spatele la trăsură, iar Alexandru nu-și dădea seama cum se putea apăra, auzea doar șuierul lamei parând lovituri și izbind În armuri și mai auzise gemete de oameni ajunși de sabie căzând sub roțile trăsurii, și pe urmă mai auzise strigătul de luptă al lui moș Onofrei, care Își scosese sabia ascunsă și tăiase cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
scoase Încet arcul și puse o săgeată care avea, În loc de vârf, un cârlig cu două aripi. Ochi amuleta, modifică ușor direcția de tragere, cu două degete contra direcției vântului, ținu câteva clipe arcul Încordat, apoi dădu drumul săgeții. Cu un șuier scurt, aceasta zbură prin mijlocul colanului argintat de care era prinsă amuleta, o smulse din vârful cortului și lovi lemnul căruței lui Nogodar. Bătrânul o luă iute, intră cu ea În căruță și, văzând privirea uimită a lui Ștefănel, duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și aveau la spate arcul mic, de tip mongol, cu zece săgeți. Terminaseră escaladările, aruncând lama curbată a pumnalelor peste ziduri și urcând repede pe corzi, făcuseră salturile peste terenuri cu gropi de apă și sulițe ascunse, dar, deodată, auziseră șuierul unor săgeți kabura-ya1, cu capătul de lemn găurit. Cei doi genin se rostogoliră lateral, scăpând de tirul săgeților. În timpul rostogolirii, Oan-san strigă un singur cuvânt: Hidari!2. Abia atinseseră pământul, făcuseră un nou salt spre stânga și auziseră un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de apă, traversară Încet târgul Sucevei și sloboziră caii la trap pe dealurile dinspre Tudora. Erina respira fericită aerul iernii și privea În jur ca și cum ar fi redescoperit frumusețea austeră a iernii În pădurile albe prin care se auzea ușor șuierul vântului. O vreme nici unul dintre ei nu spuse nimic. O singurătate adâncă sosea parcă din mari depărtări, coborând asupra lor din cerul plumburiu. În văi se ghiceau satele ascunse sub troiene. Drumurile erau pustii, căci vremea rea oprise Întoarcerea celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
haiducii. Peste două sute. Mihajlo Întârziase ca să poată aduna luptătorii din munți. Iar acum era lângă ea, În Încercarea nebună de a-l găsi. Poiana era mare, parcă nesfârșită. Erina auzi În urma ei zgomotul unei uși trântite, voci alarmate, și apoi șuierul săgeților. Doi din caii din apropierea ei se prăbușiră cu un nechezat dureros. - Hai, Murguleț... șopti tânăra, lipindu-se de coama calului și de trupul soțului ei. Hai, Murguleț... nu mă lăsa acum... Încă puțin... Calul necheză, ca și cum ar fi Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]