331 matches
-
rubine... Așteptarea nu mai are pași... Iubite, doar o privire să-mi trimiți, încet, pe raza prelinsa tandru pe firul de gand, și îți voi întinde o crenguța de măr, aburind hotărârea... Mii de scântei vor fi ușa unui schit... Șuierul mâinilor pune peste ochi, verdele mărului... Citește mai mult duci amfore cu ghiocei,pentru altarul Maei,pentru îngeri...Bobul de neghina albastru,printre zambile și toporași,ține sub aripi mâinile noastreunite-n vină alergării celeste...Dezmierdând vorbele mamei,las printre degete
MARIA ILEANA BELEAN [Corola-blog/BlogPost/366814_a_368143]
-
rubine... Așteptarea nu mai are pași...Iubite,doar o privire să-mi trimiți,încet,pe raza prelinsa tandru pe firul de gand,și îți voi întinde o crenguța de măr,aburind hotărârea...Mii de scântei vor fi ușa unui schit...Șuierul mâinilor pune peste ochi,verdele mărului......
MARIA ILEANA BELEAN [Corola-blog/BlogPost/366814_a_368143]
-
mă cearnă Printr-o sita Găurita, Ce imi scurge Ochi ce plânge? Și din sânge, Se restrânge, Se răsfrânge, Apoi unge Și înfrânge Toți copiii, Morții, viii, Poate fiii Coliliii, Care-mi cer Bani de fier, Pentru fluier - Cânt de șuier, Din păcate Fermecate, Terminate, Îngropate, Stând pe spate, Așteptând Un mormânt De pământ? Poate cânt, Poate-i vânt, Poate-n mine toate sunt! 29 august 2016, Constantă Sursa foto: #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii OareEste soarePeste floareDe cicoare?Oare doareCând mai
DINTR-ODATĂ – TEIULUI LUI EMINESCU de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368731_a_370060]
-
femeie,O atee -Alizee,Pentru iarnă,Să mă cearnăPrintr-o sităGăurită,Ce imi scurgeOchi ce plânge?Și din sânge,Se restrânge,Se răsfrânge,Apoi ungeși înfrângeToți copiii,Morții, viii,Poate fiiiColiliii,Care-mi cerBani de fier,Pentru fluier -Cânt de șuier,Din păcateFermecate,Terminate,Îngropate,Stând pe spate,AșteptândUn mormântDe pământ?Poate cânt,Poate-i vânt,Poate-n mine toate sunt!29 august 2016, ConstanțaSursa foto: #Teiul lui #Eminescu - din #arhiva Referință Bibliografica: Dintr-odată - teiului lui Eminescu / Lorena Georgiana Crăia
DINTR-ODATĂ – TEIULUI LUI EMINESCU de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368731_a_370060]
-
se sprijină pe vârfuri de munte, Iar norii nu îndrăznesc să le înfrunte. Visează, vibrează eternă pădurea; De pretutindeni arome, de aiurea. Cum timpul a uitat să mai meargă, Un suspans de veșnicie coboară, Iar mocănița aleargă, aleargă, Văile cu șuier prelung înfioară. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Mocănița / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul II, 12 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
MOCĂNIŢA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361940_a_363269]
-
preocupat cu ridicarea peștilor flămânzi, atrași de momeala din cârlige. Când am ridicat ochii spre orizont am văzut cum o îngrămădire de nori se adună amenințători. Se făcea din ce în ce mai rece și liniștea monumentală de până atunci, era spartă de un șuier care se amplifica tot mai tare. La început era ca o adiere de vânt primăvăratec, ce mângâie frunza abia crescută prin copaci. Apoi din ce în ce mai tare, până ce devenise ca șuieratul crivățului uscat din iernile dobrogene. Încrețirea apei de până atunci se
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
dau mâna vieții într-o existență ce avea să-și urmeze, supusă, traiectoria numai de El știută. Lacrima mamei, peste „supărarea” dragului de tata - că nu eram fecior -, zâmbetul celor mai frumoase flori din „grădina curcubeului meu”, plânsetul pietrei sub șuierul vântului, susurul izvoarelor și limpezimea lor, seninul fiecărei dimineți și clinchetul stelelor pe cerul nopților grele de-atâtea vise, mi-au fost ursitoare hărăzindu-mi dragoste de frumos, de liniște, de adevăr și de oameni. Poate că aveam și-un
TAINA SCRISULUI (5): REFUGIUL LACRIMII ASCUNSE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366573_a_367902]
-
Știi, mi-am adus aminte de ala și... - Și m-ai ales pe mine! - Las-o baltă. Câinele se retrase pierzându-se prin perdeaua de gheață a nopții. După numai câteva clipe însă avea să se rostogolească spre ei, prin șuierul viscolului, un urlet sinistru. Hmmm, ceva nu e-n ordine, gândi John. Presimțea c-aveau să se petreacă lucruri importante în noaptea asta. - Gary, ia caii și du-i la adăpost. Trezește-l pe grăjdar. Vezi că el doarme în
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > ȘAPTE ȘOAPTE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1023 din 19 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Șapte șuiere de șoapte, Șarjă karmică și sacră Zemuind de fructe coapte Și de voluptate macră. Șapte șoapte-n șapte ceruri Pe altarul cărnii tale, Stalactite cu creneluri În mici peșteri abisale. Șapte șoapte îndulcite De umorile saline, Sfârcuri zvelte răsucite Pe
ŞAPTE ŞOAPTE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352480_a_353809]
-
și derizorie, sondând mereu misterul ancestral și idealul clasic al iubirii, răstălmăcind aparențele pentru a descifra filonul existenței omului care trece asemeni unui tren: "Să știi că totu-i măsurat,/ Dar bucuria să nu-ți treacă/ Nici când, c-un șuier disperat,/ Și trenul cel din urmă pleacă". Cu tot amestecul de recuzită vetustă, de rememorare exaltată, Doru Moțoc are însă o prospețime a imaginației incontestabilă și o percepție acută a materialității răvășite: "Lângă dragostea mea, unde-aș vrea să te
CE-A MAI RĂMAS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351467_a_352796]
-
de nimfă Simțea sărutul ca de jar Prin sânge și prin limfă. Și neștiind că starea ei În vrăjă o s-o prindă, Privi în lac, văzu scântei, Oglinzi ce se oglindă Și din pădurile de fagi Și brazi cu vântu-n șuier, Un dor de cei doriți și dragi Răzbea duios din fluier... * * * Din depărtări de vis și dor, A regelui codană Simți în pântec drag odor Mișcând precum o geană... Mioarele pe zi creșteau Sub grija-i de stăpână Și miei
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
Acasa > Orizont > Selectii > TRISTEȚEA GĂRILOR CE PLÂNG Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 544 din 27 iunie 2012 Toate Articolele Autorului tristețea gărilor ce plâng Tristețea gărilor ce plâng un tren cu șuierul prelung, e doar pustiu și rece gol, viața dată rostogol, și disperărilor obol de dor nătâng. Tu știi, iubito? gara mea era un tren care plângea cu ochiul trist de ametist, copilul cel nevinovat ce mâna lui și-a fluturat
TRISTEŢEA GĂRILOR CE PLÂNG de LEONID IACOB în ediţia nr. 544 din 27 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355090_a_356419]
-
ce mi se-arată spune ca să tac. Mai gândesc adesea ca, pierzând povara, Roibul meu ce are coama dusă-n vânt, Să îl leg în ceruri de o stea anume Dragă vieții mele, pusă-ntr-un cuvânt. GÂND TREMURAT Un șuier de vânt răzbate prin poduri, Un gând tremurat apare-ntre uși. Pe fire de viață preapline de noduri Aleargă un EU mereu bătăuș Și fuge și fuge prin văi și pe dealuri, Pe ape, pe munți, pe vaste câmpii, Ducând
LA CEAS DE VECERNII (POEME) de DOMNICA VĂRZARU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370804_a_372133]
-
pierdeam în susur de culoare Chemându-te prin toamnă să revii. Odinioară îmi scriai pe frunze O mărturie că vei reveni Și am cules regretele pe buze În serile ce suspinau târzii. Odinioară m-atingeai cu vântul Și tresăream în șuier de fiori, Sub tălpi se risipea, umil, pământul Iar tu te legănai înalt să zbori. Privirea mi-a rămas și azi văpaie, O ultimă scânteie mai coboară, Dar ochii tăi s-au preschimbat în ploaie De clipe dragi, trăite-odinioară... TÂRZIU
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
sa tonică, aduce liniște, calm, frumuseți în oceanul singurătății, al neliniștilor, și al confuziilor care ne tulbură existența, dar cu toate astea, nu lipsește și câte o tristețe reținută: „Prin gara tristă-a unui suflet,/ Mai trece câte un marfar,/ Șuierul lui produce zâmbet,/ E trenul cursei în zadar.// Acceleratul de speranță/ Este mereu întârziat,/ Poate că e în mentenanță,/ Programul lui este schimbat.// Expressul- Orient- Luxor,/ Cel programat peste un ceas,/ Trece cu-n singur călător,/ Într-un vagon de
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368201_a_369530]
-
de visător nebunia. e iarnă și îngerii își freacă aripile de rugină e ora amintirii dezgolite m-aplec către fântâna cu apă fermecată și-ți văd văl de argint pe ochi și ochi de argint fulgerat de lumina din vis, șuier lung de mătăsuri ce zornăie pe un bust de veneră... ce de zăpezi în dolii pe-un cer azuriu beții serafice rămase flacără când luna-n grădină crește regește urcând pe-un crin de lumină. sâmbătă, 14 februarie 2015 Referință
LUNA URCÂND PE-UN CRIN DE LUMINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362738_a_364067]
-
la vale La lacul de plutire Novac le ieșea-n cale. Cu munții și pădurea, cu ape curgătoare Moșnenii brezoieni se află-n sărbătoare! Au avut moșnenii o floare în grădină O societate forestieră numită Carpatină. Se-auzea mocănița, un șuier prin zăvoi Și-i răspundea vioaie sirena din Brezoi. Cu munții și pădurea, cu ape curgătoare Moșnenii brezoieni se află-n sărbătoare! Forestieri și minieri în prag de sărbători Cu cozonac și vin primesc colindători. Țurțudanul l-i martor, Oltul
DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353553_a_354882]
-
sunt un tren arzând pe roata-mi blestemată, că bucuria ce-mi fusese dată pornea spre-o altă lume rostogol. iar eu spre lumea-n riduri înghețată. Ploua mărunt și picuri-mi băteau din marșul de tristeți funebrele cadențe, iar șuierul prelung mă anunța plecarea ta din lumea mea curmând cu bisturiul de chirurg o inimă pulsând de existențe. și doar copilul vesel surâdea... Leonid IACOB Poezia apare în volumul meu „Bântuit de furtuni” (2009) Referință Bibliografică: trenul blestemat / Leonid Iacob
TRENUL BLESTEMAT de LEONID IACOB în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358379_a_359708]
-
ești. suntem mulți. drumu-i unic. destinații sunt zeci... lângă mine ești singur. singură sunt. tu...pleci. decorul se stinge.... am ajuns. să nu te oprești... trenul nu se oprește. suntem mulți. suntem singuri. călătoria-i un dar? tunelul e-aproape. șuierul... clar... Referință Bibliografică: relație / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 477, Anul II, 21 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
RELAŢIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357601_a_358930]
-
Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1567 din 16 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Bărbatul înainta încet prin aerul încins și încărcat de insecte zburând bezmetice în toate direcțiile, urmat de fetița mărunțică care încerca să-i calce exact pe urme. Șuierul lin al apei care dansa printre pietroaie, acoperea orice alt zgomot ar fi coborât de pe șoseaua aflată la nici zece pași. La un moment dat, lăsă undița între pietrele de pe mal și, sub ochii măriți de curiozitate ai copilei, apucă
SECRETUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357723_a_359052]
-
insuportabil ca de intestin în putrefacție, tubul prin care sunt aspirat devine tot mai strâmt, ca un lumen care se strânge, mă simt imobilizat, mă zbat să mă desprind din masa ca un gel, din mâlul ca de mlaștină, hârâitul, șuierul, turbulențele ca de burduf mă năucesc, nu mă mai pot mișca, sunt captiv, mă scufund, mă sufoc, aer...!” Nevoie acerbă de aer, aerul care vivifică și care trezește din visare, din somn, din boală și moarte... Se cuvine aici o
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
insuportabil ca de intestin în putrefacție, tubul prin care sunt aspirat devine tot mai strâmt, ca un lumen care se strânge, mă simt imobilizat, mă zbat să mă desprind din masa ca un gel, din mâlul ca de mlaștină, hârâitul, șuierul, turbulențele ca de burduf mă năucesc, nu mă mai pot mișca, sunt captiv, mă scufund, mă sufoc, aer...! ROMEO TARHON poet, publicist, Ziarul Națiunea Referință Bibliografică: PROZATORI PENTRU MILENIUL TREI: ROMEO TARHON - TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU / Cezarina
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
ca de toate zilele; În lumi paralele trăim Suntem izvorâtori de ape fantastice Pe care ca prin fum călătorim. Putem să ne întrebăm facem cronica unei ființe pe hârtie? Mărturisirea poate-i e tragică ca unui poet antic. Vin cu șuierul morții Să vă trezesc la viață Vin să v-aduc semnul ... Ne pare că-și așterne pașii peste aceste rânduri nesimțind insuficienta abstractului pe care-l preferă. Nu-mi amintesc De ce Am fost surghiuniți în alt sistem planetar. Asemenea unei
FEMEIA CU LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359528_a_360857]
-
nemișcat în rugă, tristețile-mi supun,/ desprins ca dintr-un clește în drumul meu cernit,/ plutesc parcă aievea cu cântecul străbun./ Mă leagă - oboseala, îmi dă mereu târcol,/ lăuntric o lumină îmi curge ca un șopot,/ aleargă trenu-n noapte cu șuiere în gol,/ fărămițând în aer fășii subțiri de clopot./ Când temnicerul mișcă vizeta, mohorât,/ o undă străvezie cătușele-mi aprind,/ învăluit în umbră, în „cușcă” surghiunit,/ eu chem. În preajmă morții și raze mă cuprind./ E noapte Învierii. Trăiesc fără
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
ca de toate zilele; În lumi paralele trăim Suntem izvorâtori de ape fantastice Pe care ca prin fum călătorim. Putem să ne întrebăm facem cronica unei ființe pe hârtie? Mărturisirea poate-i e tragică ca unui poet antic. Vin cu șuierul morții Să vă trezesc la viață Vin să v-aduc semnul ... Ne pare că-și așterne pașii peste aceste rânduri nesimțind insuficienta abstractului pe care-l preferă. Nu-mi amintesc De ce Am fost surghiuniți în alt sistem planetar. Asemenea unei
FEMEIA CU LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359585_a_360914]