1,581 matches
-
rug...” (Detalii, în Nichita Stănescu-Aurel Covaci, destinul unei prietenii) Și avem a reține că seraficul Nini, ne oferă o mare lecție de viață: orice prietenie își are destinul ei, dar... pentru Aurel, Stela și Laura (familia Covaci) a fost cuvânt șuierat printre tâmple: „Băgase cineva cuțitul în o stea / De tot cu raze sângera / De-mi sparse osul de sub frunte...” Pentru Nichita, „Istoria este un mormânt”, în sensul că-n ea (în marea carte a lumilor) se conservă Totul. În ea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
evidență cât de proști suntem! Abia așteaptă opoziția și electoratul ca să afle asta. Cheamă una dintre fete ca să ia farfuriile astea de aici! Primarul Io Io Io sună din clopoțel și după câteva minute apare una dintre fete cu răsuflarea șuierând, cu corpul arcuit în față și mâinile sprijinite pe picioare, după ce a urcat în fugă înălțimea de treizeci de metri a movilei. - Eiii, vezi tu, domnișoară, ce înseamnă să ai curul mare!?zice Boss-ul, repetând o remarca de acum
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.12 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378125_a_379454]
-
din el, e noima și orice floare mă încearcă... TE-AM AȘTEPTAT Te-am așteptat, dar n-ai să știi, Ca florile se ofilesc, reci și puștii, Te-am așteptat, în iarna, înflorind, Tu nu-ai venit, trimis-ai gerul șuierând. Te-am așteptat, înflămânzind cuvinte, Tu-mi dezghiocai versuri, cuminte, Doreai să îmi atingi covorul boltii, Și ne-am pierdut, mănați că hoții... Te-am așteptat, rugându-mi firea, Să te aștearnă blând pe o icoană, Si primprejur, să-ți
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
casei pădurarului se stârni o furtună fără seamăn. Mira ieși în prag, întâlnindu-și surorile puse pe harță. - Unde e? Strigă prima dintre iele. - Ce-ai făcut cu el? Strigă și cea de-a doua. - Dă-ni-l înapoi! Spuse șuierând cea de-a treia. - Nu știu despre ce vorbiți, fetelor! - Minți! - Minți! - Minți! O apucară pe Mira de păr și o ridicară în aer. - Dacă nu ni-l dai, îți dăm drumul și te faci mici fărâme! - Ce să vă
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
Acasa > Versuri > Visare > REVERIE Autor: Daniel Samuel Petrilă Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului călătoresc cu trenul spre un est nesălbatic dar păgân aici se coc castanii la tinerețe și șuieră mii de pescăruși o mulțime de oameni rotunzi ascuțiți se întâlnesc la margini și-mi chinuie liniștea (săltați fiice ale ierusalimului marea cea mare vine spre voi) o de aș rostogoli toată țărâna printre degetele mele și să strămut mormintele
REVERIE de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382235_a_383564]
-
altă parte a poeziei, această incantație către dezastre. Corespondențe ca între semne rele, ca între coșmaruri și încă mai fioroasa lor întrupare din vîntoasele lumii. Zonele de întuneric zdrențuit din ilustrațiile Marcelei Cordescu, schițe de basm fără acțiune, în care șuieră golul, instantanee de țară părăsită, "peisajele stranii ale dragostei nostalgice și exasperate". Superstițioșii, și nu numai ei, știu cît pot fi de neliniștitoare descoperirile acestor potriviri purtîndu-și, prin lume, reaua menire. Asociațiile pe care le iscă priceperea de-a prinde
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
o mică piscină, de dimensiunile unei căzi mari de baie. Să tot trăiești. Urcă din nou în odaia cu șemineu. Sfoara era prea scurtă, puse un scaun pe masă. Inspiră. Expiră. Oftă pentru ultima oară și... - Ce faci acolo, curvo? șuieră deodată cu mânie, clar, Kîsenka, arcuindu-se toată, cu ochii-i sticloși scăpărând, și lepădând în sfârșit obișnuita-i mască de animal nevorbitor de limba rusă. Ce-i, ai înnebunit cu totul, lepădătură ce ești! Ce-ți lipsește? Ce viață
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
admirabilul său bust săltând pe sub mătasea albastră. - Ce s-a-ntâmplat? - Nu-mi plac surprizele, spuse Nick. - A înlocuit în ultima clipă pe cineva. - Pe cine, pe Anne Frank? Ei, acum n-are decât să mă înlocuiască pe mine. - Nick, șuieră Oprah, știi că nu putem face emisiunea fără tine! - Da, știu. - Cin'ș'pe secunde! țipă un tehnician. - Ce vrei să fac? Să-l dau afară din studio? - Nu e treaba mea. Dar nu făcu nimic. Instinctul îi spunea lui
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]
-
îngerașul le luminează gropile din cărți / și le zice: ŤCu voi am cutare și cutare plan.ť/ În acest fel ei se înșiră pe scăunele în apă, / de-a lungul pîrîului, / își șterg ochii cu batistele negre. Sus, în ceruri, / șuieră funiile." (Dă-ne nouă puterea să plîngem) Intervenția puterilor divine în real este aproape întotdeauna înspăimîntătoare. Viziunea următoare pare desprinsă din cartea profetului Iezechiel însă sensul ei final nu mai e unul mîntuitor: " El ne-a arătat unghia roză ieșind
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
de pe scara vagonului: "Prasceai, prasceai.." Ea era singura care își lua rămas bun de la rușii care plecau. Era pe 21 noiembrie, o zi cu vreme pișăcioasă, după părerea lui Ion chelnerul. Cînd s-a înnoptat Costel ciocănarul de vagoane a șuierat după Florica, la ușa din spate a restaurantului. Bucătăreasa, care nu era niciodată în stare să reziste semnalelor lui Costel, prăjea cartofi într-o tigaie uriașă, pentru rușii înfometați care veniseră, și cînta pentru ea, în sfîrîitul uleiului din tigaie
Prasceai, prasceai ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7052_a_8377]
-
cățelușul ei. În față se auzi un lătrat sonor. Pe o bancă stau trei tineri îmbrăcați sportiv. La picioarele unuia dintre ei se întinse leneș un câine ciobănesc, iar lângă el sare, lătrând întruna, pudelul nostru castaniu. - Hei, tu, poponarule, șuieră spre mine un băiat în scurtă de piele, scuipând din gură țigara neterminată. Ia-ți cățelușul sau o să-i spun micuțului tău "șo!" - Cine e poponar? mă enervai, și simții cum crește în mine o agresivitate nobilă. Acum te... - Tataie
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
despre care aflase ulterior că fuseseră împușcați în lagărul de la Oranki... Camarazii lui însă mureau de inaniție. Din când în când scotoceau gunoaiele după coji de cartofi, le fierbeau și-și amăgeau foamea. Doctorița îi privea zâmbind. „Sabaki” (câini), le șuiera printre dinți. „Într-una din zile i-au scos la cules cartofi într-un colhoz. La câmp, mai bine de 100 de femei; unele dintre ele se uitau cu milă la ei. „Cine sunteți voi”, ne-au întrebat. „Prizonieri de
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
fi citit în două feluri. Ca o declarație de unicitate zen și, desigur, ca o repudiere a unei formule literare. „Înainte să-mi strîng cortul,/ mia zis ceva foarte frumos din Semiologie,/ că la astm suflul plămînilor e ca vîntul șuierînd pe sub uși,/ la pneumonie ca scîrțîitul zăpezii aerate sub tălpi/ și că plămînii bolnavi de bronșită fîlfîie/ agitați ca porumbeii închiși pe iarnă în voliere” (p. 13) E destul de frumos într-adevăr, și poate că un naiv ar putea considera
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
în unele momente, punându-și toată puterea, s-o oprească sau s-o dea peste cap, lăsând-o pe neașteptate, capricios și luându-i-o sprințar înainte, într-o goană buimacă de flăcău îndrăgostit, care-și râdea de moliciunea ei, șuierând printre tufe și izbind cu fruntea trunchiurile arinilor foșnitori, cu frunzele zburătăcind mărunt, sub razele lunii, ca niște roiuri de fluturi albi gata să zboare spre stele. Departe, în străvezimea nopții, se întrezăreau puncte negre, unduiri și zvâcnituri, înflăcărând iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nici în dreapta. Cocoțată pe canatul ferestrei, o auzea strigând: Să-mi aduci și mie ceva. Uite ...câinele acela pe lângă care tocmai ai trecut. Așa, n-ai mai fi nevoit să mă suporți doar pe mine. Nu-mi plac câinii, îi șuiera el printre dinți. Se întorcea de fiecare dată un pic mai liniștit, cu gânduri pașnice. Până la urmă, tot Singurătatea îi era cea mai bună prietenă. Făceau pace și pentru câteva zile, totul reintra în normal. Doar nopțile erau greu de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
diferite. Dar "fagii somnoroși" care se gătesc de culcare trag timpul de partea lor. Gnomii, ursul, suflând în lumânare, sunt martori ai unei treceri ireversibile a timpului în spațiu. Trecere ce se realizează împotriva voinței poetului: Doar vântul hai-hui mai șuieră prin crengi și întreabă mereu: "Unde-o fi omul palid care mi-a promis că se va spânzura? Avea părul zburlit și o haină gri." Vântul hai-hui simbolizează un timp diluat, un timp pe care poetul nu reușește să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
să mă apere, să mă trezească din acest animism păgân. Remușcările, pasiunile s-au frânt la jumătatea drumului. Un copac se zbate cu vocile lui, se apleacă la pământ, se înalță spre cer cu frunzele cunună, atinge iarba, o arde șuierând. Apa crește și îl învăluie până la glezne, până la genunchi; îi sugrumă mijlocul și îi despică aripile. Eram pe masa de operație, lângă mine bântuirea mare punea ordine în ritm, în mișcarea vocilor. Fenomen spiritualist S-au pierdut cheile de la casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
reuși să smulgă o gură de iarbă, o rămurică de fag, apoi, ca și cum ar fi vrut să participe și ea la discuții, începu să ragă. Nea, boală! Vaca ne mai lipsea! Hai mai repede! Și jordiile începură din nou să șuiere prin aer. Întrucît singura care avea ceas era Ilinca, ea păstra măsura timpului scurs, intervenind ori de cîte ori considera că ritmul urcușului a încetinit. Cînd ajunseră în vîrful dealului, erau lac de sudoare. Au lăsat vaca să pască într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
am văzut? Știi că ești bine?... Ce, eu n-aveam dreptul să vin acolo?... Nu vezi că ai creier de plastic? Ei, asta a fost, într-adevăr, o lovitură prea de tot pentru Virgil. Făcu ochii mari și începu să șuiere cuvintele printre dinți: Cum ai zis?... Eu am creier de plastic? Eu ?? Și deveni atît de indignat, încît nu mai putu rosti decît atît: mulțumesc! Și plecă, hotărît s-o rupă definitiv cu Vlad, fără să mai ia în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să se cam îndoaie sub greutatea lui. Matei și Răgălie rămaseră încă jos, paralizați de nedumerire. Se uitau țintă spre locul de unde răsunaseră strigătele de ajutor și răgetele leului și nu mai știau ce să creadă. Urcați-vă odată, inconștienților! șuieră din nou doctorul amenințîndu-i cu pumnul. N-auziți că se apropie de noi? Strigătul de ajutor nu se mai auzi, în schimb ceva cu mult mai curios le reținu tuturor atenția îmbolnăvindu-i de groază. Pe lîngă răgetele leului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
stacojie de pe tâmpla lui stângă, din ce în ce mai umflată, părea să pulseze în ritmul inimii copilului. Așa că nimeni nu l-a judecat când s-a repezit spre Tayyib, cu ochii ca două cratere negre în care licăreau flăcărui verzi și i-a șuierat, dintr-odată, uscat și fără culoare în glas: — Găsește pe cineva care să-l boteze! L-au botezat în aceeași noapte. În zori, buzele copilului erau încă vinete, dar până la amiază, când au reușit să-i dea să bea sânge
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și foamei trupești, mi-ai zâmbit!!! Din străfundurile alambicate și nerecunoscătoare ale ființei tale, regreți parcă puțin că nu ți ai oprit 5 lei de metrou. SĂ NE IUBIM ORGANIZAT! Intră, bă, balcanicule, și tu în rândul lumii civilizate, îmi șuieră înveninat o voce din ecranul teveului, năpădindu-mi scărița și ciocănelul. Te iubești de atâtea secole complet anapoda, de-a valma, fără noimă, dezlânat, cu pauze inexplicabile de simțire, pretinzând că iubirea e lucru mare și de când lumea și că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
trecea nici o mașină pe niciunul din sensurile de mers. Nici nu făcu doi pași în afara trotuarului că se simți prinsă cu violență de brațul stâng. - Asta vrei, da? Karina tresări și se opri speriată în mijlocul străzii. Vocea unui bărbat îi șuierase cuvintele atât de aproape de ureche, încât avusese impresia că veneau din interior. Strânsoarea lui era dureroasă, brutală și-și îndreptă privirea spre locul în care o ținea prizonieră, cerșind îndurare. O mână mare, cu degete lungi, ca de artist, o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
teapa lui Căreală, dacă aveau de la natură ceva inteligent În ei, puteai citi În gândurile lor ca Într-o carte de copii, dar dacă intelectul li se născuse a posteriori, puteai fi sigur că venea din frustrare și că le șuiera prin craniu ca o viperă isterică, mereu gata să te muște. — Bine i-ai făcut, i-a zis taică-său acasă, fără să-și ascundă mândria. Acuma, să te ferești de el, ăsta e sigur turnător, n-a ajuns el
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
numai să Îți atingi scopul. — Te-ai Îmbătat... Sunt doar un elev de la liceul de filologie... O să fac Facultatea de Filologie, ce naiba poți să ajungi cu filologia În buzunar? — Să nu-mi spui mie că m-am Îmbătat, i-a șuierat printre dinți. Se vede de la o poștă că salivezi să ajungi la un ziar, unde să lingi În fund până ți se tocește limba. Să nu-mi spui mie că m-am Îmbătat. — Bine, bine, dar fii și tu mai
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]