101 matches
-
și depunea lingura primită pe tava din brațele acestuia. D’Autrey privi în direcția prințului, îndemnându-l să se apropie, ca să primească și el împărtășania. Manuc făcu primul pas. Dar se opri, fulgerat deodată de vorbele țigăncii, de ultimele cuvinte șuierate. Tocmai prindea banul aruncat de el. „Nu înghiți împărtășania, frumosule! Nu înghiți împărtășania!” Atunci le ignorase. Acum căpătau sensul unui avertisment clar. Trebuia să ia o hotărâre. Să primească împărtășania sau nu? Din prudență, nu mânca niciodată ceea ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
carne și oase, cozoroc, papuci de gimnastică și toate celelalte. Domnul Gonzalez fusese bucuros să-i dea contabilei adjuncte o vacanță nelimitată. — Domnișoară Trixie, spuse cu voce dulce doamna Levy, trezește-te. Domnișoara Trixie deschise ochii și întrebă cu voce șuierată: — M-au pensionat? — Nu, draga mea. — De ce? mârâi domnișoara Trixie. Am crezut că m-au pensionat. — Domnișoară Trixie, dumneata crezi că ești bătrână și obosită. Asta-i foarte rău! — Cine? — Dumneata. — O! Dar sunt. Sunt foarte obosită. — Nu-ți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Watson Încercă să sară-n picioare, dar era Încă legată de mâini și de picioare. Tentativa făcuse camera să se Învârtă În jurul capului ei, cu marginile mișcându-se Înainte și Înapoi ca un dans demonic. Își strânse ochii și respiră șuierat, printre dinți. Treptat, zbaterea se opri. Când deschise din nou ochii, se uita drept la fața Îngrijorată a lui Martin Strichen. Îmi pare rău, zise el, aducând o mână tremurătoare să-i Îndepărteze părul de pe față. Nu voiam să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
muta sunetul în liniile care se nasc sub apăsarea cărbunelui pe hârtie. Nu, nimic din dulceața Cosettei. Ochii ei verzi-gălbui șerpuiesc asupra lui o clipă și surâd reptilian până când buzele se desfac cărnos și vocalele ei se lovesc de consoane șuierate, dar precise, ca și cum l-ar fi așteptat acolo de când lumea, ca și cum ar fi știut că va veni, că va rămâne pironit nu de farmecul ei, ci de stranietatea tabloului căruia nu are cum să-i rămână indiferent... Bonjour! Je m
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
așteptai să spun adânci bătrâneți? Nu ai vrea asta, crede-mă, terapiile noastre se perfecționează în fiecare zi - nu vrei să trăiești până la stadiul de Hiroshima după bomba atomică.) Episodul următor. Lacrimi. Neașteptate. Cumva purulente. Stop. Rewind. Repeat. David ascultă. Șuierat, din reportofon, Coos van Bruggen își despa che tează lucrurile, se spală pe cap, își ia halatul de baie. Privește trist o zgardă care nu mai e a nici unui câine pe care-l cheamă Finn. E slab de-i numeri
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
În viață trebuie să fii de partea cuiva. Și e limpede de partea cui ai ales să fii dumneata. A ălora care pierd, de dobitoci ce sînt. — Am să vă rog să plecați. Se Îndreptă spre ieșire, tîrÎndu-și rîsetul șuierat. — O să ne mai vedem. Și spune-i prietenului dumitale că inspectorul Fumero stă cu ochii pe el și că-i transmite multe salutări. Vizita nefastului inspector și ecoul cuvintelor lui Îmi incendiară după-amiaza. După cincisprezece minute de alergat Încoace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
au tresărit și și-au reluat cântecul. Una dintre cobre se dovedi recalcitrantă și, după câteva încercări zadarnice de a o zgândări cu bățul, îmblînzitorul, furios, o lovi cu putere și îi zdrobi capul. Scoase apoi un fel de strigăt șuierat și am văzut apărând din colibă o mangustă căreia i-a azvârlit cobra moartă s-o înfulece. Dintr-un sac a scuturat pe butuc altă cobră și ritualul s-a reluat ca și cum nu se întîmplase nimic. Abia atunci am observat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îndoielile; spre mănușa albă pe care o ținea cu celelalte patru... O clipă doar a durat trasarea unei jumătăți de cerc prin aer. Cei din spate vedeau unghia roz, cătând acum în jos. Cu toții auzeau victima strigând „Îndurare!”; aerul, ieșind, șuierat, din pieptul lui Spartacus și-apoi pătrunzând la loc; vrăbiile. Cu toții au văzut lancea învinsului, ridicată de maestru, zburând în direcția Magistratului; și împușcăturile ce l-au fulgerat pe Spartacus s-au auzit până dincolo de Stațiune. Unii spun că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
aici încolo știe el mai bine ce urmează. Hai, spune-i, Ieronim, unde vrei s-o duci? IERONIM: Ascultă, Cezara, am un castel rămas din vremea lui "a fost odată..." Un castel răsărit din rădăcini de stâncă... (spre culise, șoaptă șuierată) Castelul, Nea Costică! NEA COSTICĂ (vine cu pancarda pe care scrie "Castel din vremea lui A fost odată". În timp ce îi caută cel mai bun loc.): Așa piesă n-am mai văzut. Joc mai mult eu decât ei! Pune, dom'le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
partidă de sex, și cu asta basta. Când, în cele din urmă, i-am spus asta, Zach și-a întors supărat fața de la calculator. —Pot să am o secundă de liniște să-mi termin treaba? m-a întrebat cu glas șuierat. Dintr-odată, m-am simțit cumplit de vinovată că-i solicitasem atenția toată noaptea, când el era atât de ocupat. —Iartă-mă. La ce lucrezi? —O nouă campanie publicitară. Sunt la mijloc o grămadă de bani și sunt presat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să curgă, măsurând pe scala sa invizibilă fiecare clipă a apropierii de actul final. La ieșirea din oraș, gura de hipopotam a zării o înghiți cu totul. Nu se auzea decât zgomotul monoton al roților pe linia ferată și viteza șuierată a timpului. GPS-ul indica drumul, intersecția, pres. atm. 751 mm coloană de mercur. Revizui în gând dotările indispensabile întreprinderii sale: zbaturi, foreză, coardă elastică, parașutele de frânare, pernele de aer cu gonflare automată. Timpul se opri și odată cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
meu Alexandru Stan, eu nu am Întâlnit pe nimeni... S-a oprit În loc și Își subliniază frazele cu gesturi largi. S-a oprit și porumbelul cenușiu, gulerat, care așteaptă, răbdător, cu capul puțin Înclinat Într-o parte. Traian Îl ușuie, șuierat, ca pe o pasăre de curte, dar porumbelul nu se mișcă. Iar Christa urmărește scena cu un Început de indignare: se vede că, În lumea sălbatică de unde el a venit, animalele din arca lui Noe sunt prost tratate. I-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
alături În coșmarurile din care se trezește transpirată, cu inima bătând, cu gâtul Încordat de strigătele mute? Nu la asta s-a tot gândit, stând cu ochii larg deschiși În Întuneric, de teamă că adoarme la loc, lângă respirația lui șuierată, nepăsătoare? Minute lungi cât orele, ore În care s-a ridicat, s-a dus la baie, când și-a privit În oglinda Încețoșată fața tot mai stoarsă, umflăturile de sub ochi, ridurile care taie colțul ochiului, Traian nu este de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de sudoare îi lipeau șuvițele de cap și-i amestecau rujul și rimelul cu fondul de ten, dându-i un aer de clovn trist și îngândurat. Zâmbea des și vorbea puțin, iar când o făcea, cuvintele - cu accent moldav - ieșeau șuierate și mutilate din cauza dentiției precare. Purta rochițe scurte, prost croite, dar vesele, care ofereau generoasa priveliște a unor picioare remarcabile, puternice și totuși subțiri, sârguincios epilate și a chiloților tetra de un alb strălucitor. Trebuie să adaug însă că picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
i-ar fi expediat totuși un bulgăre de zăpadă drept în spate și chiar se aplecă iute după zăpadă la piciorul unui castan. Hei, tu nu ești zdravăn! îi șopti șuierat Daniel. Pe Horia Victor îl scutură un râs la fel de șuierat, pe care nu și-l putu reține. Ceva nu era tocmai în regulă cu băiatul ăsta. Într-una din primele zile ale anului școlar, Daniel abia reușise să-l scoată pe noul său coleg din cercul celor care îl înghesuiseră
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Murmurul se întrerupse brusc, ca și cum cineva i-ar fi pus lui Margoulies o compresă cu eter pe față, iar mâinile i se îndepărtară de piciorul pacientului. Bull așteptă. Și așteptă. Auzea doar respirația lui Margoulies, care devenise apăsătoare, grea și șuierată. Bull stătea liniștit, așteptând cu stoicism concluzia doctorului și dorindu-și, desigur, să nu aibă vreo erecție. Se uita la tencuiala de pe perete, strânsă în grămăjoare de forma unor mici stalactite. Bineînțeles că Margoulies observase vaginul. Acesta era motivul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
obrajii supți, parcă mai slab ca niciodată În cămașa de noapte, cu un șal aruncat peste umerii osoși. Suferea de mai multe boli, fiecare În parte inofensivă, dar care, Împreună, Îl scoteau din circulație: indigestie, gingivită și o tuse astmatică, șuierată, pe care Încăpățânarea de a fuma, În ciuda sfatului medicului, nu o Îmbunătățea cu nimic. Viața nu merită trăită dacă nu mai fumezi câte o țigară din când În când, mai ales atunci când nu poți mânca hrană solidă, spuse el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vedere vin de Málaga, astaghfirullah! și alte băuturi interzise al căror nume nici nu vreau să-l știu“. Cu glas răpăitor și extrem de afectat, tata începu să-l imite pe predicator, împestrițându-și spusele cu nenumărați astaghfirullah! atât de iute șuierați, că erau de-a dreptul de neînțeles, în afară de câțiva, singurii autentici, fără îndoială. Dar, lăsând de-o parte exagerarea asta, vorbele mi se păruseră destul de fidel reproduse: — Cei care frecventează aceste locuri infame n-au învățat oare încă din fragedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am plictisit. Erau tot felul de indivizi pe-acolo care mă dezgustau. Nu făceau de mine... ― Firește... Cum ai reușit să-i fentezi? ― M-a ajutat un prieten. Behăi: A fost grozav. Ca-n filme! Își strâmbase gura emițând sunete șuierate, sărea dintr-o parte în alta, ducea arma la ochi, gesticula așa cum fac copiii când recapitulează scene tari. Scarlat strivi țigara sub talpă și apucă lopata. Observă în doi peri: ― Ai avut noroc. ― Și ce noroc! Fără Dincă însă nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lavandă și a încă ceva, nedeslușit. ― Trebuie să chemăm pe cineva, gâfâi Panaitescu îndreptîndu-și spatele. ― Cine-ți vine la 2 noaptea? ― Să închidem în orice caz apa, propuse Grigore Popa. Când vorbea deschidea foarte puțin gura. Cuvintele se strecurau greu, șuierate. ― Domnule Matei, zâmbi bătrâna, poate vreți dumneavoastră să împingeți în locul meu. Părea să facă totală abstracție de ținuta tânărului, iar ochii nu coborau mai jos de bărbia acestuia. Am să închid eu apa la bucătărie. ― Ia dați-vă la o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o să-ncerc să spun povestea cu mintea limpede. O pauză. — Nu știu cu ce să încep. — Păi... începe cu începutul, continuă până la sfârșit, apoi oprește-te. Scoase un hohot scurt de râs care nu era de fapt decât o expirație șuierată. — Bine, atunci. Povestea începe cu mult în urmă, cu un bătrân pe nume Mycroft Ward... Înlăturând toate întreruperile, nedumeririle și întrebările în care îi ceream lămuriri, asta e povestea pe care mi-a spus-o Scout. * POVESTEA LUI MYCROFT WARD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Un spațiu calm. Se pare că a plouat fiindcă e umed și într-o băltoacă se distinge un dop care plutește. Umbra polițistului, nu. Peisaju-i conturbat de o pereche de sâni number sex în spatele cărora aleargă Femeia îngrozită. Respiră greu, șuierat, cu groază, cu astm... Deducem că pe lângă ce-am zis, femeia mai suferă și de o condamnabilă lipsă de informație: sărmana nenorocită nu a aflat că a apărut de curând noul deo-spray “Cu noi nu se tușește decât sublim, dumnezeiește
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nimic, nu te paște nici o primejdie; te lăfăi Într-o nepăsare crasă, ești ca o balegă de cal aburind la marginea drumului până vine roata carului și o turtește. Deodată, se schimbă aerul, un curent ciudat vibrează și un sunet șuierat te avertizează; simți că nu mai ești deloc singur, nu mai poți fi o balegă nepăsătoare, starea de primejdie devine unica normă a lui a fi și ești somat prin canale secrete că va surveni ceva ireparabil. Nu ai Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în cînd, genunchii. La rugămintea mea a citit Furtună (în codrii Baciului) (corect: Bacăului - n. m.). Are o voce mică, între tenor și bariton, plăcut timbrată, deși seamănă cu vocea lui Șerban Cioculescu, mai ales datorită pronunțării și-urilor labial, șuierate, din cauza lipsei dinților. Ne-a citit și din poemele sale în proză (Cubul negru și alte cîteva fragmente) comentîndu-le cu poantări fin ironice. A recitat, din memorie, și cîteva epigrame (între care una despre un bețiv care a ingurgitat atîta
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unii realiști și naturaliști din secolul al XIX-lea sunt și autori dramatici sau lansează proiecte dramatice. Exemplar în acest sens este Hugo, iar în jumătatea a doua se cunosc preocupările teatrale ale lui Baudelaire, Flaubert și Villiers, dineul autorilor "șuierați" (Zola, Daudet, Flaubert, Goncourt, Turgheniev). Mării romancieri francezi din secolul al XIX-lea au cunoscut cu toții tentația teatrului și au dorit, în majoritatea lor, să devină dramaturgi. Ambițiile lor sunt de a egală teatrul lui Shakespeare și al lui Schiller
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]