1,715 matches
-
CET au întârziat aproape 5 ore până au închis apa în zonă. Agenții de pază de la bibliotecă au observat că din pereții clădirii curgea apă. În scurt timp, subsolul a fost inundat, iar multe din cărți au fost luate de șuvoaie, inormează . "Pe de o parte, fundația clădirii este în pericol pentru că s-a acumulat o mare cantitate de apă fierbinte, la 50-60 de grade, iar pe de altă parte acest depozit care este la subsol cuprinde 100.000 de volume
Inundaţie la Biblioteca Universităţii din Craiova: 100.000 de volume unicat au fost distruse VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/25493_a_26818]
-
aburi de lună fierbinte mi se revarsă printr-un martir schingiuit. Soldații sar din paturi și se reped la arme. Mirosul morții se scurge verde, din coasă. Mă zgârii de ramuri cu spini, mă zdrobesc de frunze de pelin. Un șuvoi mă-nghite, n-am timp, trag de clipe ca de armăsari, curge spațiul prin ferestre, curg podelele prin hornuri, încerc să opresc vârtejul ce iese prin brațe, prin artere, cu chin, dar arborii și stâncile și cerbii mă doboară, se
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
sub tălpi, ceva elastic, așa, ca un preș de cauciuc, umflat... Pașii, răsunători în noapte, devin deodată înfundați, înăbușiți. Crede că are ceva în urechi și că nu aude bine. Se zgîndăre cu degetul. Erau cojile de semințe de pe jos... (șuvoiul se întrerupe).
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
începe, în sufletul de poet, teroarea? Obsesia luminii trădează nostalgia unui spațiu și timp paradisiace, visul decorporalizării, al trupului diafan, în locul celui greoi și gârbovit de-acum, plajele visate la Cesenatico sau la Ravenna, fascicolul de raze dintr-un luminiș, șuvoiul care iese din mâinile înviatului, pictatat de Beato Angelico. O materie sacră ce pare imaterială. În Fețele poeziei de Mircea A. Diaconu generația '70 îi cuprinde pe: Dan Laurențiu, Mihai Ursachi, Ion Mircea, Adrian Popescu, Cristian Simionescu, Gheorghe Grigurcu, Marin
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
rolului pe care urmau să-l joace în modernizarea țării. În doar câțiva ani, numărul studenților a crescut vertiginos, astfel încât te-ai fi așteptat ca la zece ani după deschiderea largă a ușii facultăților economia românească să beneficieze de puternicul șuvoi de aer proaspăt. Lucrurile stau cu totul altfel. Pe șleau spus, catastrofal. Da, învățământul superior a fost și a rămas o afacere, însă nu pentru studenți și nu pentru profesori. S.r.l.-uri conduse, adesea, de analfabeți venali, care
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
Nu pune moartea hoț de coarde/ În tot ce poate să cuvînte./ Fă-ne ostateci dacă-ți place/ Și leagă-ne în cercuri roșii/ De cum se-nseară între oameni/ Și pînă vor cînta cucoșii/ Doar la mătușa tutungioaica/ Să ne trimiți șuvoi de ploaie/ Să-i crească ochii cît gutuia/ Și pulpele să i se-nmoaie/ Tutunul să i-l sugă dracii/ Să nu-i rămînă decît pipa/ Ori fă-o înger de hîrtie/ Să i se rupă-ncet aripa" (Hoțul de
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
partea martirică? Unde începe orașul și unde se sfârșește municipiul? Sau invers? Apoi: cine locuiește în oraș și cine în muncipiu? Există un primar al orașului și un primar, diferit de primul, al municipiului? N-apuci să dai vreun răspuns șuvoiului de întrebări, pentru că inevitabila zdruncinătură provocată de trecerea peste liniile de cale ferată te readuce la realitate. Abia pătrunzi în cartierul Aradul Nou (s-a înțeles că vin dinspre Timișoara) și nenumărate pancarte mobilizatoare încep să risipească misterul. Anunțuri ademenitoare
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
vehemenți, unul și unul, primitivi gata să scoată cuțitul când aud de Occident și de orice altă democrație decât aceea pe bază de bulan, furtișag ori șpagă, nu se sfiesc să colaboreze cu teroriștii din lumea arabă sau asiatică în numele șuvoiului roșu al comunismului care le-a opărit retina și din care nu și-au revenit nici azi. În aceste condiții, când însuși Ion Ilici Iliescu s-a săturat de corupția patronată de bestiile din securitate și miliție, responsabilii N.A.T.O.
Retina opărită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15620_a_16945]
-
detaliile tehnice legate de cărțile comandate/expediate, încep să apară, cu parcimonie, amănunte despre familie: soția, fiicele, sănătatea, colegii de serviciu. Egal cu sine și profund atașat de năbădăioasa Helene, inteligent și cu simțul umorului, Frank Doel suportă și savurează șuvoiul de exigențe, capricii, bruftuluieli, tachinerii ale corespondentei sale. Ținut permanent în șah și antrenat într-un joc de-a șoarecele și pisica, el va ști să-și domolească sau să-și ațâțe haotica cititoare și nesăbuita bibliofilă. La rândul ei
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
Riscurile mele se leagă de rostirea în șoaptă și de pașii în clădiri spațioase. Poemele mele îmi par uneori ca niște clădiri, poezia mea întreagă e de fapt un astfel de proiect (poate un bloc de închiriat) undeva în marginea șuvoiului din prim plan în poezia engleză. Nu intru în nici una dintre căsuțele ce se vehiculează, dar nu-i nimic, nu mă agit și nimeni nu observă că sunt altfel. Nu vorbesc în numele unui anume grup ori trib, deci nu sunt
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
mai existau alte taine de descoperit, ieșirăm la suprafață cu ultimele sorbituri de oxigen. Pe când înotam în adânc se dezlănțuise o furtună de vară; marea era agitată și o puzderie de păsări de pradă se roteau cu țipete feroce deasupra șuvoiului de pești muribunzi de pe plajă. Dar lumina după-amiezii părea că se înfiripase de curând și viața era frumoasă fără doamna Forbes. Totuși, când izbutirăm să urcăm anevoie scările povârnite, văzurăm o grămadă de lume în casă și două mașini ale
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
plângă, iar gura, nici ea. La urma urmei, lacrimile sunt rudele lichide ale urletelor și strigătelor, așa încât, atunci când plânge și țipă, victima se descarcă și semnalizează în două moduri. Alteori, oricât ar încerca supliciatul să-și camufleze lacrimile, acestea curg șuvoi, alcătuind mai degrabă o rugăciune, decât un bocet. Legați între ei prin acest limbaj lichid al chipului, supliciații sunt niște "camarazi ai plânsului" și niște "rude în lacrimă". Unele victime ajung la capătul durerii: plâng și urlă până la refuz, până când
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
urmă punct al itinerariului, Basilica San Pietro. "Sînteți norocoși", repetă de nenumărate ori taximetristul. Papa nu fusese de vreo lună și ceva la Vatican. Se întorsese și urma să apară la FEREASTR|, la ora 12, să dea binecuvîntarea. Am ajuns. Șuvoaie de oameni se scurgeau din Catedrală spre esplanadă. Părea o nebunie absolută să străbatem mulțimea în sens invers curgerii ei. Piera a simțit, fără să spun un cuvînt, cît de tare mi-aș dori să ajung sus, să intru, fie
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
Editura Tracus Arte, București, 2012), formal un triptic, dar, de fapt, un monolit retoric. Iftime vrea poezie de suflu, de impetuozități imaginative, cu ritm de avalanșă verbală. Întreg volumul (gros destul) e, cum zice Cristian Livescu (în „Convorbiri literare”), „un șuvoi confesiv debordant” și inflamat fantasmatic. Poemele rulează realitate și cultură (poetică îndeosebi) în ritm amețitor și indistinct, cu febră halucinatorie și cu voluptăți whitmaniene întreținute anume. Confesiile și profesiile poetice traduse în subsoluri (în același vîrtej de notații, doar că
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
la fel peste tot. Extincție e un monolog în care autorul se răfuiește cu amintirile, o perorație la persoana întîi care se desfășoară năvalnic, ca sub apăsarea unei furii teribile, căreia autorul îi dă glas ca să nu înnebunească. Declamația curge șuvoi, în repetiții urzite după tiparul unor reluări obsesive, ca în pasajele unei fugi muzicale. Lectura place în măsura în care te lași în seama ritualului de exagerări. Tonul lui Bernhard e hiperbolic, ritmul e molipsitor ca o incantație întunecată, iar conținutul nu contează
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
subordine, la întreținerea și dezvoltarea cultului personalității”), Cornel Burtică va recunoaște: „Sigur că da. Astea sunt culpe care nu pot fi șterse. ș...ț Dar să știți că, în ciuda a ceea ce simțeam și încercam să fac, nu puteam opri acest șuvoi al cultului personalității, care se transforma în calamitate națională.”ix Cu același prilej, cuvîntarea lui Dumitru Popescu la congresul al XI-lea al P.C.R. este dată ca „un exemplu al delirului, al degradării politico-ideologice la care se ajunsese, iar aceste
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
bezmetică precum a unui ins într-o celulă, izbindu-se spasmodic de zidurile ei: „dus pe gînduri rostesc cuvinte oribile/ chiar de la începutul cel mai stupid al lumii/ mă prăvălesc dintr-o temniță în alta a sîngelui/ sorb cu nesaț șuvoaiele de evadări/ pînă la starea cea dintîi/ cînd mă privesc cu atenție înăuntru/ dar nu văd nimic/ doar niște ziduri fericite”. Modul de comunicare îl alcătuiesc zgomotele și mai cu seamă țipetele: „urletele caraghioase ale unui afiș alb/ despre absolut
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
Poezie > Oglindire > STEJARUL DE PE DEAL Autor: Daniela Popescu Publicat în: Ediția nr. 1659 din 17 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Se lasă seara peste dealul plâns Și soarele-i zâmbește stejarului stingher. L-a biciuit tăcerea, sub peticul de cer! Șuvoiul atâtor ierni l-a măcinat pe-ascuns. Cum de mai plânge seva în crengile-i, te-ntrebi? Stă singur în viroagă între poieni cu cetini! Un porumbel sălbatic și-o gâză-i sunt prieteni. Și soarele, ce-i cântă peste
STEJARUL DE PE DEAL de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1659 din 17 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381634_a_382963]
-
Jipa, publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. Pe nervul calului orb nimicul colindă în cort se sparge pentru putere servind o cupă cu miere. Nimicul fără nimic ce zboară cu alămuri dintr-o fanfară, aerul ce curge șuvoi în liniștea ce zace în noi. Cât de neadevărat sunt privesc cu ochiul întors, gând, să naștem din monștrii doar săbii ce au dispărut pe corăbii. Se strâng porii și nervii din nările prin care sorb cerbii, iepurii pe câmp
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
tânără și mai frumoasă. Și dacă pe mine i s-o fi pus pata, cum zice, de ce acum, de ce aici și mai ales de ce așa? E o dezonoare și o măgărie, o mârlănie din partea lui. Odată pornită, vorbele îi țâșneau șuvoi din gură, parcă pentru a se elibera cât mai repede. Magda abia apucă, printre cuvintele ei, să întrebe: - Dar totuși, ce, cum s-a întâmplat, Emi? Așa, din senin? - Ei, din senin, din nori, pur și simplu. A dat buzna
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
care duce către toamnă.... XI. STEJARUL DE PE DEAL, de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1659 din 17 iulie 2015. Se lasă seară peste dealul plâns Și soarele-i zâmbește stejarului stingher. L-a biciuit tăcerea, sub peticul de cer! Șuvoiul atâtor ierni l-a măcinat pe-ascuns. Cum de mai plânge seva în crengile-i, te-ntrebi? Stă singur în viroaga între poieni cu cetini! Un porumbel sălbatic și-o gâză-i sunt prieteni. Și soarele, ce-i cântă peste
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
vetre? Se poate ca sămânță s-a strecurat prin pietre Și lupta pentru soare i-a dat cumva ... Citește mai mult Se lasă seară peste dealul plânsși soarele-i zâmbește stejarului stingher.L-a biciuit tăcerea, sub peticul de cer!Șuvoiul atâtor ierni l-a măcinat pe-ascuns.Cum de mai plânge seva în crengile-i, te-ntrebi? Stă singur în viroaga între poieni cu cetini! Un porumbel sălbatic și-o gâză-i sunt prieteni. Și soarele, ce-i cântă peste
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
atunci când soarta schimbă macazul, esența e dincolo de cuvinte și acolo va rămâne, indiferent cât ar încerca critica să perforeze acea carapace de nepătruns... Într-o imprevizibilă contrapunere cu rostul deja cunoscut, știut, poeta se aruncă, precum într-o cascadă cu șuvoi benefic, în „Vindecare”: „M-am vindecat de tine, degeaba mă mai cauți,/ Căci rănile din suflet mi s-au închis, pe rând!/ În inima-mi, vulcanul azi nu mai clocotește,/ Nu mai simt munți de lavă, doar resturi fumegând./ De
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
durerea-i mare... Ne-nspăimântă vremuri cum nu au mai fost Și a noastră viață parcă-i fără rost... Undeva pe drum Doamne, am pierdut Palida speranță ce am mai avut Și sunt zvonuri multe...boală și război... Tremură pământul...lacrime șuvoi... O, Părinte sfânt în a Ta-ndurare Ne mai poți privi? Ne mai dai iertare? Suntem singuri Tată...și săraci...și goi... Mai privește Doamne iarăși către noi! Am să Te caut... Am să Te caut...am să Te caut
OMAGIU DIVIN 24 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384296_a_385625]
-
de fistic, aromat și dulce-acrișor (5,5 lei). Au ajutat și muzica anilor ’30-’40, pusă în surdina, si zumzăitul discret al conversațiilor, și lumina lumânărilor. Ce să mai zicem de pânzele colorate din jurul becurilor, care transformau lumină într-un șuvoi cald, modest, numai bun de stat la povești? Sau de fotografiile vechi de pe pereți ori de bucătărioara înțesata de borcane cu ceaiuri de scorțișoară, cu iaurt crocant, cu bucățele de ciocolată, stafide sau cardamom? Toate astea sigur au făcut ca
Timp oprit la Ceai la Cotroceni [Corola-blog/BlogPost/97125_a_98417]