4,027 matches
-
deschiși și am văzut în apa tulbure crengi și lemne care mă loveau din toate părțile. Simțeam usturimi la genunchi și la mâini și auzeam cum strigă moartea din ascunzișurile întunecate ale torentului. Nu știu cât a durat, dar am reușit să țâșnesc la suprafață și m-am agățat de creanga unei sălcii. Deasupra capului, auzeam croncănituri și fâlfâit de aripi, iar pe lângă mine, în apă, continuau să se rostogolească victimele puhoiului. M-am tras încet spre mal, plină de nisip și nămol
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
adăpostesc Învierea din piatra rostogolită. Mișca fără zgomot buzele lui rugându-se pentru iertarea noastră fierbinte. În gura fiului meu lingurița cu vin scălda, peste gingie, smalțul primului dinte. Atotușor Un nor cu ghimpi zdrelea apusul peste zare, în loc de vălătuci, țâșnea pe cer sârma ghimpată, parcă vedeam pe boltă curtea despicată a satelor din Bucovina, în hotare. Trecea prin porumbare, hăcuia știuleți și boabe, icoanele-n ștergar, la răsărit, a câta oare, Doamne, răstignit, a câta oară smulgi din ziduri scoabe
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
Mehria îi prinsese în cuști, o chema să-i vadă și să-i alinte, dar când îndrăznea să coboare mai mult, toată suflarea bungalourilor de cărămidă năvălea la uși, să o vadă. Își auzea inima galopându-i în piept, în timp ce țâșnea, cu un singur salt, de la rezervoarele de apă până jos, la ocolul păsărilor. Într-o zi, un păianjen de plută o lăsase țintuită în nisip, în plină acrobație. Își freca mușcătura cu palmele așteptând, sub privirea flămândă a celor care
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
zeului trăgându-și resemnarea prin deșert Pelerini sorbind din copita sfântă Apa unui imperiu străin VI Ne vom întoarce aici nevăzuți Pe aripa unei gâze Sau în piele de șarpe Ne vom desfășura cearșafurile tăcuți Și din încheieturi ne vor țâșni lotuși Cu gât subțire Mișcându-ne lumea de sus Cât să ajungem cu tălpile în apus Nici cer nici pământ Nici om nici pasăre Doar viață mărunțită pe o tavă Din care zei cinici Gustă și scuipă pe rând. VII
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
pasiune nebună a spațiilor împădurite, păzind poruncile, a fost furat, încetul cu încetul, de cultul fântânii energetice din grote. După care a poruncit să i se taie capul - furat de cultul fântânii din grota sacră? "Din marele subconștient"... Cu sângele țâșnind - să i se taie încă o dată capul, alt cap crescut în locul celui tăiat, și să-i fie aruncat în râul izvorât din grote, pentru a coborî înlăuntrul a ceea ce este misterios: "vouă vă spun, celor ce mergeți în somn". Întărâtați
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
Mureș. Emoțional, poziția ei este într-un fel de înțeles date fiind originile ei ardelene și faptul că o bună parte a familiei sale este stabilită chiar la Tîrgu Mureș. În politică, la fel ca în poezie, cuvintele Angelei Marinescu țîșnesc din inimă și mai puțin din creier. Ele au o mare forță expresivă, dar calitatea analizei lasă de dorit. Categoric, Angela Marinescu este o mare poetă, nu un analist politic. Jurnal scris în a treia parte a zilei este o
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
rămîne statornică năzuința către divorțul de materie. Năzuință potențată (oarecum sensibilizată, umanizată) în urma armistițiului cu lumea fenomenală. Irealizarea începe cu propria alcătuire somatică a făpturii auctoriale: „Prin anotimp străin, la ceasul/ cînd aburi ca sudoarea curg pe zidurile lumii,/ vîrtej țîșnit sub pasul meu de frunze/ asurzitor învăluindu-mă./ Cu ochii închiși, oprit în spaima tandră/ eu am rămas cu haita-n răsucire:/ limbi roșii, boturi în ocol, și rug/ suind pe căi de fum spre cer.// Neașteptată, repede pierită, fericită
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
vorbărie și în ritual ieftin (de cartier, nu de tragedie greacă); mortul, fiul colonelului, n-a sfîrșit eroic, ci stupid, electrocutat la o siguranță, pe cînd își monta mașina de spălat. Totul e pe muchie între grotescul cel mai pur (țîșnind, diabolic, din fiecare detaliu) și înduioșarea cea mai dezarmată (în fața derizoriului condiției umane). Culmea grotescului: cineamatorul familiei, care se erijează în regizor al înmormîntării, filmează cu sîrg, în buza gropii, drept care, ca să prindă cît mai bine scena, capacul sicriului va
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
presimțire stilistică, un preludiu figurativ al viitoarei crime: Niki și Flo, față în față: colonelul cu un ciocan în mînă, în fața dictatorului de apartament, care orchestrează evacuarea mobilelor. Dublu preludiu, pentru că, în aceeași zi, îl vedem pe Flo cu sîngele țîșnind din capul spart în geamul de la baie! A patra zi Despărțirea. Copiii pleacă definitiv în America. O victorie a lui Flo. De emoție, Niki se prăbușește pe caldarîm, în urma mașinii lui Flo, care pleacă la aeroport. A cincea zi O
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
amintind de “celălalt Pintilie”. De remarcat că, sub privirea cu putere hipnotică a lui Pintilie, ceea ce se înțelege prin “lumea obiectelor” capătă o viață în sine;“materia” are o independență, o inteligență și un mister al ei (v. jaluzeaua care țîșnește de una singură, după crimă, v. ciorba care fierbe în oală, v. apa curgînd în pahar sau sticlele tîrîte pe trepte, v. țăcănitul forfecuței cînd colonelul se pregătește de ultima - de fapt de prima! - lui misiune eroică). Parafrazîndu-l pe Kundera
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
articolului „Idealuri” și al versului „Rose-n echimoze”, de care observ că s-a cam uitat) ai fost exact opusul, nu înseamnă decât a-ți trage singur palme. Faptul că o televiziune îngenunchiată i-a transmis în direct discursul deșuchiat, țâșnit din adâncurile cămășii bicolore, s-ar putea să-i fie fatal: el a oferit proba indubitabilă, filmată și arhivată, c-a încălcat Legea 8/1996, privind dreptul de autor și drepturile conexe. De data aceasta, e posibil ca „tribunul” să
Bancul cu statuia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13205_a_14530]
-
mulți dintre regizorii și actorii absolvenți de după 1990 îi știu chiar de la începuturile lor, de la primele exerciții. Și este într-adevăr formidabil să privești evoluția sau involuția, să vezi cine s-a dus mai departe, cine a abandonat, cine a țîșnit. Sînt surprize de toate felurile. Sînt șanse și neșanse greu de calculat, de prevăzut în anii studenției. Am urmărit aplicat și consecvent profilurile tinerilor actori, regizori, păpușari (am fost ani în șir în comisia de selecție pentru participarea la Gala
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
iubit este răscumpărat de Elisabeth prin sacrificiu pios. Contrastul vehement este în cântul și alura feminin contrastantă a celor două artiste. Ele sunt două personalități și considerabila diferență este necesară. Venus (Szilfŕi Marta), voce importantă cu evoluții în registre frapante, țâșnind provocator în ambianța ei de văluri roșii și lumini purpurii. Elisabeth (Felber Gabriela), mai rar portret atât de subtil în muzicalitate, eleganță. Femeia care înțelege ceea ce lumea ei, înghețată în rigori, respinge. Între cele două, Tannhäuser (Molnŕr Andras) se zbate
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
era și el în stare să gîndească, să retrăiască și să sufere la rîndul său? Un anumit individ, într-un moment al vieții sale, în anumite împrejurări, reacționase într-un fel, iar el trebuia, punîndu-se în locul lui, să facă să țîșnească din adîncul său reacții identice. Dar nu era ceva conștient. Maigret nu-și dădea totdeauna seama. De exemplu, credea că, în timp ce mînca singur la tejgheaua unui local, rămăsese Maigret și nimic altceva decît Maigret. Numai că, dacă și-ar fi
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
piese clasice, opere de repertoriu față de care travaliul scenic își proclamă o libertate necondiționată. În spectacolele sale, cu totul ieșite din comun, Zholdak dezvoltă o estetică a șuvoiului de imagini. Izvorând fără întrerupere, niciodată supuse vreunei selecții, ele se succed, țâșnesc pe neașteptate, variază, refractare celui mai elementar principiu de economie. Puterea de a le genera nu diminuează nici o clipă. Aceste imagini surprind prin năvala lor masivă, inepuizabilă, constantă. Abundența lor poate deveni uneori agasantă căci, așa cum abuzul de metafore face
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
semnificativ, dincolo de el și devine o emblemă umană, un număr de experiențe asupra cărora se poate medita. Mă cheamă Isbiorg. Sînt o leoică, spectacolul ei de anul trecut, de la Casandra, m-a șocat, într-un fel, și prin maturitatea ce țîșnea prin porii montării, ai scenografiei, ai interpretării, totul sărind izbitor, de fapt, din tiparele spectacolelor de la școală, pe care le-am văzut în ultimul deceniu și ceva acolo. Spectacolul ei avea greutate, avea unitate, coerență, era elaborat, cu paliere, cu
Schiță de portret by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12683_a_14008]
-
tocmai ceea ce este nou, viu și performant aici este adormit, de multe ori, în teatru. Și nu numai la noi. Energia unor interpretări fantastice, a unor decoruri și costume care te lasă cu gura căscată prin tușa liniilor dinamice, care țîșnesc din lumina și din forța ideilor se regăsesc tot mai rar, tot mai puțin, tot mai amorțite și diluate în spectacolul de teatru. Privind fragmentele din filmul lui Andrei Șerban, pe unele le-am văzut pe Arte sau Mezzo, am
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
oxidează sunetul/ Pe buza cloptoelor căzute în furtună!" (Petunii). Expresia somptuos contorsionată ajunge la astfel de figuri în care zvîcnește o vitalitate captivă precum o pasăre în colivie: "Lovește-mi creierul cu varga ca pe o viperă!/ Din el va țîșni un jet de fiere albastră/ Un gheizer negru se va topi la piciorul muntelui// Acolo unde iarna fată ursoaica albă a înfrîngerii/ Un smoc de ghințură uscată fierea pămîntului/ I se va pune fiarei în glastră chiar de mîna mea
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
existențe care se amăgesc degeaba că ar fi individuale. Aceeași magmă călduță, aceeași pace nefirească, rău prevestitoare, le îneacă, fără să i se poată împotrivi, pe toate: "La fel și în scris. Orice ieșire din ritmul viu, imediat, în care țîșnește gîndul viu așterne îndată peste rînduri ca un fel de ecran opac, un fel de ceață parazitară. În care gata, se îneacă totul. Prin care gata, nu mai răzbate nimic. În care totul se năclăiește." Privind lumea fără ochelari, ca să
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
Postmoderniștii simt nevoia de alt fel de logică, nearistotelică. Singurul obstacol în calea eliminării blestemului roșu este legea care exclude terții, conform logicii cu două valori. (...) Adevărul depinde de culturile indivizilor. Fragmentarea lui, această tendință pe care o numim postmodernă, țîșnită din mințile domnilor Derrida, Baudrillard, Lyotard, trebuie să fie legată strîns de istorie. Legile erei moderne au fost obținute prin abstractizare. Li s-a atribuit existență. Ca să fie utilizate, fără discernămînt, în științele sociale" (pp. 159-160). În deja buna tradiție
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
și anume paralela continuă, dusă pînă la beție, între actualitate și experiența acumulată. El e un autor Ťlivrescť". Pompiliu Constantinescu considera că Ion Creangă "depășește folclorul și mentalitatea arhaică a cronicarilor", relevînd "o structură care inaugurează o categorie de sensibilitate țîșnind din subconștient ca dintr-un fel de stil latent al spiritualității românești", dovedindu-se un creator de expresie specifică. Tudor Vianu combătea expres concepția potrivit căreia paginile scriitorului ar constitui "o simplă culegere folclorică sau un medium întîmplător, prin care
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
Micile interstiții dintre cele două stări categoriale îngăduie poeziei a-și strecura fecunda aproximație nu fără o nuanță sanctificatoare: "Oră a scrîșnetului, - se taie/ spațiu din jurul meu. Sclipesc/ orbitoare lamele, hîrșîie/ triunghiuri de gheață, fierăstraiele. Nici nu mai cutează/ să țîșnească, să se prelingă măcar/ sîngele speriat.// Și, de fapt,/ nici un zgomot nu-i, decît poate/ un fel de zvon abstract, ca și cum/ geometrii în frecare/ rumegușul și l-ar depune/ pe un foarte subțire timpan,/ într-un auz al auzului./ Așa
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
nu-i, decît poate/ un fel de zvon abstract, ca și cum/ geometrii în frecare/ rumegușul și l-ar depune/ pe un foarte subțire timpan,/ într-un auz al auzului./ Așa se-ntîmplă cu capetele de sfinți/ șlefuite pînă ce, în loc de sînge, le țîșnește aureola" (Oră). Însă "eliberarea" nu poate fi deplină pentru un om al cuvîntului. Visul geometric nu e decît o emanație a trudei scriptorului predestinat, captiv al trudei în cauză, echivalată cu un demers fără sfîrșit la porțile misterului prevăzute cu
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
zâmbet. - Sigur că m-am răzvrătit: n-am spus niciodată cele o sută de avemaria. - Vrei să te odihnești puțin, unchiule? - Nu. La douăzeci și doi de ani m-am îndrăgostit. Au rămas o clipă tăcuți. Din adâncul amintirii, a țâșnit o nouă mărturisire: - Îl chema Miquel, ca pe tine, Miquel. - Câteva secunde a rămas pierdut în amintirile lui. - Miquel Rossell. N-am spus nimănui. - Nici mie nu-i nevoie să-mi spui. - Ba e nevoie. Ai să vezi. - Și-a-ndreptat privirea
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
se schimbe-n veci. Și și-a dus mâna la inimă să scoată hârtiile ce-l frigeau. Totul a fost rapid: Saborit s-a-ntors spre el și i-a prins ceva la-ncheietura stângii. Ceva. Niște cătușe. S-a-ncordat, a țâșnit înapoi, în rândul gol din spate, cu cătușe cu tot, înghițindu-și o-njurătură. Pe-ntuneric, orientându-se doar după lumina roșie, a luat-o spre toaletă (ocolind culoarul aglomerat de la intrare) și-a gândit, oh, nu, asta-nseamnă că
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]