146 matches
-
fascistă. Excelente portrete de romancieri, poeți, pictori, clienți permanenți în aceste localuri, pot fi desprinse din amintirile lui Elias Canetti, al doilea volum (1930-1940), filele despre Robert Musil, Hermann Broch sau Franz Werfel. M-am oprit aici, nu arbitrar, la țâșnirea lui Sartre și a discipolilor săi deoarece ea marchează o perioadă în care curiozitatea în fața mânuitorilor condeiului crescuse enorm, câștigase o nouă calitate. Literatura părăsise încetul cu încetul o colivie, se strecurase în mulțime, contaminată de gustul ei, avidă să
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
ei se terminase timpul. Iar brazilienii au fost în pană clară de inspirație. Și-au pus prea multă bază în Neymar, care într-adevăr a avut cîteva faze foarte periculoase, ce ar fi fost gol, dacă n-ar fi fost țîșnirile instinctive ale lui Ochoa. Însă mult mai multe situații pur și simplu le-a mermelit. Un soi de Ronaldo cu alt fel de freză. În ultimele minute, de prin minutul 75 încolo, cînd brazilienilor începuse deja să le intre morcovul
Ce l-a impresionat pe Mirel Palada în Brazilia – Mexic 0–0: "Nula na nula, zbîrca bre gospodyn Neymar" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73907_a_75232]
-
prin factura demersului său de natură raționalistă, meticulos, "detectivistic", cu destule inserții polemice, mai mult de Șerban Cioculescu, capabil însă de scăpărări imagistice, de asocieri fulgurante de vocabule, care, împrăștiind complet aparența de pedanterie, îi luminează integral vocația. E o țîșnire intermitentă a lui Ariel peste uneltele sobre ale atelierului critic. Căci raționalismul lui C. Regman nu se arată ca unul excesiv, intolerant, ci permeabil la sensibilitate și gust, dispus a coopera cu fantezia. Poate că ironia criticului e similară cu
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
ť Titlul lui Sorin Titel, atât de teoretic, a fost ani de zile o metodă de lucru pentru mine. Vroiam să prind secunda, oricât de ușoară, de superficială, de (aparent) banală. Culoarea unui fluture, ca și mireasma unei flori, are țâșnirea ei unică într-o clipă. Cealaltă clipă aduce altă mireasmă, altă rază, alt surâs. Există o indiferență, insesizabilă doar pentru oameni, a luminii de acum și cea ce-mi bate foaia și zidul casei după ce-am terminat fraza asta
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
ť Titlul lui Sorin Titel, atât de teoretic, a fost ani de zile o metodă de lucru pentru mine. Vroiam să prind secunda, oricât de ușoară, de superficială, de (aparent) banală. Culoarea unui fluture, ca și mireasma unei flori, are țâșnirea ei unică într-o clipă. Cealaltă clipă aduce altă mireasmă, altă rază, alt surâs. Există o indiferență, insesizabilă doar pentru oameni, a luminii de acum și cea ce-mi bate foaia și zidul casei după ce-am terminat fraza asta
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
sa (care nu mai poate fi amînată, nici stopată) la cotidianul ceaușist. Iar realismul este una dintre modalitățile de reprezentare, una dintre proiecțiile noii vîrste artistice. Cade, cu aceasta, prejudecata persistentă și astăzi conform căreia poezia lui Dinescu e o țîșnire de talent, de vervă a expresiei, de înzestrare lirică naturală și fără concept. Talentul, înzestrarea, verva, naturalețea sînt incontestabile, însă poetul le lucrează cu o formată conștiință poetică, în structuri variate și procesate atent, adaptate unei focalizări sau alteia. În
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
tiparele, să pătrundă și în ungherele ascunse ale societății, să proclame un alt stil de narațiune. S-au întâlnit în anul 1927, la debutul carierei, înfometați de consacrare și glorie. În articolul de întâmpinare, Drieu se străduia să caracterizeze noutatea țâșnirii lui Malraux: "Ca majoritatea francezilor, nu are harul invenției. Dar imaginația sa debordantă pornește de la fapte. Ai sentimentul că nu se poate detașa de întâmplările pe care le-a observat. Cărțile sale sunt un transfer direct al realului în narațiune
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
trăirea în comuniune a elementului transcendent. Deviza lui nu e nici principiul monahal ora et labora (rugăciune și muncă) și nici regula scolastică ratio, questio et solutio (rațiune, întrebare și dezlegare), deviza lui stă în arderea lăuntrică în numele crucii, în țîșnirea cîntecelor lui Hildegard von Bingen sau în delirul cvasi-epileptic al Terezei de Avilla. În schimb, în limba lui Eckhart, nu ghicești nimic din ardoarea vreunei emoții: textul curge rece, pe alocuri sec, pe alocuri imnic. O răcoare de laborator logic
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
cu acoperișuri ascuțite, ca o regină de către poporul său. Obișnuitele metafore sunt supărătoare, dar inevitabile: dantelă de piatră, pădure de coloane, bolți silvestre: de la Chateaubriand încoace nu mai sunt imagini vacante și catedralele nu s-au schimbat. Armonia gravă a țâșnirii spre care havuzul pietrificat este un miracol - mărturia unei plenitudini, al unei tensiuni creatoare aproape supraomenești. Fluviile de sunete din toate clopotele revărsându-se, plecând, coborându-se asupra orașului printre ogive și arcuri frânte sunt ca bătaia de inimă, viața
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
și mesaje. Și totuși, caruselul e atrăgător tocmai pentru că oferă oamenilor o experiență inedită. Experiența aceasta am numit-o deja: alunecarea fără oprire dintr-un loc în altul. Care e sensul acestei alunecări? Plăcerea de a luneca. Cine subestimează voluptatea țîșnirii la suprafața lucrurilor nu poate înțelege noua paradigmă culturală. Așa cum există plăcerea alunecării pe schiuri, tot așa există plăcerea navigării pe internet, a zapării programelor de televizor, a răsfoitului ziarelor, a schimbării cravatelor etc. În aparență, totul pare frivol, în
În pragul mutației by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7261_a_8586]
-
reflex psihic defensiv, față de o epocă pe cît de îndelungată pe atît de neprielnică dimensiunii spirituale a existenței, urmată de una accidentată, întîrziind ceea ce s-ar putea numi revenirea la normalitate. S-au acumulat nenumărate refulări ce produc acum o țîșnire tulbure. Cinismului i se răspunde cu cinism. Apoi trebuie luat în considerare importul unei liberalizări ispititoare foarte și în sensul ștergerii grăbite a normelor asimilate nu o dată prejudecăților, oneroaselor îngrădiri. Se ivește astfel un amestec de cutezanță și de improvizație
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
Ele circulă din gură în gură, povestite pe stradă, la cafenea, sunt apanajul tuturor, fiecare adaugă un segment, chiar dacă uneori unul contrazice pe celălalt, versiunile tind să ajungă legende. Nu se mai poate garanta că fantasma are un izvor de țîșnire real și se potrivește cu mentalitatea comună sau e un miraj, plăsmuit după culcare. Postamentul pe care e zidit romanul Povestea Marelui Brigand, deci întîmplarea care se spune că s-a petrecut odată, dar nimeni nu o mai poate reconstitui
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
efigie (de altminteri, prozatorul a avut la propriu o tentativă de a-și lua viața). Am putea vorbi de o revoltă demonică, „rezultat, după cum însuși M. H. Simionescu mărturisește, al unei gîndiri rău conduse”, coroborate de o postură plebeiană, de țîșnirea unei umori de tip social. În orice caz, prozatorul posedă un fond de energie impură, exprimată ca atare. Critica sa antimetafizică se lasă cu incriminări de genul celor pe care un nevoiaș le îndreaptă împotriva unui privilegiat ce huzurește, după cum
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
totul specială. Femeia iubită este o ființă în preajma căreia "îmbătrânesc copacii", peste care cad "toți vecii" și a cărei frunte e "zbenguită" de clopote. Celor doi îndrăgostiți le este dat să trăiască "orgasmul universului/ în îmbrățișarea lui cu neantul/ și țâșnirea fierbinte a luminii/ care ne spală obrajii". Acest intimism viforos, retorica hiperbolică aplicată liricii erotice, de sorginte romantică, cam desuetă pentru mileniul în care am intrat, poate să placă sau nu. Sunt imnuri ale iubirii, după model Ioan Alexandru sau
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
van i-am căuta creșteri legate în expunere sau înaintări pas cu pas în demonstrarea unui gînd. Dintre toți cei mari, Nietzsche e poate geniul cel mai predispus spre fulgurațiile de expresie scurtă. Ca un ghepard a cărui viteză de țîșnire îi limitează drastic raza de acțiune, Nietzsche se mișcă foarte bine pe spații mici, dar își pierde suflul de cum e silit să depășească trei pagini în urmărirea aceleiași teme. Și, semn patognomonic al copturii morbide ce i-a măcinat mințile
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
că blocurile de optzeci, o sută sau peste o sută de etaje din New York te fac să te simți strivit. Nici vorbă de așa ceva. Sunt nu doar cinci sau șase blocuri de acest fel, ci sute, compunând împreună o grandioasă țâșnire a materiei spre cer. N-ar fi exclus ca zeii să se considere sfidați de această cutezanță a oamenilor. Sentimentul meu nu este unul de strivire, ci de solidaritate umană, de elan, de încredere în cele mai îndrăznețe proiecte. Primul
Țara de cincizeci de stele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7342_a_8667]
-
frenezie a livrescului, ce desenează ferm un anume statut identitar, o postură critică sau avatarurile scriiturii, marcate de fascinația analogiilor și a „jocurilor întâmplării”: „Nu pândesc analogiile cu orice preț, dar mă încântă insidioasele jocuri ale întâmplării, cu acele stranii țâșniri de imprevizibil ce deconspiră ciudate întâlniri, peste timp, ale spiritului, mă acaparează firul coincidențelor genuine sau elaborate, degajând un sens al apariției până în cele mai fragile întruchipări ale literarului. În locul obsesiei nostalgice teoretizate de Harold Bloom în clasica The Anxiety
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
pe care îi numim îndeobște fast thinkers sunt mai puțin oameni dotați cu atributul gîndirii, cît prestidigitatori verbali sau naturi conflictuale. La ei, trăsăturile precumpănitoare sunt viteza de reacție, adică intervalul mic de latență între momenntul punerii întrebării și clipa țîșnirii răspunsului. Ei posedă arta improvizației desfășurate pe baza unui scenariu atent însușit, și în plus au spontaneitatea psihică a unui pilot automat: reacție fulgerătoare la stimul. Dacă acestea sunt condițiile unui interviu televizat, nu e greu să intuim că parcurgerea
Între patru ochi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7927_a_9252]
-
Gheorghe Grigurcu O sensibilitate aspră, mulată pe un concret bine marcat, un sentimentalism ferm stăpînit, o fluență descriptiv-narativă menită a-i masca țîșnirile ce totuși se produc pe alocuri alcătuiesc "planeta" lirică a lui Mircea Petean. E vorba de o zonă "tradiționalistă", în variantă transilvană, însă reconstituită într-o cheie modernă care, dincoace de straturile unei memorii ancestrale, aduce anxietăți subtile, un joc
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
o continuă alternare a planurilor. Prozator mai curând de subtilitate, decât de forță, Dumitru }epeneag nu poate dezvolta scene de mai mare întindere, pornind de la câteva puncte și construind, cu ele, în spațiu. Cele mai bune fragmente se nasc din țâșnirile onirice, fulgurante, luminând deodată pagina, dar neputând-o prelungi. Spre deosebire de proza scurtă, romanul pretinde acumulare și sedimentare epică. Cu resurse limitate în această privință, prozatorul se folosește de tehnica narativă (cu toate subtilitățile ei) ca de un adjuvant indispensabil, preferând
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
gol și a golului în de plin, de continua muzică a construcției/ de construcție. Un enorm confort rezultă din acest joc de mâini în care placida realitate - chemată, deci, pe numele mic - transcende în imposibile ipostaze. Un profet dezabuzat, cu țâșniri de juvență, un mag în nesigure raporturi cu divinitatea, păpușar de intermundii, pașnic pieton al universului, cu domiciliu în „Amarul târg” se dovedește a fi unic expert în mutația regnurilor. Cu toate că trupul este tandrețea unei așteptări, iar din cotidian eul
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
ore astrale ale ființei umane. Este, de aceea, o muzică profund serioasă, cu un deosebit simț al sonorității. Nelipsitele și previzibilele pauze aduc cu ele impresia inevitabilă de neîndurare, de neînduplecare. E o muzică tăioasă (chiar în nuanțe reduse), cu țâșniri vulcanice și dispariții hieratice. Imprevizibilitatea apare la nivel infinitezimal, în diferențele complexe dintre aceleași gesturi sonore. Timpul se pietrifică aici, devenind netimp, stare pură. Prezența roții și timpul ciclic este credința asumată muzical a Doinei Rotaru, reflectată atât de bine
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
Diana, care-l înșală igienic cu (între alții) Pașadia și cu doctorul Ștefănescu, raisonneur-ul romanului și singurul personaj masculin cu picioarele pe pămînt. Foarte autentică e, de asemenea, nota de misoginism frustrat a scriitorului, soțului și tată lui ratat, cu țîșnirile sale de vulgaritate inocentă; la fel - exasperarea neputincioasă împotriva distrugerilor comuniste și a neantului postcomunist, iar atmosfera de melancolie neagră, apăsătoare, ce se întinde ca un blestem, constituie principala reușită a unui roman ce putea deveni o carte extraordinară. N-
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
de-a lungul unei evoluții ce nu a fost întreruptă decît de jerbele publice ale unor scandaluri de proporții. Dar scandalurile, oricît de intense și paroxistice vor fi fost, n-au reprezentat decît accesele acute ale aceleiași maladii cronice. Precum țîșnirile sporadice ale unui gheizer subteran, boala acestea a recidivat periodic, iar istoria recidivelor cărora le-au căzut victime intelectualii o găsim în cartea lui Sévillia: "În 1945, susțineau că URSS e un paradis și compuneau poeme în care-l ridicau
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
partid te înscrii/ dă dovadă de patriotism înfășurat/ în mantie de pîslă grosime menită/ să te apere de agresiunea/ pornită din citadela viespiilor" (Sfaturi metafizice). Acestei demonii lîncede, roase de plictis i se opune (vorba vine!) o imagistică flamboaiantă, o țîșnire a unui imaginar violent, suspect de violent, făurit din aceeași materie mic-provincială precum un obiect kitsch. Pufăind din pipa împrumutată din tabloul lui Magritte, măsurînd absent tavanul odăii, bardul recurge la un exotism ce nu contravine decît aparent platitudinii mediului
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]