142 matches
-
ele sînt proiectate în obiectul însuși. Sus și jos, în amonte și în aval, înainte și după: categorii periculoase. E o iluzie perseverentă această geografie imaginară a "nivelelor", a "surselor", "ramificațiilor" și "ieșirilor". Sus, totdeauna prea sus, inaccesibilă și pură, țîșnirea unei gîndiri vii, autonome. Jos, noroaie și ape tulburi, încarnări, posteritate, întrebuințări. Între cele două: deformare, degradare, distorsionare. Așadar pe bună dreptate ne lamentăm cu ochii spre cer. UN BUN MEDIOLOG ESTE UN CÎINE Cine urmărește eficacitatea urmei se trezește
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a fi încercat. Pentru o dată mă aflu, pe un punct, în dezacord cu Valeriu Cristea care în foarte frumoasa lui cronică despre volumul recent al Ilenei Mălăncioiu scrie că poeta nu-și elaborează versurile, ci ele ar porni dintr-o țâșnire impersonală, cu o ușurință și o fluiditate aeriană. Dimpotrivă, ceea ce îmi pare încântător (incantare = a fermeca) în poezia Ilenei Mălăncioiu e tocmai marea ei aplicație, răbdătoarea ei lucrare. Poezia Ilenei Mălăncioiu are ceva de lucru manual, pe care ea îl
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Cine citește Primele iubiri și Lupta cu inerția are acea tresărire pe care o avem în fața poeților realizați. Realizarea lui nu înseamnă că, dacă ar mai fi trăit, n-ar mai fi avut ce spune. Noi am asistat la prima țâșnire a talentului său, care a fost atât de bogată, încât putem spune că următoarele ne-ar fi arătat pe deplin întinderea și adâncimea stratului său subteran. MARIN PREDA Poezia lui Labiș nu se constituie din teme tratate, deși vremurile i-
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
de teren. Cei din colțuri centrează (1) alternativ spre elevul cel mai îndepărtat din interiorul semicercului, acesta întoarce mingea (3) direct cu capul sau cu piciorul partenerului său, care anterior lovirii mingii cu capul s-a demarcat (2) printr-o țâșnire pe o porțiune de 5-6 metri, intră în posesia mingii prin preluare cu pieptul (4), așează mingea pe sol (5), se întoarce și transmite mingea printr-o pasă lungă unuia din elevii de la mijlocul terenului (6) și trece la mijlocul terenului
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
nu la nivelul spiritului. Urmând exemplul lui Isus și al apostolilor, cei care au credință adevărată reușesc să învie efectiv pe cei morți. Pe de altă parte, aceste învieri nu se pot produce decât în împrejurări excepționale. Minunea reprezintă o țâșnire a tainei dumnezeirii în trama cotidianului, o descoperire la lumina zilei a acelui mysterium tremendum et fascinans. Prin concepția lor, ereticii banalizează acest fapt extraordinar, transformându‑l în simplu „exercițiu spiritual” pe care fiecare ar putea și ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o laudă demnă de idealitatea ei. Elegiile din a treia secțiune conțin reminiscențe simboliste (Ștefan Petică, D. Anghel, G. Bacovia), dar însetatul de lumină solară, stenică, aspiră să depășească starea de morbidezza sau de spleen, așa încât textele rămân dominate de „țâșnirea vulcanică” și de „clocotul de pasiune” (Octav Șuluțiu). Paradisul peregrinar (1942) consolidează imaginea poetului frenetic-vitalist chemat, ca perihelicul Al. Macedonski, de zboruri spre luminile celeste: „Aici e numai luptă aspră pentru soare. / În fiecare lacrimă din vis se zbate / Chemarea
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
mai plină de viață este demascarea chiaburilor din Nopțile din Iunie, pentru că acolo, chiar cu mijloace mai puțin spectaculoase ni se oferă o perspectivă largă. Și În forma literară se simte această tendință formalistă spre «atmosferizare»: de pildă neliniștitoarea, ciudata țâșnire din tufiș a unui iepure ca prolog, ca presimțire la uciderea lui Ion. Am subliniat aceste lipsuri, deoarece Petru Dumitriu este unul dintre scriitorii noștri de frunte și drumul său Înainte se vădește a fi fost făcut tocmai În lupta
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
iluzia ca, asemenea lui Tom Sawyer cu găleata lui cu var, să-l pun pe tânăr să lucreze la ferăstrăul meu automat. Părea sănătos, ca să nu spun robust. Totuși, aparența lui înșelătoare era să mă coste piciorul stâng, pentru că, între țâșnirile și bâzâiturile ferăstrăului meu, tocmai când terminasem o scurtă și, pentru mine, direct agreabilă apoteoză a stilului gentil și eficient al lui Sherwood Anderson, tânărul m-a întrebat - după o pauză de gândire parșiv promițătoare - dacă cred că există un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dându-și seama de greșeală, comandă absurd oprirea... "zero"!... Comanda manuală a unui hovercraft în plină cursă era în acea vreme la fel de rară ca tragerea alarmei în epoca trenurilor străvechi. Puteai cere schimbarea culoarului sau parcarea, ambele manevre efectuate prin țâșnirea verticală a bolidului; oricum, ordinele trebuiau să nu fie confuze sau contradictorii. Pe majoritatea drumurilor nici nu era posibilă intervenția pasagerului: călătoria putea fi programată la început, iar în caz de forță majoră sistemul tuturor vehiculelor ejecta mașina accidentată. Megaruta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
metri, „mai înalt ca data trecută“, se comenta cu satisfacție. Era o după-amiază târzie, însorită dar răcorită de un vânt ușor, care distribuia stropi opăriți peste Grădina Dianei și pe asfaltul ce despărțea pârâul de bazin. În vârful înaltei, magicei țâșniri, flutura un penaj de aburi. Îngrijitorii de la Institut ridicaseră baricade de jur împrejurul izvorului, temându-se ca nu cumva vântul să-și schimbe direcția. Apa se avânta în înalturi cu un puternic fâșâit, ca de mătase sfâșiată, care sporea farmecul straniu, înspăimântător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la Identitate și la Diversitate specifică, iar planul Sensibil doar la Identitate și Diversitate numerică; distincției dintre specii i se adaugă, cea dintre indivizi, specificația și divizibilitatea. Există, însă, un contrast evident între viața universală și ordonată a Lumii și țâșnirea spontană a vieților multiple, echivalentă, pe de o parte, cu ordinea fixă, pe de alta cu generarea și pieirea. Macrobius, prin intermediul lui Plotin, susține că sufletele multiple, individuale sunt omogene între ele și au oarecum toate aceeași capacitate spirituală, natură
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
secunde de tăcere încordată, fără suflare, când se presimte prada, iar nările ogarului freamătă superb. Capul tremurător al câinelui, oprit brusc și lipit de coapsa vînătorului, volbura cenzurată a sângelui pe care i-o întrevezi sub piele, totul urmat de țâșnirea către prepelița zburând razant cu miriștea, focul de pușcă și fuga la comanda „aport“ - iată un tablou menit să-ți rămână înrămat pe viață în ochii minții. Fiecare cadru are frumusețea ritualică, regulile și misterul lui, fie că se merge
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și totuși am simțit, pentru prima oară, o căldură care mi-a dezvăluit un adevăr surprinzător, că apariția iubirii nu e un proces, e instantanee, așa cum cred că e clipa morții; că dragostea apare ca orice mare idee, fiind o țâșnire de undeva din întunericul nostru. Fără să mă gândesc la nimic precis, m-am îmbrăcat în grabă, am aruncat pe umeri un impermeabil ca să nu mă plouă și am ieșit pe țărm. Dar Laura dispăruse. Începuse și ploaia. Pe cine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fi zis Zscharnack, „trebuie să te apropii de crater...“ În 1959, cînd văzusem filmul lui Tazieff despre vulcani, așezat lîngă tata Într-o dimineață pe la unsprezece În timpul proiecției de presă - protestase Împotriva titlului, Întîlnirile cu diavolul, dat fiind că acele țîșniri de lavă topită, scrisese el În articol, ne dau mai curînd o idee asupra magnificenței divine - nu-mi dădusem seama că avea un crater În locul inimii. Vulcanul din Azore care ridica trîmbe Învîrtejite de apă, asta era dragostea lui pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și totuși am simțit, pentru prima oară, o căldură care mi-a dezvăluit un adevăr surprinzător, că apariția iubirii nu e un proces, e instantanee, așa cum cred că e clipa morții; că dragostea apare ca orice mare idee, fiind o țâșnire de undeva din întunericul nostru. Fără să mă gândesc la nimic precis, m-am îmbrăcat în grabă, am aruncat pe umeri un impermeabil ca să nu mă plouă și am ieșit pe țărm. Dar Laura dispăruse. Începuse și ploaia. „Pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de el. Călătoria a fost lungă, primejdioasă și obositoare. Înaintam urmând din ochi coasta, cârmaciul fiind mereu atent și gata să dea ordine celor doi timonieri să se refugieze într-un port prielnic, legănați de tangajul necontenit și însoțiți de țâșnirea delfinilor care nu ne slăbeau. De mai multe ori am mulțumit Celui Atotputernic pentru sângele meu sirian, negustor sadea, căci, în afara unor grețuri, n-am vomitat deloc. În felul ăsta am mers până la Leuca, de unde am luat-o spre largul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
apa agitată, valul care o azvîrle În golf, luminile torțelor, Împușcăturile, nisipul plin de sînge, mîna băiețelului care se ivește și o ia cu el, suflarea lui gîfÎită, bătăile surde ale inimii lui, umbra monstruoasă ivită În landă, fulgerul lamei, țîșnirea sîngelui, strigătul Înăbușit, apoi din nou ochiul păpușii, și chipul Întreg lipit de al ei... Gura ei se deschise Într-un strigăt mut. - Hai, Marie, ești tare palidă... Făcu un efort să-și revină și-l văzu pe Ronan aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de sânge, răni care nu pot fi închise și șiroaie de lacrimi care nu pot fi stăpânite. Aș avea o voluptate plină de groază să văd cum izbucnește, în armonia comodă și superficială de fiecare zi, un vulcan de sânge, țâșniri roșii ca focul și arzătoare ca deznădejdea, cum toate rănile ființei noastre s-ar deschide iremediabil pentru a face din noi o erupție sângeroasă. Numai atunci am pricepe și am aprecia avantajele singurătății, care ne face suferința atât de mută
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
teribile ca înnoratul cer de noapte, a acestor zăbrele groase ca brațul de bărbat și încolăcite ca șerpii. Prin acești șerpi de bronz pătrunde din când în când lumina galbenă a lunei, ce face să răsfrângă mur de mur în țâșniri uriașe și fantastice, și de - acestea fantasme eu fug din colț în colț, lănțuit în lanțuri grele, cu ochii înfundați și rătăciți, tîrîndu-mi în brațe mormanul de paie mucede pe care dorm. Fug de-o rază palidă, căci se-ntrupează
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vertical de linii costale, formând serii de pilaștri mai eterici. Ferestrele erau în general de metal. Fiecare întretăiere de străzi forma o mică piață circulară, pătrată sau octogonală, cu un jet d'eau în mijloc, în așa fel încît toate țâșnirile se vedeau în perspectiva infinită, întrerupte de două mari statui ecvestre de bronz, care în concepția lui Ioanide trebuia să fie copii gigantice sau imitații după Alexandru cel Mare de Euthykrat și Amazoana călare de Strongylion din Muzeul Național din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pământul) și a fântânii, ceea ce l-a determinat de Îndată pe Boethos să afirme că această ambianță este tocmai ceea ce trebuie pentru a-i sugera străinului o asemenea problemă. Aici se afla un Sanctuar Închinat Muzelor, care Înconjura mecanismul de țâșnire a jetului de apă curgătoare 2 de unde oamenii obișnuiau să ia apă pentru libații și aspersiuni. Vorba lui Simonide: „Pentru aspersiuni aici găsești o apă pură scoasă din tărâmul Muzelor cu frumoase plete”. Într-un fel oarecare, prea savant Însă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
în realitate. Următoarea sugestie a lui Craig era aceea de a ne imagina acest chip „în mișcare”, una controlată permanent de gândire. Buzele din portret vor fremăta atunci sub impulsul cerebral primit, lăsând să se producă „acea mișcare numită expresie: țâșnirea unei idei la fel de clare ca o linie trasă pe o foaie de hârtie sau ca un sunet în muzică”. Este de-a dreptul surprinzător să vedem cum Craig se sprijină aici, în această demonstrație privind arta expresivității actorului, pe rolul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
echivalată cu operația de toarcere a unui singur fir dintr-un ghem inform de ațe, evidentă metaforă a interpretării. Bucata muzicală iese din caierul nedescâlcit al tăcerii (sau din cacofonia zgomotelor din univers) prin mijlocirea viorii și a partiturii. Nu țâșnirea inspirației, ci descifrarea atentă stă la originea bucății muzicale. Muzica este înțeleasă de naratorul blecherian nu ca manifestare artistică stihială, expresie tumultoasă a sinelui profund, ca în estetica romantică, ci ca o formă lucidă de transmutare a semnelor de pe portativ
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ce s-a întîmplat, doar unii unele, mai curînd prin intermediul unor vise revelatoare, se vor apropia, extrem de lent, de adevăr. Acesta adevărul istoric e secundar, în viziunea autoarei, care urmărește îndeaproape emoțiile protago niștilor, reacțiile lor, descumpănirea, durerea, dar și țîșnirea vitală către lumina unui nou început. Demersul auctorial nu e unul istoric, deși, evident, umbra tragediei acestui continent plutește peste fiecare cuvînt, ci unul ficțional, de creație pură și de explorare a memoriei. Cronicile nu au reținut și relatat viața
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
moștenirii iudeo-creștine. Începînd cu Renașterea, dialogica culturală se va diversifica și se va intensifica în multiple dialogici diferite, dar interferente, între credință, rațiune, îndoială, empirism. Astfel, în și prin Renaștere, cultura europeană se ivește ca fierbere dialogică permanentă, suscitînd o țîșnire neîntreruptă de idei, de teorii, de năzuințe, de vise, de forme care se vor întrepătrunde ca într-un vîrtej. Acest "vîrtej" cultural apare în chiar condițiile în care se formează concomitent vîrtejul politic / social / economic care duce cu sine și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]