339 matches
-
nu au fost judecați, condamnați, conștiințele lor sînt curate, împăcate. Ei nu se simt vinovați și nimeni nu le-a pus acest verdict în vreun dosar de după 1990. Dar, poate și mai grav, discursul lor este prezent, este vocal, este țîfnos și la putere. Cam peste tot, în orice adunare publică. Tonul lor are, parcă, și mai mare tupeu, este și mai pervers. Este amestecat cu aerul democrației pe care îl viciază. Sîntem, în același spațiu, victime și călăi. Cine dă
Elevul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3058_a_4383]
-
aproape la fel de prost ca cel de atunci (iulie 2012, n.r.). De la București reacția autorităților la nivel oficial, cu excepția președintelui, sigur, față de tot ce vine de la Bruxelles, fie că e negocierea bugetului, fie că e vorba de raportul MCV, reacții foarte țâfnoase și mi-e teamă că nu, s-ar putea ca cei pe care îi vedem în fiecare zi să fie doar niște marionete. Dar e clar că în spatele lor sunt niște grupuri care nu și-au dorit niciodată România în
Afirmațiile lui Lăzăroiu și Diaconescu dspre proiectul euro-atlantic îngrijorează MAE by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/39355_a_40680]
-
folii de plastic în jurul valizei vătămate. Pentru mine nu-i de ajuns. Mă apropii de cei doi indieni care supraveghează mașina de ambalare și-i rog frumos - ca între noi, coate-goale - să-l încotoșmăneze pe Mons. Violoncelle pe placul cucoanelor țîfnoase de la Air France... Ne tocmim și ajungem la E 30. Indienii se pun pe treabă, dar se opresc subit la jumătatea drumului: Păi să vedeți, am stricat deja două rulouri de folie plus două suluri de scotch, hai să cădem
Dama cu contrabasul by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/13265_a_14590]
-
am dat în nas în nas cu Gigi, care mergea tot pe trotuar și cum nu era nimeni în jurul nostru ca să ne vadă, m-am gândit că nu se merită să-l bat. -Da-te jos să trec! mi-a spus țâfnos. M-am uitat la el cum se rățoia la mine și fără să-i răspund, când se aștepta cel mai puțin, i-am tras un pumn în nas. Gigi a început să urle și să mă înjure. Nu mă așteptam
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
dacă ne prindea pe drum! Venii cu ai lu’ Rentea cu căruța! - Păi spune așa! - Veni de-o luă pe nevastă-sa și îmi făcui și eu loc pi lângă ea! Nu prea- i conveni lui, știi cum e omu’, țâfnos, că ne urcarăm toate din maaala în căruță, da’ fu bine! - Chiar așa! Închipuiși ceva de-ale gurii că mă cam roade la lingurică!? - Închipuiesc fuga! Am gătit de-asară, că nu știam când ajung astăzi acasă! Cine s-ar fi
2. TATA NIŢU (POVESTIRE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385045_a_386374]
-
Mitu de lung, nu glumă! îl sfătui el sufocat de-aceeași ciudă pe statura sa din economie. Și de astă dată nu se mai autocalmă cu aprecierea spusă de bunică-sa cândva că ce-i prețios e mic! Nu! Era țâfnos! Și așa voia să rămână! În fine, odată ajunși, găsiră o prielnică breșă iscată în gloată și, aranjați ca un trenuleț cu două vagoane, Sandu cel scurt, în față, Gabi cel bine structurat, în spate, înaintară înspre obiectiv. Dădură cu
MIRAZA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385146_a_386475]
-
VINE PRIMĂVARA? Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului În grădina amorțită, Cu zăpadă-acoperită, Doarme-n pat, de vânticel Legănat, un zărzărel. Lângă el un măr bătrân Somnoros și-ntinde ramul. E țâfnos că-l prinde anul Nesăpat la rădăcini. Soarele-i atinge blând, Mugurașii le-ncălzește. Tulburat de-atâta soare, Zărzărelul se trezește. „Nene măr, văzut-ai poate Cin ne-a mângâiat pe spate? C-am simțit îmbrățișarea Mamei mele, primăvara.” Mărul
VINE PRIMĂVARA? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383397_a_384726]
-
era în toi și adunarea fu intrigată de atâta miorlăială obraznică. Domnul Leo spuse unui dulău să facă ordine. Acesta lătră scurt la ele: - Hei, ia mai terminați cu miorlăitul că în noaptea asta începe festivalul Primăverii! Motanul mire pufni țâfnos și-l scuipă jignit: - Sss! Mersssi, dom'le, merssi, știam și noi! Puteai să fii politicos și să ne oferi niște locuri pe bancă. Până la urmă se împăcară și întreaga nuntă de pisici amână cheful cu miorlăieli, luând loc pe
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
creație. La drept vorbind, nu atâtpe ideea dacă jurnalistica este sau nu este o formă de creație i s-a pus paraponul domnului profesor universitar specializat în mass media și comunicare, cât pe Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. Împotriva căreia țâfnosul domn se pare că are ceva anume. Că domnul cu pricina are sau că nu are un dinte sau mai mulți dinți împotriva UZPR- sau poate numai a actualei conduceri a uniunii!- asta este o treabă care îl privește direct
URÂTELE NĂRAVURI ALE UNUI CENZOR DE LUME NOUĂ [Corola-blog/BlogPost/93429_a_94721]
-
mama, îngrijorată, m-a întrebat : -Ce are băiatul meu? Bosumflat, am îngăimat : -Da’...eu...când merg cu sorcova? Sora mea a pufnit în râs. Însă mama, foarte serioasă mi-a spus : -Când ai să te faci mare! Mai bosumflat și țâfnos, iar am bâzâit : -Da...acum...nu sunt mare? Iar râsete. Am început din nou să urlu, bătând din picior : -Vreau să merg cu plugușoruuuu!...Vreau să merg cu sorcovaaa! Hâââ! Hâââ! Tata n-a mai râs. Mi-a spus pe
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
am reușit să topesc inima tatei, care a spus : -Hai, fă, să-l lăsăm! Să aibă și el o bucurie! -Nu-l las, mă, nu-l las! A sărit mama. N-are decât cinci ani. -Ba, am șase! am intervenit eu țâfnos. N-ai spus că la primăvară fac șase? -Am spus! La primăvară, nu acum! -Ba, acum vreau! Ba, acum! Iar bâzâituri, iar urlete, iar fund înroșit de mama. Și urletele se intensificau, pe măsură ce se apropia Crăciunul. Maia ales că Ilie
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
eu acum, cu tine, mă? Și cu copiii mei? Se întoarse spre copiii lui : -Hai acasă, mă! Ați colindat destul! Trebuie să-l duc și p-acesta acasă la el!... Băieții lui, vlăjgani de vreo zece ani, începură să bâzâie țâfnoși : -Da’ el de ce nu se duce singur? Nu vrem! Nu vrem! -E mic, mă! Nu vedeți că s-a rătăcit 6? -Ei, și? Ce ne privește? A plecat cu noi? Să se ducă singur acasă! Dar fetița, puțin mai mare
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
căutam să rămân în urma ei. Omul și băieții lui erau preocupați cu bolindeții și colindatul. Lisandra observă că tot rămân în urmă. M-a strigat : -Hai mai repede, că te pierd! Ce tot mergi așa? -Așa vreau eu! Am răspuns țâfnos. Dar năsucul foarte fin al fetiței, dezlegă enigma. Se opri și începu să mă miroasă suspect. Când ajunse la spatele meu, a exclamat : -Uuu! Pâff! M-a luat rapid de mână și m-a dus în marș forțat la tatăl
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
didactic al domnului profesor m-a cam vexat. Mă trata ca pe un student din ultima bancă, tolerant și condescendent, și dacă n-ar fi fost surâsul binevoitor care Îi lumina fața În timp ce vorbea, cred că aș fi replicat destul de țâfnos. N-am făcut-o. Eram prea excitat de gândul că aveam ocazia să aflu motivul și, eventual, niscaiva detalii spectaculoase ale straniei sale dispariții din urmă cu ani, ca să mă mai formalizez. Trecusem de-a lungul carierei mele de moderator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se pare mie sau spusele dumneavoastră sugerează că mi-ați salvat a doua oară viața? - Puteți s-o luați și așa, dar nu e neapărat nevoie să-mi fiți recunoscător. Nici nu mă grăbeam s-o fac, i-am replicat țâfnos și ingrat. În gând, se-nțelege, omul nu merita deloc un tratament verbal contondent. - Așadar, motivele tentativei dumneavoastră de evadare ar fi nesiguranța și lipsa de informații. - Câteva dintre ele, mai sunt și altele... - Să ne oprim, deocamdată, la acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
noastre. — Ce dracu’ spui? îi trânti neliniștit interlocutorul său. E vorba de o familie mizerabilă de nomazi care de ani de zile trăiește în curul lumii... De unde crezi că ar putea avea așa arme? — De ce mă întrebi pe mine? răspunse țâfnos, ca de obicei, Sam Muller. Acum trei zile mă aflam în Angola și n-aveam nici cea mai vagă idee de ceea ce se întâmplă aici. Și nici măcar nu mă interesează în mod deosebit. Pe mine mă angajează, vin și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
săptămâna viitoare, a zis Tom agitând o mână nesigură. Ți-am zis despre conferința mea de la Clubul de Poezie? O să o fac cu Naomi Birtwhistle și cu nenorocitul ăla de bibliotecar, colectorul de taxe sau ce naiba face el, John ăsta, țâfnosul‚Shaw... —Nu ai văzut-o pe Lee mergând în grădină cu cineva, nu? l-am întrebat, ignorând ce-mi povestea. Nu, ce naiba, Sam, nu am nici cea mai vagă idee, a spus Tom iritat. Aveam o sticlă întreagă de bourbon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
până ce nu găsim cadavrele ori alte indicii care să ne ducă această concluzie, nu putem vorbi despre omor. Ceea ce vreau să spun este faptul că această ipoteză nu trebuie exclusă. Prefer să nu mă gândesc la ea! îl întrerupse Pop țâfnos. Cum doriți! ridică Cristian din umeri. Sigur însă este faptul că probabilitatea ca o persoană dispărută să mai fie găsită în viață, este tot mai mică pe măsură ce durata scursă de la momentul semnalării dispariției crește. No, dă-mi voie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pricepi? Poate, clătină Cristian din cap a îndoială. Îmi vine însă greu să cred una ca asta. Ți-am spus eu? se întoarse iarăși Calistrat spre Ileana care rămăsese tăcută în timp ce bătrânul povestise. Ce mi-ai spus? îl întrebă ea țâfnoasă. Ai răbdare, cu timpul îl vom face să înțeleagă. Cristi, îl luă ea de mână pe Toma, trebuie să crezi! Chiar dacă ceea ce auzi acum ți se pare fantastic, ai răbdare și încearcă măcar să ne asculți! Îți vom arăta mai încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
său glasul lui Calistrat. Vrei să intri și nu ai curaj? Nu-i cea mai fericită alegere. Chiar dacă încă nu a apus soarele, nu știu cum se comportă vâlva în propriul bârlog. Ai întârziat! Unde ai stat până acum? îl apostrofă Ileana țâfnoasă. Ți-am spus să n-o aduci și pe ea! îi reproșă bătrânul lui Toma, făcându-se că nu o aude pe domniță. Calistrat ținea la subsuoară o cutie de lemn pe care o lăsă jos la picioarele inspectorului. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
menajamente lumina din plafon și se proțăpi lângă pat. Ce? Ce s-a întâmplat, ce vrei? tresări din somn Vlad. Am găsit o metodă să capturăm arătarea. Și, chiar nu putea să mai rabde până ce răsare soarele, cel puțin? strigă țâfnos omulețul din așternuturi, căruia nu-i plăcea deloc să fie văzut în pijamale. Lasă-mă să dorm! Vorbim când se face dimineață, mai adăugă el plin de țâfnă, întorcându-se cu fața la perete. Boris dădu plictisit din mână, rămânând proțăpit lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pipa, și-a umplut-o. S-a așezat pe singurul scaun fără brațe și a început să se legene pe picioarele din spate. Dacă tot te-ai instalat așa de lejer, de ce nu te așezi în fotoliu? l-am întrebat țâfnos. — De ce, te preocupă comoditatea mea? Câtuși de puțin, i-am replicat. Mă gândesc doar la a mea. Nu mă simt eu bine când văd pe cineva stând pe un scaun incomod. A chicotit, dar nu s-a mișcat din loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mine, afară de singurul lucru pe care-l doream eu: să mă lase în pace. O vreme am tăcut. — Și ce te-ai așteptat că va face când ai părăsit-o? — Putea să se întoarcă la Stroeve, mi-a spus el țâfnos. El era gata s-o primească înapoi. — Bine, dar ești inuman! E la fel de inutil să vorbesc cu tine despre asemenea lucruri ca încercarea de a-i descrie unui orb din naștere culorile. Se opri în fața scaunului meu și mă privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-mi răspundă. Am insistat, poate chiar cu severitate, dar ea a rămas cu ochii în pământ și a început să plângă. Atunci am dat din umeri. La urma urmei poate că era de datoria mea să mă duc, așa că, destul de țâfnos, i-am spus să mă conducă. Fără doar și poate nu era într-o dispoziție mai bună când sosi acolo nădușind din greu și mort de sete. Ata îl aștepta și coborî puțin poteca pentru a-i ieși în întâmpinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mult aici și am știut eu că o să vrei să te așteptăm. Cina e un pic cam prea bine făcută, așa că vei avea nevoie de astea. Îmi dădu o pereche de mănuși din cauciuc și apoi se uită la Deubel țâfnos: — Te așezi cu noi la masă, inspectore? Deubel se strâmbă: — Aș prefera să nu, dacă nu vă supărați, domnule. În mod normal aș sta, dar am eu însumi o fiică de vârsta asta. Am înclinat din cap: — Mai bine i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]