341 matches
-
sau ceea ce le plăcea, dar nu și ce trebuia. Iar fetele, ca să arate și mai bine, mai și țineau câte o cură de slăbire. Apoi, drept consecință, la scurt timp, numai ce se întuneca atmosfera... și apăreau furtunile nervozității, deveneau țâfnoși, nerăbdători. Iar ceilalți, vroiau, nu vroiau, TREBUIA să cedeze în fața lor. Bieții părinții! Mai că le plângeai de milă, nereușind să-i mai înțeleagă de ce sunt așa nervoși, ce greutăți și responsabilități mari au? Erau tare nedumeriți. Își simțeau copiii
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
mai lua. Tu cam repede îți iei câmpii. Și te rog lasă tonul mai jos. Noel se ridică, își luă cartea și, îmbufnat, plecă în camera lui. Mihai plecă după el. Totuși, ce se întâmplă cu tine de ești așa țâfnos? Nici nu se poate discuta. Iei droguri, bei prea multă cola? Ce se întâmplă? Alta acum. Mai vii cu multe tâmpenii? Că nu mai rezist. Dar crezi că eu cât mai rezist să te comporți așa? Aproape că nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
sus până jos, de către partidul de guvernământ ', așa cum face șeful Statului Major General, dl. Popescu, drept o 'mânărie' a forțelor retrograde, a minorității care nu dorește integrarea țării în N.A.T.O. Nimic din cele scrise în Raport nu conduce la țâfnoasa concluzie a generalului. Dimpotrivă, dosarul subliniază persistența mentalității retrograde din armată și cultivarea unui stil de instrucție și de educație care-au făcut ravagii pe vremea lui Ceaușescu și care astăzi pare să-și propună să ne țină departe de
La umăr arm' (ageddon)! (Pamflet de Anul Nou) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15601_a_16926]
-
Devonport. Maria Alexandrovna a făcut vizte rare la Devonport împreună cu copii. Odată cu trecerea anilor, Alfred și Maria au început să trăiască separat. Ei aveau puține în comun în afară de pasiunea pentru muzică și copii lor. El era rezervat, taciturn, cu toane, țâfnos și mare bețiv. La mijlocul anilor 1880 a devenit alcoolic. Ducele era descris ca fiind "nepoliticos, supărăcios, încăpățânat, lipsit de scrupule, risipitor și infidel". Ducesa a respins atitudinea soțului ei însă a rămas căsătorită, ascunzând mariajul nefericit în fața copiilor. mai târziu
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
Respiră niște aer curat și alese din agenda mobilului numărul femeii pe care o numea, în lipsa unui termen care să descrie mai corect relația, prietena lui. O chema Steffi, după cum indica displayul colorat al micului telefon finlandez, și răspunse destul de țâfnoasă. - Unde ești? întrebă Andreas. - Acasă, de ce? - Nu vrei să ieși? Sunt cu niște colegi, mai stăm... - Nu, îl întrerupse Steffi. Nu sunt singură. - Ok, zise Andreas. Pa. - Pa. Deși Andreas își dădea seama că erau un cuplu modern și progresiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de bumbac ale Rosei îmi ia timp. Apoi trebuie să corectez paginile pentru La Gunoi!. Ca să nu mai pun la socoteală și partea cu ținutul contabilității. Nu mi-am dat seama că nu vrei să mă ajuți, a replicat Jake țâfnos. Credeam că și tu crezi în reciclare la fel de mult ca și mine. Cred, sigur că da, și, sincer, nu mă deranjează să te ajut, a răspuns Alice serioasă. N-am spus decât că atunci când nu mă ocup de una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nou, a sunat telefonul. Bărbatul s-a dus să răspundă, întorcându-se apoi în bucătărie cu receptorul fără fir și trecându-l pe speaker, ca să pună niște pâine la prăjit. Vorbești cu el prin semne? a întrebat o voce feminină țâfnoasă. —Amanda? Și Hugo, și Theo s-au holbat uluiți la receptor. —Ei, nu fi așa de surprins. Totuși, sunt mama lui. Chiar începusem să uit, a șoptit Hugo în timp ce Theo a aruncat o bucată de pâine tartinată care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de hotarele Moldovei. Singurul care se pregătea de plecare era tânărul logofăt Bogdan Litovoi, care aștepta scrisorile de acreditare din partea Măriei Sale. Venise să-l petreacă dincolo de ziduri și să-i ciripească, gureșă, la ureche sora lui, Erina. Domniță zâmbăreață și țâfnoasă, din câte pricepuse voievodul. Ceremonia de plecare a solilor se Încheie În sunetul trâmbițelor, Începu cea a trimiterii de soli, primul fiind trimisul Sucevei la Veneția. Mai plecau soli către vărul său, Vlad Dracula, către craiul Matei al Ungariei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și a civilizației. Începe să se vadă cu ochiul liber: periferia a redevenit agresivă, mai precis, nimicitoare. "Convorbiri literare", nr. 5, mai 2005 George MIHALCEA "A doua schimbare la față" Theodor Codreanu Cu oarece vreme în urmă, un oarecine, bucureștean țâfnos și snob cu miros de mititei, vrând să-l ia în derâdere pe un provincial, l-a întrerupt mitocănește spunându-i: "Lasă-ne, băi, cu chestiile astea venite de la Huși!" Nu a fost singura dată când mi-a fost dat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tăcut, dar cînd se întoarce să mai ia o bucată de hîrtie împăturită, privește într-acolo: bărbatul se agită, spunînd tot felul de nimicuri, cu urși, vrăbii, căței și altele, numai să înghită copiii ce au în gură, în vreme ce femeia, țîfnoasă, și-a ferit puțin scaunul, semn că-i întoarce spatele, lăsîndu-l să se descurce. De proști nu trebuie să-ți fie milă. Lazăre, mă uimești! șoptește fata. Mă uimești tu, care studiezi Astronomia chiar și pe viscol rîde încet Lazăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu-ți faci griji din pricina mea, mă simt foarte bine. Înainte să plec am să fac tot posibilul să mut mobila. Când o să termin și cu asta, o să fie mult mai bine. Poate ți s-a părut că sunt cam țâfnos, dar să nu crezi că nu-ți sunt recunoscător pentru grija pe care mi-o arăți. S-ar putea să mai am încă nevoie de ajutorul tău și aș fi un prost dacă aș rămâne indiferent la iubirea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
oțel pe care Îl destrămasem și-l prelucrasem până ce părți din el ajunseseră să arate ca un năvod Încâlcit, prin ochiurile căruia sfera lucea stins. O vreme, ticăloasa de Chestie Îmi năpăstuise zilele, stând chircită În mijlocul podelei ca un broscoi țâfnos aflat Într-o pasă foarte proastă; știa că nu e terminată și asta nu-i plăcea deloc. Problema era, Însă, că eu nu știam de ce anume avea nevoie. În cele din urmă, o remarcă făcută Întâmplător a fost cea mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Brian realiză ce-mi trecea prin minte și păși Înainte, ratând cu puțin să tragă după el Întreg stativul cu blugi. — Nu, nu, spuse el, cu o mină nefericită. M-am uitat lung la el. Alături de mine, proprietarul tarabei zise țâfnos: — Hei! Nu se mănâncă lângă haine. Ești chioară? Nu vezi semnul? — Scuze, am răspuns, trăgându-mă Înapoi și privind În jos spre samosa, din care se scurgea unsoare În șervețel. Când mi-am ridicat din nou ochii, Brian Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
trist. Era mânat de un entuziasm difuz, un fel de tandrețe fluidă, care îl făcea să se simtă bine fizic și îi sporea veselia lui naturală. Astăzi (ziua în care primise scrisoarea lui John Robert), Emma era în mod special țâfnos și sensibil, dar fără să facă vreo aluzie la cele întâmplate. „Și acum, se întreba Tom, povestea asta o să dispară fără o vorbă în trecut, o să fie ca un vis deșirându-se încetul cu încetul în uitare?“ Și te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
singur cu fetele, Emma se simțea iritat, iritat că Tom dezertase, iritat că se lăsase convins să cânte, iritat pe Pearl că-i oferise prilejul acelei conversații prostești, iritat pe Hattie care i se părea lui a fi o domnișorică țâfnoasă, cu nasul pe sus. Le spuse destul de repezit: — Ar fi mai bine să ne întoarcem! și o luară cu toții pe urmele lui Tom. Tom fugea de rupea pământul dar, simțindu-și respirația tăiată, mai încetini un pic. Pe aleea asfaltată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe priciul său, mulțumit și el, săracul, că lucrurile nu luaseră o întorsătură și mai urâtă. Ultimul, se prăbușește pe taburet Mânecuță, păstrându-și la îndemână arma încărcată, pe birou, pentru negocieri. Zii ce-ai de zis! îi aruncă el țâfnos, Avocatului. Bine, trage Fratele aer în piept adânc, adânc, cât mai adânc, înainte de-a-și începe pledoaria. Să vă povestesc atunci, eșalonat, da capo al fine, cum de s-a pornit toată sminteala asta. Adevărul și numai adevărul! (Care-o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
oricine, dar mai ales față de mama ei. Adevărată fericire, neașteptată, de prea scurtă durată, Însă. Brusc, spună Îndelung un claxon strident al unei furgonete - „Da’ uită-te pe unde mergi, tâmpito!“. Femeia nu-i acordă nesimțitului nici măcar o privire. Mergea țâfnoasă, legănându-se pe picioarele lungi, cu părul răvășit În vânt, cu eșarfa de pene portocalii fâlfâind În urma ei, ca un stindard. Șoferul se căi repede de insulta pe care i-o adresase și Întoarse capul admirativ - pentru o clipă, Maja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
socotit bine numărul invitaților, astfel Încât să găsească surprize pentru fiecare - Învingători și Învinși: micuții nu suportă Înfrângerile. Și ca să spunem adevărul, nici cei mari. Noi am fost În Venezuela acum zece ani, când Carlo era responsabil cu instalațiile petrolifere, continuă țâfnoasă mama lui Matilde, care voia neapărat să spună tuturor că soțul ei era director la ENI. Sunt o rasă frumoasă, fetele sunt minunate, parcă ar fi toate dansatoare de samba, din păcate nu prea se găsesc venezuelence În Italia. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nepăsător și de Înțelept, esența ta indescifrabilă, capacitatea ta de a rezista, de a persista și de a dura - mai presus de orice schimbare și de orice catastrofă. O, tu, cel mai italian dintre toate orașele, incomparabilă prin frumusețea ta - țâfnoasă, plăcută, vinovată și iertătoare. Nu voia să plece, ci să rămână aici. Era un risc pe care accepta să și-l asume. Chiar dacă la Roma poate că nu avea să devină niciodată omul care ar fi vrut să fie. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În mâinile surorii Îi rămase un papuc de lac negru. — Te-am prins! Te crezi Micul Prinț, dar ai ciorapii găuriți, Începu să râdă Valentina. Gâfâind, priviră amândoi degețelul lui Kevin care ieșea ironic din șosetuță. Kevin râse, căci oricum țâfnoasele de Fioravanti nu văzuseră. — Merg să fac baie, spuse Valentina. Ridicându-se, Își Împinse papucii transpirați sub canapea. Dacă vrei, poți să vii. Kevin ezită. Nu voia să-l părăsească pe Simba, care acum fugea În pădure și se Întâlnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ea. — Polly, s-a auzit Richard mormăind o vagă admonestare. Sheba a venit la mine și mi-a dat un plasture și un șomoiog de hârtie igienică să-mi curăț rana. Polly s-a aruncat pe sofa cu un oftat țâfnos. — Îmi dai și mie, tata, o votcă cu lămâie? a întrebat ea. — O, sigur, a zis tatăl ei, cu o urmă ușoară de indulgență în voce. A zâmbit spre mine și a dat din cap: — Fiica mea e o alcoolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Ții minte când m-ai pocnit În cap c-un linguroi când ți-am spus că n-ai tocat destulă ceapă În perișoare? Acuma nu mai ești puternic? Ți s-a stafidit bărbăția?” Tatapopii mormăi ceva din care femeia cea țâfnoasă pricepu că ar fi trebuit să fie cărată cu targa după ce s-ar fi Încumetat să primească Între picioare avânturile armăsărești ale negustorului și Împunsăturile mădularului său ce ar fi putut-o străbate până la gât. Femeia se arătă gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l făceau să se miște ca un om În vârstă. Pe când portița de lemn se deschidea Încet În fața lui, chipul i se lungi și ochii căpătară lâncezeală de tristețe și dezamăgire. Mamă-sa, Ciocănitoarea, Îl Întâmpină cu glas ascuțit și țâfnos: „Ce e, mă? Ce-ai pățit?”. Pe Hristu Îl trecură fiori. Se stăpâni și făcu o mișcare de om căruia nu-i mai trebuia nimic de la viață. „Lasă-mă În pace, mămițico... Sunt destul de necăjit și așa...” La stăruințele războinice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în conferința de presă un bun prilej de a-și exersa condeiul, de a se acomoda cu rigorile și ritmul meseriei. Graba și nepriceperea contribuie din plin la spectacolul dezagreabil pe care îl oferă conferințele: întrebări stupide, insistențe puerile și țâfnoase etc. Deși plicticoase, conferințele de presă cer ziaristului multă vigilență și simț al detaliului semnificativ, cer atenție și răbdare. Notați tot: cine este prezent în sală, cine lipsește din prezidiu. Aceste detalii oferă un element de decor semnificativ (galeria simpatizanților
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
plăcut și simpatic, fără a da în umilință sau (Doamne ferește!) în slugărnicie, reprezintă cheia integrării rapide și confortabile într-un colectiv. Șefii Într-o redacție, sunt mai mulți șefi decât și-ar putea cineva imagina - de la director, până la o secretară țâfnoasă și cu mare trecere la bossul cel mare. Plăcerea șefilor din totdeauna este să dea sarcini, să se agite cu sau fără motiv, să umble pe text afișând mereu o nemulțumire superioară și vag condescendentă, să se plângă de amatorismul
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]