414 matches
-
americani, să nu-i sperie de la intrare), un film perfect pentru escapismul pe care-l oferea, perfect pentru alungarea grijilor și fricilor cotidiene și scufundarea într-o lume stranie și copilăroasă, cu vrăji și castele magice, și bufnițe atotștiutoare, și țînci de unșpe ani care-și șterg mucii în fular în timp ce învață cum se pilotează o mătură sport. Între timp, s-au scurs zece ani (vreo șapte, în cărțile lui J.K. Rowling), țîncii mucoși au crescut, au dat brutal cu nasu-n
Despre Harry Potter şi Talismanele morţii II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18690_a_20015]
-
vrăji și castele magice, și bufnițe atotștiutoare, și țînci de unșpe ani care-și șterg mucii în fular în timp ce învață cum se pilotează o mătură sport. Între timp, s-au scurs zece ani (vreo șapte, în cărțile lui J.K. Rowling), țîncii mucoși au crescut, au dat brutal cu nasu-n... CONTINUAREA AICI.
Despre Harry Potter şi Talismanele morţii II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18690_a_20015]
-
auriu.... M-am trezit a doua zi la spital, operat de fractură de mandibulă. Iar cicatricea a rămas.... Am ieșit după o săptămână ,mi-era rușine să dau ochii cu cei care mă cunoșteau.Prieteni nu mai aveam ,până și țâncii din mahala, mieunau sarcastic în urma mea. - Și nu ai mai urcat în ring de-atunci ? Întrebarea îi pică tare rău,ca un cuțit care se răsucește-n rana lui adâncă ,dar îi răspunde totuși : - Nu... Știam că aș fi pățit
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
de brațe dimprejur, se ridicau și se coborau mecanic, făcând mimetic semnul crucii, de parcă ar fi fost conectați cu toții la niște sfori care îi manevrau simultan. Gândul o făcu să își stăpânească cu greu zâmbetul inoportun stârnit fără voie. Un țânc rătăcit printre cei mari și deja plictisit, își făcu și el auzită vocea plângăreață. Rând pe rând, preoții aghezmuiau și cântau: “odihnește-l Doamne pe robul tău”... Nu luase parte la prea multe slujbe, dar nu reușea niciodată să rețină
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
și mamele, profesorii minorității săsești din Ardeal se comportă cu respectul cuvenit elevului, nu neapărat cu pronumele de politeță ci cu mult mai mult, cu respect reciproc în toată atitudinea. Nu ne-ar strica un Președinte respectuos chiar și față de țânci. Poate înalții demnitari ar vorbi alt fel între ei, mai omenește. Munca elevului nu este „învățătură și numai învățătură”. Învățătura nu vine numai din carte. Există învățători care sunt pe drept cuvânt deținătorii unui bogat bagaj de cunoștințe pe care
COPILUL, UN OM ÎN MINIATURĂ? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383822_a_385151]
-
Nimeni nu-l va lua în seamă când va gânguri că n-o să le dea mai mult decât „nenea” care a plecat. Că „nenea” l-a întrebat când a venit: ai adus ceva, mă, pentru turbații ăștia care urlă așa? Țâncul a gângurit: de unde, nene? Nu înțeleg de ce se bucură atâta? De ce pocnesc așa? Niște nebuni! Cică mă-npușcă pe mine, că nu le-am dat ce au dorit. Și se bucură că ai să le dai tu. Hai, pa, că mă
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
ce se pregătea. Chiar, de ce i se năzărise “domnului” Dode să organizeze “eroicul asalt în ziua aceea”? Pentru că domnul Arsu plecase cu treburi nu știu unde și-l lăsase pe dumnealui să aibă grijă singur de cele două clase în care învățau țâncii din a-ntâia și a doua. Fericit prilej să ne demonstreze talentul său patriotico-organizatoric. Cele două clase erau despărțite de un hol care ducea la cancelaria pustie. Pe acest hol a organizat “domnul” Dode “redutele” celor două clase, formate din
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
Articolele Autorului POVESTE DE IARNĂ Ninsese toată noaptea atunci, o iarnă întreagă nu căzuse omătul, abia prin februarie se pusese pe nins. Fusese o nebunie în dimineața aceea, băieți și fete din ultima clasă a liceului ne hârjoneam ca niște țânci prin zăpadă, cu greu ne vârâseră elevii de serviciu în clasă, cu toate că aveam oră cu Larionescu - prescurtat Lari, așa îi spunea toată lumea -, profesorul de fizică, om sever, ținea la meserie, alți dascăli, tinerii, parcă mai degrabă s-ar fi amestecat
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
spațiu dintre mesele așezate de-a lungul perimetrului sălii. În centru, trosnea focul dintr-un vas cu jeratic, pe ale cărui flăcări ațâțate În continuu bolborosea un ceaun mare din aramă și se roteau frigările cu carne, Învârtite de câțiva țânci nenorociți, ghemuiți pe pardoseală. Sclavi cumpărați pe câțiva bănuți de la vreo familie săracă de pe la țară, Își zise Dante dezgustat. Aerul era Îngreunat de fumul adunat de la opaițe și de la foc, zăbovind o vreme pe sub căpriori Înainte să se risipească printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Iisus și mă bucur că am venit în sfârșit pe scenă fiindcă am simțit că am nevoie de Iisus de multă vreme. Și-a lăsat capul în jos și s-a dat în spate. — Prieteni, acestea au fost cuvintele unui țânc, în timp ce mulți dintre voi, oameni în vârstă, vă temeți să veniți aici. Această mărturie ar trebui să vă inspire, pe voi, bunici și bunice, care nu urcați aici. Nu v-ați fi simțit cu toții împliniți dacă ați fi mărturisit încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
el la această vârstă, asta i se părea pur și simplu o batjocură din partea universului, a galaxiei, a sorții, asta în cazul în care mai putea fi vorba de vreo soartă din clipa în care îi apăruse în cale acest țânc. Ce era, deci, de făcut? Mircea Cârpenișteanu se ridică din fața oglinzii și făcu vreo câțiva pași prin încăpere, aproape distrus. Să se lase de scris nu putea, deși luase în calcul de mai multe ori această variantă. Dar altceva pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și unde pot găsi alte cărți pe care le-o fi scris. Barceló a rîs pe Înfundate și și-a vîrÎt la loc portofelul, reconsiderîndu-și adversarul. — Ia te uită, un academician. Sempere, dar ce-i dai dumneata de mîncare acestui țînc? a glumit el. Librarul s-a aplecat spre mine cu un gest confidențial și, pentru o clipă, mi s-a părut că Întrezăresc În privirea lui un respect care nu fusese acolo cu cîteva momente În urmă. Vom face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
așa că, înainte de a le duce de mâncare celor doi care plesneau de sănătate, mă ocupasem deja de prizonieri. Cel din pivniță, când i-am întins pâinea și slănina, n-a vrut să le ia, stătea chircit și plângea ca un țânc, le-am lăsat lângă el, pe un butoi. Pentru celălalt, închis în debaraua de la etaj, am bătut la ușă, dar nu a răspuns, am bătut iar nici un răspuns, țineam pâinea și slănina în brațe, așa că jandarmul a deschis ușa, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
însoțit pe colonel, care a ieșit din nou, îndreptându-se spre prizonier, atingându-l cu vârful cizmei de trei ori, mici lovituri în spate și în burtă, așa cum faci pentru a vedea dacă un câine a crăpat de-a binelea. Țâncul încercă să prindă cizma, pentru a cerși îndurare, fără îndoială, însă Matziev îl împinse strivindu-i fața cu cizma. Micul breton gemu, apoi scoase alte urlete, când colonelul îi vărsă pe piept conținutul unei găleți cu apă pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
orășelul și totul Îi fulgera prin conștiință ca un puternic pean de emoții... — Of, Dumnezeule Doamne! a strigat Amory. Uite! — Ce-i? — Lăsați-mă să cobor, repede! Nu l-am văzut de opt ani! O, oameni buni, opriți mașina! — Ce țânc ciudat! a remarcat Alec. Cred că e puțin cam excentric. Mașina s-a oprit, Îndatoritor, lângă bordură și Amory a alergat spre promenada de scânduri. Mai Întâi a constatat că oceanul era albastru și că exista o cantitate de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vieții, visând la America, care-i aștepta oarbă și nepăsătoare. Adevăratul Mecena însă - sponsorul neștiut și neștiutor al darului - tocmai rămăsese cu exact douăzeci de mii de lei buzunar. Dar meritase: amenda i-a cumpărat dreptul la liniște, scăpase de țânc și de mă-sa și mai ales își ușurase vezica. - Dragă Contesă, iată că a mai trecut o lună. Îmi pare rău că am nimerit chiar pe mormântul tău, dar acum suntem chit, mai ții minte când te-ai pișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
prea avem parale acum, la sfârșit de an, ce-ar fi dacă noi, actorii, am cânta împreună cu oamenii, așa cum facem acasă când stăm cu toții la un pahar de vin, îl ascultăm pe Hrușcă, întristându-ne duios, și îi privim pe țânci cum împodobesc bradul? Zis și făcut, tragem vreo 5.000 de fluturași, îi împărțim pe stradă locuitorilor cartierului Militari, cumpărăm doi brazi frumoși, instalăm stația în amfiteatru și așteptăm să vină lumea. Și lumea vine. O sută, două, trei, vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Anna zace în suc propriu, mânjită toată, iar mămica se sfătuiește cu alte mame ce‑i de făcut cu o fetiță care se mai scapă încă în pantaloni, deși e așa de mare. Trebuie să faci pipi înainte de plecare, pricepi, țâncule? Data viitoare să te gândești la asta. Și așteaptă tu să afle tata, să vezi atunci bătaie. Deși tati nu mai are decât un picioruș, puterea brațelor lui, pe care a dovedit‑o și înainte, n‑a avut deloc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bătaie. Deși tati nu mai are decât un picioruș, puterea brațelor lui, pe care a dovedit‑o și înainte, n‑a avut deloc de suferit. Mda, așa‑i când ai două exemplare din soiul ăsta, îți dau de lucru dublu țâncii. Și acum liniște că dacă nu, mai iei o scatoalcă. Pe furiș, fără să‑i observe masa de oameni, gemenii își strâng mâinile și își arată dinții de lapte ca niște vampiri, așteaptă, mami, să creștem noi mari și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mici: Prunci de treabă, Scunzi, peltici, Numai eu, răsad mai rău, Dintr-atîția, prin ce har? Mă brodisem șui, hoinar. Eram mult mai prost pe-atunci... Când Păresimi da prin lunci, Cu pietrișul de albine, Ne părea la toți mai bine: Țânci ursuzi, Desculți și uzi, Fetișcane Cozi plăvane Înfășate-n lungi zăvelci, O porneau în turmă bleagă Să culeagă Ierburi noi, crăițe, melci... Era umed în bordei Și tuleam și eu cu ei. I Tot așa o dată, iar, La un sfânt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
furat și eu? Fără măsură? Oare în marea supă planetară, Nu sunt și eu, speranță, și povară? Oare se poate să mă scol, grăbit, La masa vieții, fără să achit? Și nota ei de plată, consumată, S-o las la țânci, sau la bătrâni, coplată? Oare se cade să nu fiu și eu, Un prea dator, a toate, Dumnezeu? Și un grăunte, măcar, de mălai, Să nu achit, din mine, pentru Rai? ... Oare se cade încă să aștept, Să intru-n
LOCUL de JIANU LIVIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361380_a_362709]
-
sau se dădeau după câte un copac să-i stoarcă de apa râului. În loc de sutien foloseau maieul sau câte o bluză. Cum acestea de obicei erau chinezării subțiri, dacă le priveai cu mai mult interes, descopereai lucruri noi și necunoscute țâncilor din gașcă. Numai că puii de munteni nu prea erau interesați pe la vârsta lor ce ascund fetițele sub chiloți și maieuri. La scăldat nu se prea foloseau costume de baie de către săteni. Doar pe la turiști mai vedeai câte unul - două
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
nume de sfântă, păpușii mele din cârpe, ba i-a și cusut cu mâinile ei palide ochi și gură cu ibrișin vopsit în coji de ceapă uscată. Avea nu știu ce mătușa asta, care atrăgea toți copiii la ea în ogradă, tot țânci unu și unu pe care sigur și i-ar fi dorit să-i fi avut prin rodul pântecelui ei de femeie și nu doar din milă creștină” ... “Văzusem iepele cum fată, cum ies puii din găoace și mi se părea
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
strânse în pumnul nerisipirii întocmai de scurgerea timpului, ale lumii cântate întocmai de descântecul de iubire și patimă. Adriana Antoni cântă de pe când era crin cu boboc, în grădina de flori. Pe atunci scena-i era naltă, deasupra bretonului. Urca țânc pe scările culiselor, la concursuri și festivaluri și cobora ghemotoc de înger de fată, emoționată, copleșită de aplauze; azi scena e uniformă cu văzduhul pentru ea, iar spectacolele în care cântă sunt biruinți asupra finitului uman, reputate de o artistă
ADRIANA ANTONI. CERUL ÎMPRUMUTĂ DE LA EA REFRENE ŞI TAPISERII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367533_a_368862]
-
Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1552 din 01 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Frați ca miejii de nucă am fi cu toții de-am avea măcar o parte de voioșie și bunătate pe care le găsim pure doar la țânci ca mieii. De ce ne-am preface cu mâna noastră mereu, mereu, cărarea de trandafiri în deal povârnit?! De ce nu lăsăm clipelor aripile și savoarea și le îngreunăm cu pietre de moară ca să-și chinuie zborul? De ce ne complicăm cu întrebări
GIANINA CORONDAN. NU SEAMĂNĂ CU NIMENI, SEAMĂNĂ NUMAI CU EA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367545_a_368874]