192 matches
-
care mi-ai adus idolul mult visat... Plouă cu stele, plouă cu lună, plouă cu miros de liliac, plouă cu îngeri... Se aude muzica astrelor în marile depărtări, cad și se ridică luceferi, horesc ielele în poieni de pădure, greierii țârâiesc încet... Fericirea în această noapte vine sub nume de floare și ea se numește Veronica!” -Și nu uita că te-aștept mâine seară! Referință Bibliografică: EMINESCU LA VIENA- întâlnirea cu Veronica / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
însurat, tot repeta el supărat de situație. Cred că mă omoară Gina dacă mai află și asta. Săraca, câte ponoase mai trage din cauza caracterului meu. Ștefan s-a hotărât. Luă telefonul și o sună pe Felicia. Ascultă destul de necăjit cum țârâie aparatul. Nu era deloc încântat de ce va discuta cu femeia care-l aștepta. Se auzi vocea de fumătoare a Feliciei: - Alo! - Sărut mâna scumpă doamnă. Ce mai faci? - Ce să fac? Te aștept făcându-mi de lucru pe lângă casă, cum
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347793_a_349122]
-
și o consacră, consfințindu-i momentul. Amin! Și să rămînă în veci. Geam de bordei - fluturele dă ture în jurul lunii Petru-Ioan Garda O sugestie interesantă: în lipsa unei surse interioare de lumină, fluturele e nevoit să aleagă luna. aștept telefon - greierele țârâind parcă înadins Claudiei Ramona Codau Iată și o situație în care greierul devine agasant, ba chiar stresant. Țîrîitul lui e motiv de tresăriri și frison. Poemul este o dovadă că, în ciuda pericolului repetiției manieriste a repertoriului limitat de motive, se
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345101_a_346430]
-
devine agasant, ba chiar stresant. Țîrîitul lui e motiv de tresăriri și frison. Poemul este o dovadă că, în ciuda pericolului repetiției manieriste a repertoriului limitat de motive, se pot găsi mereu situații originale și modulări neașteptate ale banalului și ultrafolositului țîrîit de greier. Parcă înadins. Ziua Morților - doar iedera aprinsă la crucea veche Fratila Genovel Florentin Cine observă cu atenție și empatie lucrurile ne poate oricînd surprinde cu o viziune inedită și compensatoare. Morții fără de lumînare se bucură de un foc
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345101_a_346430]
-
biroul său, cel puțin la fel de somptuos ca al șefului cel mare, Lucică zâmbi subțire, mă rog, se spune draconic, dar să nu exagerăm, și se îndreptă spre tabloul de comandă a universului. Răsuci o cheie... *** Pe planeta Terra telefoanele mobile țârâiră a pagubă și afișară lipsă semnal. Rețelele de internet fâlfâiră de câteva ori și se stabiliră pe: no conection! O întrunire mondială a patronilor de televiziuni hotărî trecerea acestora în slujba culturii și a informării decente, iar patronii marilor trusturi
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
Ștefan erau moldovenii, cei din ceata a doua erau tătarii, În frunte cu puiul de răzeș, Mitruț... II Era În ziua aceea un văzduh limpede ca lacrima. Înfloriseră trandafirii sălbatici și sulfina. Era vremea când cântă toate păsările câmpului, când țârâie din niște ușoare strune miile de gâze prin fânuri. Ciocârliile umpluseră văzduhul de cântare. Glasurile copiilor din Borzesti s-amestecau cu glasurile păsărilor, și parcă era ziua aceea un imn Închinat frumuseților nemuritoare ale firii. Deodată prima ceată de copii
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
S. rămâne întinderea vastă, mărginită de „munții cu fruntea-n nouri”, „zugrăviți pe zare”, ritmată de „dealuri roșii”, pe care „podgoriile ard”, „câmpul simplu pe care-l ar cu boii”, „câmpul plin de mure și de rugi”, muzicalizat „de sprinten țârâit de greieri mulți”, săgetat de „iepuri ce-ți arată cum să fugi”. Acest univers include „lanuri verzi”, „livezi cu roade mari”, „lunca unde-au ieșit cirezi” , „crânguri negre”, măguri, pâraie zglobii, holde, ale căror spice sunt „cu țepi lungi, cum
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
zorite în timp ce, alături, păpușoaiele tac. într-un trifoi clocotește prepelița iar ciocârlia cântă în slava cerului. Soarele de după-amiază luminează peste asfințit cu o lumină blândă deasupra spicelor plecate. Vâjâind, trec doi corbi prin văzduh : vju-vju-vju La fântânița lui Costan țârâie un pui de vrabie. Deasupra vitelor se rotește, în vârtej negru, un roi de muscuțe, zuzuind subțire. De-un timp, pe cărarea dintre păpușoaie vin un om și o femeie în vârstă. Cu glas tărăgănat, Vasile Hortolomei o ispitește pe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
viața lui. Se aude soneria. Fetița se uită când la mama, când la tata. Amândoi sunt acasă. Atunci, cine să fi venit?! Ținându-se de pat, apoi de tocul ușii și de perete, Sorina reușește să ajungă pe hol. Soneria țârâie din nou. Țună! ‘chide! Am auzit că sună. Deschid acușica! îi răspunde mama. Zis și făcut. Dar cine a apărut în prag? Bu-nicu! Bu-nicu! spune Sorina și bate, foarte bucuroasă din palme. A băgat de seamă că nu mai trebuie
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de magneziu aprins. Un pârâu secret, într-un peisaj de la începutul vremurilor, încercînd, înainte de Beethoven, andantele din Simfonia a VI-a. Un cer violet, departe, într-o dimineață aspră de august. Un șipot minuscul, închis într-o încăpere de zid, țârâind obosit într-o noapte târzie și de care doamnei Voinescu i-a fost milă să-l lăsăm singur în foșnetul de cimitir al celor patru plopi... Și imagini, fulgurante, o clipă, din istoria - din preistoria? - vieții. Într-o trăsură mică
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
murdare. În dreapta, peste priveliștile strălucitoare, codrul albastru al Grumăzeștilor. Și spre miazăzi, triști în singurătatea înălțimilor, munții mari ai Horaiței. Stăteam jos pe o pelerină întinsă, cu care biruisem iarba înaltă și dârză. Nu se auzeau decât greierii și cosașii, țârâind a secetă, cei de aproape stăruitor și provocant, cei de departe discret și tainic, ca fâșâitul trist al unor beldii 1. Câteva clipe se amestecă și toaca măruntă a unei căruțe nevăzute de pe șoseaua din vale. Știam un mijloc, descoperit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vacile când se Întâmpla să treacă prin apropierea porții lui!? Mulți l-au Întâlnit stând În zori pe trepied, lângă fântâna lui Buig, Îmbrăcat Într-un halat alb precum frizerii și mulgând mânecile unui alt halat, la fel de imaculat, din care țârâia laptele ca dintr-un șiștar... Și oare de ce, pe măsură ce gălețile lui se umpleau, ugerele vacilor secau sau se umpleau de puroi și sânge!? Și abia după ce erau descântate și tămâiate cu smirnă și smocuri de păr smuls din coada unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu trebuia să-și mai facă sânge rău intrând În vorbă cu unul sau cu altul, astfel că Începu să meargă tot mai des la cimitir. Acolo era liniște și pace. Păsările zburau ciripind de la o cruce la alta, greierii țârâiau În iarbă, melcii se târau pe pietre, lăsând În urma lor dâre luminoase ce aduceau atât de mult cu Calea Lactee, Încât sufletul bătrânei se Înfioră, cuprins de o bucurie fără margini. Gânduri dintre cele mai ciudate Îi zumzăiau În cap, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
agheasma, Mașa desprinse dintr-un cui găletușa, se Îndreptă spre grajd, unde căprița ei, pe care bunica ei o botezase Evlampia și pe care Mașa o alinta cu Evlavia, o aștepta behăind nerăbdătoare cu ugerul doldora de lapte. În timp ce laptele țârâia clipocind În găletușă, Mașa se gândea la ale ei. Prin fața ochilor i se perindau chipuri cunoscute: mama ei Îmbrăcată Într-un palton lung, cu pliuri largi, purtând pe umeri șalul de cașmir, tatăl ei, În costum maro cu dungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
despre el. Are capul pe umeri din punct de vedere științific. Putea fi țeava asta. Putea să fi rulat bancnotele strâns, În suluri mici. E chirurg. Are priceperea și răbdarea. Brusc țâșnetul se opri. — Uite! A Închis-o. Doar mai țârâie. Ura! spuse Wallace. — Doctorul Lal! — Ce ușurare. A găsit robinetul. Cine e tipul ăla? — Profesorul V. Govinda Lal. — Ce profesor e? — Biofizica, mi se pare, e domeniul lui. — În orice caz, Își folosește clar creierul. Nici nu mi-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
plăcut e totuși afară Scânteiază steluțe-ntre scoici Valuri stranii șoptesc chiar aici Pescărușii țipând mă-nfioară. Violoncelul durerii Urlă dintre munți furtuna și se-aude de departe Bubuind la miezul nopții marea în deliruri verzi Greierii ce nu știu somnul țârâiesc din strune sparte Luna varsă raze tulburi peste pomii din livezi Plânge-ncet jarul din sobă și se roagă în genunchi E împovărat de gânduri, trăiri strânse în mănunchi Spectrul zilei somnoroase își dă ultima suflare Precum e rănit nedrept
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și picături de sânge se tot prelingeau în lungul piciorului stâng și se închegau în șuvițe roșii. În juru-i copacii stăteau neclintiți; tufe de ferigi pe maluri, se plecau în trecerea ei și iar se îndreptau cumpănindu-se; o pitulice țârâi ușurel un timp deasupra ei, apoi dispăru undeva. Vremea trecea. O aburire de răcoare începu a luneca în răstimpuri. În poienițe, lumina se trăgea spre vârfurile copacilor; câte-un plop cu coajă cenușie abia își clătea rămurelele subțiri și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
între zidurile acelea, multe trebuie să se fi petrecut odinioară. Așa am aflat cum a fost unul Petrișor care a trăit bine la hanul Aniței... Privind la han, am întrebat, și oameni de altădată mi-au povestit acestea, pe când tomnițele țârâiau dulce în ierburile luncii, în jurul nostru, în noaptea de august. Cântecul amintirii, 1909 Povestea cu Petrișor a fost publicată prima dată în Viața românească, nr. 9 din septembrie 1908. Această povestire, în care apare un Han al Aniței, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o vacă care se răslețea: — Nea, Preoteasa! na! fă-napoi! - Glasul iute se stângea, și liniștea cucerea întinderile. În răstimpuri neregulate picura o talangă, vitele răspândite înaintau încet păscând otava. Pe deasupra vălcelei trecea din când în când o prigorie, care țârâia în înălțime; părea o pasere rătăcită, venită cine știe de unde în aceste singurătăți. Lepădatu descălecă și-și priponi calul. Începu a grăi cu băieții; îi întreba de numele vacilor și de năravurile lor, și ei îl purtau printre vite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
netezit o clipă penele cu ciocușorul, pe urmă s-a uitat la celălalt pui de rândunică din oglinda gârlei. Vârful vergii a tresărit svâcnind de două ori scurt și a treia oară înclinându-se prelung. Puiul și-a luat zborul țârâind. Am smuncit strunga și crapul cel mare, pe care îl vestise uncheșul, s-a învăluit învolburând apa. Pe când eu îl țineam în coarda adânc încovoiată a vergii, Mitrea s-a înălțat la gard, stând nalt și negru în răsăritul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu adevărat, apoi nu vă mai vedeți niciodată. E foarte plăcut. De obicei. Dar nu voiam ca întâlnirea mea cu acest Aidan să fie singura și unica, și în zilele următoare am fost puțin cu sufletul la gură la fiecare țârâit de telefon și la fiecare nou e-mail, dar nada. Capitolul 6tc "Capitolul 6" Helen bocănea la bătrânul Amstrad, care își avea lăcașul în hol, deasupra căruciorului de stewardesă, astfel că, dacă voiai să trimiți un mail, trebuia să deschizi ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întors amorul meu de plumb Pe flori de plumb... și-am început să-l strig - Stam singur lângă mort... și era frig... Și-i atârnau aripile de plumb. Pastel Buciumă toamna Agonic - din fund - Trec păsărele, Și tainic s-ascund. Țârâie ploaia... Nu-i nimeni pe drum; Pe-afară de stai Te-năbuși de fum. Departe, pe câmp, Cad corbii, domol; Și răgete lungi Pornesc din ocol. Tălăngile, trist, Tot sună dogit... Și tare-i târziu, Și n-am mai murit... Decor
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
cu flori de cireș în livadă ninge cu arome savante din ceruri bate un vânt de poeme ratate se-nvârt morișcă florile de tei miresme domolesc vieți agitate menta plutește în aer învolbură iubirea fără cruțare țârâie-n inimi cu flori de cais sângerii lumini se-înăbușă cu uimire felină luna scâncește vopsită respirăm, fremătăm bucurie parc-am fi pe estradă sorbim incerți din pahare în forme ciudate de scară parfumul desfăcut în văzduh împrăștie teama acele
Cerne by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83721_a_85046]
-
în nici un fel - în pofida preponderenței informațiilor legate de Sleepy Lagoon. Însă fusese interogat de un membru al echipei marelui juriu. Danny îl sună pe Mal Considine la Procuratură, unde nu-i răspunse nimeni, apoi sună acasă la Ellis Loew. Telefonul țârâi de trei ori. — Mda? Cine-i acolo? se auzi vocea cântată a lui Buzz Meeks. — Detectivul Upshaw. Mal e pe-acolo? — Nu-i aici, detective. Sunt eu, Meeks. Ai nevoie de ceva? Individul avea un ton liniștit. Danny întrebă: — Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
convingerea unei fatalități. Tăceam impresionat. Păsăruici mărunțele, cu cioc ascuțit, săreau sprintene prin tufiș și foșneau în stuful risipit pe jos. Șezînd nemișcați, ele nu se speriau de noi și ne priveau cu curiozitate. Îndată ce simțeau că-s spionate, zburau țîrîind. Din mal curgea țărîna printre rădăcini. În patru labe, broaște mîloase ieșeau la lumină. Peste cîmp fîlfîiau undele fierbințelii și, de departe, se vedea cum merge prin tăcere o țărancă. Răchițile începeau să se înroșască. Cu ochii plini de soare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]