212 matches
-
lui, Leura șase. Mama și tatăl copiilor trebăluiau mereu ca să agonisească cele de trebuință traiului de zi cu zi. Era o zi de început de vară, cu soare și cer senin și în tihna acelor locuri nu se auzea decât țârâitul greierilor și vocile oamenilor ce coseau iarba pentru vite. Cu câteva zile înainte, Dumnezeu trimisese o ploaie binefăcătoare și pădurile și fânețele râdeau în soare, veselindu-se de frumusețea cerului și pământului. Urmăn, care se săturase să se zbenguie prin
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ORA TREI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 266 din 23 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ora trei, concert de greier Dimineața e departe Prin ținuturi și desparte Țârâitul să-l cutreier Măsor prispa de răcoare Mă urmează doar Grivei Parc-ar vrea să-ntrebe: Ce-i De nu dormi măi frățioare? Dar și câțiva mâți cu pureci Stau în calea mea să-i calc: Dâ-ne mă' cu puțin
ORA TREI de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355773_a_357102]
-
Bându-și ceaiul singur - în vaza de alături bujorul uscat Sfârșit de brumar - luna în creștere pe-un cer fără nori Frunze căzând de pe ram cate una - primii fulgi de nea Iarna în casă ascultând simfonia - vechiul gramofon Noapte geroasă - țârâitul greierelui în dosul sobei Seară de iarnă - înconjurat de corbi schitul din vale În așteptarea concertului de Anul Nou - ninge cu fulgi mari Plouă peste-oraș - guguștiucii clocesc fără umbrelă Din primul balcon sare sticla cu apă - nuntă de pisici În
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, MARIA TIRENESCU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355384_a_356713]
-
fine și delicate, aerul mirosea a gutuie coaptă și a pământ mustind a sevă, a lan de grâu care dă în pârgă și a mere domnești, a busuioc și a strugure tămâioasă. Ciripitul păsărilor, bâzâitul albinelor, zborul bondarilor și cărăbușilor, țârâitul greierilor, cântecul cosașilor îl vrăjeau ca venind din altă lume. Și deasupra întregii păduri, cobora parcă din slava cerului un cor de îngeri pentru copiii ascultători, care se spală pe mâini când se așează la masă și nu se culcă
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]
-
lampadarului și, cu iubita mea ghemuită la piept, care deja zâmbea în lumea viselor ei, am adormit și eu rapid. Efortul de pe ringul de dans combinat cu cel de pe canapea m-au trimis și pe mine în lumea viselor. Doar țârâitul strident al soneriei ceasului deșteptător ne-a tulburat somnul reconfortant, la cinci dimineața. Am plecat amândoi cu noaptea „în cap”, la pescuit pe baltă. Totul era pregătit. Undițe, momeli, umbrelă contra soarelui, gustări pentru micul dejun, grătarul pentru prânz și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
orice vis ce se cuibărește în inima mea, orice altar barbar ce-mi aruncă pocalul în haos, se sparge de cer un corn de lună când râzi tu și noaptea devine poveste care-și întinde clipele pe lințolii bucolice sub țârâitul gingașilor greieri. cu genele tale lungi strângi cu privirea seninul cerului albastru și mi-l faci cadou într-un poem de dragoste. . duminică, 16 august 2015 Referință Bibliografică: poem de dragoste / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
POEM DE DRAGOSTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347171_a_348500]
-
Să fie, oare, așa cum spun sfinții părinți, că oamenii buni sunt luați la cer? Că și Dumnezeu are nevoie de ei? Dacă e așa, facă-se voia ta! Dar mi-i așa de dor de el...!” Parcă aude și acum țârâitul telefonului. Avea o presimțire ciudată. Ceva nu era în regulă. Simțea că nu trebuie să ridice receptorul. Un fior i-a străbătut corpul din creștet pană în tălpi. „Nu-i a bună!” Nu răspunse. Dar telefonul sună din nou. „Băiatul
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
firul invizibil, destinat să mă lege de ultimele zile ale mamei. Plecasem precum Tezeu, cu ceva treburi prin țară. Nu mai țin minte ce minotauri aveam de învins, iar telefonul ăla putea să mă anunțe că. Trăiam cu spaima de țârâitul lui mai ceva ca Damocles, curteanul din Siracuza. Căci apelul acela ar fi prelungit, până în colțul de țară unde mă aflam, falsetul final al unui cântec de lebădă. În rest, am fugit de telefonul mobil. Ca dracul de tămâie. În
Omul fără niciun mobil () [Corola-blog/BlogPost/338890_a_340219]
-
al ugerului. Buzele-i arse de soare șușoteau o rugăciune. Degetele mâinii drepte patrulau calculat de la o țâță la alta. Lichidul alb proiectat pe fundul șiștarului zornăia sacadat. La început metalic, apoi, pe măsură ce vasul cu coadă de castor se-ngreuna, țârâitul se transforma într-un vâjâit pătrunzător ce se pierdea rapid în volumul spumos. Treptat, jetul miraculos se-ncăpățâna să nu mai țâșnească. Pierzându-și răbdarea stăpânul o mustră ironic: - Florică, Florică, l-ai ș-ascuns?! Te hrănesc, te-adăp ... degeaba
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
frământa și biata Firuța, plângeau toată noaptea și se rugau să-și aducă aminte de ei copiii ăia (de care nu avuseseră grijă). Stăteau muți cu orele lângă telefon, până târziu, la miezul nopții. Când, într-o seară, se auzi țârâitul salvator. Nu le venea să se apropie de telefon. Dacă ticălosul începe să-i terorizeze și pe fir? Fie ce-o fi! --Tu ești, mamă? a-ntrebat Firuța și a început să plângă cu hohote. I-a dat receptorul lui Trache
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
ea în rostul oamenilor (Vâltoarea). Aceștia răsuflă în ritmul naturii: Apa clipocește cu reflexe argintii, în locurile neacoperite de anini luna s-a strecurat pe fundul apei, luminoasă, legată de cea de pe cer, greierii se întrec în alinarea serii cu țârâituri lungi, și în jur parcă tremură liniștea. Numai Dumnezeu mai ține cu bietul plugar (Vâltoarea). Și aceste momente de răcoare și tihnă fac auzite respirațiile personajelor. Aceste pauze descriptive sunt de o naturalețe desăvârșită, dar în același timp și pline
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
Acasa > Literatura > Proza > NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 8 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017 Toate Articolele Autorului 8.Soția bețivului Însă, din dezlănțuirea asta extatică, le trezi țârâitul strident al soneriei, însoțit de țipetele unei femei care bătea cu pumnul în ușă. Tremurând, Maria alergă la ușă, se uită pe vizor și o deschise repede. Dădu buzna o tânără bondoacă și grăsuță, cu un copil în brațe și
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
care să-mi înfrumusețeze masa de lucru... Am învățat cum să văd și să ascult păsările cerului care zboară și cântă pentru mine! Am învățat că natura are tot ce îmi trebuie pentru a trăi frumos. De aceea ascult încă țârâitul greierilor, în liniștea serilor, alerg după fluturii care zboară, fac semn cu mâna cârdului de cocori care pleacă, mă rotesc odată cu frunzele în vântul toamnei, mă joc cu stropii de ploaie chiar dacă sunt reci. Dacă nu ar fi fost toate
PENTRU O ORĂ AM IUBIT ÎNTUNERICUL! de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345952_a_347281]
-
în jurul lunii Petru-Ioan Garda O sugestie interesantă: în lipsa unei surse interioare de lumină, fluturele e nevoit să aleagă luna. aștept telefon - greierele țârâind parcă înadins Claudiei Ramona Codau Iată și o situație în care greierul devine agasant, ba chiar stresant. Țîrîitul lui e motiv de tresăriri și frison. Poemul este o dovadă că, în ciuda pericolului repetiției manieriste a repertoriului limitat de motive, se pot găsi mereu situații originale și modulări neașteptate ale banalului și ultrafolositului țîrîit de greier. Parcă înadins. Ziua
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345101_a_346430]
-
iasomie, trandafiri, caprifoi și mentă. În fața casei un tei își răspândește grăbit florile, corcodușul și-apleacă ramurile încărcate în adierea vântului printre crenguțele zvelte de liliac. Miroase a liniște și a fluturi de vis. Dinspre marginea orașului năvălește noaptea și țârâitul greierilor. Adolescentul prefera nopțile astea pentru lumina mistică reflectată în tăcere. Câte un țipăt pierdut în depărtări. Citea, citea enorm pentru vârsta lui. Un tânăr, diferit de ceilalți, își crea propriul univers prin cuvinte ce nu trebuiau rostite decât pentru
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
orice vis ce se cuibărește în inima mea, orice altar barbar ce-mi aruncă pocalul în haos, se sparge de cer un corn de lună când râzi tu și noaptea devine poveste care-și întinde clipele pe lințolii bucolice sub țârâitul gingașilor greieri. cu genele tale lungi strângi cu privirea seninul cerului albastru și mi-l faci cadou într-un poem de dragoste. . duminică, 16 august 2015 Referință Bibliografică: poem de dragoste / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
POEM DE DRAGOSTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375828_a_377157]
-
pe un ton grav. De trei ori am dat din cap până acum!” Bătrânul dascăl rămâne câteva clipe cu stiloul în aer, de parcă n-ar fi înțeles spusele învățăcelului său. Apoi se apleacă mai adânc asupra catalogului. Pentru prima oară țârâitul soneriei de pe coridor mi se pare peste măsură de strident. Referință Bibliografică: Tamerlan / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 209, Anul I, 28 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dan Florița Seracin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
TAMERLAN de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369255_a_370584]
-
prin a cultiva aceleași elemente, introduce și o notă patetică și conceptualizantă în poem, deschizând astfel simbolul spre alte universuri. B. execută operația inversă: închide simbolul liric, repetă amănuntele, pictează cu aceeași culoare, stinge tonurile. Pastel aduce în tablou corbii, țârâitul ploii de toamnă, mugetul vitelor închise în ocol și sunetul trist, dogit al tălăngilor. Poemul sugerează, admirabil, senzația de agonie a vegetației, de târziu în lume și de prăbușire a universului într-o tristețe grea, aceea a individului care contemplă
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Căci, după spusele Charlottei, se duceau lupte în labirinturile acelea, iar gloanțele sfărâmau craniile celor morți acum câteva secole. Și cerul nocturn de deasupra Atlantidei era luminat de cometă și de zeppelinele germane, azurul răcoros al zilei se umplea de țârâitul regulat al unui monoplan: un oarecare Louis Blériot traversa Canalul Mânecii. Alegerea evenimentelor era mai mult sau mai puțin subiectivă. Succesiunea lor se supunea mai ales dorinței noastre febrile de a ști, întrebărilor noastre dezordonate. Dar, oricare ar fi fost importanța
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Când ochii i s-au obișnuit cu întunericul, a deslușit lângă calea ferată, în umbra unui tufiș, contururile unei izbe ațipite. Și, în față, în pajiștea de lângă terasament, a văzut un cal. Liniștea era atât de adâncă încât se auzeau țârâitul ușor al tulpinilor smulse și copitele călcând pe pământul umed. Cu o seninătate amară, care a mirat-o și pe ea, Charlotte a simțit cum se naște și răsună în mintea ei un gând limpede: „Mai întâi a fost infernul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acoperindu-se cu găuri. Da, smuciturile lui insistente, forța lui masculină erau pentru mine de natură profund senzuală. De altfel, de la prima rafală, capul mi s-a umplut de o liniște zumzăitoare. Vecinul meu din stânga trăsese primul și mă asurzise. Țârâitul neîncetat din urechile mele, jerbele irizate ale soarelui din genele mele, mirosul sălbatic al pământului sub trupul meu - eram în culmea fericirii. Căci, în sfârșit, reveneam la viață. I-am găsit un sens. Să trăiesc în fericita simplitate a acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ca și cum trăsăturile ei ar fi fost desprinse dintre podoabele de promoroacă. N-am mai văzut o frumusețe atât de fragilă. Da, ca o icoană desenată pe gheață... Am mers multă vreme în tăcere. Stepa se întindea încet înaintea noastră în țârâitul răsunător al greierilor. Dar zgomotul acela sec, căldura aceea nu mă împiedicau să păstrez în plămâni aerul înghețat din izba mare și neagră. Vedeam fereastra acoperită cu promoroacă, scânteierea albastră a cristalelor, femeia cea tânără cu copilul ei. Charlotte vorbise
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am părăsit sala redacției, mi-am imaginat o întindere nemărginită, căscată între orașul acela german și Rusia adormită sub zăpezi. Tot spațiul nocturn care, încă în ajun, răsuna de vocile noastre, de acum înainte mi se părea că piere în țârâitul surd al undelor vacante... Scopul emisiunilor noastre disidente și subversive fusese atins. Imperiul înzăpezit se trezea, deschizându-se spre restul lumii. Țara aceasta avea să-și schimbe în curând numele, regimul, istoria, frontierele. Avea să se nască o altă țară
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
duci la emisiunea ei, spun. Și-ai putea să iei și poza aia cu tine. — Bex! chicotește Suze. Ești diabolică! O să mă mulțumesc s-o țin În sertar și să mă uit la ea cînd simt nevoia să mă Înveselesc. ȚÎrîitul telefonului sfîșie brusc liniștea din bucătărie și zîmbetul Îmi devine forțat. Dacă e iar presa? Dacă e Luke, cu alte vești? — Hei, Suze, zic În treacăt, ce-ar fi să te duci tu și să te asiguri că totul e
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
încă febrilă, sare ricoșând de la un zid la altul, de la o umbră la o ușă care se trântește brusc sub o pală de vânt. Dar trupul nu mai aude nimic. Sfârșitul. Urechile încep încetul cu încetul să audă iar. Tăcerea. Țârâitul unui greiere în iarba dintre două șiruri de sârmă ghimpată. Și, prăbușit lângă peretele unei barăci, soldatul acela cu o dâră largă de sânge pe piept. Și țipătul lui („apă!“) care nu e pentru ceilalți decât dovada auzului regăsit și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]