219 matches
-
receptorul din mîna doamnei Cristina, care încă mai stă nedumerită, formez centrala combinatului și cer interiorul de la instalația de filamente. O fi crăpat vreun cuptor sau o fi explodat vreun traseu cu abur supraîncălzit... Cine știe ce s-o fi întîmplat... Aud țîrîitul des al telefonului pe interior și simt, cu fiecare clipă care trece, cum amețesc, gata să mă prăbușesc. Alo! se aude, în sfîrșit, vocea unui muncitor. Sînt Vlădeanu. Spune-mi, ce s-a întîmplat la filamente, nea Vasile? întreb eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
răspunsul său făcuse cu siguranță tot posibilul să confirme orice clișeu despre italienii cu sânge clocotitor și iute la mânie. Scuturând din cap de Întristare, formă o linie exterioară și apoi numărul său de acasă. — Pronto, răspunse Paola după trei țârâituri. — De data asta am sunat, zise el fără introducere. Ceea ce-nseamnă c-o să Întârzii. — Trebuie să merg la Piazzale Roma să mă-ntâlnesc cu un căpitan american care vine de la Vicenza să identifice cadavrul. N-ar trebui să Întârzii prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
grădină, desculț. — Nepotul seniorului a ucis doi paznici și a fugit! Chipul omului avea exact culoarea lutului. Shinshichi alergă Împreună cu străjerul, strigând Înapoi, peste umăr: — Tenzo a omorât doi paznici și a evadat! — Ce? răcni Koroku, trezit deodată din somn. Țârâitul greierilor continua neîntrerupt. Aproape dintr-o singură mișcare, Koroku sări din pat și se Încinse cu sabia pe care o ținea Întotdeauna alături când dormea. Sărind de pe verandă, Îi ajunse curând din urmă pe Shinshichi și pe străjer. Când ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Sanpei, În timp ce descăleca În fața casei unui producător de cărbuni. Era leoarcă de sudoare, dar nu mai mult calul pe care-l călărea. Era Începutul verii. În munți, frunzele Încă Își mai păstrau verdele crud, În vreme ce, pe șesuri, se auzea deja țârâitul greierilor. „Nu-i aici,“ Își spuse Sanpei. Lovi cu piciorul ușa șubredă, care se deschise imediat. Sanpei duse În colibă calul pe care plănuia să-l lase acolo și, priponindu-l de un stâlp, intră În bucătărie și se servi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În afara perioadelor cu probleme grele și consilii de război intrau acum pe porțile castelului unul după altul, astfel Încât până și gărzile de la intrare știau că se pregătea ceva. În castel, care era Învăluit În verdeața frunzișului proaspăt, domnea tăcerea, cu excepția țârâitului, din timp În timp, al primilor greieri de vară. Începând de dimineață, nu plecase nici unul dintre numeroșii generali care veniseră la castel. În acel moment, Sanpei veni grăbit, spre poartă. Descălecând dincolo de șanț, alergă pe pod, cu calul de căpăstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Waiguan, Taiyuan, Lieque, Shouwuli, Lianquan, Xuanji, Jiuwei, Yuji și Tiantu. (Vezi anexa 7.) Țiuitul În urechi (tinitus) Descriere Cunoscută și sub denumirea de tinitus, această afecțiune este marcată de sunete ritmice, continue, generate În urechea interioară. Sunetele se aseamănă cu țârâitul cicadelor și pot provoca amețeală și chiar leșin, În cazurile grave. Acesta este, adesea, un simptom al altor probleme de sănătate, cum ar fi o deficiență În funcționarea rinichilor, insomnia și neurastenia. În general, cei care suferă de tinitus au
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
din tîrg. După-amiază să vii la mine să-l iei" și mi-a închis telefonul. Tocmai cînd mă pregăteam să o chem și să-i mărturisesc că am un program cam încărcat pentru că pe la ora 19 am niște musafiri aud țîrîitul. Și mai nervos. Am uitat să-ți spun: curcanul e viu. Țăranii sînt beți toți și nu a avut cine să-l taie." Doamne, Dumnezeule, ce să fac eu cu un curcan viu? În viața mea n-am tăiat vreo
Curcanul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15609_a_16934]
-
în ușă, frămîntarea lăuntrică îmbracă brusc o formă exterioară, mai promițătoare, o haină în al cărei buzunar se află posibilitatea unei schimbări în bine, țîșnesc din baie, cu părul ud atîrnînd peste rochia lipită de corp, nu iau în seamă țîrîitul telefonului și fug la ușă, picăturile de apă mi se evaporă pe pielea care freamătă sub impulsul speranței neliniștite de a-l vedea în cadrul ușii. Ce-o să ne facem cu tine, Ella, cînd ai să înveți să răspunzi la telefon
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
evaporă pe pielea care freamătă sub impulsul speranței neliniștite de a-l vedea în cadrul ușii. Ce-o să ne facem cu tine, Ella, cînd ai să înveți să răspunzi la telefon, mă tachinează el, cu telefonul mobil încă lipit de ureche, țîrîitul lui subliniind parcă refuzul meu de-a răspunde, am încercat să te anunț că sînt în drum spre tine, dar ca de obicei nu răspunzi, poate că-i mai bine așa, altfel nu mi-ai fi deschis, rîde, intrînd imediat
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
marmiton 1..., îi explică profesorul și izbucni în hohote de râs, trecându-și degetele peste perciunii lungi. Hișam era cât pe ce să izbucnească și el în râs, din politețe, ca să-i facă pe plac, dar din fericire îl opri țârâitul unui telefon. - Știi ce-i acela un marmiton? Băiatul de la bucătărie, ajutorul de bucătar care adună cojile și spală gresia... pe care bucătarii îl bat în glumă peste ceafă... Rezidentul de la Secția de chirurgie generală este exact ca marmitonul... băiatul
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
în mii de țăndări și, cu ochii larg deschiși, mă întorc pe partea dreaptă, cu genunchii la gură... Pe peretele din față, carnagiul luminii portocalii a lămpilor de afară. Lumina portocalie nu îmbătrînește. Și nu tace. Nici greierul nu tace: țîrîitul lui e bătaia de inimă a unei fîntîni adînci. Transformă pămîntul într-un yo-yo infantil care se îndepărtează și se apropie elastic fără oprire, iar eu mă îndepărtez și mă apropii de mine însămi fără oprire. Rotund. înghețat. Fierbinte. Nu
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
-ți fie teamă. vom lăcrima și vom albi împreună Trecea deseori noaptea prin livada și lanul din spatele casei purtînd în dreapta o lampă cu petrol, se așeza lîngă nucul sădit de bunul lui lăsînd blînd lampa lîngă trunchi, asculta mai întîi țîrîitul greierilor. foșnetul lanului, frunzelor. huruitul mărfarului în spatele colinei. mereu reluate pale de vînt culcau spicele încă verzi ivind gardul, casa cufundată-n întuneric sub lună, adăsta îndelungă vreme sărăcindu-și deplin duhul într-atît fără de un gînd încît cîinele săltînd prin
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
Pentru o clipă în lumea fierbinte."", Răstorn la pămînt/ Cîteva dintre frunzarele și colibele lor din înjurături.// Și, în salturi hotărîte, mă îndepărtez.// Pe sub clănțăniturile vesele ale oaselor sparte și supte. Oase/ Ce spală în valuri bulevardul,/ Cu zgomote asemănătoare țîrîiturilor unor greieri". Lectura din fundal, urmărind jocul aluziilor sau destructurarea semanticii și a sintaxei, în ciclul Daniel și Brunhilda, de exemplu, susține în parte lectura din prim-plan, unde poemul încearcă reabilitarea sensurilor creștine. Efectele unor asemenea împreunări ne duc
Peisaj post-apocaliptic () [Corola-journal/Journalistic/14349_a_15674]
-
pesos? - Asta nu-i nimic pentru don Chepe Montiel, și colivia îi merită, spuse Ursula. Ar trebui să ceri șaizeci. Casa zăcea într-o penumbră sufocantă. Era prima săptămână din aprilie și căldura părea și mai greu de îndurat din pricina țârâitului greierilor. Când termină cu îmbrăcatul, Baltazar deschise ușa dinspre curte ca să se răcorească în casă, și un pâlc de copii intră în sufragerie. Vestea se dusese în tot satul. Doctorul Octavio Giraldo, un medic bătrân, mulțumit de viață, dar obosit
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
De aceea japonezul e simplu și rafinat în sens riguros: iubește esențele dezvăluite în forma lor curată, fără ingerința aducătoare de vulgaritate a omului. Muzica japoneză e liniară, fără armonicele obținute prin suprapunerea mai multor sunete, la fel cum și țîrîitul greierilor, legat și simplu, reprezintă o melodie tot atît de rafinată ca o partitură. Occidentalul nu vede în țîrîitul greierilor decît un zgomot natural care cel mult îl predispune la meditații vesperale, pe cînd niponul vede aici o creație a
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
aducătoare de vulgaritate a omului. Muzica japoneză e liniară, fără armonicele obținute prin suprapunerea mai multor sunete, la fel cum și țîrîitul greierilor, legat și simplu, reprezintă o melodie tot atît de rafinată ca o partitură. Occidentalul nu vede în țîrîitul greierilor decît un zgomot natural care cel mult îl predispune la meditații vesperale, pe cînd niponul vede aici o creație a spiritului lumii, și din acest motiv occidentalul, cînd ascultă muzică populară japoneză, are senzația că aude un țîrîit de
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
de moarte sau, dimpotrivă, spre întîlnirea cu ea. Tăcerile sînt lungi, apăsătoare, desenul din cușca morții este în alb și negru, virat spre sepia și nu știi întotdeauna dacă pașii actorilor sînt purtați încoace și-ncolo de cîntecele greierilor, dacă țîrîitul acela care se aude pe scenă ca într-o noapte de vară obișnuită înseamnă pace, armonie sau isterie, conflict, picătura chinezească. Cine agonizează? Muribunda al cărui cap ca o mască, ieșit prin burta scenei, se mișcă, se zbate pe un
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
7Cercetarea în lumina ascunsă a inteligibilelor. Oată această înșiruire de „laude aduse animalelor” vădește o bună cunoaștere a textelor indiene de învățătură, dar și a celor creștine, ale „părinților deșertului”. 8Verbul arab safara , a fluiera, denumește ciripitul păsărilor, șuieratul șarpelui, țârâitul greierului și al cicadei, urletul sirenei și al alarmei. În context are sensul de imitare a ciripitului. 9În arabă, madīna, „orașul”, are și o conotație mistică, pe care Avicenna o preia aici de la filozoful Al-Fărăbī (Alfarabius), m. 905. Prin scrierea
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
cu ploaie (...) el spune Doamne,/ îndepărtează de la mine păhăruțul acesta/ în care a scuipat deja moartea” (lunetistul). Ori o repliere în pictura lui Rousseau le Douanier, cu acea concretețe a detaliilor animalier-vegetale care trădează melancolia pură a posibilului imposibil: „afară țîrîitul interminabil al ploii în ierburile savanei,/ țipătul gîrliței cu ciocul galben în palmierul de rafie,/ trăncăneala șacalilor sub arborele-cu-cîrnați -/ în ciuda umezelii pătrunzătoare/ toate iuțesc melancolia/ unui foc negru stătut.// aprinse altă țigară,/ altă rămășiță a timpului” (ziua de lucru). În
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
târziu în aceeași zi, puțin înainte de plecarea mea din salon. Era în clipa când s-a auzit un driiin driiiin driiiiin de la telefonul din biroul directorului spitalului. Se pare că ușa biroului era deschisă, altminteri e greu de explicat cum țârâitul acela prelung și strident a ajuns până în salonul poetului. Kavafis m-a privit în ochi, a luat hârtie și creion și a scris: , Crezi că-i Ungaretti?" Ca să-l încurajez, am ieșit în coridor, am zăbovit un pic și, când
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
iar sânii fermi și puternici îmboldeau pieptul meu. Pentru un timp simțurile noastre au scăpat de sub control și neam îndreptat îmbrățișați, ușor, către canapeaua din imediata apropiere, care părea că ne aștepta îmbietoare. Când mai era un pas până acolo, țârâitul asurzitor al soneriei ne-a trezit la realitate. Ne-am oprit, desfăcând brațele ce uniseră pentru câteva minute trupurile noastre în confruntarea vulcanică a simțurilor tinere. Cornelia și-a aranjat ținuta și a mers la ușă pentru a vedea cine
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
și decât bunică-sa reușea încă să-l pună în încurcătură mai dihai ca întrebările existențiale despre viață și om. Bătu darabana a pagubă. Își imagină cum, de partea cealaltă, legată cu fire invizibile, liniștea încăperii era violată ritmic de țârâitul telefonului. O dată, de două ori, de trei ori. Nimeni. Curajul nu îi fusese răsplătit. Zeii nu iubeau azi îndrăzneții. Gigi Pătrunjel simți un pește rece zbătându-i-se în stomac, nițel cam aproape de inimă. Se lungi pe pernă și încercă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
armonici, tocmai îți aduci aminte ceea ce ești cu-adevărat și ceea ce-ai fost dintotdeauna, căci nu memoria ți-o pierzi acum, ci uitarea. Într-un parc din Tirana Băieții s-au oprit din joacă, aerul până adineaori înveselit de țârâitul greierilor pare acum un suspect întârziat. Oile trec pe potecă, iar eu am o cireașă în gură, o cireașă de un roșu închis, strivind-o, la tine mă gândesc, Patrice. O libelulă-nfometată-mi dă roate. E seară și-ascult broaștele și
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
răzbunător înspre locuința-i. Cortegiul trecu și strada își reluă tonul umbros. Ceea ce îl indispunea pe Pomponescu în mod deosebit era tăcerea telefonului. Cu toate că mulți supărători îl agasau, lucru pe care îl vindeca delegând pe cineva în funcția de telefonist, țârâitul continuu zi și noapte îi da sentimentul de a fi centrul unui interes larg. În vreme ce el dormea sau își lua cafeaua cu lapte, numeroase persoane se gândeau la el, aveau nevoie de el. Devenise curios să știe cine telefonează și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cultiva de ani de zile zarzavaturi, și despre mobilele din lemn de brad, bine lustruite, despre vesela de Lugdunum pe care soțul ei o cumpărase pentru ea și de multe alte lucruri. Sufla un vânticel cald, ce mângâia frunzișul copacilor. Țârâitul neobosit al greierilor se suprapunea peste murmurul încet și regulat al cascadei. Se plimbară o vreme pe lângă palisada șubrezită, pe ale cărei trunchiuri, în vreme ce vorbeau, Lidania își lăsa să alunece distrată degetele. Ascultând-o, Sebastianus o privea ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]