277 matches
-
SECOL XX UN ALT FEL DE "PAȘOPTIȘTI"ROMÂNI ÎN FRANȚA, CANADA ȘI STATELE UNITE, Autor: Octavian Curpaș Publicat în: Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Autor, OCTAVIAN CURPAȘ Editura "Anthem" Arizona, SUA, octombrie 2011 CAPITOLUL VII VASILE ȚÂRA: Dragostea de carte te duce la Sorbona Cutreierând cu nea Mitică printre amintiri, trăiești alături de Domnia Sa fiecare întâmplare cu oameni de toate categoriile și din diverse locuri; reușește să-ți trezească un viu interes și energia-ți crește datorită adrenalinei
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE, de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356448_a_357777]
-
protagoniști au fost, așișderea. La una din întâlnirile noastre, devenite de-acum obișnuite mi-a spus cu zâmbetul pe buze, că sunt câteva sute cei cu care intrase în contact pe parcursul interesantei lui vieți din exil. Vreo 460! „Pe Vasile Țâra - a început nea Mitică - l-am cunoscut la sârbi, în lagăr.Era un tip simpatic, comunicativ, având pe-acel vino-’ncoace, care te determină să-l ții pe-aproape.Ne-am împrietenit de cum ne-am cunoscut, fiindcă Vasile știa, cu
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE, de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356448_a_357777]
-
plecat în Italia și un timp, au rămas la Trieste, apoi, în lagăr, la Torino; în anii ce-au urmat s-au reîntâlnit la Paris, și-n cele din urmă la Montreal, în Canada! „Da, eu semăn cu mama!” Vasile Țâra era ardelean, se născuse pe plaiurile Transilvaniei de nord, într-un sat din Bistrița Năsăud; provenea dintr-o familie de oameni harnici și mai avea încă patru surori. Tatăl său, ca de altfel majoritatea bărbaților din această parte a Ardealului
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE, de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356448_a_357777]
-
această meserie, moștenită din tată-n fiu. „Dar lui Vasile-i plăceau cărțile!” - mi-a spus nea Mitică - și a continuat să-mi povestească, cu lux de amănunte, o serie de întâmplări petrecute în adolescența prietenului său. Tatăl lui Vasile Țâra mergea, din când în când, să vândă lemne la oraș, luându-și feciorul cu el. De multe ori, Vasile refuza: munca la pădure, drumul, oboseala și năravul prost al părintelui său, îi displăceau - căci bea, și, ca și cum n-ar fi
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE, de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356448_a_357777]
-
pentru o femeie, să se ocupe de gospodărie, să poarte grija soțului și-a celor cinci copii ai lor. Vasile a deprins de la ea dragostea de carte, de lectură. „Am trei elevi de excepție, dar sunt români, toți trei!” Vasile Țâra făcuse liceul maghiar și era silitor, situându-se tot timpul, printre cei mai buni elevi din clasă. Doi prieteni buni avea, și amândoi erau de la el din sat: Ion Baciu și Irimie Moldovan, la fel de conștiincioși ca și el, și, ce
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE, de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356448_a_357777]
-
Mitică și a continuat să-și deruleze filmul amintirilor ... Dar sunt români, toți trei, i-a spus în șoaptă directorul. Nici o problemă! - a fost răpunsul grofului. Și i-a luat pe cei trei, la el acasă. Acolo a învățat Vasile Țâra foarte multe lucruri. Și-a îmbogățit cultura generală, pentru că groful avea o bibliotecă vastă, cu cărți în limba engleză, franceză, germană...un adevărat izvor, de unde te puteai înfrupta din tainele cunoașterii. De la meleaguri bistrițene, la universități occidentale Cei trei prieteni
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE, de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356448_a_357777]
-
Montreal (primărie, spitale, etc.). Ambiția și rigurozitatea, munca și seriozitatea, dar nu în cele din urmă, șansa, au fost mijloacele prin care și-au văzut visul împlinit. „Apriga lor dorință de a deveni cineva!” mi-a spus nea Mitică. Vasile Țâra și-a luat licența în litere, la Sorbona, în timp ce se afla în Franța; vorbea franceza impecabil. Ascultându-l pe Dumitru Sinu, în vreme ce-mi povestea despre prietenul său, îi observam mimica feței, gesturile și inflexiunile vocii, simțind în ele
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE, de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356448_a_357777]
-
Ascultându-l pe Dumitru Sinu, în vreme ce-mi povestea despre prietenul său, îi observam mimica feței, gesturile și inflexiunile vocii, simțind în ele doar admirație și o reală mândrie: mândria și bucuria de a-l fi cunoscut pe Vasile Țâra. Mai multă lume scrie decât citește Nea Mitică și-a amintit că l-a vizitat pe Vasile Țâra, pe când revenise în Franța și locuia la Saint Gervais. Era împreună cu alți trei profesori francezi și discutau despre diverse lucruri, toți dețineau
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE, de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356448_a_357777]
-
și inflexiunile vocii, simțind în ele doar admirație și o reală mândrie: mândria și bucuria de a-l fi cunoscut pe Vasile Țâra. Mai multă lume scrie decât citește Nea Mitică și-a amintit că l-a vizitat pe Vasile Țâra, pe când revenise în Franța și locuia la Saint Gervais. Era împreună cu alți trei profesori francezi și discutau despre diverse lucruri, toți dețineau cunoștințe vaste de cultură generală. „Era acest Vasile Țâra, un om foarte cult, puteai vorbi cu el, ore
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE, de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356448_a_357777]
-
și-a amintit că l-a vizitat pe Vasile Țâra, pe când revenise în Franța și locuia la Saint Gervais. Era împreună cu alți trei profesori francezi și discutau despre diverse lucruri, toți dețineau cunoștințe vaste de cultură generală. „Era acest Vasile Țâra, un om foarte cult, puteai vorbi cu el, ore întregi, era documentat, citise mult! - mi-a spus nea Mitică la modul admirativ. Unul dintre colegii săi, profesori, i-a spus în timp ce eram cu toții la masă: Vasile, tu vorbești perfect franceza
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE, de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356448_a_357777]
-
am înțeles că era un erudit de excepție, un om deosebit. „S-a căsătorit cu o asiatică cu sânge albastru, fiică de șef de stat - Vietnam sau Indochina, nu mai țin bine minte!” - a încheiat prietenul meu istorisirea despre Vasile Țâra și în ochii săi am putut citi cu ușurință mulțumirea, dar totodată și nostalgia acelor vremuri... Istorisirea vieții lui nea Mitică, ce începea să prindă contur, în discuțiile purtate cu el, incitantă și plină de personaje și personalități captivante, îmi
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE, de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356448_a_357777]
-
de ori pe noapte și avea în jurul lui cărți ce mai cădeau și pe jos? Atunci, pentru mine s-a făcut lumină și-am reușit să deslușesc mai bine taina prieteniei ce s-a născut între nea Mitică și Vasile Țâra. Aveau un lucru remarcabil în comun: erau părtași la aceeași dragoste - amândoi iubeau nespus de mult CĂRȚILE! Referință Bibliografică: EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAȘOPTIȘTI ROMÂNI ÎN FRANȚA, CANADA ȘI STATELE UNITE, / Octavian Curpaș : Confluențe
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE, de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356448_a_357777]
-
piesele unui puzzle numit viață în exil și să le așezăm în pagini de carte... Când Dumitru Sinu a trecut frontiera dintre Italia și Franța și s-a îndreptat cu amicii săi spre Paris, deținea o schiță primită de la Vasile Țâra - bistrițeanul îndrăgostit de carte - și Eugen Ștefănescu - „un inginer silvic român care studiase la Paris și pe care l-am întâlnit peste câțiva ani în Canada” - îmi spusese nea Mitică la una dintre întâlnirile noastre anterioare. Îl cunoscuse la sârbi
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355419_a_356748]
-
aveau, și-au luat rămas bun de la ceilalți confrați care mergeau spre Australia și s-au grăbit să ia trenul care-i ducea spre frontiera cu Franța. Toate drumurile duc la...Paris! „Din fericire dețineam o schiță trimisă de Vasile Țâra și Eugen Ștefănescu, acesta din urmă fiind un inginer silvic român care studiase la Paris și pe care l-am reîntâlnit câțiva ani mai târziu, în Canada. Având reperele principale, ne-a fost mult mai ușor să trecem granița și
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356876_a_358205]
-
ședere în Franța, valabil pentru trei luni”. Nea Mitică își amintea cu lux de amănunte totul: „Acuma? Acuma suntem liberi? - a întrebat profesorul Ionescu și ne-am îndreptat bucuroși spre gară să luăm trenul spre Paris!” Vous connaissez monsieur Vasile Țâra? În tren au avut parte de o surpriză plăcută: conductorul trenului, un francez cu o figură calmă și în ochii căruia se citeau bunele intenții, după ce a constatat că sunt români a exclamat: Vous connaissez monsieur Vasile Țâra? Nea Mitică
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356876_a_358205]
-
monsieur Vasile Țâra? În tren au avut parte de o surpriză plăcută: conductorul trenului, un francez cu o figură calmă și în ochii căruia se citeau bunele intenții, după ce a constatat că sunt români a exclamat: Vous connaissez monsieur Vasile Țâra? Nea Mitică i-a dat răspunsul imediat, surprins plăcut de atitudinea binevoitoare a conductorului francez. Îl cunoscuse doar, pe Vasile, în lagărul sârbesc și se împrieteniseră, avea de la el schița de trecere a frontierei. Conductorul le-a povestit apoi cum
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356876_a_358205]
-
dat răspunsul imediat, surprins plăcut de atitudinea binevoitoare a conductorului francez. Îl cunoscuse doar, pe Vasile, în lagărul sârbesc și se împrieteniseră, avea de la el schița de trecere a frontierei. Conductorul le-a povestit apoi cum îl cunoscuse pe Vasile Țâra și cum acesta îl încântase, cu cât de multe știa; vorbiseră mult despre comuniști și despre România! Îl fascinase românul! Când trenul a ajuns la Paris, același conductor de tren a telefonat părintelui Zăpârțan de la Misiunea greco-catolică română, pe care
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356876_a_358205]
-
Școala vieții, a războiului, a pământului și a familiei. Iată un portret care ilustrează magistral arta narativă a Melaniei Cuc. Pentru bunicul nu existau timp sau spații fără destinație precisă, nici filozofie pe care să nu o înțeleagă măcar ,,o țâră”,. El venea de undeva din toate și cred că de aceea se înțelegea cu noi, cu fiecare, fie că eram copii sau oameni în etate. Cunoștea secretele solomonarilor, pătrarele Lunii, ne vorbea despre tărâmuri nelucrate și altele înglodate în păcate
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
că nu asta am vrut să spun! - Da’ce-ai vrut să spui? Că-i bine că și capra mea-i moartă, că nu ești tu singurul burlac pe lumea asta... - Jeane, ce-i cu tine astăzi? Ia stai o țâră jos, să ne mai omenim și noi c-un pahar de vin, cum le șade bine unor prieteni! De altfel, zise c-o licărire ușoară-n priviri, află că nu peste mult timp, am să spun adio burlăciei. Mi-am
CUM ŞI-A PLIMBAT SUFLEŢEL DEPRESIA PE LA PRIETENI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346205_a_347534]
-
Dumnezeu!, zise fata făcând o cruce în grabă și sărutând apoi mâna părintelui. - Măi copchii, dar hai sa mergem acasă, acuși se face noapte. Trebuie să cinstim un păhărel, așa cum se cuvine. Ce treabă-i asta? Să ne veselim o țâră, deși mi se strânge inima că o să ramân singur. Haideți! Moș Costache își mai turnă un pahar de vin. Duse paharul la gură. Un smoc de păr din bărba lungă și albă ca omătul intră în pahar. Câteva lacrimi, una
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
nu-i descânta Fierăreasa murea de spaimă! I-a descântat asta de Muma Pădurii și de sperietură. Abia dispreziuă își reveni și începu să povestească prin ce a trecut. Azi, toată ziua zăcu. Abia pe la amiaz’ mâncă și el o țâră de lapte. Își încheie Elisaveta povestirea, pe care o auzise și ea de la Mărioara lui Chioru când se întâlniseră în fundul grădinii, care la rândul ei o auzise de la .... Își luară vedrele de apă în cap și plecară grăbite, fiecare spre
LA FÂNTÂNA LUI UŢOIU de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369371_a_370700]
-
disagă, tatăl meu a mai pus un drob de sare, ca să se echilibreze greutatea. Din când în când părinții mei, verificau să vadă dacă este totul bine cu mine, iar maica-mea, îi spunea lui tatei: -Măi Achime, oprește o țâră oile ca să-i dau țâță lu* Aronică, că i-o fi foame sărăcuțu*, apoi, tata striga la vătaful Vasile din fruntea oilor: -Vasâle, măă..., auz*!? Dă oile pe poiană, să ne hodinim și să îmbucăm și noi ceva și ăsta
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
Nu i-a putut uita vreodată pe acești oameni, pentru că toți cei cu care s-a înfrățit erau de o calitate ireproșabilă, el i-a iubit și i-a stimat tot timpul. Cum să poți uita un om ca Vasile Țâra, bistrițeanul îndrăgostit de carte, după cum bine am arătat într-un capitol dedicat lui în exclusivitate? Erudit de clasă, licențiat la Sorbona și profesând în învățământ, la catedră se bucura de o recunoaștere deosebită din partea societății culturale franceze. Avea alături o
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
și foarte prietenoasă era fascinată de peripețiile din viața de refugiat a lui nea Mitică și adeseori îi spunea: Ați avut o viață atât de palpitantă, dar n-a scris nimeni despre asta? Nea Mitică îi spusese adesea lui Vasile Țâra - care era de multe ori prezent la întâlnirile cu familia Elian: „Eu ți-am zis, măi cap luminat, să scrii ceva!”, dar răspunsul ilustrului erudit venea cu un calm imperturbabil: Măi Mitică, și eu ți-am spus că mai multă
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
primi o înștiințare asupra acestei omisiuni regretabile pe care a făcut-o. - Domnule doctor, înțeleg de glumă, sunt doar ce se numește un intelectual. Cu ce păcătuiesc oare consumând țuiculița mea dinaintea slanei? - Nu-i vorba despre un păcat. O țâră de alcool face chiar bine organismului sănătos. Dar deocamdată creierul dumitale, nu eu, încă nu te consideră suficient de sănătos ca să-ți permită mici extravaganțe. Poate că de mâine sau când o fi poimâine, ar dispare neplăcerile așa de la sine
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]