102 matches
-
mult mai abil, mai indescifrabil, mai alunecos, ca un pește pe care nu-l poți prinde niciodată cu privirea ori cu mâna, chiar obligându-te la imaginea asta cu peștele: mic și subțire, aproape numai piele și os, ca un țâr, cu ochi a căror culoare, asemănătoare oțelului de regulă, te împiedică să vezi dincolo de ei, în om, culoare ce se schimbă imprevizibil, strângându-i furiile, lunecările, strecurările, răzbunările. Având obiceiul să vorbească mult și aparent dezlânat, cu multe perifraze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și examinând corpul copilului. Doctorul se mai Învârti o vreme prin preajmă, lipăind prin noroi, În timp ce Isobel Își puse o pereche de mănuși de cauciuc și Începu să Își scoată instrumentele. — Mda, bine, zise el, dă-ne de știre un țâr dacă ai nevoie de ceva, OK? Isobel Îl asigură că așa va face, el făcu o scurtă plecăciune, scuzându-se, și se strecură pe lângă Logan, făcându-se nevăzut În noaptea ploioasă. Logan privi În jos, spre creștetul capului lui Isobel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Într-o clipă, telefonul sună din nou. — Ah, îmi cer iertare, zise Verma. Știți ce încurcate sunt liniile telefonice din orașul ăsta - doar din când în când se-ntâmplă să nimerești numărul bun. La câteva minute după aceea: țâr, țâr. țâr. — Vrei să-ncetezi să mă suni? țipă nervos brigadierul. — Cling, cling. — Vai, îmi cer scuze, domnule. Brigadierul trânti receptorul în furcă, scoase telefonul din priză și se retrase la baie, unde se așeză pe vasul său de toaletă de tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se scoate o cantitate limitată și cine prinde să înhațe mai repede, bine, cine nu, cumpără la prețul normal. Dar îmi place să mă bat pentru un loc mai în față, chiar dacă voi fi apostrofat, deși nu sunt decât un țâr de om. Dar cel mai mult îmi place la promoțiile de oale și tigăi de bucătărie și la televizoare sau alte electrocasnice. În supremarket-urile unde se dau aceste produse prin „promoție”, lupta pentru a pune mâna pe ceva se produce
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ici. Un reproș indignat colo. Toată lumea se plânge de câte ceva. Domnișoara Hapciu spune că aerul e îmbibat cu spori toxici de mucegai. Ici câte-un frecuș. Colo o tuse. Nimeni nu s-a apucat de lucru. Nimeni nu scrie nimic. Țârul de Sfânt Fără-Mațe e mereu cu fața ridicată-n sus, cu gura deschisă ca a unui pui de pasăre, în timp ce-și toarnă pe gât chili sau plăcintă cu mere sau plăcintă cu carne dintr-o pungă argintie Mylar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cupru pe tavanul pivniței, urmându-le până la boiler și închizând gazul. Ea tre’ să știe. Doar a smuls maneta valvei de gaz și i-a dat drumul într-o gură de canal din podeaua de beton. — Intrăm în grevă, spune țârul de Sfânt Fără-Mațe. Nu scriem nici o chestie d-aia trăsnet, gen Frankenstein, până nu primim căldură. În dimineața asta: fără căldură. Fără apă caldă. Fără hrană. — Ascultă, madam, spune Veriga Lipsă. Barba lui aproape o zgârie pe doamna Clark în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Doamna Clark, care ne conduce, privește îndărăt și spune: — Ce-a făcut? Și din spatele videocamerei, Agentul Ciripel spune: — Și pe mine. Pe mine m-a violat primul. Sfântul Fără-Mațe spune: — Păi, la naiba... mi-a vârât-o și mie. De parcă țârului de Sfânt i-a rămas ceva în care să fie vârâtă. Doamna Clark spune: — Nu e amuzant deloc. — Asta e, îi spune Pețitorul. N-a fost amuzant nici când m-ai violat pe mine. Scuturânduși coada de cal, Ducele Vandalilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu degetele goale pe dinăuntru. În pantofi ne-am vârât șosete făcute ghem ca să înlocuiască degetele lipsă. Ne spunem Comitetul Popular pentru Conservarea Luminii Zilei. Pețitorul culege o „piersică”, învelită în catifea ca să-și protejeze mâna, și o coboară până la țârul de Sfânt Fără-Mațe, care o dă Bucătarului Asasin, cu burta lui mare stând în turul pantalonilor ca într-un hamac. Agentul Ciripel, cu videocamera lipită de ochi, filmează trecerea piersicii din mână în mână. Te poți vedea reflectat în piersicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
face cu mâna, larg, elegant. Primarul pune greu piciorul pe treaptă, un soldat dă să-l împingă, dar se oprește când secretarul primăriei țipă la el. Intră pe lat, sugându-și burta să-ncapă. - Băi, da’ portița asta-i pentru țâri, cum să-ncapi? Încercând să-și facă loc în nacela cu stegulețele Franței și României, primarul face o mișcare necugetată, îl împinge pe ambasador brusc, cât pe ce să-l zboare peste bord. Domnul Charles se dezechilibrează, dă cu fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Într-o clipă, telefonul sună din nou. — Ah, îmi cer iertare, zise Verma. Știți ce încurcate sunt liniile telefonice din orașul ăsta - doar din când în când se-ntâmplă să nimerești numărul bun. La câteva minute după aceea: țâr, țâr. țâr. — Vrei să-ncetezi să mă suni? țipă nervos brigadierul. — Cling, cling. — Vai, îmi cer scuze, domnule. Brigadierul trânti receptorul în furcă, scoase telefonul din priză și se retrase la baie, unde se așeză pe vasul său de toaletă de tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
căzu în mână o imagine a mea de adolescent, cu o pereche de pantaloni scurți și un chip plin de umbre. Eram gras, nu-mi aduceam aminte să fi fost așa. Câțiva ani mai târziu eram deja slab ca un țâr, cum se vede într-o fotografie din primul an de facultate. Curiozității i-a luat locul încetul cu încetul o stranie tulburare. Îmi dădeam seama că lipsea ceva. Viața mea era acolo, puteam să o las să curgă pe sub degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
întrebă Henry tulburat. —Pot să pun o întrebare referitoare la tema cărții? întrebă cu seriozitate Madeleine Kroft. Crezi că scrisul ajută la slăbit? Pentru că toate scriitoarele astea, Joan Didion, Zadie Smith sau Donna Tartt, de exemplu, sunt slabe ca un țâr. Henry își tamponă fruntea disperat. Se așternu o tăcere apăsătoare. —Henry, ce-ar fi să citești un fragment cu voce tare? Asta ar putea să canalizeze discuția, propuse Julie. —Bună idee, fu de acord Henry. Vă rog să deschideți cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
scriau când ceilalți aveau coadă și mâncau alune. Ei nu mă iau în serios, nici eu nu mă iau, dar mai știi... poate ai mei erau verzi și vorbeau intergalactica. Sat de oamenii încăpățânați. Tot voiau „să-și facă o țâr’ de schit”, cum zice înscrisul de la biserica satului, da’ nu-i lăsau austriecii, care voiau să-i vadă uniți (greco-catolici). Schitul a ars de câteva ori, o dată a fost bombardat de trupele generalului Bem. La 1776 s-a ridicat Șofronie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe care Nancy și Misty o împărțeau era un pat liber... Dacă n-ai altă soluție, poți oricând să împarți patul cu mine, i-a propus Mike. Am simțit că mă cuprinde furia. Nevasta lui Mike, amărâtă, muncită și slabă țâr, era la numai câțiva pași de el. Clarence a încercat s-o mângâie pe Helen pe păr. — Termină, i-a spus ea cu asprime. Dacă vrei să mă mai mângâi, îmi dai zece lire. Clarence a vrut să bage mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rostogolindu-se pe jos. Îl prinsese în brațe pe moșneag înainte de a se prăbuși. Îl săltă apoi pe umăr ca pe un sac, după care porni grăbit spre fundul curții. Calistrat era neașteptat de ușor. Moșul era slab ca un țâr, numai piele și os. Probabil că hainele de pe el cântăreau mai mult decât corpul. Aproape de gardul ce mărginea proprietatea era un nuc viguros ale cărui ramuri se întindeau aproape orizontal. Îl ochise încă de la venire și hotărâse că era exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ia contact cu podeaua. I am sărit în spate și prinzându-l cu brațele ca într-o menghină de gât l-am întrebat? Te dai bătut sau te umplu de sânge? Încă era nedumerit. Nu putea să accepte că un țâr cum eram eu avusese curaj să-l înfrunte. Dădu să se scuture de mine dar îi era imposibil să facă ceva în spații închise fiindcă eu mă sprijineam de piciorul unui pat și continuam să-l strâng de gât cu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
peste două milioane de franci aur. Dar, reîntors la Londra nu și-a mai găsit soția; dispăruse cu un proaspăt iubit. Am conchis mintal: "E adevărat ce se spune: cine are noroc de bani pierde în dragoste". O sonerie de alarmă țârii strident în ființa mea. Ce-o fi făcând Mihaela? Am lăsat-o singură și am fugit ca un bezmetic... Asta nu-i bine... Hai să dregem, ce-am stricat... Gândul îmi puse jar sub tălpi. Am schimbat la casă movila
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-se că nu a creat-o cu intenția de a fi malițios și au mers la o florentină împreună cu Nae, colega ei de bancă erau cei mai înfocați consumatori ai acestei prăjituri cu frișca și crema mereu proaspete. Era un țâr ambițios, nu la carte fiți fără grijă, ci în discuții contradictorii, și ținea cont de părerea lui pe care o considera primordială și originală până s-a înfuriat Tomiță și fiindcă nu îl putea bate i-a aruncat tenișii pe
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
îi plăcea lui, sau de carnea de vacă prăjită în ulei, nu avea decât o bucată de brânză. Drumul la atelier nu-i păruse niciodată atât de lung. Îmbătrânea. La patruzeci de ani, chiar când ai rămas slab cât un țâr, nu mai ai putere ca altădată. De câte ori citea cronicile sportive în care vreun atlet de treizeci de ani era numit veteran, ridica din umeri. Dacă și ăsta-i veteran, îi spunea el Fernandei, atunci, eu, ce dracu sunt?" Știa însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fost ales președinte de întovărășire. De la asta i s-a tras o burtă uriașă. În această privință îl urmau întocmai cei șase feciori. Mezina însă rămăsese slabă. Spînatic, bădia Nică dovedea o sprinteneală păstrată din vremea cînd arăta ca un țîr. Era vioi și-i plăcea să stîrnească oamenii la rîs. Treburile de președinte însă nu le rezolva curat, așa că, în curînd, se înstări. Deși pîntecul îi creștea mereu, își cumpărase bicicletă. Era ca un butoi în care vechiul bădia Nică
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bine și cred că se temea că-i și el bolnav - trăise cu ea și poate bănuia că s-a molipsit de la ea. CÎnd l-am văzut prima dată arăta ca un mort, vai de mine, era slab ca un țîr și galben la față de-atîtea griji și necazuri cîte avusese. Ei, și Lydia și-a vîndut marfa - puținul pe care-l avea - și-a-nchis prăvălia și el a trimis-o Înainte Împreună cu bătrîna doamnă Mason. Tatăl tău a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
capul lui. Atunci Cosmin își ia capul în mâini și-l așează pe poliță, între Sfânta Treime și poza lui Leo, care fluieră admirativ. L XXVII La începutul lui septembrie, Sabina s-a întors în București. Era slabă ca un țâr. N-a vrut să-mi spună nimic. În schimb era flămândă de dragoste. Era straniu să posed o femeie ca un șiret. Se încolăcea în jurul meu cu înfrigurare. Îi simțeam coastele, oasele umerilor, claviculele. La un moment dat a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lase să mă detașez sau să mă Îndepărtez de această sursă de sufocare. Mă suna Încontinuu și, ca Într-un soi de experiment eșuat de-al lui Pavlov, corpul meu Începuse să răspundă visceral la țârâitul telefonului. Țâr-țâr. Extrasistole cardiace. Țâr. Încleștare automată a pumnilor și Încordare a umerilor. Țââââââââr. O, de ce nu mă lasă o dată În pace, o, te rog, te rog, uită pur și simplu că trăiesc - sudoarea Îmi brobonește fruntea. În tot acest minunat weekend nici prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
poet, nu s-a scris. S-au găsit, în schimb, motive peiorative, ca să justifice trecerea pe ocolite, pe lîngă această lacuna biografică și poetică. "Nu trebuie să vedem în copilăria celui care avea să devină cel mai mare poet al țîrii lui ceva miraculos și oarecum prevestitor. Este copilăria firească a unui băiat crescut la țară" a scris G. Călinescu 25, "o haimana sănătoasă, din zburdălnicia căreia talentul și imaginația vor scoate mai tîrziu (s. n.) un mare poet al naturii"26
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nu fusese totuși copleșit de durere, deși se arăta zguduit și îndurerat. Michel avea acum 50 de ani, era văduv pentru a doua oară în patru ani și era un jucător de cărți înrăit. Înalt, încă chipeș, slab ca un țâr, arăta ca cineva care tocmai descinsese din opereta Văduvul vesel, cu o pălărie de pai, mustața în furculiță cu vârfurile rotunjite la fiecare capăt, cu gulere tari și o bărbie teșită (ceea ce francezii numesc menton fuyant). Berthe, prima sa soție
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]