116 matches
-
clanului, mai puțin Cristina, care-i purta ranchiună pentru îi spusese cândva să nu mai bată aiurea coclaurile celea. La început, vizitatorii se arătară cam sfioși; mai mult se îngrijiră de cele ce țin de tipic: colacii, coliva, prosoapele, plata țârcovnicului. Cei mai mici erau uimiți că Bunicul nu scotea aburi pe nări - așa cum scoteau ei, din cauza frigului - și nu părea să-i fie deloc rece, așa cum stătea întins pe năsălie, relaxat și nepăsător față de locul în care se găsea. Tăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Solimanu’, că altfel nu trecea ei nici până mâine! Omul revoltat trecu vânturându-și pumnul uscățiv prin mijlocul țigănimii. Pe partea dreaptă se afla cavoul lui Gicu și Ulrich mai scutură o dată pumnul. Ajunși la capelă, popa îi făcu semn țârcovnicului să-i ia în primire. Vorbea la mobil. - Da’ ce-i cu ăsta, frate, s-a sinucis sau ce? De-l aduce numa’ doi oameni? Ia uiti cum șadi cu alea-n sus șî cu gura crăcănată! Băăăi, da’ di
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mergea repede și, ca să nu cânte, fredona ceva ce semăna cu hop! ș-odată stop! a lui Gică Petrescu. La prima răspântie frână brusc și-o întrebă pe Cristina pe unde s-o ia. Nu mai găsea drumul. La semnul țârcovnicului, doi cerșetori intrară în alai - să nu fie ceremonia prea sărăcăcioasă. În următoarea răspântie se opriră iarăși, complet pierduți prin noianul de cruci. Cristina sugeră o cărare buruienoasă; preotul se lansă cu disperare în direcția indicată. Acum mormăia veșnica pomenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de ce: nu tu colivă, nu tu prieteni, nu tu ... Cristina își aprinse nervoasă un Kent 4, hotărâtă să nu le scape nici o para marțafoilor. Groparii aduseră capacul sicriului, îl îndesară deasupra omului revoltat. Pumnul se încăpățâna să amenințe cerul. Atunci țârcovnicul se azvârli cu toate burțile lui peste coșciug. Cutia se închise cu un pârâit ca de oase frânte. Două frânghii fură trecute pe sub conserva de lemn negeluit și Ulrich fu zdruncinat într-o groapă vecină cu mormântul lui Tinel Păpușoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fu zdruncinat într-o groapă vecină cu mormântul lui Tinel Păpușoi, „gunoier șef și tată de familie model”. Cerșetorii se fandosiră pentru taxa de ceremonie. Cristina le împărți bomboane de mentă. Ăia doi începură să urle, dar văzând că popa, țârcovnicul și groparii aleargă la Soliman fără să mai aștepte vreo răsplată, spălară putina și ei. Știau o scurtătură. Cerul se plumbuise de tot. Mai lumina doar stejarul în care își frânsese gâtul Bizonul Alb. Nu se auzea nimic, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nici răposatului. Capisci? Bine, bre, bine, se declară Apostatul învins. Și se duce târșâit, de ridică o geantă vișinie, de voiaj, cu bretele din fâș, de sub capacul sicriului. Urmărit atent de rotofeiul Crocodil, care își freacă palmele de presimțită satisfacție, țârcovnicul de Iulică așterne gospodărește pe masă, alături de recipientele cu licori, extrase primele din geantă, și niște pachețele mărunte, în ambalaj din hârtie unsuroasă, de ziar. Desfăcând meticulos hârtia, Apostatul expune țanțoș, pe căprării, feliile pufoase de franzelă albă, cu coaja
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
odată cum vine treaba cu judecata, pentru că îi un lucru nou.” Iaca ce hotărăște vodă: „...Cu episcopii să aibă treabă mitropolitul cu toți episcopii a-l giudeca, iar cu călugării, și călugărițele, și preuții, și cu diaconii mirenești și cu țârcovnicii ca să aibă treabă a-i giudeca, și a-i certa, și a-i globi, cine și după dela sa; pre cei din eparhia mitropolitului să aibă treabă mitropolitul; pre cei din eparhia Romanului, episcopul de Roman... altu nimeni să nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Scriem, la boieri și la toți slujitorii carii veți îmbla...cu ce fel de slujbe aicea, în târgu în Iași și la ocolul târgului. Dămu-vă știre tuturor pentru preutul unguresc...ce iaste la biserica ungurească,...și doi dascali...și doi țârcovnici...și doi argați...Iată domnia mea m-am milostivit și i-am iertat de dajde...de toate câte și vor hi pre alții în țara domniei mele...” „ Ei? Ce părere ai? Este îngăduință și dreptate pentru oricare credință și slujitorii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
închipuit, al cărui păcat l-aș fi purtat, chipurile, în sânge m-a pus într-o relație ciudată cu Dumnezeu. Ca s-o explic, trebuie să mă întorc puțin în urmă. Cam în vremea când descoperisem mormântul lui Dinu, un țârcovnic îi făgăduise tatei că mă cumințește și mă aduce pe calea cea bună. M-a luat cu el la biserică și m-a pus să vând lumânări, gîndindu-se, probabil, că atmosfera cucernică va face să tacă în mine păcatele străzii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a rugat tata să mă primească înapoi. N-a vrut. Îmi plăcea la biserică deoarece mirosea a tămâie, pe deasupra puteam să-mi asigur de la lumânări ceva bani de buzunar și am fost sincer revoltat că nici după ce-am plâns țârcovnicul nu s-a îndurat să mă ierte. Din pricina asta, de câte ori îl vedeam mă luam după el și spuneam porcării numai ca să-l înfurii; își făcea cruce și sfârșea prin a azvârli cu pietre după mine, în timp ce femeile bătrâne și cuvioase
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Respecta zilele de sărbătoare, tradițiile, aprindea la biserică lumânări pentru morți. A trebuit prin urmare să mă descurc singur, fără ajutorul lui, adică fără să-l iau drept model pentru a face exact invers, iar întîmplarea a vrut ca datorită țârcovnicului să descopăr, odată cu gustul de a fi nelegiuit, o altă ciudățenie a oamenilor. Nimeni nu mă observa pe stradă câtă vreme eram cuminte, tăcut, în schimb cum deschideam gura și strigam câteva prostii, prin care arătam că nu mă sfiam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ceartă de-atunci, nici măcar când m-au insultat; preferam să consider că erau în dreptul lor s-o facă. În schimb, în loc să mă tempereze, sfatul bătrânului cu țăcălie mi-a dat aripi în răfuiala cu cei care-mi aduceau aminte de țârcovnicul căruia îi purtam o nestinsă ranchiună. E drept că, dacă mă gândesc bine, instinctul meu de conservare a funcționat atunci mai bine decât mai târziu. Fără să-mi atragă nimeni atenția, am priceput singur că puteam să fiu prost crescut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a rugat să-mi țin teoriile pentru mine. Cred că i-a fost frică să mă pedepsească. Mă socotea, probabil, nebun și s-a temut de răzbunarea mea; am înțeles din felul cum s-a uitat la mine, întocmai ca țârcovnicul care m-a prins șterpelind mărunțiș de la lumânări. Am jucat astfel în mod serios comedia ridicolă a unui eretic înainte de a ști ce este, de fapt, o credință. Nu vedeam decât fanatici, în vreme ce eu însumi eram un fanatic, un bigot
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
închipuit, al cărui păcat l-aș fi purtat, chipurile, în sânge m-a pus într-o relație ciudată cu Dumnezeu. Ca s-o explic, trebuie să mă întorc puțin în urmă. Cam în vremea când descoperisem mormântul lui Dinu un țârcovnic îi făgăduise tatei că mă cumințește și mă aduce pe calea cea bună. M-a luat cu el la biserică și m-a pus să vând lumânări, gândindu-se, probabil, că atmosfera cucernică va face să tacă în mine păcatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a rugat tata să mă primească înapoi. N-a vrut. Îmi plăcea la biserică deoarece mirosea a tămâie, pe deasupra puteam să-mi asigur de la lumânări ceva bani de buzunar și am fost sincer revoltat că nici după ce-am plâns țârcovnicul nu s-a îndurat să mă ierte. Din pricina asta, de câte ori îl vedeam mă luam după el și spuneam porcării numai ca să-l înfurii; își făcea cruce și sfârșea prin a azvârli cu pietre după mine, în timp ce femeile bătrâne și cuvioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Respecta zilele de sărbătoare, tradițiile, aprindea la biserică lumânări pentru morți. A trebuit prin urmare să mă descurc singur, fără ajutorul lui, adică fără să-l iau drept model pentru a face exact invers, iar întâmplarea a vrut ca datorită țârcovnicului să descopăr, odată cu gustul de a fi nelegiuit, o altă ciudățenie a oamenilor. Nimeni nu mă observa pe stradă câtă vreme eram cuminte, tăcut, în schimb cum deschideam gura și strigam câteva prostii, prin care arătam că nu mă sfiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ceartă de-atunci, nici măcar când m-au insultat; preferam să consider că erau în dreptul lor s-o facă. În schimb, în loc să mă tempereze, sfatul bătrânului cu țăcălie mi-a dat aripi în răfuiala cu cei care-mi aduceau aminte de țârcovnicul căruia îi purtam o nestinsă ranchiună. E drept că, dacă mă gândesc bine, instinctul meu de conservare a funcționat atunci mai bine decât mai târziu. Fără să-mi atragă nimeni atenția, am priceput singur că puteam să fiu prost crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a rugat să-mi țin teoriile pentru mine. Cred că i-a fost frică să mă pedepsească. Mă socotea, probabil, nebun și s-a temut de răzbunarea mea; am înțeles din felul cum s-a uitat la mine, întocmai ca țârcovnicul care m-a prins șterpelind mărunțiș de la lumânări. Am jucat astfel în mod serios comedia ridicolă a unui eretic înainte de a ști ce este, de fapt, o credință. Nu vedeam decât fanatici, în vreme ce eu însumi eram un fanatic, un bigot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fusese acolo, pe limba de pământ dintre șoseaua mare, care traversa așezarea, și drumeagul de țară care ducea spre fostul port. Dimineața fusese ședința festivă la liceu. Discursuri, premii, diplome, corul cadrelor didactice, nelipsita cădelnițare oficiată de protopop și doi țârcovnici. Îl făcuseră profesor de onoare. Cei de la școală îi dăduseră și ei o diplomă laminată și câteva pagini xeroxate după câteva procese verbale ale inspecțiilor de pe când își dădea definitivatul. Se întorsese în primăvară din Sudica, unde se stabilise demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
transparenței. Un poem semnificativ în acest sens este cel din finalul primului volum, care - nu cu totul întâmplător - dă și titlul ciclului: Toți s-au așezat pe jos, aproape turcește, Femeile dau peste mâna copiilor care n-au răbdare. Apare țârcovnicul, lumea se ridică-n picioare, cinstind intelectualul, Se aude troznet de oase rupte de muncă. Se-ncepe de la țuică, simți mirosul prunei, De-asta nu te doare capul, chiar dacă n-ar fi binecuvântată de sfinția-sa popa Niță, Care a
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Trebuie să mă și spovedesc ? susură iar Marchiza. Isaia, care se reculegea înainte de a intra în cele trei stări ale Prohodului, se întoarse și-și țuguie buzele în semn de tăcere. Dar Bunelu, care își luase în serios rolul de țârcovnic, se simți dator cu o explicație. Se aplecă la urechea Marchizei : — Nu trebuie să te împărtășești... Noi, în mare, știm. Poate, doar, puțină smerenie... — Să cer mai puțin ? făcu Marchiza din buze, privind cu teamă la Isaia. Dar, prinși asupra
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
își disputau supremația, țăranii mai înstăriți, la îndemnul învățătorilor, își strângeau cureaua și își trimiteau copiii, cu aplecare pentru carte, să învețe la școlile secundare de la oraș, pentru a fi și odraslele lor în rând cu cele ale învățătorilor, preotului, țârcovnicului sau ale boierului. Neavând alte posibilități de a face bani decât din vânzarea roadelor pământului, susținerea unui copil de țăran la liceu reprezenta un efort considerabil pentru întreaga familie. Și totuși, Dorobanții se număra printre satele cu un mare număr
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
din Doamna Bovary): (40) Rămas în colț, după ușă, unde de abia se zărea, noul venit era un flăcău de la țară, de vreo 15 ani, și mai înalt decît oricare dintre noi. Avea părul tăiat drept pe frunte, ca un țîrcovnic de sat, un aer de băiat cuminte și foarte fîstîcit. Cu toate că nu era prea lat în spete, surtucul de postav verde, cu nasturi negri, îl strîngea pesemne pe la subsuori și lăsa să se vadă prin deschizătura răsfrîntă a mînecii niște
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Cred că nu ai rămas cu gândul că vierii de pe aici erau toți săraci precum Nicoară... Dacă ai redeschis vorba despre vierii din Valea Cosmoaiei, atunci fă bine și numește-mi unul mai de soi. Este vorba de un biet țârcovnic care în zapisul de la 12 aprilie 1649 (7157) scrie: “Eu Andrei țîrcovnicul și cu fămeia mea,... Varvara, și feciorii miei,... am vîndut o vie în Valea i Cozmoaie... lui Hristodor stolnicul”. Pe lângă vie se mai găsea câte ceva: pomăt, livadă, prisacă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
toți săraci precum Nicoară... Dacă ai redeschis vorba despre vierii din Valea Cosmoaiei, atunci fă bine și numește-mi unul mai de soi. Este vorba de un biet țârcovnic care în zapisul de la 12 aprilie 1649 (7157) scrie: “Eu Andrei țîrcovnicul și cu fămeia mea,... Varvara, și feciorii miei,... am vîndut o vie în Valea i Cozmoaie... lui Hristodor stolnicul”. Pe lângă vie se mai găsea câte ceva: pomăt, livadă, prisacă, casă la prisacă și “treidzeci de stupi”. Să nu fie de deochi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]