186 matches
-
foc, între două ziduri de trestii, ce-și clătinau ușor vârfurile subt o boare de-abia simțită. Marin scăpără și-și aprinse pipa, apoi, cu degetele rășchirate, își dădu pe după urechi părul cărunt. Îmi pregătii pușca; trăsei încet cucoașele care țăcăniră de câte două ori fiecare. Soarele vărsa valuri sângeroase acum, se cufunda în zare. O lișiță se arătă, cu puii după dânsa, în partea cealaltă a ochiului de apă, din trestii. Mai avem! zise Marin întorcându-și fața neclintită spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
încât pisica restaurantului (o persană adormită, apatică) țâșni ca un kamikaze printr-o vitrină aterizând printre cioburile împrăștiate prin hol. Apoi se duse la closet, unde rămase vreo douăzeci de minute, după care se întoarse cu pași lipăiți, ticăind și țăcănind ca un contor Geiger. În acest moment am remarcat că avea doar o singură nară. Abuzul are obiceiul de a-ți trage una în nas, cam în felul ăsta, să vadă toată lumea. Acolo unde stau eu în Londra, la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mereu Într-o parte, nici de cupa aurită de razele lunii, În care se clătina greu o licoare arămie, cu reflexe Întunecate, nici de ochii albaștri ai doctorului, ce aveau o strălucire umedă, ușor ironică, dementă. În depărtare se auzeau țăcănind roțile unui tren. Locomotiva șuiera În zare, răspândind un fum alb, Înecăcios, ce se Întindea agale peste câmpul presărat cu candele trandafirii. Ușurința cu care trata medicul lucrurile cele mai grave o scotea din sărite. Noimann părea să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și păpușile de care Lilith nu voia să se despartă nici În ruptul capului și care mult timp zăcuseră sub pat. Ridicându-se de pe traverse, cu buchetul de trandafiri strâns la piept, Noimann se scutura de vagoanele imaginare ce trecuseră, țăcănind din roți, prin trupul și prin viața lui. Dinăuntrul lor, călătorii, umflându-și hainele de aer, se scurgeau pe ferestre, luându-și zborul peste câmp. „Zvârle-n vânt această arsură!” Arsura Îl ardea. Noimann trebuia să se lepede de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mâini, o Întreagă ceată de oameni beți. Noimann Întoarse capul și privi În urmă. Erau acolo și bărbați, și femei. Toți Îmbrăcați În alb. Femeile aveau chipurile pudrate și buzele rujate, arătând ca niște măști. Trenul gonea cu viteză. Roțile țăcăneau ritmic sub dușumea, șinele pe dedesubt... Piciorul alerga mereu În fața lui. Noimann nu-l scăpa din vedere. Intrau fugind dintr-un vagon și intrau În altul. Călătorii aflați pe scaune sau pe coridor se se fereau din calea lor. Fuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pentru ca formația sa să fie aptă pentru a executa ultimul ordin înaintea prezentării raportului în fața comandantului... Când acesta a apărut în capul scărilor, a răsunat comanda șefului de Stat Major: ― Batalion! Drepți! Pentru onorrr, prezentați arm’!!! Toate mișcările curgeau cu țăcănit scurt, ca și cum cineva ar fi manevrat închizătorul unei puști... Șeful Statului Major a prezentat raportul cu glas amplu și sacadat. Apoi a însoțit pe comandant până în fața frontului. ― Bună ziua, ostași! - a salutat comandantul. ― Să trăiți, domnule l-ent colonel!!! - a răspuns
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pur (condiționat), cu miros de zăpadă, de ozon, de flori de primăvară. Barbara veni spre el, zâmbitoare. Era încă îmbujorată de partida de tenis pe care o jucase... O suavă muzică electronică îi tulbură imaginea. Apoi se auzi un bizar țăcănit de ordinator în funcțiune și un glas metalic rosti: - Hai, vino mai aproape! Și, dinspre "altar", se aprinse o lumină de zirconiu. Homer șchiopătă într-acolo, în fund se înălțau trei ferestre, cu vitralii verzi, acvatice, acoperite de niște ecuații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
un apel de urgență de la o femeie care pretindea că e doamna Wilt, zise sergentul. — De unde suna? — N-a vrut să ne spună unde e, zise Yates. A spus doar că nu știe și că e complet dezbrăcată... — A, o țăcănită din aia, zise inspectorul. O nebună de legat. Și de ce dracu’ mă faci să-mi pierd vremea cu așa ceva? Ca și cum n-aș avea și-așa destule pe cap! M-am gândit pur și simplu că ați vrea să știți. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fapte de muncă încrederii ce i-a fost acordată.“ Dominic ridică privirea. Funcționarul zâmbea. Privirea lui neagră îl țintea, fără clipire. Și privirea albastră a ciufulitului din centrul holului și a vecinului său, ochelaristul care fuma cu furie. Dulcica dactilografă țăcănea fără întrerupere, un fel de misiune de acoperire a muțeniei. Secvență cu funcționari țepeni, nefăcând altceva decât să-l urmărească pe intrus. — Nu este o simplă asociație obștească, un oarecare colectiv de... înțelegeți ce vreau să spun, reîncepu, în șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de expert, eliberă cu o smucitură ușoară una dintre cărțile de vizită, folosind unghia arătătătorului, și mi-o puse În palmă. — Lucrezi la ceva În prezent? — Da, uitați..., am indicat eu către masa de bucătărie cu o fluturare a mâinii. Țăcăni pe tocuri până acolo, evitând cu dexteritate o mască de sudură, o pereche de mănuși de lucru ca vai de mama lor și o cheie de piulițe, și examină desenele pentru Fiica Chestiei, cu un interes măgulitor. — Mm, da, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
confortabilă. Fără Îndoială că Felice ar fi descris asta drept stilul clasic al gentlemanului englez. Nu cred că el o asculta prea atent, lăsându-mi impresia că acesta era comportamentul lor obișnuit. Instalația mobilă! spuse Felice, privind În aceeași direcție. Țăcăni pe tocuri până acolo, fusta scurtă si dreaptă obligând-o să facă pași mărunți. Porni și Betty Ashley pe urmele ei, dar Jim alese să nu-și părăsească locul de lângă ușă. Îi pusesem deja eticheta de om cu scaun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mult timp, pe coridoare pustii. Din vreme în vreme, tata tușea ușor. Când îl auzeam pe tata tușind, știam că are emoții. Ședeam în birouri, în fața meselor încărcate cu maldăre de hârtii, țineam mâinile împreunate în poală, mașina de scris țăcănea mărunt clic-clic. La despărțire, funcționarii mă băteau ușurel pe obraz. Era ca la comandantul Miliției: o mângâiere în fugă. Precis că pentru tata eu nu însemnam o povară. Sufrageria era o încăpere rotundă, fără ferestre spre stradă. Ferestre aveau numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dăm o dată, poate-ți recuperezi ceva? Da, arunc eu pe o mie. — MĂ bag, spuse pilotul. Voi nu prea luați mulți bani, Ă? — Nu, spuse Al. Nu luăm mult. Puse bancnota de o mie pe podea, Învîrti zarurile Înte palme, țăcĂnindu-le, și apoi se auzi o plesnitură cînd le aruncă. Doi de unu. — Ține zarurile, dacă vrei, Îi spuse pilotul luînd bancnota de jos. vN-am ce face cu ele, Îi spuse Al ridicîndu-se. — Ai nevoie de ceva bani? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
imprudență. Sunt prea orgolioasă să îndur una ca asta și, totuși, mi-e teamă să nu înnebunesc. N-aș avea nimic împotrivă să le arăt casetele lui Daisy și lui Davey, dar sunt sigură că vor spune că m-am țăcănit deja. Nu dorm toată noaptea și nu arăt prea bine. De obicei, Davey observă că ceva e în neregulă, dar lunea e foarte absorbit de munca lui și astfel pot să mă sustrag spiritului său de observație. Marțea, însă, situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cazarmă. Pe urmă m-am oprit și m-am dus În baie să mă spăl pe față. M-am Întors și am pus la imprimantă mai Întâi ultimul fișier, acela scris de Belbo Înainte de fuga lui Paris. Și, În timp ce imprimanta țăcănea implacabilă, am Început să mănânc cu lăcomie și să mai beau ceva. Când imprimanta s-a oprit, am citit și am rămas tulburat; Încă nu eram În stare să hotărăsc dacă mă găseam În fața unor revelații extraordinare sau a documentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îi spuneam că visul meu era să ajung vânzător la tutungeria de pe bulevard, să pot citi după pofta inimii, fără mare bătaie de cap. - Păi pentru slujba de vânzător ai citit prea mult. La ce-ți mai trebe? - Dacă mă țăcănesc nu-i nimic. Când mai vii prin București, mă găsești aciuat sub niște cartoane la piață. Râdea și i se vedeau cei doi dinți din față. - Mă, tu ești nebun? Vrei să mă faci de râs în cartier? În clipele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
transpirând copios, pe la tâmplele grizonante. Ești un mare nenorocit! Fii om matur! Ți s-a urât cu viața? Cu asemenea lucruri, nu se glumește! Da' ce, măi, eu glumesc? Delirez? Mă demențializez? Mă-ndes la ruleta rusească? Sunt tâmpit? Sunt țăcănit? Ciu-ciu-fan, mai stați un an...! își ciupește Nae mândru, mustața lui de lider, tunsă à la Clark Gable. Nu scrie fraier și nici airbag, pe fruntea mea! Băiatu' cumpără marfa preferențial, numai și numai pe verificate, pe degustate și cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Vreți să-ncolțiți bestia asta și s-o atingeți cu un simplu tub de metal sau cu o descărcare electrică de două sute de volți? ― Scuze, spuse el sincer. Faceți cât mai bine. ― O facem pentru toți. Sala mașinilor ― terminat! Intercomul țăcăni. N-avea nici un sens să-i ia la rost. Își zise furios. Era jenant. Dacă nu menținea el o anumită coeziune, atunci cine? Pe moment, nu se simțea în stare să înfrunte nimic. În nici un caz după această tulburătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-i desfacă fermoarul. O simțea în brațe, țeapănă și morocănoasă, fără volubilitatea ei obișnuită, dar graba și teama îl făceau să nu se oprească. Se împiedica mai departe în nasturi, trăgând cu ochiul din când în când la deșteptătorul care țăcănea alături, pe masă. Pierduseră aproape tot timpul aruncându-și fraze fără rost, și-acum, într-o oră cel mult, colegul care-i lăsase camera putea să se întoarcă. Ceva, poate chiar amintirea ciorapului deșirat, poate stângăcia ei, îl înduioșă brusc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
echivalează cu pericolul la care s-a expus : pentru că, dacă ești prins de alarmă în oraș, prăvăliile trag imediat oblonul ca să-și apere geamurile, astfel că rămâi în stradă. În plus, aici, la Șosea, mitraliera instalată pe noul Muzeu, ce țăcăne cu înverșunare, poate aduce o primejdie în plus ! Apoi, o domnișoară la promenadă, neînsoțită ! Și încă pe bicicletă ! Nu s-a răsturnat lumea chiar cu capul în jos, oricât am fi toți oameni cu concepții moderne ! Astfel că i-am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
straniu În clarobscur (ce dracu’ e ăla, un urs?), și textele lui ciudate Îți spun că acest lucru nu se va Întîmpla. Mugur deschide show-ul ilegal cu un banc politic: mi-am dus radioul la reparat, se auzea un țăcănit din el. Unii rîd, alții nu, alarma de pericol sună, dar Întunericul e un prieten bun, Îl cunoașteți foarte bine. Și treaba stă de-așa fel că una din fete chiar dă semne că s-ar trage mai aproape. Sau
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ofensă dureroasă adusă slăbiciunii lui fizice. Cum brațul liber și-1 simțea greu, îl crezu puternic. Ar fi vrut să ridice cu el un obiect masiv și să-1 arunce în cei doi. întinse brațul și lovi capacul călimării imense, ce țăcăni. Rușinat de stângăcia gestului, pipăi cu o mână tremurătoare de orb biroul, și se rezemă și cu palma aceasta. Cealaltă, pe care o ținuse până atunci prea apăsată, îi furnica. Avea astfel o atitudine ce-i păru lui Lică foarte
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
îmbrățișarea curajoasă a noilor tehnici de organizare romanească. Filigran rămâne un necesar exercițiu de digitație, frânt pe neașteptate prin forța stihială a destinului. Vaslui, 20 august 2004 Teodor Pracsiu I. E noapte. Oare, cât să fie ceasul? De pe noptieră, deșteptătorul țăcăne regulat și monoton. Dacă aș face un neînsemnat efort, i-aș putea vedea cadranul. Însă, păcătosul ăsta de somn se lasă mereu așteptat, s-ar depărta și mai tare de mine, ca un animal fricos care fuge numai când i
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
chiar inima lui. Sunetul e împroșcat ca uleiul vărsat. Cap de capră. Mașina Ram. Ram tare. Ram claxon. Stafie în față. Ram în stafie. Capră moartă. Dă în claxon. Gata. Frână. Cădere. Iar scufundare în adâncuri fără fund. Cuvintele îi țăcăne prin cap, un marfar nesfârșit. Uneori aleargă și el pe lângă, zgâindu-se înăuntru. Alteori, cuvintele astea se zgâiesc afară, găsindu-l. E treaz sau pe undeva pe aproape. Corpul lui plutește intermitent, în derivă, când în conștiență, când afară. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
numește „blocaj“, tată. Se întâmplă când ești anxios sau jenat. Încă nu te-ai obișnuit de-adevăratelea cu chestia asta, nu-i așa? Cu ce să mă obișnuiesc? Un mod stupid de a trage de timp. Jessica se opri din țăcănit. Îi făcea plăcere. —Știi tu. Niciodată nu te-ai obișnuit cu ideea că fiica ta se culcă cu o umanistă. Unii dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt umaniști. —Numește unul. Mama ta e o umanistă. — Mama e ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]