114 matches
-
sînt în viață? Lui Drăghici, dacă a murit, nu i se poate face un proces post-mortem? Îi aud pe politicienii ăștia. Vorbesc mult de comunism. De stînga. Că este mai bun un comunist cu față umană. Că decît fascism, național-socialism, țărănism, mai bine un socialism cu față umană. Comunismul nu are și nu poate să aibă, doamnă, o față umană. Cum-necum, el trebuie înlocuit și să se predea ștafeta, și să nu mai fie. Fiindcă nu este bun, nu e sănătos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fost lăudabile, însă proiectul din 1935 a eșuat. Remarcabil este numărul mare de școli, tipografii, ziare și reviste locale. S-au editat ziare și foi politice, precum: „Gazeta Fălciului” (P.N.L.), „Poporul” (P.N.L.), „Liga Poporului” (ziar averescan), „Înainte”, „Ordinea”, „Munca”, „Libertatea”, „Țărănismul” (P.N.Ț.), „Deșteptarea” (foaie cuzistă), „Bomba” (ziar patronat de dr. Nicolae Lupu), „Brazda” (P.N.Ț.), „Cuvântul adevărului” (susținătorii lui Nicolae Iorga). În oraș funcționau, în 1935, patru școli primare de băieți și trei școli de fete: Școala Nr. 1 de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și în general de filozofare, îi spunea „Pestefiricul“ (vocabulă pe care, oarecum în aceeași formă, cineva, la începutul secolului al XIX-lea, cum aflaserăm la un curs, o folosise pentru „metafizic“); altui coleg îi spunea „Terică“ (de la terra), aluzie la „țărănismul“ împătimit al aceluia. Și câte altele! Dar această dimensiune ludică a firii lui Velea, din plin manifestată în acei ani, nu-i slăbea seriozitatea pusă în alte preocupări și în primul rând nu-i slăbea tenacitatea studioasă. Puțini dintre cei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
I. PETROVICI, NICOLAE IORGA, DIMITRIE GUSTI, PETRE ANDREI. Între forțele sociale care au participat la conducerea țării s-au înfruntat două tendințe în politica școlară: una care avea în vedere cerințele unei economii întemeiate pe industrie (burghezia liberală), iar alta țărănismul care, apreciind că pornește de la realitățile proprii României de atunci, își întemeia propunerile pe ideea dezvoltării unei economii preponderent agrare. În consecință, politica școlară a partidului liberal a urmărit organizarea învățămîntului primar unitar, același pentru orașe, cît și pentru sate
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
constituia țărănimea. Ideile mai vechi ale poporanismului, puse în circulație în jurul anului 1900, au fost reluate, îndată după război, de mișcarea țărănistă. Preluarea a fost cu atît mai ușoară cu cît ideologul poporanismului, Constantin Stere, a fost unul din fondatorii țărănismului. Statul român, afirma el în 1921, nu poate fi decît un stat țărănesc, pentru că poporul român e un popor de țărani, iar munca țărănească condiționează întreaga viață economică și socială (27, p. 322). Criza economică din 1929-1933 a oferit un
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
păstrîndu-și dominația pe plan economic, nu se putea să nu domine și pe plan politic; statul urma să rămînă deci un stat capitalist (28). Sub impulsul cercetărilor sociologice, a orientării acestora spre lumea satelor, precum și a curentului de idei specifice țărănismului, s-a dezvoltat o puternică mișcare de pedagogie sociologică. Cercetările sociologice au constituit și un temei pentru efortul de științifizare a pedagogiei. Se aprecia, în spirit durkheimian, că educația este, în primul rînd, un fenomen social, că ea trebuie să
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sociologice gustiene spre mediul rural a rezultat și axarea pedagogiei sociologice aproape în exclusivitate pe problemele școlii sătești. Interpretarea faptelor sociale, culturale, educative însă a urmat nu numai calea sugerată de sociologia monografică, ci și de ideile social-politice promovate de țărănism. Această ultimă influență apare, cel puțin la unii dintre adepții pedagogiei sociologice, din modul în care este criticată legislația școlară (adoptată, cum s-a văzut, mai ales în timpul unor guvernări liberale), din interesul mai scăzut pentru școala urbană, din unele
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cel puțin la unii dintre adepții pedagogiei sociologice, din modul în care este criticată legislația școlară (adoptată, cum s-a văzut, mai ales în timpul unor guvernări liberale), din interesul mai scăzut pentru școala urbană, din unele ecouri ale ideilor specifice țărănismului, întîlnite în construcția lor teoretică. Așa se face că o teorie care ambiționa să se întemeieze pe datele sigure ale cercetării monografice, cu toată dragostea pe care reprezentanții ei o manifestau pentru lumea satelor din care proveneau, are uneori un
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
vol. I, 1935; d) Pedagogia generală, 1938; e) Metode de educație, 1943. O amplă prezentare a operei lui C. Narly se regăsește în studiul introductiv la volumul Texte pedagogice (E.D.P., București, 1980), semnat de VIOREL NICOLESCU. 27. Cf. Z. ORNEA, Țărănismul, Editura Politică, București, 1969. 28. Cf. LUCREȚIU PĂTRĂȘCANU, "Statul țărănesc" un nou tip de stat?, în "Era nouă", 1936, nr. 2, apud Z. ORNEA, op. cit., pp. 324-325. 29. D. GUSTI, "Știința și pedagogia națiunii", în vol. D. GUSTI, Scrieri pedagogice
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogice, op. cit. 34. Cf. ȘTEFAN COSTEA, "Educația și învățămîntul în concepția și activitatea lui D. Gusti", în vol. D. GUSTI, Studii critice, coordonator H. H. STAHL, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980. 35. PETRE ANDREI, "Instrucția publică", în vol. Perspectivele țărănismului în fața noilor curente sociale, f.a. 36. Cf. C. RĂDULESCU-MOTRU: a. Românismul. Catehismul unei noi spiritualități, ed. I, 1936; ed. a II-a, București, 1939; b. Personalismul energetic, București, 1927. 37. Cf. I. C. PETRESCU, Școale de experimentare, Editura Institutului pedagogic român
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
neamului nostru” <endnote id=" (211)"/>. „Democrația română a fost - postula Ștefan Zeletin În 1927 - [...] o creație a străinilor” <endnote id="(741, p. 26)"/>. Bineînțeles, prin „străini”, Zeletin Îi avea În vedere mai ales pe evrei. Într-un studiu din 1924 (Țărănismul, un suflet și o politică), filozoful Constantin Rădulescu-Motru susținea că, din punct de vedere politic, evreii din România sunt „anticonservatori” și „antitradiționaliști”, Îmbrățișând „democratismul” și „parlamentarismul”. „Este aceasta un bine, este aceasta un rău ?”, se Întreabă filozoful român și tot
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
complace în ignominie și cinism. - Pe de altă parte, rafinații care au înscris pe steagul lor chipul enigmatic al poetului «diabolic» nu-și pot imagina brute mai refractare la frumusețile nepieritoare ale artei decât acei nătângi care admiră cu răgete țărănismele unui Coșbuc sau Goga”. O altă imputare dirimantă adusă criticului e stilul neîngrijit, expresia inabilă și lipsită de seducție. Obiecția e adevărată, multe pagini sunt rău scrise, dar dacă cercetăm mai atent ne dăm seama că sunt scrise la iuțeală
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
socoteala limbii ceea ce ar fi trebuit să pună pe socoteala ciocnirii formelor noi cu obiceiurile vii ale pământului. * Dar toate direcțiile în care s-a manifestat, și toate contradicțiile chiar, pe care le-am relevat, patruzecioptismul, ca și junimismul său, țărănismul său patriarhalist, cântarea trecutului, ca și reformismul său, critica sistemelor lingvistice și a literaturii, ca și activitatea sa politică - toate se reduc, la urma urmei, și se conciliază în tendința lui permanentă și dominantă: naționalismul, și naționalismul așa cum poate să
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Acești reprezentanți ai "proletarilor" au fost cei mai "țărăniști" și mai "moldovi-nești" oameni. Stilul lor mișună de "hăul", de "jariștea", de "pojarul" etc... Închipuiți-vă, în Apus, pe socialiști (șreprezentanți ai proletarilor) făcând școli lingvistice și literare țărăniste, făcând din țărănism un articol din cele două-trei ale crezului lor! Și culegând expresii și forme din textele vechi religioase! Din acest punct de vedere, socialiștii sunt adevărați urmași ai lui Alecu Russo, care - mai mult decât oricare alt critic, decât chiar Kogălni-ceanu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
idealiști generoși ca Goleștii și Rosetti și organizatori ca Brătianu și Carada. Muntenia este mai politică decât Moldova. De aceea, genul oratoric înflorește mai mult acolo. (De aceea, poezia ei dinainte de 1880 e mai propagandistă.) Și astăzi partidele serioase - liberalismul, țărănismul, socialismul - sunt mai puternice în Muntenia. Și a organiza un stat nu e un lucru de disprețuit, mai ales că "primum vivere, deinde philosophari". (Trebuie să observăm însă că, la această organizare, nu s-a ținut îndeajuns seama de realitățile
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
noastră literară, literatura anterioară, spiritul național, și se inspira numai de la literatura străină și (vom vedea) de la o literatură care ni se potrivea mult mai puțin decât s-ar fi potrivit Alfred de Vigny în vremea lui Alecsandri și Bolintineanu. Țărănismul literar repudia influența străină și se mărginea la imitarea poporului (vom vedea în ce chip). Așadar, și una și alta din aceste două literaturi în luptă erau exclusiviste; se lipseau de un factor esențial al literaturii normale, rupeau cu tradiția
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
adaptată la caracterul național. Aceasta o spuneam în articolul-program "către cititori". Ideea, mai special literară, pe care am dezvoltat-o după aceea, era numai un corolar al acestei idei mai generale - literatura fiind un capitol al culturii. Ce-a fost țărănismul literar? Să luăm câteva exemple de ceea ce nu e țărănism literar, ca să înțelegem, prin eliminare, ce a fost acel țărănism. A scrie nuvele ori romane cu subiect din viața țărănească nu e țărănism literar. Nimănui nu i-a venit în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cititori". Ideea, mai special literară, pe care am dezvoltat-o după aceea, era numai un corolar al acestei idei mai generale - literatura fiind un capitol al culturii. Ce-a fost țărănismul literar? Să luăm câteva exemple de ceea ce nu e țărănism literar, ca să înțelegem, prin eliminare, ce a fost acel țărănism. A scrie nuvele ori romane cu subiect din viața țărănească nu e țărănism literar. Nimănui nu i-a venit în cap să spună că Povestirile unui vânător ale lui Turgheniev
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
după aceea, era numai un corolar al acestei idei mai generale - literatura fiind un capitol al culturii. Ce-a fost țărănismul literar? Să luăm câteva exemple de ceea ce nu e țărănism literar, ca să înțelegem, prin eliminare, ce a fost acel țărănism. A scrie nuvele ori romane cu subiect din viața țărănească nu e țărănism literar. Nimănui nu i-a venit în cap să spună că Povestirile unui vânător ale lui Turgheniev ori Țăranii lui Balzac sunt țărănism literar. Și tot așa
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
un capitol al culturii. Ce-a fost țărănismul literar? Să luăm câteva exemple de ceea ce nu e țărănism literar, ca să înțelegem, prin eliminare, ce a fost acel țărănism. A scrie nuvele ori romane cu subiect din viața țărănească nu e țărănism literar. Nimănui nu i-a venit în cap să spună că Povestirile unui vânător ale lui Turgheniev ori Țăranii lui Balzac sunt țărănism literar. Și tot așa nuvelele dlui Sadoveanu cu subiect din viața țărănească, ori Voica, romanul drei Stahl
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ce a fost acel țărănism. A scrie nuvele ori romane cu subiect din viața țărănească nu e țărănism literar. Nimănui nu i-a venit în cap să spună că Povestirile unui vânător ale lui Turgheniev ori Țăranii lui Balzac sunt țărănism literar. Și tot așa nuvelele dlui Sadoveanu cu subiect din viața țărănească, ori Voica, romanul drei Stahl. Și aceasta, pentru că un scriitor nu poate fi definit după subiectele sale, ci după maniera sa. Și nici Creangă nu este țărănist. Ar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mai rău, abordau subiecte orășenești, pe care le tratau într-un limbaj "țărănesc" (care, chiar de ar fi fost țărănesc, tot ar fi fost o caricaturizare. Imaginați o nuvelă a dlui Brătescu-Voinești scrisă în limba lui Moș Nichifor Coțcariul!). Așadar, țărănismul literar este afectarea tonului, stilului și limbii țărănești de către un tîrgovăț care nu reușește să-și însușească tonul, stilul și limba adevărat țărănească și care își exprimă propriile-i sentimente de tîrgovăț în acea formă pseudo-țărănească, ori transcrie viața orășenească
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
țărănească și care își exprimă propriile-i sentimente de tîrgovăț în acea formă pseudo-țărănească, ori transcrie viața orășenească în aceeași formă pseudo-țărănească, ori zugrăvește o pseudo-țărănime în forma aceasta pseudo-țărănească. Și n-avem pretenția că am înșirat aici toate speciile țărănismului. Acum s-a înțeles pentru ce nuvelele dlui Sadoveanu și Voica nu sunt țărănism. Aici, un scriitor cult scrie despre țărani ca scriitor cult, cu concepția și în forma unui scriitor cult, exact cum ar scrie despre orice altă categorie
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ori transcrie viața orășenească în aceeași formă pseudo-țărănească, ori zugrăvește o pseudo-țărănime în forma aceasta pseudo-țărănească. Și n-avem pretenția că am înșirat aici toate speciile țărănismului. Acum s-a înțeles pentru ce nuvelele dlui Sadoveanu și Voica nu sunt țărănism. Aici, un scriitor cult scrie despre țărani ca scriitor cult, cu concepția și în forma unui scriitor cult, exact cum ar scrie despre orice altă categorie de oameni. Că Sadoveanu a extras chintesența poeziei populare și a limbii populare și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
chintesența poeziei populare și a limbii populare și și-a însușit-o organismului său sufletesc e altă vorbă. Așa a făcut și Eminescu, și Luceafărul nu e o poezie țărănistă. Și nici idealizarea țăranului în opera de artă nu este țărănism literar. Opera mai sus amintită a lui Turgheniev, în care el idealizează pe țăranul rus, nu e literatură țărănistă. Idealizarea poate fi cel mult țărănism politic, când nu-i romantism, ori ca la Alecsandri bergerism pseu-do-clasic. Țărănismul literar - autorul acestor
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]