681 matches
-
Zaharia Boilă (în perioada interbelică titular al catedrei de Drept Constituțional la Universitatea Regele Ferdinand din Cluj) și al Clarei Popa, fiica surorii lui Iuliu Maniu. a fost membru PNȚ din 1945. În 1952 a fost arestat în lotul foștilor țărăniști, condamnat la 10 ani de închisoare și trimis la Canalul Dunăre-Marea Neagră. În data de 15 august 1977 a fost hirotonit preot la Reghin, de către episcopul Alexandru Todea. Între 1992-2000 a fost senator de Cluj din partea PNȚCD. S-a făcut
Matei Boilă () [Corola-website/Science/303897_a_305226]
-
modul în care s-a produs rapid comunizarea mediului universitar, prin epurare academică, schimbarea programelor, dominația partidului totalitar în toate structurile decizionale academice, inclusiv la nivelul organizațiilor studențești; acestea din urmă erau la început erau dominate de către studențimea democratică (liberali, țărăniști, social-democrați), dar în scurtă vreme au ajuns să fie controlate de către studenții comuniști, foarte implicați în campaniile de denunțare și exmatriculare masivă a propriilor colegi, cu ”origini nesănătoase”. În 1949, spre finele anului universitar, a fost ”demascat” și exmatriculat din
Dinu Zamfirescu () [Corola-website/Science/322876_a_324205]
-
rușii în uniformă se văd mai puțini pe străzi... deși tricolorul tot mai flutură pe înălțimea Palatului Regal, totuși pas cu pas, ne ducem dracului, ca să nu spun altfel". După trucarea alegerilor din 1946, câștigate cu 70 la sută de țărăniști, urmează arestarea și procesul grupului de la Tămădău, în frunte cu Ion Mihalache, și, nu prea târziu, Iuliu Maniu: "toți conducătorii (vreo 3000), consemnează Dinu Pillat la 11 august 1947, au fost arestați și partidul dizolvat și supus unei prigoane comparabile
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
să ținem seama de partide, dar să căutăm să ne ridicăm ceva mai sus, spre ceva mai larg, să ne dezbrăcăm de haine partizane prea strâmte." De asemenea, Gabriel Bădărău, reprezentant al Partidului Social Democrat Independent, a criticat vehement acțiunile țărăniștilor de a elimina din discuție atât personalitățile care nu reprezentau partide politice, cât și pe cei care aveau puncte de vedere contrare: Ceea ce urmărim noi aici în străinătate este succesul procesului pe care îl pledăm - procesul existenței României - și nicidecum
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
în străinătate stă în poziția personală a celor ce pot și trebuie să acționeze. Reprezentanții partidelor au, înainte de toate, datoria de a întări poziția persoanelor mai sus amintite, pentru a mări eficacitatea acțiunii lor și nu a o micșora."" Totuși țărăniștii au reușit să elimine din comitet pe cei care nu erau de acord cu punctul lor de vedere, în principal pentru că erau mai numeroși. În cele din urmă, nici Vintilă Brătianu nici Gabriel Bădărău nu au fost acceptați ca membri
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
erau mai numeroși. În cele din urmă, nici Vintilă Brătianu nici Gabriel Bădărău nu au fost acceptați ca membri ai comitetului, iar dintre persoanele care nu erau legate de partide politice, au fost acceptate doar cele care îi susțineau pe țărăniști. Rolul comitetului de a fi un guvern în exil a fost susținut și de regele Mihai I. În convorbirile sale, el afirma: Pentru noi, Comitetul Național Român a însemnat guvernul României în exil... Am precizat de la început, pentru noi, adică
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
În realitate, Statele Unite au fost categorice în a respinge orice organism care avea rolul unui guvern în exil. În momentul în care divergențele din comitet au devenit acute, prin rolul său de arbitru, regele a susținut punctul de vedere al țărăniștilor, care doreau să formeze un asemenea guvern în exil. Dar în același timp, dezideratul regelui ca comitetul să reprezinte pe românii din afara țării era imposibil de realizat în concepția unui guvern în exil, deoarece românii din exil nu aveau niciun
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
diferită era cea care acorda prioritate aspectelor naționale. Susținătorii acestui punct de vedere considerau că problema României constituia o cauză națională nu una politică. Ipoteza că un comitet național în exil i-ar reprezenta pe românii din țară (așa cum susțineau țărăniștii) și în același timp i-ar ignora pe românii din străinătate li se părea cu totul absurdă. De asemenea, ei respingeau ideea că apartenența membrilor comitetului la partidele politice din România ar constitui un mandat al comitetului. De aceea, acest
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
la discuții, în special pe Citta Davila, V. V. Tilea, George Răuț și Nicolae Caranfil. În momentul sosirii sale la Paris la 26 ianuarie 1948, Generalul Rădescu a avut intenția să convoace la Paris o adunare generală a exilaților Români. Atât țărăniștii în frunte cu Augustin Popa cât și grupul de diplomați format de Grigore Niculescu-Buzești, Constantin Vișoianu și Alexandru Cretzianu s-au opus acestei idei, în special pentru că atmosfera din capitala Franței le era net defavorabilă. Totuși, părerile referitoare la antrenarea
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
internă este conservarea ființei biologice a neamului. Mișcările și actele de rezistență din țară, oricât de eroice ar fi, nu pot face să se schimbe situația internațională. Asemenea gesturi devin inutile."" Asemenea dezavuări ale acțiunilor de rezistență ale unora din țărăniștii din țară au avut ca efect reducerea credibilității reprezentanților partidului ca reprezentanți ai partidului din țară. Diferitele concepții nu erau total contradictorii, iar participanții la discuții au încercat să ajungă la un compromis, incluzând în statutul comitetului diferitele categorii de
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
personalități din emigrație neangrenate în politică. Atât Grigore Gafencu, Constantin Vișoianu și Alexandru Cretzianu făceau parte din grupul de experți diplomați și nu reprezentau marea masă a românilor din emigrație; de altfel primii ultimii doi susținuseră punctul de vedere al țărăniștilor, formând așa-numitul grup al "diplomato-agrarienilor". Componența comitetului dădea un avantaj excesiv acestui grup și elimina practic în întregime comunitatea românilor din exil. Grupul Național Țărănesc reușise să-și asigure o poziție dominantă și să-și elimine în cea mai
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
este descrisă astfel de George Răuț: În privința lărgirii Comitetului, Vișoianu este destul de evaziv. Fără a fi formal împotrivă, se pare că preferă Comitetul actual, pe care îl consideră, de altfel, foarte mediocru, dar nu crede că includerea în comitet a țărăniștilor nou sosiți ar aduce un spor de valoare sau de eficacitate, deoarece, după el, nici vărul meu, (referire la Mihai Răuț), nici Bunescu nu au o valoare personală mai mare decât Popa sau Bianu."" Dacă trebuia să colaboreze cu mediocrități
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Stat al SUA și cu grupurile reprezentând celelalte națiuni din zona de influență sovietică. Pe de o parte, deoarece fusese ministru de externe în guvernul Rădescu și colaborase mult cu Grigore Gafencu, iar pe de altă parte deoarece considera preocuparea țărăniștilor de a stabili modul de preluare a puterii după eliberarea României ca o utopie și o pierdere de vreme, era de așteptat ca Vișoianu să se unească cu grupul lui Rădescu. Dar, timp de doi ani, principala preocupare a lui
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
consiliului de miniștri pe Vintilă Brătianu, devenit și președinte al Partidului Național Liberal. Dispariția lui Ion. I.C. Brătianu a slăbit Partidul Național Liberal; Partidul Național Țărănesc și-a intensificat campania politică, evocând posibilitatea revenirii prințului Carol. În cadrul acestei campanii, național - țărăniștii au decis organizarea la Alba-Iulia a unei mari adunări populare, programate pentru data de 6 mai 1928, la care aveau să participe circa 100.000 de oameni. Carol ar fi urmat să se întoarcă în țară în cadrul adunării, dar nu
Criza dinastică din România () [Corola-website/Science/305792_a_307121]
-
făceau pe baza unei decizii arbitrare a Ministerului de Interne, fără niciun fel de proces. Treptat, au fost aduși la Tîrgu-Jiu prizonieri politici din toate mișcările care se opuneau regimului antonescian, de la comuniști la legionari, la democrați, socialiști, liberali sau țărăniști. Astfel că la Tîrgu-Jiu au putut să se intersecteze fostul ministru Mihai Ralea, scriitorul legionar Radu Gyr, liderii comuniști Ion Gheorghe Maurer sau Lucrețiu Pătrășcanu și scriitorii antifasciști Victor Eftimiu și Tudor Arghezi. Practic, pe baza unui simplu denunț sau
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]
-
primele litere din prenumele a doi dintre autorii asasinatului și primele două litere din numele de familie al celui de-al treilea: Nicolae Constantinescu, Caranica Ion, Doru Belimace. Atitudinea ostilă față de legionari a forțelor politice principale din țară, liberali și țărăniști, era întărită din afară de guvernul francez, care privea cu îngrijorare, prin reprezentanța sa de la București, întărirea mișcării naționaliste și o oarece creștere a sentimentului antifrancez printre români. El era legat în principal de nefericitul acord economic, care presupunea controlul Societății
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
va face o vizită în 1968 în România. În vremea aceea, în exil se contura formarea unei ramuri externe a PNȚ, sub conducerea lui Nicolae Penescu, ultimul secretar general al partidului lui Iuliu Maniu. Penescu era contestat de cercurile foștilor țărăniști deoarece, cedând presiunilor Securității, depusese o mărturie defavorabilă lui Iuliu Maniu și celorlalți acuzați în timpul procesului din 29 octombrie - 11 noiembrie 1947. Nicolae Penescu a fost însă acceptat ca președinte al "Uniunii Românilor Liberi", organizație a diasporei românești. În Franța
Nicolae Penescu () [Corola-website/Science/321807_a_323136]
-
care partidele fuseseră legal interzise. Acest punct de vedere a fost acceptat și de Dinu Brătianu, care era mai puțin convins de corectitudinea acestei politici, dar care considera că trebuie să adopte un punct de vedere comun cu cel al țărăniștilor. Mihail Fărcășanu a căutat să-i convingă că o asemenea atitudine constituia o eroare, cu urmări greu de calculat. După Fărcășanu, speranța că excesele comuniștilor vor fi limitate printr-o intervenție a occidentului era o iluzie și includerea în guvernul
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
comunist. Dar opoziția energică a lui Mihail Fărcășanu a deranjat pe mulți dintre conducătorii țărăniști, care îl considerau pe Fărășanu lipsit de experiență și atitudinea lui ca arogantă în fața unor politicieni cu vechi state de serviciu. Aceste divergențe arată de ce țărăniștii l-au tratat pe Fărcășanu cu o dușmănie perpetuă, chiar și în emigrație. În toamna anului 1945, Mihail Fărcășanu a participat, din partea Tineretului Național Liberal, la organizarea marei manifestații care a avut loc în Piața Palatului, la 8 noiembrie, ziua
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
nimeni", pare sigur de național-țărăniști, are speranțe din partea generalului Averescu, dar nu va face nimic fără asentimentul, care pare imposibil, al lui Vintilă Brătianu."” Liberalii au refuzat să participe la această inițiativă, fapt care, coroborat și cu cererile excesive ale țărăniștilor, l-a determinat pe Prezan să renunțe. Iorga scria: „"În seara zilei de 13 se află că, rău primit de șeful liberalilor, d. Prezan și-a depus mandatul, fără a întreba pe nimeni din aceia cu cari înțelesese a colabora
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
localismul, în general, o mai susținută imagine a acestui descălecător de idealuri populare. De ce nu o culegere periodică de articole și studii SKILERIA? Sau măcar o publicație locală de mai largă deschidere regională, așa cum au fost, în 1882, aspirațiile militanților țărăniști la banchetul de la Bâlteni sau la Adunarea de la Corbeni-Argeș.... Dincolo de toate acestea, prezenta monografie de pionierat dedicată lui Dincă Schileru se constituie într-o lucrare solidă, respirând aerul epocii și pe măsura Marelui Gorjean, care preia și transmite în noul
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
și familiilor îndoliate de a recomanda membrilor să refuze depunerea de mărturii la Comisia Senatorială, alte 3 asociații de revoluționari timișorene, anume Asociația Luptătorilor Timișoreni Arestați în Revoluție, Forumul Revoluției și Asociația "Memorialul Revoluției" au anunțat că vor boicota comisia țărănistului Gabrielescu. La sfîrșitul lui martie - începutul lui aprilie 1994 trei senatori membri ai Comisiei "Decembrie 1989" (Valentin Gabrielescu, Zoltan Hoszu și Ionel Aichimoaie) s-au deplasat la Timișoara pentru a culege mărturii. Cu acest prilej reprezentantul "Comisiei pentru adevăr și
Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din 1989 () [Corola-website/Science/309991_a_311320]
-
1922 născuse un băiat, cere divorțul. Radu Lecca divorțează, și decide să transfere afacerea cu pescuitul în România, afacere care eșuează datorită unor piedici birocratice puse de ministrul domeniilor Constantin Argetoianu. Aversiunea față de politicieni, și în special, față de liberali și țărăniști, îl va urmări toată viața, după cum va confirma ulterior și N. Steinhardt. După acest eșec, la Paris, unde începuse o afacere cu un restaurant cu autoservire, îl cunoaște pe un anume Gohard, care furniza informații agenților bursieri, privind tratativele și
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
dacă am să vă spun, o să știți. Vreau să fiu judecat. Eu nu pot să fiu propriul meu judecător. Cînd m-am dus la judecătorii care sînt acum, adică tot cei de atunci, s-a crezut că sînt plătit de țărăniști. Nu sînt plătit de nimeni. Nu m-a pus nimeni". Este convins că mărturia lui este mai importantă decît a victimelor. Victimele nu-și cunosc decît suferința lor și a celor din prejmă: "Eu trebuie să spun ce a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lucruri. Să ți le amintești după patruzeci și ceva de ani. Zdruncină, doamnă, zdruncină creierii. Să nu credeți că există zi la mine să nu mă gîndesc. Nu la tata, mai mult la alții... Cel mai mult se gîndește la țărăniștii pe care i-a ucis: "La țărăniștii ăia cînd murea cîte unul și-i spunea: De ce te-ai făcut, mă, țărănist? Oameni simpli, doamnă, oameni tineri. Îi zicea ăla: De ce te-ai făcut, mă, țărănist? De-al dracu m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]