450 matches
-
figurat. Cu alte cuvinte, să nu caut nici un fel de informații, să nu mă preocupe vîlva în jurul nimicului, a subiectelor inventate și apoi gonflate de dragul unor demonstrații lipsite de consistență. Nu mi-am propus cam demult acest exercițiu în afara granițelor țărișoarei mele. Deși am vorbit mereu cu părinții mei și îi știam bine, un soi de neliniște mă frămînta mereu. Am gîndit pozitiv, cu speranță, m-am rugat, am crezut, că întotdeauna cînd mi-e greu, în miracol. în amînare, într-
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
exprima firesc în limba țării de adopție îl îmblânzește, așa încât se comportă cu precauție, de parcă ar fi de sticlă, își admiră stăpânii (dar nu îi respectă), iar ceea ce îi caracterizează mai cu seamă discursul este luarea în deriziune a sărmanei țărișoare din care a fugit. Nu am auzit în Europa de alt popor care să se batjocorească pe sine mai pătimaș. Și mai grav e că în linia întâi a frontului acesta se plasează intelectualii. O mie de ani de ortodoxie
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
avându-i în distribuție în roluri importante pe unguri, evrei și țigani. Iată că țara e la locul ei, iar în loc să fie ocupată e mai degrabă abandonată: milioanele de "căpșunari", zidari și constructori părăsesc în ritm alert teritoriul sfânt al țărișoarei pentru că nu-și mai găsesc nici o menire în paradisul populat cu sudalmele lui Vadim și "dezvăluirile" aberante ale lui Funar. Dacă România arată cum arată, lucrul îi e imputabil și lui Vadim și complicilor săi, care nu s-au dat
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
valorii. Deh, cultură mică. De aceea, am considerat, aproape ca pe o obligație, să fiu aproape și să susțin actele culturale veritabile, care iau în calcul și durata. Deși chestiunea cu solidaritatea este, mai departe, o vorbă în vînt în țărișoara noastră, prea des subminată de vanități dezlănțuite, de sufocări provocate de invidie, de calcule mici, de neputințe, de devieri grave de la moralitate, socot că este o chestiune de onoare. Și continui să o practic cum pot și atît cît pot
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
vrea "reporterii speciali", nimeni nu se revoltă că o banală coadă la o intersecție de șosele e ridicată la rang de catastrofă națională. E un reflex al neputinței noastre de a comunica normal, fără să ridicăm tonul: în frumoasă noastră țărișoară urletul e forma predilectă de exprimare și ciomăgeala formula rapidă de a-ți impune punctul de vedere. Dialogul cu glas potolit, vorbitul pe rând și minima atenție acordată celuilalt sunt considerate handicapuri demne de dispreț, de care trebuie să ne
Cum v-ați petrecut sărbătorile de iarnă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7726_a_9051]
-
de dragoste al iubitului tău, vor dormi șapte zile și șapte nopți, poți să îți aranjezi liniștită părul tău lung și negru cu care vei putea mângâia curând umerii iubitului tău. nouă în al cincilea loc: conducătorul vremelnic al micii țărișoare de plastic este indiferent, dar oarecum mai apropiat de cei cu familii, așa că nu trebuie să te îngrijorezi, vine de fiecare dată și spune niște cuvinte nu foarte inspirate, dar după care ți se pare că ar prefera să ai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Cum, așa, tam-nisam? Care-i motivul? Cică Polonia a atacat un post de radio nemțesc de la graniță. Are și un nume locul acela. Uite, scrie aici în jurnal. Glenwitz, așa îi spune. Nu se poate așa ceva. Cum să atace o țărișoară ca Polonia un post de radio nemțesc? Uite că se poate. Așa scriu gazetele... Iaca, focul a fost aprins și cine știe când se va stinge... Bătrânul a rămas fără cuvinte. Și-a împreunat brațele la piept. Privirea lui rătăcea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
agronomul - când au ocupat Renania, nemții poate se cumințeau. În loc însă să-i închinge, marile puteri au închis ochii, considerând expansiunea germană ca fiind „normală și naturală”. Acum uite unde s-a ajuns. Mâine poimâine te trezești cu ei peste țărișoara noastră. Da’ ce spun eu mâine-poimâine... aud că de fapt ei au ocupat deja poziții - împreună cu Ungaria - la granița noastră vestică... Cine mai știe ce ne aduce ziua de mâine?... Măi Costăchele - l-a oprit într-o bună zi pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de zile, până... Într-o zi, când ne întorceam în lagăr, pe neașteptate l-am văzut pe Filip că se oprește în drum. „Care-i baiul”, l-am întrebat. „Stai să ne uităm pe busolă, să vedem cam încotro îi țărișoara ceea a noastră?” O scos busola din căptușela hainei, unde ședea în siguranță. „Uite, Costăchele! Dacă mergem în direcția asta, cu ajutorul lui Dumnezeu... Of! Doamne!” S-o oprit din vorbit, iar lacrimile îi curgeau pe obrazul numai piele și os
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
din scurgerile de valută în băncile străine. Dar câteodată e tocmai bună o astfel de vacanță, te mai aerisești și tu, până se așterne uitarea pe dosarul tău sau până ți se prescrie pedeapsa. După o vreme, te întorci în țărișoara ta ca Cezar la Roma. Învingătorul care aduce în țară bogățiile cucerite. Urale și surle... Poporul la picioarele tale. Din lichea ordinară te-ai trezit, după o mică vacanță, mântuitorul celor pe care i-ai jefuit, și uite așa constați
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
atunci măcar să fiu un haiduc pe cinste". Să pornim de la metale prețioase. Să furăm aur. Asta e treaba țiganilor, au tehnică și tradiție, nu e bine să te bagi pe un lucru bine făcut. Să jefuiești o bancă. Dar în țărișoara noastră oropsită fluieră vântul prin visterii, te trezești că ai furat documente bancare de care nu te poți folosi nici să aprinzi focul. Bijuterii. Regimul comunist a topit toate bijuteriile și le-a transformat în secere și ciocane, în furnale
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
europeană, nici poporul sărăcit și prostit până peste poate. Miliardarii tranziției au știut să strângă bani, să umfle sentimentul național până a plesnit, dar și să-și asigure o descendență beton. Până se vor limpezi lucrurile și în biata noastră țărișoară, e cale lungă și timp berechet de furat. Dar ne-am pierdut în filosofii de doi bani și am uitat de unde a pornit, zice copilul lui Zinzin, hotărât să o scandalizeze până la capăt. Ce anume putem fura în liniște, cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai stilat comando al diversiunii. Băieții ăștia fac o treabă beton. Cred că sunt în primejdie și pentru că am îndrăznit să mă gândesc la așa ceva. Trebuie să-mi spăl creierul de astfel de idei. Dar ce se poate fura din țărișoara asta nenorocită? Sunt atât de specializați hoții că ar trebui să fie cea mai bogată țară din lume, și nici așa nu ar face față măiestriei acestor hoțomani. Am venit și eu, un prăpădit, fără cunoștințe temeinice în domeniu, doar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și ultima dușcă de vodcă. După care spuse hotărât, arătând cu degetul spre peretele pe care se afla aninat cuierul: "Ăsta om, dom'le! Dacă n-ar fi toți trădătorii ăștia dă țară, ehe!, dă mult ajungea președinte și scăpa țărișoara dă hoți și dă liftele care ne strică sângele. Da, da!". Evident, cuierul nu răspunse nimic, deși vorbele acestea mai răsunaseră și în alte dăți în odăița portarilor. Ieși și se așeză pe băncuța din fața ferestrei, începând să scociorească printre
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să depună în regim de urgență și un serviciu suplimentar. Avea și părintele Davidescu dreptatea lui. După câte o asemenea zi frământată, la sfârșitul cinei, parohul îi spunea coanei preotese, oftând adânc: "Nu mai găsești, Lizico, oameni cinstiți azi, în țărișoara noastră. Toți vor bani, dar fug de muncă ca dracu' de tămâie. Numai hoție și iar hoție, cât vezi cu ochii. Nu știu unde o să ajungem, zău!". Nevastă-sa surâdea șugubeață, strângându-și a sa robe-de-chambre din mătase în jurul șoldurilor generoase, admirându
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
putea schimba ceva. Știți și dumneavoastră mai bine decît noi, îl întrerupe Gulie, că am fost niște naivi cînd am crezut că toată schimbarea o să se facă din interior, că România o să se trezească peste noapte liberă și independentă, o țărișoară în care n-o să-și mai bage nasul nici rușii, nici americanii. Eu nu mai știu nimic, se încăpățînează Roja, decît că nu s-a schimbat nimic, ajunge să te uiți la cum arată guvernul, asta spune tot. Printre miniștri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
curent electric i-a pătruns În inimă și În plămâni și scuipă cu scârbă lângă una din ghetele scâlciate ale lui Antoniu. Părăsește apoi ,,scena,, coborând cu mare efort scara metroului și dispărând cu tot cu imaginile lui despre Uniunea Europeană, pe care țărișoara a dorit-o atât de mult. Tocmai a intrat draga de ea, de patruzeci și opt de ore țanțoș, În marea familie europeană, care-i Întorsese spatele, nu mai puțin de cincizeci de ani. -Roagă-te la Dumnezeu, doar e sărbătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pictați cu multă migală. A fost oala de noapte a bunicilor paterni, plimbată prin toată Europa pe la 1910, când se consuma luna lor de miere. Pe urmă bunica, absolventă de pension, a luat oala de noapte cu ea Într-o țărișoară minusculă Ătot din Europaă, care mirosea a vanilie Ănu-mi mai aduc aminte cum se numeșteă, ca să repare dislexia unor copilași din familii bogate. A ambalat-o Într-o cutie rotundă din cele În care erau vândute pălăriile de damă. Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu se simtă singură În cei doi ani cât a stat acolo. Dar, din păcate, dislexia copiilor s-a accentuat, cu toate metodele psiho-pedagogice folosite de ea. Într-o zi de noiembrie, rece, ca lama unui cuțit, a părăsit fermecătoarea țărișoară ducând cu ea Înapoi În lungul drum cu trenul, cutia rotundă, drapată cu moir gălbui, În care se afla oala de noapte. După ce mă asigur că oala de noapte e la locul ei, mă trezesc de-a binelea și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să nu atingă clanțele ușilor lustruite și dezinfectate și să-și țină pungile cu aurolac cât mai departe de ea. E mai cinstit să te prefaci că n-ai văzut, decât să vezi și să te prefaci că schimbi ceva. Țărișoara geme de ghetouri, și străzile ei se clatină de cohortele de cerșetori, dar nimeni n-o poate clinti din Europa, că doar nu e un obiect pe care să-l muți de colo-colo. Oamenii sunt Încruntați și se uită chiorâș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Mare scofală să-ți bați joc de mine! Unde mai pui că n-o să mai asculți poveștile mele, n-o să mai vezi curvăsăriile Uniunii Europene și nici surâsul ei de femeie sătulă, n-o să mai știi ce se Întâmplă cu țărișoara, pe ce căi a apucat-o și cine-i apără onoarea. -Poate că o să mai arunc din când În când câte-o privire. Dar spune-mi, cum am să te recunosc din mulțimea de oameni care mișună zi și noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Mâna Întinsă,, a devenit conceptul existenței mele de cerșetor. M-a atras mocirla și nu mi-a fost nici frică și nici rușine de ea,, O voce ,,Antoniu, ai avut totuși o tresărire de speranță, nu mă poți minți! Când țărișoara s-a jurat În fața lumii cu focuri de artificii și baloane colorate, ai crezut că cineva sau ceva te va scoate din mocirlă. Se pare că vroiai lucrul ăsta, Într-un fel, Îl așteptai. N-a fost să fie. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
multe meserii și două dintre ele vor fi aceea de vidanjor și cea de gunoier, foarte importante pentru o Europă Unită. -Domnule cerșetor, nu știți ce vorbiți. Politicienii și Uniunea Europeană iubesc ordinea și curățenia, și au numai gânduri curate cu țărișoara noastră. -Uniunea Europeană vrea să ne arunce brânza la coșul de gunoi al istoriei, să școlarizeze prin Închisori criminalii Înrăiți, să Înfigă cipuri sub pielea câinilor, să monitorizeze oile patriei, să ascundă morții pe după geamuri fumurii, să dea burse florăreselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și le pună nici lui Însuși? O privește pe Plăcințica, drept În ochi: Ai văzut vreodată o pată uriașă de petrol Întinzându-se În apa unei mări? Așa se Întind, pe zi ce trece, din ce În ce mai mult sărăcia, bolile, crima, În țărișoara noastră. Eu sunt doar un cerșetor anonim, un mim, un cloșard, care trage semnale de alarmă, mute și nu mai am ce spune. Îi Întoarce spatele Plăcințicăi, Îndepărtându-se, În timp ce fata Încearcă, să-i mai pună o ultimă Întrebare, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
discretă. Dar, cine știe, poate că nu văd eu limpede, cum stau lucrurile. Poate că mă așteptam la mai mult decât s-ar cuveni, de la această hârcă stilată. Dacă stau bine și mă gândesc, s-a simțit obligată să dea țărișoarei atenție, n-a avut Încotro, și acum Îi stă În gât ca o mâncare nedigerată, Însă nu mai poate da Înapoi. Trebuie să o suporte și să Înumere cu glas tare, banii pe care ni-i trimite. Ba mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]