1,197 matches
-
nici un efect” putem sune că scopul contractului trebuie să fie real. Falsitatea cauzei atrage nulitatea relativă a contractului. Cauza trebuie să fie morală. Codul Civil consacră în art 967 două reguli cu privire la rolul și proba cauzei „convenŃia este valabilă cu țațe că cauza nu este expresă, cauza este prezumata până la proba contrarie”. Deci se stabilește valabilitatea cauzei atunci când este exprimată expres și deasemenea atunci când este subânŃeleasă. Cauza e considerată falsă când există erori pentru motivul determinant pentru care s-a contractat
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]
-
nici un efect” putem sune că scopul contractului trebuie să fie real. Falsitatea cauzei atrage nulitatea relativă a contractului. Cauza trebuie să fie morală. Codul Civil consacră în art 967 două reguli cu privire la rolul și proba cauzei „convenŃia este valabilă cu țațe că cauza nu este expresă, cauza este prezumata până la proba contrarie”. Deci se stabilește valabilitatea cauzei atunci când este exprimată expres și deasemenea atunci când este subânŃeleasă. Cauza e considerată falsă când există erori pentru motivul determinant pentru care s-a contractat
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]
-
zduhul" respirând reflexele sumbre ale astrului „mort", zidurile p???site ?i ruinele ce „lucesc" sinistru pe câmpul „solitar" sunt de fapt reprezent?ri subiective ale eu-ului liric (epitetul „pustiu" din ultimul vers sugerând acest „transfer al sentimentului" de singur?țațe asupra peisajului descris). Staticul tablou semnificând viziunea eminescian? a mor?îi că regresie În r?ceal???i imobilitate este dominat, În plan terestru, de ruinele bisericii (surprinse de asemenea Într-o ipostaz? static?), sinistru monument În piatr? al „str?inelor
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mormântul cerului. „Biserica-n ruin?" devine astfel „nucleu al unei metafore spa?iale" : centrul acestui „cosmos glacial" Înv?luit În lin?oliile de lumin? ale lunii. Dominat acum de albul nefiresc al câmpului „solitar" (metafor? a sufletului pustiit de singur? țațe, câmpul fiind un simbol al spa?iului arid, amorf, nesecurizant), de ruinele aflate sub „luciul v?l" al ghe?îi, peisajul reprezint? proiec?ia sentimentului propriului sfâr?it pe care poetul Îl tr?ie?te În mijlocul acestui univers desacralizat (imaginea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pierderii credin?ei care, pentru poet, este echivalent? cu o moarte a sufletului. De aceea, luna, „regina nop?îi", e lipsit? de via??, iar cerul s-a preschimbat În „mormânt albastru", În „mausoleu mândru". Pustietate, ghea??, ruin?, triste?e, singur?țațe sunt atributele deopotriv? ale peisajului, dar ?i ale sufletului poetului, cele trei planuri În care sunt structurate imaginile poemului celest / p?mântesc / uman, fiind st?panițe de acela?i sentiment: „melancolia sfâr?ițului". Semnificativ? pentru aceast? unitate: peisaj stare sufleteasc
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cu str?lucirea lor solemn???i Înf????and pentru noi, oamenii, simbolurile supreme ale limpezimii ?i ordinii. Adâncimile universului ?i tainele lor nu sunt acolo unde se g?sesc norii ?i umbră lor neagr?, adâncimea st? În limpezime ?i senin?țațe ". (Hermann Hesse, Jocul cu m?rgele de sticl?) Peisajul selenar descris În versurile poemului „Melancolie" reprezint? astfel o expresie liric? a „lumii interioare" a poetului st?pânit? acum de sentimentul tragic al unei existen?e ce ?i-a pierdut Încrederea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
apar?inând unor etnii diferite ". (Zoe D.-Bu?ulenga). Indiferent c? lacul, luna, codrul, p?durea, teiul, salcâmul, floarea albastr?, marea, izvorul, stelele, norii etc. sunt numite motive sau topos-uri poetice sau fragmente-motive etc, studiul acestora are o Însemn?țațe deosebit?, pentru c? ele reprezint? „uria?ul mecanism viu" al universului poetic eminescian, „ce se desface curiozit??îi analitice iscoditoare de taine ale crea?iei, În piese care palpit? semnificând spre unitate" (Zoe D.-Bu?ulenga). Studiul semnifică?iilor pe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lini?tita ei splendoare! Mii pustiuri scânteiaz? sub lumina ta fecioar?, ?i că?i codri-ascund În umbr? str? lucire de izvoar?! Peste câte mii de valuri st?pânirea ta str? bate, Cănd plute?ți pe mi???toarea m?rilor singur? țațe ". St? pânind cu magică ei frumuse?e imensitatea ?? rii, „miile de ??rmuri Înflorite" (toate acestea simboluri ale devenirii) ?i lumea str?vechilor codri ce ascund În umbră lor str?lucirea izvoarelor (sugerând de asemenea ideea timpului supus trecerii), luna Întruchipeaz
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
la a c?rui perspectiv? revine, simetric, discursul liric final". Privit din aceast? perspectiv? metafizic?, spa? iul terestru se desf??oar?, sub ochiul impasibil al lunii, ca o imensitate dominant? de solitudine: „mii pustiuri scânteiaz?", „mi??? toarea m? rilor singur?țațe". De aceea, aceast? „neclintire" superioar? a spa?iului selenar este idealul spre care se Îndreapt? gândurile poetului, aspiră?ia să c? tre absolutul cunoa?terii. Identificându-se cu ochiul lunar, de la aceea?i În???ime metafizic?? ?i cu aceea?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
din fagurii cerului, la care poetul a renun?at. Fragmentul liric a fost Înlocuit cu un cântec unitar, modulat dup? tonurile acum Înalte, acum umile ale contempl?rii cosmice ?i ale regretului alegoric ". (Roșa Del Conte) Cu aceea?i senin?țațe clar?? ?i solemn?, luna prive?te alteori, din imensitatea ț?cut? a cerului, o lume plin? de frumuse?e ?i vraj? o adev?rât? Arcadie urzit? din murmur de fluier ? i plânset de ape „clar izvorând din fântâne", din sunet
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
un loc precump?nitor În opera să ?i a scos În repetate rânduri efecte deosebite de cadru ?i atmosfer? din folosirea perspectivei lunare " . (Zoe D.-Bu?ulenga) Stelele Motto: «... Oriunde am sta, cerul ne pare o bolț? deasupra, o jum?țațe dinl?untrul unui glob, dar bolta pare a se Învârți Împrejurul p? mântului de la r???riț spre apus; unele stele descriu Împrejurul lui cercuri mari, altele cercuri mici; numai dou? locuri ale cerului par a sta În nemi?care, dou
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sufletelor, Întruchipeaz? efemerul existen?ei umane sau dimensiunea absolut? a genului. Privite ca elemente ce configureaz? liric peisajul eminescian, uimesc prin frumuse?e ?i str?lucire, dar ?i prin intensitatea sentimentelor pe care le exprim?: iubire, dor, triste?e, singur?țațe, tragismul existen?ei sortite efemerului; considerate elemente ale „cosmosului" ?i ale mitologiei eminesciene, rotirea lor determin? destinul implacabil al oamenilor („Ei doar au stele cu noroc / ?i prigoniri de soart?" Luceaf?rul) sau Întruchipeaz? puterea divin? (Zamolxe e „s????? tor
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
al Întâlnirii de iubire. Inundat de razele magice ale lunii, e ochiul ei de lumin? deschis, pe p?mânt, misterelor lumii: „ Iat? lacul. Luna plin?, Poleindu-l, Îl str?bate; El, aprins de-a ei lumin?, Simte-a lui singur? țațe. " („ Las???i lumea... ") Este receptacul al durerilor, nelini? tilor, fr?mânt?rilor sufletului omenesc, este „oglindă lucie În care se r?sfrânge Ins??i solitudinea lumii"; asemenea poetului, „visând o ntreag? lume", tr?ie?te acelea?i nelini?ți: Tremurând
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
flori" (Zoe D.-Bu?ulenga). Codrul „A? vrea s? v?d acum natală mea v?lcioar? Sc? ldat? În cristalul pârâului de-argint, ?? v?d ce eu atâta iubeam odinioar?: A codrului tenebra, poetic labirint". (M. Eminescu Din str?în?țațe) Sufletul poetului se va Întoarce mereu spre orizontul de lumin? al vechiului templu unde „secolii se torc" În fuiorul poeziei: „ Turmă visurilor mele eu le pasc că oi de aur". „Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite", „cu-
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ce mi-ai făcut, că mor. Parol? Zău, mă omori! Nu ți-e milă ție de mine? A scăpat sărmanul! Ce comedie! Nu, nu mai voi! Îți pare bine de ce-ai făcut? Așa e. Sînt o femeie rea! Zău, țațo! Parcă mă-ncearcă niște friguri! Nu da! Nu da că fac scandal! Ai uitat că sînt fiică din popor. Că sînt violentă. Ai puțintică răbdare. Viceversa! Viceversa! Ce cald mi-e. Lucrează magnetismul. Viceversa, boule! Vino tu la cocoșelul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cînd vin din Caragiale? Despre vizita lui Ion Nebunul în casa Bovary am amintit. Dar știți cine vine acasă la Sherlock Holmes, în Baker Street, împreună cu Eugen Gladstone O'Neil? Nimeni altul decît Agamemnon Dandanache: "Eu sînt și cu mine; țațo. Credeam că nu mai răzbesc. Țe crezi dumneata. Ținți posti cu birza. Și clopoțeii..." Întîmplarea se petrece în textul pentru teatru Mereu Electra și nu este scutită de consecințe, deoarece faimoșii detectivi au tot felul de șocuri, printre care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
nu știe să scrie... Dar ce fac dom’le ăștia de nu mai vin? S-a uitat la ceas, opt fără un sfert, apoi i-a zâmbit. — Nu te-ai gândit la un pseudonim? Vasile Moare e cam... ca o țață peste gard. Vasile a râs, surprins că și scriitorii vorbesc colocvial, Puiu Nistea era exemplul viu, deși publicase doar un volum de versuri. — Semnează și tu Vasile Soare, e mai poetic... Așa rămâne, dacă publici. Hai, dom’ne, ce dracu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a citit ce a mai comis el În ultima vreme, a deschis ședința Puiu Nistea. Remarc o ameliorare, Însă multe versuri sunt o batere de câmpi. Stai, stai, domnu’ Ionescu, nu asta am vrut să spun. Unele sunt ca o țață peste gard! a izbucnit el În râs, dirijând cu bărbia corul de hăhăituri care i-a urmat. — Domnu’ Nistea, dacă o luăm așa, eu mă las de scris, a protestat poetul Ionescu. — Nu, dom’ne, cum o să faci așa ceva? — Văd
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
odată, lasă dracului mulțumirile. — Dom’ Tronaru, lasă omul să citească ! Păi te apuci și-l Înjuri!? i-a strigat Costan. Cine Înjură, bă, capsomane? i-a Întors-o bătrânul. — Ce naiba, dom’ne, acu’ v-a apucat să vă Împungeți ca țațele? Terminați odată, i-a apostrofat cu amărăciune Puiu Nistea. — Nu voi citi poezie, deși așa am promis. Voi citi o proză scurtă intitulată „Greșeala“. — Bravo, Vasile, era și timpul!... — Gata, Lorena, te rog frumos... i-a retezat-o Puiu Nistea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
practică prostituția", "proxenet", sinonim cu argoticul "pește". Sensul, înregistrat și de Dicționarul limbii române (DLR, Litera N, 1971), e atestat nu numai în studii din epocă despre limbajul argotic, ci și în reportajele lui F. Brunea-Fox: "Făcînd observație nenilor și țațelor: "Nea Dobrică" - sau - "Coană Sando" - "de ce lăsați poarta fără fete?" (1931) și în proza lui Mateiu Caragiale. Pe lîngă forma articulată nenea ("nenea a fost drăguț și nu ne-a dat jos din tren", Evenimentul, 1.2.2001), se folosește
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
și viziunea. Alexandru George a remarcat faptul că "romanul este scris în mai multe registre stilistice și autoarea a mizat în bună măsură pe suprapunerea, încrucișarea și interpretarea lor", dar supralicitează vocea Vicăi Delcă, imputându-i verbalismul de "sobor al țațelor", verbalism care nu ar fi doar "cuceritor", ci "acaparator", punându-și pecetea asupra întregului roman: Efectul burlesc al acestei prezențe - apreciază Alexandru George - poate să fi fost căutat, dar nu își găsește nicio clipă semnificația normală. A vrut oare autoarea
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
nici un efect” putem sune că scopul contractului trebuie să fie real. Falsitatea cauzei atrage nulitatea relativă a contractului. Cauza trebuie să fie morală. Codul Civil consacră în art 967 două reguli cu privire la rolul și proba cauzei „convenŃia este valabilă cu țațe că cauza nu este expresă, cauza este prezumata până la proba contrarie”. Deci se stabilește valabilitatea cauzei atunci când este exprimată expres și deasemenea atunci când este subânŃeleasă. Cauza e considerată falsă când există erori pentru motivul determinant pentru care s-a contractat
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_2693]
-
La țară, unor babe edentate ce tocmai tocau urzici pentru rațe li se cere opinia asupra utilității votului uninominal, asupra fondurilor europene. Surdul satului răspunde la chestionar, mutul îl completează, orbul face lumină în privința stării Constituției și a investițiilor străine. Țața cu coc pune în cui făcălețul, spre a reprezenta nația în parlamentul european. Cine nu e politolog se duce și se spânzură... Mai adesea se adună în jurul unei mese un ciupor de personaje de care simplul muritor nu s-ar
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
cățărat în spatele acestei țări a devenit o forță devastatoare“, strigat în 2004, s-a șters repede din memoria sa. Desprinderea sa de realitate și transformarea totală s-au produs în apropierea lui SOV. Fostul mare gazetar vorbește azi ca o țață veșnic opărită pe tot Universul. Bolborosesc în el frustrări cosmice și uri meschine, e o bubă de om, o umbră acrită și dezorientată, o fantoșă gesticulând împotriva tuturor. Devine isteric când vorbește despre Traian Băsescu și ajunge la el chiar dacă
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
decât ceea ce cunoști. Voyeurii erau blânzi Unul dintre cele mai grele lucruri pentru cei care locuiesc la țară sau în orașele mai mici e să iasă pe stradă fără să se simtă parcă în pielea goală, despuiați de privirile tuturor țațelor neocupate. E imposibil ca, după ce faci 30 de metri pe o stradă, dacă te răsucești puțin, să nu dai de gâturi întinse, cine-i, fă, ăsta? Hait! Și totul pe un ton revoltat, de individ care are impresia că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]