2,322 matches
-
cunoscut între "siberieni" drept cel care a trădat grupul "Proletariatul". Juriul, instituit - la cererea prezumtivului vinovat - din emigranți polonezi de toate culorile și acceptat de Sawicki, hotărăște imposibilitatea de a da un verdict, în absența dovezilor, rămase în posesia autorităților țariste. Handelsmann-Bronislawski triumfă astfel, putînd invoca drept motiv real al acuzațiilor ce i se aduc ura personală sau/și antisemitismul. Pentru a înlătura acest argument, Sawicki se sinucide și, prin gestul lui, își atinge scopul, în jurul mormîntului "unindu-se toți socialiștii
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
bine să știm că istoricul Hasdeu a prețuit cum se cuvine documentele din arhive. Se știe că el a interzis împrumutarea documentelor originale, instituind sistemul copiilor legalizate. Și se mai știe că în timpul Răsboiului, el, care fusese iunker în armata țaristă și student la Universitatea din Harkov, cunoscându-i astfel foarte bine pe ruși, s-a ocupat cu o treabă foarte modestă și discretă, propunând și organizând evacuarea "documentelor mai importante" în Oltenia, spre a fi puse la adăpost. Pentru orice
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
turcilor. Implicat în războiul din 1877-1878, Abdul-Hamid al IIlea i-a încredințat comanda armatei otomane vestitului general Osman pașa, care avea titlul de ghazil (generalisim). Abdul-Hamid al II-lea Războiul ruso-turc este o consecință a politicii panslaviste, promavate de Imperiul Țarist, care se erijase în apărător al popoarelor din aceeși sorginte: sârbi, muntenegreni, bosniaci, bulgari. Marele vizir Midhat pașa, unul dintre artizanii Constituției din 1876 spunea, în legătură cu consecințele războiului cu Rusia, deși acestea puteau fi catastrofale pentru Imperiul Otoman, că „a
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
eu, în sensul în care un pasaj din Talmud, citat în Marșul lui Radetzky, spune că e ucigaș "cine ridică mîna asupra semenului său". Golubcik e o mică și foarte eficientă rotiță dintr-o organizație odioasă, membru al poliției secrete țariste, celebra Ohrana. Spion și denunțător, ajuns în misiune în capitala Franței, a trimis la închisoare sau în Siberia - și cu siguranță la moarte - oameni nevinovați. Societatea rusească dinaintea Revoluției e deja una polițienească, bazată pe supraveghere și delațiune. Nu doar
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
și Ierusalim.32 De asemenea, prin această luare de poziție împotriva lui Nicolae I, stâlpul reacțiunii mondiale, Napoleon al III-lea își consolida poziția pe plan intern, în Franța neputându-se imagina un război mai popular decât cel împotriva guvernului țarist.33 Și în Anglia, ocuparea Principatelor a stârnit îngrijorări datorate faptului că pierderea lor în favoarea Rusiei va duce la pierderea unei surse importante pentru importul de grâne (ceea ce va face ca Anglia să devină dependența de Rusia în privința prețului grânelor
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
mai era loc de amante... Anton Pavlovici nu avea aptitudini pentru politică: era dedicat medicinii și literaturii, nu mai Încăpea loc pentru pasiuni politice. În timpul studiilor, s-a detașat de poziția colegilor lui de facultate, care se revoltau Împotriva politicii țariste. Așa cum bine punctează Troyat, „agitația stu denților i se părea zadarnică și teatrală. Din instinct detesta gloata, familiarismele și vocația de turmă ale unei mulțimi În care spiritul critic individual dispare În vacarmul colectiv. Prea individualist ca să se supună presiunii
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
doar de „clientela fidelă“ - nu doar de ruși, ci de orice bărbat cu o slăbiciune pentru pilozitate facială. Se pare că Dabor vizitase barul Într-o noapte. Indicând spre mustața pe care Boris Încă o dă cu ceară după moda țaristă, se pare că a spus În rusă: „A mea e mai mare ca a ta!“ Personal, Îmi vine greu să cred că unul dintre căpitanii lui Wrangel se poate coboarî să vorbească cu un grenadier de-al lui Kornilov. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care nu izbuteau să se impună. Oamenii ca Juniper au sentimentul istoriei culturale la fel de diminuat precum capota unei broscuțe. Pentru ei, orice element care poate fi definit ca ultimul răcnet pare la fel de important ca declinul Sumerului sau ca expansiunea Imperiului Țarist pe vremea lui Petru cel Mare. Deși Bull o văzuse doar cu adidași Reebok cu găurele și în pantaloni scurți de ciclism Mercx, își dădea seama că aceasta era doar varianta contemporană a iei și a poncho-ului. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în fruntea unei flote de război, i-a învins pe coloniștii olandezi care ocupau insula de peste 38 de ani, iar la începutul anului următor olandezii s-au predat, Taiwanul revenind din nou Chinei. La sfârșitul secolului al XVI-lea, Rusia țaristă și-a început expansiunea spre est. În timp ce trupele Qing înaintau în interiorul teritoriului, Rusia a ocupat Yaksa, Nibuchu și alte zone. Guvernul Qing a cerut în repetate rânduri rușilor să se retragă de pe teritoriul Chinei. În anul 1685 și în 1686
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în secolul XIX în gândirea unor intelectuali occidentali cu vederi de stânga (socialiști) dar apariția propriu-zisă, prin punerea în aplicare a acestor idei, a avut loc în 1917, în țara cu cele mai întinse granițe de pe glob (pe atunci Imperiul țarist): „Rusia, întârziată din punct de vedere economic față de Europa occidentală, este surprinsă de război într-un moment în care dezvoltarea sa era departe de a fi împlinită. Țarismul, deja contestat, nu rezistă condițiilor dificile pe care le creează conflictul (primul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai popular în rândurile muncitorilor, s-a scindat în 1903 în două tendințe: menșevicii susțin crearea unui partid de masă în timp ce bolșevicii, conduși de Lenin, doresc un partid centralizat și disciplinat alcătuit din militanți puțini la număr, dar eficienți. Imperiul Țarist este ultimul imperiu din epoca modernă (deci cu un sistem anacronic). Atât pe plan intern cât și extern, acesta traversa o perioadă extrem de dificilă, cu o criză generalizată: „Condițiile politice și economice create de război accelerează căderea țarismului. Primele eșecuri
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ci se va mulțumi doar cu o remarcă aruncată În treacăt, că era vorba de un text scris „undeva În Franța“. Traducătorul anonim Îi dăduse titlul Conspirația sau Unde se află rădăcinile prăbușirii societății europene. Krușevan va depune la cenzura țaristă versiunea lărgită a Conspirației care, un an mai târziu, sub Înaltul patronat al Gărzii țariste, va apărea sub formă de carte. Editor va fi Asociația surdomuților din Petersburg. (Este greu de dovedit dacă aici se ascunde o anume simbolică.) Textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un text scris „undeva În Franța“. Traducătorul anonim Îi dăduse titlul Conspirația sau Unde se află rădăcinile prăbușirii societății europene. Krușevan va depune la cenzura țaristă versiunea lărgită a Conspirației care, un an mai târziu, sub Înaltul patronat al Gărzii țariste, va apărea sub formă de carte. Editor va fi Asociația surdomuților din Petersburg. (Este greu de dovedit dacă aici se ascunde o anume simbolică.) Textul lui Krușevan va stârni patimi și nedumeriri, dar până la urmă va cădea pe un teren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
departe de zarva lumii, aduna semnele satanei, un exemplar al cărții sale va ajunge În mâinile ex-Împărătesei exilate În vila familiei Ipatiev, din Ekaterinburg. Un escadron bine echipat va reuși să ajungă În oraș cu scopul de a salva familia țaristă. Totul Însă fusese prea târziu, căci din familia țarului mai rămăsese o grămăjoară de oase. Iată cum un contemporan, un oarecare Bâkov, va descrie evenimentul: „În jurul orei două dimineața se vor stârni Împușcături În subsolul vilei familiei Ipatiev. Se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de rămășițe pământești, de cioturi de oase arse și bijuterii, de epidermă purulentă În care străluceau diamantele, va fi la repezeală aruncată Într‑o mină părăsită...“ O comisie ad‑hoc va Întocmi un proces‑verbal cu bunurile rămase de la familia țaristă În vila Ipatievilor - samovare de Tula cu mânere de fildeș, tapiserii, o oală de noapte din porțelan franțuzesc, icoane, câțiva maeștri din secolul al optsprezecelea și o pânză nesemnată În care membrii familiei țarului, cu ochii perforați, pluteau pe crestele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
i le Înapoieze lui Arcadie Ipolitovici, dacă o astfel de ofertă n‑ar fi sunat ca o jignire. Răscumpărase acele cărți „en bloc“, cum va spune mai târziu și În primul rând, pentru a Împiedica „decăderea morală a unui ofițer țarist, ca și a unui prieten“. Nu se putea Însă nega că nu fusese sincer interesat de Jurnalul de campanie cu autograful lui Lažecinikov, În clipa În care se aplecase deasupra valizei din piele, În jalnica Încăpere a hotelului „Royal“ (nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Așa cum toate drumurile duc la Roma, zicea Burcev, tot așa și mărturiile privind apariția primei versiuni a Conspirației (care În mod infam despuiase și depreciase cartea lui Joly) conduceau la un oarecare Racikovski - „talentatul și maleficul Racikovski“ - șeful poliției secrete țariste de la Paris. Acest Racikovski, afirma Nilus, luptase cu abnegație Împotriva tuturor sectelor satanice din lume și „făcuse enorm În a mai reteza din ghearele vrăjmașilor lui Christos“. Un oarecare Papus, care avusese prilejul să‑i fie În preajmă, Îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
gândești la un uriaș motan care Își ascunde ghearele cu prudență - ar fi putut, pe moment, să‑mi estompeze viziunea clară asupra personalității sale, a unui inteligențe insinuante, a unei voințe inflexibile ca și a atașamentului profund față de interesele Rusiei țariste.“ Drumul vieții acestui om cu o voință neclintită ne va dezvălui un anumit tip de destin; deplasarea sa de la stânga spre dreapta sau de la dreapta spre stânga pe tărâm ideologic este astăzi un loc comun pentru intelighenția europeană, deci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Întrucât „se Îndoia de oportunitatea punerii unei bombe sub biserica parohială“. Racikovski - care va destăinui că doar În urmă cu două nopți În culcușul său Înnoptase unul dintre atentatorii generalului Draintelle - va ajunge În mâinile Secției a treia de poliție țaristă. De la acest punct se va desfășura o scenă demnă de Dostoievski; evaluând personalitatea acuzatului, procurorul Îi va aține calea cu o propunere: ori domnul Racikovski va accepta colaborarea cu poliția („la urma urmei, porumbelul meu drag, poliția nu este mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În torente, iar oamenii sporovăiau ca niște coțofene“, Racikovski va descoperi, spre sfârșitul anului 1890, o organizație revoluționară secretă care confecționa bombe În atelierul unui lăcătuș dintr‑o suburbie pariziană. Bombe pentru teroriștii din Rusia. Secția a treia a poliției țariste va reuși astfel să trimită În Siberia șaizeci și trei de teroriști predați de Racikovski. Vor trece mai bine de douăzeci de ani (deținuții siberieni răposaseră În mare parte), când Burcev, cercetând acest caz, va descoperi mașinația, bombele erau făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
spiona pe teroriștii ruși În exil. Confesându‑se unui ziarist, va pretinde o parte din gloria care Îi revenea lui. Dar cum cu acea ocazie ea va afirma că ține legătura cu lumea cealaltă, comunicând cu membrii răposați ai familiei țariste, ziaristul va primi mărturisirile ei cu oarecare scepticism. Rămânea Însă faptul că tocmai doamna Glinka Îi trimisese exemplarul ei lui Krușevan (cel care Îl va publica primul În ziarul său). De aici, cum am văzut, va ajunge Îi mâinile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rece, deși era un martie friguros. Nu cred. Acel Clarobscur, ar fi fost de‑ajuns ca să lumineze chipul femeii din fereastră, tot așa cum timbrele roșii cu chipul lui Lenin ar fi fost de‑ajuns ca să reînvie pecetea roșie „a sângelui țarist“. În privința sugestiei dumneavoastră cu „sângele țarist“, vă Împărtășesc credința.) Ar fi găsit el un mod de a reînvia până și lumina iadului! Am știut că avea să afle imediat de pornirea‑mi fatală. Cum m‑a privit a Înțeles pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Nu cred. Acel Clarobscur, ar fi fost de‑ajuns ca să lumineze chipul femeii din fereastră, tot așa cum timbrele roșii cu chipul lui Lenin ar fi fost de‑ajuns ca să reînvie pecetea roșie „a sângelui țarist“. În privința sugestiei dumneavoastră cu „sângele țarist“, vă Împărtășesc credința.) Ar fi găsit el un mod de a reînvia până și lumina iadului! Am știut că avea să afle imediat de pornirea‑mi fatală. Cum m‑a privit a Înțeles pe loc cu ce mă Îndeletnicisem: lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de zece copeici, bétînd strézile orașelor și Încercînd sé nu fie gélégioase. Era ziua de 7 Noiembrie. Ziua Mării Revoluții Pentru Pace. Zi În care, mulți ani În urmé, clasa muncitoare, În frunte cu Vladimir Ilici Lenin, au Învins regimul țarist, iar proletariatul liber a preluat puterea. Era ziua biruinței noastre. Mergeam la paradé, noi pionierii. Noi, viitorul Patriei Sovietice! Boală era ascunsé În trupurile lor că un iepure mort Într-o vizuiné nepopulaté. Vizuinile erau Încépétoare și curate, si razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
a arderii după deces. Este vorba despre Nicolae Popovschi, pe de o parte. Popovschi (1875-1948) a fost un istoric al Bisericii Ortodoxe, dar a fost nehirotonit 123. Cea mai cunoscută lucrare a sa este "Istoria Bisericii din Basarabia în timpul ocupației țariste", apărută în 1931124. Moare la 11 iunie 1948, fiind incinerat, conform propriei voințe, la Crematoriul Cenușa din București 125. Urna sa se găsește într-un dintre columbariile acestui crematoriu. Cel de al doilea este Iosif Tărău (1882-1969), o personalitate complexă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]