83 matches
-
sistemul de căi ferate române, pe linia ferată secundară Dolhasca - Fălticeni, de 24 km lungime. Lucrările la această linie au început la 25 aprilie 1885 și s-au terminat la 28 mai 1887. Municipiul Fălticeni administrează două sate: Șoldănești și Țarna Mare. Municipiul Fălticeni este localizat într-o zonă deluroasă din Podișul Sucevei, în apropierea sa găsindu-se întinse plantații pomicole și iazuri piscicole. Din Fălticeni se văd culmile Munților Stânișoarei (altitudinea maximă: 1531 metri, în Vârful Bivolul); în față este
Fălticeni () [Corola-website/Science/296986_a_298315]
-
negru neșlefuit în secțiune rectangulară, găsit în punctul „În Văiugi“; un topor șlefuit de piatră cu gaură transversală, găsit în punctul „Țărnuica“; două dălți de silex mici, alburiu-vinețiu de formă rectangulară sau trapezoidală, șlefuită parțial, găsite în punctele „Corneț“ și „Țarna Mare “; trei fusaiole de lut, găsite în punctele „Lipoveni“ și „Dealul Viei“; un topor șlefuit de piatră cu gaură centrală pentru coadă, găsit în punctul „Lipoveni“, trei topoare de marnă, șlefuite, de formă trapezoidală, găsite în punctele „La nucăria lui
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
vatra satului, în punctul „După Livadă“, fragmente ceramice hallstattiene târzii, găsite în punctele „Corneț“; șase toporașe de silex de formă trapezoidală, în secțiune rectangulară, șlefuite total sau parțial (în rest cu urme de ciopliri), descoperite în punctele „În Văiugi“, „Corneț“, „Țarna Mare“ și altele (fig. 30). Pe teritoriul comunei s-au descoperit întâmplător patru monede, din care trei imperiale: un denar de la Hadrian (117-138) și două de bronz (una de la Liciniu și alta de la Constantin cel Mare (306-337). Cea de-a
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
unii locuitori acasă. O altă unealtă, folosită în gospodărie, era piua. Cu ajutorul acesteia se înveleau țesăturile de lână din care oamenii î-și făceau sumane și bernevigi. Locuri ce nu trebuie uitate; „Livadă, Via Mânăstirii, Iazul Călugărilor, Drumul Călugărilor, În Țarnă, La Plop, La Tei, Pruna, Poiana din Pruna, Gura Drumului, Cărarea Dorobanțului, În Poeană, În Râpă, La Budăi, Pe Lac, În Dodan, Pe Vlamnic, La Tochile, Pachet, La Cheatră, Pădurea Buzii, Pe Coastă, Izvorul Smeilor(în zona casei, Severică), Cetatea
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
se bănuia ca o s-o luăm razna"... În anul 1991 a debutat editorial, cu volumul "Piatra Șoimului" (apărut la Editura Porus din București). Ulterior i-au fost publicate volumele "Cântecul ciocârliei" (1997), " Răpirea de la Mănăstirea Căpriana" (1998), "Primarul din Poarta Țărnii" (2001), "Lupul alb" (2002), "Hanul răzeșilor" (2004) - o evocare a istoriei Moldovei din vara anului 1476, toate apărute la Editura Danaster, precum și romanul în trei volume "Sub sabia cu straja-n cruce", publicate în perioada 2003-2008. Este membru al Uniunii
Ion Muscalu () [Corola-website/Science/309755_a_311084]
-
zis Mitrache ,Dumitrache sau chiar Dumitru a preferat să se apropie de unchiul său Neculai zis Constantin Ț. Dîrdala cu domiciliul în satul Gură Călitei comună Lacu Baban și a cumpărat în 1926 prin intermediul tutorelui Vasile Carnu locul numit la Țarna , dovedind că dorește să se instaleze în noua comună. În anul 1934 unchiul și mătușa să, Neculai zis Constantin Dîrdala și Nedelea Dardala au hotarat să oficializeze relația cu acest nepot, considerat că și fiu adoptiv și i-au vandut
Ștefan Dîrdală () [Corola-website/Science/305467_a_306796]
-
se bănuia că o s-o luăm razna"... În anul 1991 a debutat editorial, cu volumul Piatră Șoimului (apărut la Editură Porus din București). Ulterior i-au fost publicate volumele Cântecul ciocârliei (1997), Răpirea de la Mănăstirea Căpriana (1998), Primarul din Poartă Țărnii (2001), Lupul alb (2002), Hanul răzeșilor (2004) - o evocare a istoriei Moldovei din vara anului 1476, toate apărute la Editură Danaster, precum și românul în trei volume Sub sabia cu straja-n cruce, publicate în perioada 2003. Alte române au fost
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
partea de nord a satului, de o parte și de alta a “drumului morii”, în locurile denumite de bătrâni: Ivan, Tamâș, Iuga etc. Accesul din sat spre ogoare era permis numai pe o singură cale închisă cu o poartă : “Poartă țărnii” denumire păstrată până astăzi. Pe malul stâng al pârâului erau numeroase plantații de pomi fructiferi, fapt pentru care și astăzi această zonă poatra numele de “Livadă”. Meri, peri, cireși, pruni, nuci se plantau în adâncurile pădurii până la Neculea și Chicerea
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]