196 matches
-
anul 1929 părăsește "Politehnica", deși trecuse deja toate examenele din primii trei ani și se afla student în anul IV. Dar în același an își susține teza de doctorat " Mecanica analitică a sistemelor continue", în fața unei comisii conduse de Gheorghe Țițeica și având ca membri pe Dimitrie Pompeiu și pe Anton Davidoglu. Această teză este publicată, tot în 1929, la editura Gauthier-Villars din Paris și va fi apreciată de savanții Vito Volterra, Tullio Levi-Civita, Paul Lévy. În 1930 pleacă la Paris
Grigore C. Moisil () [Corola-website/Science/298547_a_299876]
-
român Nicolae Paulescu. De asemenea, Gheorghe Marinescu a fost un important neurolog, Victor Babeș a fost unul dintre primii bacteriologi. Dimitrie Gerota a adus contributii în chirurgie și anatomie, Grigore T. Popa în anatomie, Constantin Parhon în domeniul endocrinologiei. Gheorghe Țițeica a fost unul dintre cei mai remarcabili matematicieni români. După circa patru ani de restrângere gravă a libertăților, sub regimul fascist, care s-a alăturat Germaniei naziste în politica ei genocidă, teroarea regimului comunist în România a impus la rândul
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
Sur applicabilitée projective des hypersurfaces développables". În această teză Pantazi tratează o serie de generalizări ale unor rezultate găsite de profesorul său Elie Cartan, creator în domeniul Geometriei Proiective. După revenirea în țară, Pantazi a fost numit asistentul lui Gheorghe Țițeica, la Seminarul de Geometrie Analitică. Simultan a funcționat și ca actuar la Ministerul de Industrie și Comerț și profesor la Școala de Statistică și Actuariat. În 1940 a fost numit suplinitor la catedra de Geometrie Descriptivă și Geometrie Proiectivă la
Alexandru Pantazi () [Corola-website/Science/302759_a_304088]
-
au fost rezolvate, Constantin Rădulescu (încă nedevenit Rădulescu-Motru), moștenitorul de drept al bursei, o refuză considerând că își poate acoperi cheltuielile legate de studierea în străinătate cu ajutorul veniturilor moșiei de la Butoiești. Bursa respectivă a fost, în final, "destinată" lui Gheorghe Țițeica, viitorul mare matematician. Între 1880 - 1885, Constantin urmează liceul la Craiova, pe care îl va termina și absolvi la vârsta de 17 ani. În 1885 se înscrie simultan la Facultatea de Drept și la Facultatea de Litere și Filosofie, ambele
Constantin Rădulescu-Motru () [Corola-website/Science/299448_a_300777]
-
a fost un filosof, matematician și logician român de origine greacă. S-a născut la Brăila, oraș în care urmează școala primară și liceul. Devine student al Facultății de Științe a Universității din București avându-i drept profesori pe: Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu, Traian Lalescu, Octav Onicescu iar în 1929 obține licența în Matematici. Între 1929 și 1933 este profesor de matematică la o școală din Brăila apoi între 1933 și 1938 profesor la Liceul „Mihai Eminescu” din București. În 1934
Anton Dumitriu () [Corola-website/Science/304305_a_305634]
-
ocazia comemorării a nouă ani de la moartea Dr. C. Istrati, o serie de personalități ale culturii și științei românești au luat inițiativa creării unui Comitet pentru ridicarea unui monument dedicat iacestuia. Din acest Comitet organizator făceau parte Grigore Trancu-Iași, Gheorghe Țițeica, Dr. I.N. Angelescu, Amiralul Niculai Gracoski, Gheorghe Gh. Longinescu, Ludovic Mrazek, E. Severin, Stelian Popescu, Emil Racoviță, președintele Academiei Române etc. care a lansat un apel pentru strângerea de fonduri. Imediat după lansarea apelului, s-au adunat peste un milion de
Statuia doctorului Constantin I. Istrati () [Corola-website/Science/329496_a_330825]
-
fizician român stabilit în străinătate, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române (din 1974). A adus contribuții fundamentale la studiul teoretic al interacției sistemelor atomice cu radiația electromagnetică. Este considerat un continuator al școlii românești de fizică cuantică fondată de Șerban Țițeica. s-a născut la 10 octombrie 1929, la Cluj, ca fiu al doctorului Ion Gavrilă și al soției sale Florica (n. Vișoiu), ambii profesori (de medicină, respectiv engleză) la Universitatea de Medicină din Cluj. A început studiile liceale la Liceul
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
1953 secția de fizică, specialitatea radiotehnică. Student fiind, a fost încadrat ca asistent de cercetare la laboratorul de optică al profesorului Eugen Bădărău (1951-1953). În 1953 a fost admis aspirant cu frecvență la Universitatea din București, sub îndrumarea profesorului Șerban Țițeica. Și-a susținut în 1958 teza de doctorat cu titlul " Teoria efectului fotoelectric relativist", care va deveni primul articol din România publicat "in extenso" în Physical Review. Numit lector (1956) la "Catedra de termodinamică, fizică statistică și mecanică cuantică" a
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
metodele ei generale; principiile fundamentale ale teoriei erau ilustrate prin exemple utile pentru capitole de fizică cuantică ulterioare. Predat riguros și atractiv în același timp, cursul sublinia natura probabilistă a legilor fizicii la scară atomică, o idee pe care școala Țițeica a susținut-o consecvent. Exercițiile de seminar consolidau cunoștințele de matematică ale studenților și stimulau capacitatea lor de a rezolva probleme în mod independent. Examenul final era foarte exigent. În anii '60, a depus eforturi pentru dezvoltarea secției de specializare
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Balaciu făcea parte din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița și era formată din satele Balaciu de Jos, Balaciu de Sus și Cranțoș și din așezările sezoniere Vlăsceni, Țițeica, Popescu, Vlăsceanu, Mutu, Cazacu și Mușatu. În comună funcționau două biserici și o școală cu 36 de elevi (dintre care 4 fete). La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, în aceeași plasă, era organizată și comuna Fundu-Crăsani, formată din
Comuna Balaciu, Ialomița () [Corola-website/Science/301230_a_302559]
-
timp, Barbilian își dezvoltă și pasiunea pentru poezie. Între anii 1914-1921 studiază matematica la Facultatea de Științe din București, studiile fiindu-i întrerupte de perioada în care își satisface serviciul militar în timpul Primului Război Mondial. I-a avut ca profesori pe Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu, David Emmanuel, Traian Lalescu și Anton Davidoglu. În perioada 1921 -1924, și-a continuat studiile la Göttingen, Tübingen și Berlin. A avut ca prieteni, între alții, pe matematicienii: Wilhelm Blaschke, Heinrich Grell, Helmut Hasse, Emil Artin și alții
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
atenuează la frecvențe intermediare, funcția formula 150 atinge un maxim, iar pentru formula 151 ea tinde asimptotic la zero. Extrapolată la frecvențe înalte, legea Rayleigh-Jeans ar conduce la "catastrofa ultravioletă": densitatea totală (integrată peste frecvențe) a energiei radiației termice ar rezulta divergentă. Țițeica a arătat că mecanica statistică clasică, bazată pe o distribuție continuă a energiei, este incompatibilă cu principiul al treilea al termodinamicii. Mecanica statistică cuantică se bazează pe același postulat conform căruia proprietățile termodinamice ale unui sistem pot fi deduse pe
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
prin înființarea unei "secții de reperare prin sunet". A fost prieten cu Édouard Herriot, președintele Consiliului Franței, cu Paul Painlevé, care a fost premier, cu Paul Valéry și cu Gaston Darboux. A fost profesor al matematicienilor români: Caius Iacob, Gheorghe Țițeica, Simion Stoilow, Ovidiu Țino, Octav Onicescu. A călătorit mult prin Europa și prin diverse țări ca: Egipt, Liban, Iran, China, Argentina, Uruguay, Brazilia și India. s-a stins din viață în 1956 la Paris. Borel a fost un analist și
Émile Borel () [Corola-website/Science/312194_a_313523]
-
a urmărit introducerea metodei intuiției și spiritul matematic modern. Este creatorul jocurilor psihologice și al jocurilor strategice. Borel a publicat peste 300 de lucrări științifice, din care 50 au caracter filozofic. Lucrările sale au constituit obiectul cercetărilor matematicienilor români: Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu, Aurel Angelescu, Florin Vasilescu, Gheorghe Călugăreanu și alții.
Émile Borel () [Corola-website/Science/312194_a_313523]
-
Ludovic Mrazec, Ilie Murgulescu, Traian Negrescu, Jean Negulescu, Constantin S. Nicolaescu-Plopșor, Gheorghe Niculescu, Adrian Păunescu, Amza Pellea, Nicolae Petrulian, Dionisie Pippidi, Nicolae Popescu (matematician), Nicolae Chiriac Quintescu, Constantin Rădulescu-Motru, Simion Stoilov, Sabba Ștefănescu, Ioan Tanoviceanu, Gheorghe Tătărăscu, Nicolae Titulescu, Gheorghe Țițeica, Petre Vancea, Nicolae Vasilescu-Karpen, George Vâlsan, Vlad Voiculescu, Ștefan Voitec.
Colegiul Național Carol I din Craiova () [Corola-website/Science/304748_a_306077]
-
realizat la Facultatea de Științe din București, unde lipsea cu totul infrastructura necesară. A continuat să publice (1937-1940) lucrări de analiză a unor date experimentale proprii anterioare și din literatură, dezvoltând latura teoretică, în dialog de idei cu prietenul Șerban Țițeica, asistent suplinitor la Politehnică. La Facultatea de Științe nu existau nici măcar cursuri de fizică atomică sau fizică nucleară; iar Manu, ca simplu asistent la "Catedra de Fizică Moleculară, Acustică și Optică", nu putea ține decât seminarii sau lucrări practice cu
Gheorghe Manu () [Corola-website/Science/304442_a_305771]
-
K și K este integrabilă (vezi (2.4)), "T(θ)" este factorul integrand , iar entropia standard a sistemului, definită natural de (4.2.3) satisface:<br>formula 21 Deducția lui Planck are o simplitate incontestabilă. În manualele „clasice“ (de exemplu Ș. Țițeica ) , urmărind dezvoltarea istorică a subiectului, (pornind de la Clausius) integrabilitatea formei diferențiale dQ (și deci existența entropiei) este demonstrată pornind de la formularea "Kelvin-Planck" a principiului al doilea (nu trebuie confundată cu formularea (PP)din §2) după care nici un sistem nu poate
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
de la Unire. </br>La 30 iunie 1930, după doi ani și opt luni de la începerea studiilor, obține cele două licențe. Avea să profeseze numai matematica, deși în facultate a frecventat cu regularitate numai cursul de geometrie analitică al lui Gheorghe Țițeica, întrucît cea mai mare parte din timp îi era ocupată cu cursurile și mai ales cu laboratoarele de la fizico-chimice, la care prezența era obligatorie. La 1 septembrie 1930 este numit suplinitor și începe să predea la Școala Comercială Superioară de
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]
-
nemulțumiri dăunătoare idealului național"" . Fondul personal Iancu Flondor, mai sus menționat, conține numeroase scrisori adresate lui Iancu Flondor din partea unor personalități ale vremii, cum sunt Grigore Antipa, Ioan Bogdan, George Bogdan-Duică, Matei Eminescu, Alexe Procopovici, Constantin Rădulescu-Motru, Theodor Stefanelli, Gh. Țițeica, Petre Missir, P.P.Negulescu, mareșalul Alexandru Averescu, Sever Zotta, Iuliu Maniu, Ion Nistor, Aurel Onciul, M. Pherekyde, Ion I. C.Brătianu ș.a. De asemenea, în fond sunt incluse o serie de documente care au aparținut Elenei Flondor, soția lui Iancu Flondor
Iancu Flondor () [Corola-website/Science/304851_a_306180]
-
evidența în luările de cuvânt prilejuite de sărbătoririle la care a participat. Activitatea sa în slujba școlii românești și în servirea matematicii a fost răsplătită prin mai multe distincții: titlul de Profesor Emerit (1964), Premiul de Stat (1951), premiul „Gh. Țițeica” al Academiei Române (1981), Ordinul Muncii (1960), Ordinul Meritul Științific (1960), etc.
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]
-
Transilvania în limba română. În iulie 1919 se constituie o comisie universitară (prezidată de prof. Sextil Pușcariu), cu scopul de a organiza Universitatea din Cluj. Din această comisie mai făceau parte: N. Iorga, Victor Babeș, Vasile Pârvan, Dimitrie Gusti, Gheorghe Țițeica, Gheorghe Marinescu, Petru Poni. Universitatea avea să funcționeze la început cu patru facultăți: Litere și Filozofie, Științe, Drept, Medicină. Facultatea de Științe urma să fie împărțită în patru secții: Matematica, Științe Fizico-Chimice, Științe Naturale, Geografie. La 1 octombrie 1919, printr-
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
funcții și a proprietăților ei este o realizare impresionantă a fizicii de la sfârșitul secolului al XIX-lea și care până azi nu și-a pierdut din fascinație. Prezentarea clasică a subiectului se găsește, neîntrecută în claritate, în lecțiile lui Șerban Țițeica. Existența entropiei este o consecință riguroasă a principiilor termodinamicii („zero”, unu și doi). Înainte de a le reaminti, trebuie precizate modurile în care un sistem dat Σ poate fi în contact cu exteriorul: Despre două sisteme în echilibru aflate in contact
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
luau catalogul și-ajungeai la știri, filmat cu mobilul sau pus în discuție în consiliul profesoral, pentru neglijență. Nici în cancelarie, lucrurile nu stăteau mai bine. Dispăreau tot felul de obiecte, de la portofelul din buzunar la portretele lui Pârvan și Țițeica de pe pereți (ultimul s-a evaporat iarna, într-o după-amiază). Anchetele se țineau lanț, primii pe listă intrau elevii de serviciu, dar fără nici un rezultat. Mai erau suspectați un profesor de matematică și-o profesoară de română, fostă autoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
educativ (Octavian Goga, St. O. Iosif, C. Sandu-Aldea, Constanța Hodoș, Simion Mehedinți, Ion Bârseanul, prin care se continuă programul de la „Vatra”. Mai colaborează G. Demetrescu, Th. D. Speranția, Ion Bârseanul, G. Bogdan-Duică, Al. I. Hodoș (I. Gorun), C. Rădulescu-Motru, G. Țițeica, Al. Tzigara- Samurcaș, scopul ziarului fiind acela de a ține locul unei mici enciclopedii cu caracter de popularizare. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288157_a_289486]
-
Klein- căci acestor oameni, în afară de piele nu li se lasă nimic". Ei erau lipsiți nu numai de școală, ci de standardul elementar de viață. În momentul când au avut școală, țăranii l-au dat pe Eminescu, Vlaicu, Brâncuși, Dr. Marinescu, Țițeica, etc.". Condiția umană, Editura Științifică, București, 1973, p. 230. Pentru o dezbatere complexă pe acest subiect, cu măsurători, teste aplicabile diferitelor populații și rezultatele acestora, vezi op. cit., pp. 230-232. 152 Giddens arată: ,,Conceptul de rasă este relativ nou, dar prejudecățile
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]