167 matches
-
se strecoară în suflet. OK, poate am exagerat și eu o dată, pretinzând că mă urmărește cineva. Ceea ce n‑ar fi trebuit să fac. Dar zău, doar pentru că inventezi și tu o dată un amărât de urmăritor, nu înseamnă că ești complet țicnit, nu? — Și problema e că nici unul din noi... nu te‑a văzut niciodată efectiv cu el, așa‑i? continuă mama, băgând perna în sacul transparent. În carne și oase. Pe urmă a apărut chestia aia în ziare că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aflu că Zi-zhen a fost instructorul lor de tragere cu arma. O femeie mai în vârstă vine la mine și mă apucă de încheietura mâinii. Așa îi place lui Zi-zhen să exerseze, zice ea. Apropo, tovarășă Lan Ping, Zi-zhen e țicnită rău. Mă lua cu ea când se antrena. Îi plăcea la nebunie să o facă noaptea. Mai ales în nopțile fără lună. Aprindea zece torțe la o distanță de vreo sută de yarzi, apoi trăgea în ele cu două pistoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
atunci i s-a pus definitiv - n-ar mai sta ea în loc de paragraful ăla care interzice orice fel de agresiune fizică sau verbală asupra copiilor, pe care până la urmă cine să-l fi respectat întocmai? Lasă-l pe tatăl ăla țicnit de Ogrinjan Rafael și incredibil de ipocrit, după cum vrea el să-i învețe pe toți să se poarte cu copiii, și el cu povestea și nenorocirea lui, ca și madam Trifu, rămas de-acum ultimul și singurul după plecarea celuilalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vedere și atât. În martie. În loc de o vedere cu un peisaj, ne-a trimis una cu un măgar. Nu ne-a scris decât prostii: că-i foarte cald, că fructele nu sunt atât de gustoase precum se așteptase. S-a țicnit cu siguranță. Nici măcar nu știm dacă s-a întâlnit sau nu cu prietenul acela al lui. A, a mai scris că după ce se liniștește puțin, o să ne cheme și pe noi. De atunci, nici un rând. Nu ne răspunde nici la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vine drept în fața Arhanghelului Cunoașterii, își drege apăsat vocea tabagică și spune: Nu sunt un tip credincios. N-am fost niciodată. Nu știu dacă ești, cu-adevărat, cine zici că ești. Poate că-i un trucaj. Poate că m-am țicnit. Poate-or fi fost, pesemne, prea multe anchete, prea multe țuici, prea multe supărări și prea multe țigări. Nu știu nici ce este cu aceia care sunt pe-afară. Nu știu dacă există Dumnezeu. Tot ce știu.., este că am
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
din facultate, îmi citise niște povestioare prin reviste și mă considera, cum ținea mereu să-mi spună, un mare nu știu ce. N-am luat-o nici o clipă în serios. Era o fată-buldozer, umflată, cu ochii încercănați, cu un minunat păr negru. Țicnită până la Dumnezeu. Când se simțea fericită, era un spectacol: cânta și striga pe drum, mă strângea în brațe gata să-mi rupă oasele, mă mușca de obraz până la sânge. După întîlnirile cu ea, veneam acasă plin de vânătăi. Strânsese tot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Travancore Avenue. Emma își retrase brațul. Dar cum... deci o cunoști pe fată? Nu. N-am văzut-o în viața mea. Cred că n-a fost niciodată aici, a crescut în America. Se vede că-i nebun. Nebun de legat, țicnit ca o babă țicnită, dereglat ca un ceasornic de pe vremea lui Pazvante. Și închipuie-ți că mă vrea pe MINE! Și i-ai spus politicos să-și vadă de treabă... Nu. Am acceptat. Căsătoria e aranjată. Tot ce mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
citea liniștit un ziar. Am întrebat de ea. Nimeni nu știa nimic. "E bolnavă?" Au ridicat din umeri. "Dar unde locuiește?" Nu știau. Când am ieșit pe ușă, am auzit 0 voce zicîndu-le celorlalți batjocoritor: "Încă unul care s-a țicnit". Și puteam da, într-adevăr, această impresie. Am venit încă de vreo trei ori la frizerie fără nici un rezultat. Poate ca să scape de mine, unul mi-a dat într-o zi o adresă vagă, un nume de stradă de la marginea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nici măcar nu) pretindea: nu cred că Othello - singurul rol în care-l vedeam cât de cât - se juca destul de des în acele zile la Paris... Din toată expoziția mi-a rămas în minte doar o singură pictură. Cred că sunt țicnit: uneori iubesc câte un tablou atât de tare, încât literalmente îmi vine să dau spargere la mu zeu și să plec cu el. Era „Le soir qui tombe“ al lui Magritte: o fereastră spartă, cioburi lungi așezate sub ea în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să lovească animalul, pentru că Barbara se bagă între Mark și creatura urlătoare. Ia câinele în brațe și-i face semn imitației de Karin că e momentul să intre înapoi în mașină. Mark o ia un pic razna. Credeți că sunt țicnit! Credeți că sunt orb. Vă trebuie ceva mult mai tare decât chestia asta ca să mă păcăliți. Barbara face pachet animalul urlător și-l bagă la loc în mașină, iar Karin pornește motorul ridicol de patru cilindri. Nefericita potaie se învârte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
problemele. Îngrijitoarea se întoarse spre Weber. Îl cercetă, cu o mască profesională, cu buzele încrețite abia vizibil. —Un nou vizitator? — Tipul e tot numai o problemă, țipă Mark. Uită-te la așa-zisele lui teste, dacă ai chef să te țicnești. Femeia se apropie de el și-i întinse mâna. Weber îi dădu prostește bateria de teste, de parcă ar fi fost președinta unei comisii de verificare a cercetărilor pe oameni. Ea studie documentele. Răsfoi paginile, apoi îl privi în ochi. —Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vă știu. Arătați exact ca-n poză. — Și tu, răspunse Weber. Mark se încovoie de râs. Ar fi căzut de pe bancă, dacă nu s-ar fi ținut de Bonnie. —Ce? întrebă Bonnie, râzând și ea. Ce-am spus? — Amândoi sunteți țicniți. Mark îndreptă sceptrul spre ei. —Explică-te, Markie. Păi, în primul rând, o poză e plată. Și e, cum ar veni, cam așa de mare. Bonnie Travis cotocodăcea ca o drogată. Weber se întrebă dacă nu cumva luaseră ceva substanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
într-un sfârșit înăuntru. Rămase în picioare lângă Bonnie în living, rotindu-și capul de uluire, plescăind din limbă. —Tata îmi spunea că aselenizarea s-a făcut într-un studio de filmare din sudul Californiei. Întotdeauna am zis că e țicnit. Karin pufni. Chiar era țicnit, Mark. Ții minte că avea impresia că marina putea să reorganizeze moleculele unei nave de război ca s-o facă invizibilă? Mark o cercetă cu atenție. De unde știi că nu poate? Se uită întrebător la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în picioare lângă Bonnie în living, rotindu-și capul de uluire, plescăind din limbă. —Tata îmi spunea că aselenizarea s-a făcut într-un studio de filmare din sudul Californiei. Întotdeauna am zis că e țicnit. Karin pufni. Chiar era țicnit, Mark. Ții minte că avea impresia că marina putea să reorganizeze moleculele unei nave de război ca s-o facă invizibilă? Mark o cercetă cu atenție. De unde știi că nu poate? Se uită întrebător la Bonnie, care ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vorbă. —Ba da. Am fost așa de preocupată de Mark. Tot timpul am umblat cu el. Mi-a fost frică să-mi iau o slujbă cu program normal, că poate... în caz că... — Bineînțeles, spuse Daniel. —Trebuie să muncesc. Din cauza mea ne țicnim amândoi. Nici vorbă. Mă gândeam... că aș putea da o mână de ajutor, șopti ea. Dacă mai e valabilă... slujba aia de care mi-ai pomenit, de la Adăpost? Avea să moară ocupându-se cu strângerea de fonduri. El lăsă jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că sper să dau de o femeie care seamănă leit cu Leslie Caron. Ea m-a crezut un tânăr obraznic, cu simțul umorului. După zece ani, ne-am căsătorit. —Faci mișto de mine. Te-ai însurat total la nimereală? Ești țicnit. — Eram destul de tânăr. — Dar ea semăna un pic cu... Lindsay nu-știu-cum? — Chiar deloc. Poate o idee cu Natalie Wood. Dar mult mai cu... femeia cu care aveam să mă însor. Mark privi prin zidul de apă care-i încercuia, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în pernă. —Ți-am zis că-mi pare rău. A fost de neiertat. Altceva nu știu ce să spun. Ăsta era adevărul: o luase razna. O doborâse eșecul de a avea grijă de cineva. Dă-o încolo. Nu-i nimic. M-am țicnit. Ce spuneai despre Barbara? Am senzația asta ciudată că-i știu vocea. Se ridică și traversă camera, gol, până la fereastră. Trase perdeaua și privi în curtea întunecoasă. Îmi sună cunoscut. Iarna în Long Island. De ce insistau să rămână aici? Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
colivia papagalului. Știe tot și reînvie tot cu o asemenea durere hipnotică, încât ori e cea mai mare actriță din istorie, ori chiar i s-a transplantat o parte din creierul surorii lui. Trebuie să se lămurească înainte să se țicnească de tot. Ea se fâțâie de colo-colo șocată, ca una dintre victimele bombelor de le vezi la știri. Aici mâncam. Aici era mormanul de pantofi. E foarte supărată. În timpul ăsta, el se întreabă dacă o fi casa adevărată sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pierzi în visări cu ochii deschiși, apoi reacționezi violent la zgomote obișnuite? — Uneori. Profesorul ridică de pe noptiera lui un desen cu o femeie înaripată. — Ești și artist. Ai vrea să vorbești cu un psihiatru? — Nu. — Bine. Știu că nu ești țicnit, dar cîteva conversații despre familie, sex și bani ar putea diminua niște sentimente care ar interfera cu tratamente mai directe. Și dinților trebuie să le dai atenție. Nu îi speli cu regularitate, nu-i așa? — Nu, răspunse Thaw. Salonul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
eu, din banii mei...“ „Mai bine dă-i-o matale, eu sunt certată cu ea...“ Bătrânul a luat lingura din mâna fiicei sale, a aruncat-o în mijlocul străzii și a plecat bombănind. Tânăra femeie ne-a făcut semn, adică „e țicnit“, a lăsat lingura unde căzuse și s a dus, în direcție opusă. „Auzi“, l-am întrebat pe covrigar, „nu știi cumva care e culoarea normală a ochilor la porci ?“. „Depinde“, mi-a răspuns el, scurt. Conversația nu se lega. Mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pete roșii. ― O să fie formidabil. ― Bineînțeles. Numai să izbutesc. ― La urma urmelor, unde nu-ți iese figura mai tragi cu pensula o bulină roșie. Nu se cunoaște. Dascălu behăi. ― Ce idei caraghioase ai! Își duse degetul la frunte: Ești cam țicnit, nu? ― Cred că da, mi se trage din familie. Figura cârnului se întristă. ― Îmi pare rău... La mine, doar tata a stat la balamuc. Eu am avut noroc, semăn cu mama. ― O femeie de nădejde, presupun. ― Oho! în fiecare dimineață
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a stat la balamuc. Eu am avut noroc, semăn cu mama. ― O femeie de nădejde, presupun. ― Oho! în fiecare dimineață se urca într-un salcâm și dădea din mâini. ― Se credea avion? Cârnul hohoti. ― Acum îmi dau seama că ești țicnit de-a binelea. Făcea mișcare în aer liber. Așa-i recomandase doctorul. ― Înțeleg... ― Când veneam de la liceu o ajutam să coboare. ― De ce? Nu încăpeați amîndoi? ― Ei asta-i! Doar trebuia să stăm la masă. ― Aha! Ai terminat liceul? ― Am și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o tapiserie gobelin. Maimuțe delicate, brodate în nuanțe de brun și ocru, își făceau de cap într-un decor paradisiac. ― Stăteau pe ăsta? ― Așa-mi închipui. ― Ce de maimuțe! Și pe scaune, și pe covor... Să stai pe maimuțe! Erau țicniți, nu? Inginerul zâmbi. ― E o copie excepțională. Originalul se află la Versailles. Salonul maimuțelor. Haidem! Pătrunseră într-un hol rotund, pardosit cu marmură. O scară splendidă ducea la etajul superior. Treptele se deschideau într-o spirală îndrăzneață, amintind grația sinuoasă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ars? ― Am uitat să întreb. Oricum, l-a prăjit. Inginerul începu să râdă. Un râs amar, venit din pântece cu fălcile încleștate. Dascălu căscă ochii. ― De ce rîzi? ― Așa! E vesel! Al naibii de vesel! Cârnul clătină din cap lămurit. ― Am înțeles! Ești țicnit rău! Se uită la ceas: S-a făcut de 2. ― Te grăbești? ― Bineînțeles. Avem de scotocit toată biblioteca. Inginerul încruntă sprâncenele. ― De ce? ― Păi nu ți-am spus? Tipa zice că ar fi o încăpere secretă. Apăsăm pe buton și... Reproduse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să-mi vorbești atât de impertinent? — Matahală sonată și tâmpită ce ești! mârâi băiatul ceva mai tare, apoi se îndepărtă, târându-și picioarele și zgâriind trotuarul cu tocurile cizmelor. Cine mai vrea să mănânce ceva atins de labele tale de țicnit! — Cum îndrăznești să-mi debitezi tu mie asemenea obscenități? Puneți mâna pe el! strigă furios Ignatius, în timp ce George dispărea în mulțimea de pietoni. Nu se găsește nimeni cu destul bun-simț care să-l prindă pe delincventul ăsta minor? Ce gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]