223 matches
-
e cu mâna vârâtă până la cot în părul Agrippinei, care și-a încleștat dinții pe unul din cerceii ei din perle încrustate în aur șlefuit. Antonia încearcă zadarnic să le despartă, în timp ce Domitia își aranjează bombănind hainele în dezordine. — E țicnită! strigă de îndată ce o vede pe Vipsania. Îndreaptă acuzator degetul spre Agrippina. — Da’ potoliți-vă odată! țipă și Vipsania. Ce v-a apucat? Bătăușele sunt în sfârșit despărțite. Lepida are pe obraz o mândrețe de urmă roșiatică, dar care începe să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fie celebri numai de dragul de a fi celebri. Dacă au noroc, părul blond indispensabil, dacă se pretează la flirt și au o înclinație spre a fi sălbatice, fetele chiar pot să ajungă pe ecran, ca prezentatoare la vreo nouă emisiune țicnită. Bărbați pot, dacă au legăturile potrivite, să ajungă și ei pe ecrane ca prezentatori în emisiuni pentru copii. Dar puțini dau dovadă de pasiunea necesară ca să facă ce face Ben acum. Încă din copilărie, Ben visa să citească știrile. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-i mai bine să-mi facă o absorbție și asta mi-au făcut. Da’ care-i problema? Doar nu ți s-o părea că-s nebun? Pari În cea mai bună formă. — E o plictiseală a dracu’ odată ce ești declarat țicnit. Nimeni nu mai are vreodată Încredere-n tine. M-aș culca puțin, Nicolo. Aici nu-i genu’ de comandament general cu care suntem noi obișnuiți. Așteptăm doar să fim retrași. N-ar trebui să ieși pe căldura asta. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
atunci în Roman un tânăr grec, care, uneori, se plimba cu ele prin grădina publică. Și nu gelozia, dar fericirea lui de a putea fi cu ea mă cam indispunea. Într-o seară eram cu un prieten, un băiat cam țicnit, care a murit demult. În glumă, i-am spus: Ai putea tu să-i tragi o palmă acelui cavaler? Lucrul părea imposibil - imposibil adică să nu fie prins, bătut, dus la poliție, în urma unui așa scandal nemaiauzit. Prietenul meu, care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Dumnezeule, nu se poate face ceva? — Și eu ar fi trebuit să mă aflu acolo, a replicat prompt doamna Silsburn. — Da, dar eu le-am promis solemn. Apartamentul lor o să fie invadat de tot soiul de unchi și de mătuși țicnite și de străini și le-am promis că o să staude strajă cu zece baionete ca să le asigur puțină intimitate șiă Of, Doamne! E îngrozitor. Doamna Silsburn a scos un râs scurt, înțepat: — Mi-e teamă că eu sunt una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de străini și le-am promis că o să staude strajă cu zece baionete ca să le asigur puțină intimitate șiă Of, Doamne! E îngrozitor. Doamna Silsburn a scos un râs scurt, înțepat: — Mi-e teamă că eu sunt una dintre mătușile țicnite. Era, în mod clar, ofensată. Doamna de onoare i-a aruncat o privire: — Ah, scuzați-mă. Nu m-am referit la dumneavoastră. A continuat apoi, rezemându-se de speteaza banchetei: — Voiam doar să spun că apartamentul lor e atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
văd cât de serios fusese jignită de remarca doamnei de onoare. Îmi aduc aminte, totuși, că am fost impresionat într-un chip ciudat de tonul doamnei de onoare când s-a scuzat pentru mica ei gafă cu „unchii și mătușile țicnite“. Fusese o scuză sinceră, dar nu stânjenită și, în nici un caz, mieroasă, și preț de o clipă am avut senzația că, în ciuda indignării ei teatrale și a durității ostentative, avea în ea ceva într-adevăr de baionetă, ceva oarecum demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
că, de-a lungul întregii copilării, cei doi băieți Glass au fost destinatarii veterani ai unor saci întregi de scrisori fără adresă (ilogic, dar satisfăcător), cu excepția, desigur, partidelor când poștașul era o fetiță numită Charlotte Șarlatana, care, oricum, era puțin țicnită. Ne supăra această urâțenie? Ne făcea să suferim? Scriitorule, gândește-te bine! Iată răspunsul meu venit cu greutate, după o îndelungă chibzuință: Aproape niciodată. În cazul meu, din trei motive la care mă pot gândi cu ușurință. În primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Am spus: „Chestia aia? Nu poți nici să tragi printr-o carte de telefon cu ea“. Și nici n-am terminat bine de zis că a și pus cartea de telefoane pe un stativ de partituri și lua ținta. Mare țicnit. Nu era la nici doi metri de ea, și a tras. În viața mea n-am auzit asemenea bubuit. Tot blocul a auzit. Dar am avut dreptate. Glonțul a intrat numai doi țoli. N-a putut să treacă prin cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se lăsa În genunchi și se ruga ca o creștină; poate Îi făcea figura asta tatălui ei; poate se târa În confesionale Întunecoase; poate alerga la părintele Robles și invoca protecția creștinului Împotriva furiei lui evreiești; dar În devotamentul ei țicnit era cum nu se poate mai evreică. — Foarte bine, fotografia mea În librării. O idee bună. Excelentă. Dar să furi...? — Practic nu a fost furt. Atunci, ce cuvânt ai prefera și care e diferența? Ca În vechiul banc: ce altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se Îndoia nici o clipă că săvârșea fapte care Își aveau originea Într-un trecut foarte Îndepărtat, de origine ancestrală, subconștientă. Își dădea seama cât de adevărat era acest lucru și despre el. Mai ales În privința chestiunilor religioase. Ea era o țicnită care se ruga, dar și el, la urma urmei, era dedat la rugăciuni, adeseori se adresa lui Dumnezeu. Chiar acum cerea să Înțeleagă de ce o iubea atât de tare pe această femeie nătângă cu pielea ei densă, cremoasă, inutil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nebun. Dar locul lui era Într-o casă de nebuni. Un ucigaș maniac. De-ar fi fost mai puțin nebuni, și Eisen, și Shula, Își zise Sammler. Numai puțin. Ar fi continuat să se joace de-a casinoul În Haifa, țicniții aștia doi, În cușca lor mediteraneană văruită. Căci obișnuiau să scoată cărțile când nu scandalizau vecinii cu urletele și bătăile lor. Dar nu. Asemenea persoane aveau dreptul să fie considerate normale. Mai aveau și libertate de mișcare pe deasupra. Aveau pașapoarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
alertată de claxoane, bipuri și strigăte cu indicații, am văzut un taxi galben traversând cu zdruncinături trei benzi și îndreptându-se spre mine. Și, într-adevăr, era Aidan, făcând o figură speriată și ridicând șapte degete. Șapte din zece. Alarmă: țicnit. Propriul nostru sistem de notare pentru șoferii de taxi săriți de pe fix. —Șapte? am schițat eu. Bravo. A râs și asta m-a făcut fericită. Fusese puțin cam deprimat de o zi-două: acum câteva seri primise un telefon - de la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care trebuie sau așa ceva? În mod frustrant, nu apărea nici un fluture ca să mă lumineze. Ce mi-ar fi trebuit era o recomandare de la cineva. Dar pe cine puteam să întreb? Vreau să spun, nu voiam ca lumea să mă creadă țicnită. Rachel ar crede-o. Ar face la fel ca Dana și mi-ar spune că am nevoie de terapie. Iar Jacqui mi-ar spune că am nevoie să mă distrez mai mult; astfel, mi-aș reveni cât de curând. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ultimul răcnet în materie: un simbol sanscrit care însemna ceva de genul „Cuvântul este iubire“ sau „Iubirea e răspunsul“. Arăta perfect normal, dar asta e chestia cu New Yorkul: aici nebunia apare în toate formele și măsurile. Specialitatea lui erau Țicniții sub Acoperire. În alte locuri îi recunoști imediat -zbiară pe străzi la dușmani nevăzuți sau merg la farmacie să cumpere Bonjela îmbrăcați în costum de Napoleon. Nicholas a înclinat din cap, arătând spre băieții din plin South Pacific puși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
tîrziu, am coborît pînzele și m-am reunit cu Fermín, ca să văd dacă el avusese mai mult noroc. Descurajarea Îi dădea pe dinafară. Cum o s-o găsim pe Jacinta Coronado În gaura asta? — Nu știu. Ăsta-i un cazan de țicniți. Am Încercat cu bomboanele Sugus, Însă ei le iau drept supozitoare. — Dar dacă o Întrebăm pe maica Hortensia? Îi spunem adevărul și gata. Adevărul se spune doar ca ultimă soluție, Daniel, cu atît mai mult unei călugărițe. Mai Întîi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
uleiuri parfumate. Din acea splendoare Îndoielnică mai rămăseseră doar aburii și parfumurile, deși de altă natură. Jacinta Coronado zăcea prăbușită Într-un scaun din răchită, Înfășurată Într-un pled. — Doamna Coronado? am Întrebat ridicînd glasul, temîndu-mă că sărmana era surdă, țicnită sau amîndouă aceste lucruri. Bătrîna ne cercetă pe Îndelete, cu o anumită rezervă. Avea o privire nisipoasă și doar cîteva șuvițe de păr alburiu Îi acopereau creștetul. Am băgat de seamă că mă observa cu un aer ciudat, de parcă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
arătă deloc a polițist. — Eu îți mulțumesc. A fost și plăcerea mea. Dar înainte să vorbim despre misiune, zi-mi ce s-a întâmplat cu sergentul Niles? Danny strânse în pumn un pahar de apă gol. — Are o idee absolut țicnită: cum că aș fi intrat prin efracție într-un apartament unde au fost găsite a doua și a treia victimă. În esență, îl deranjează faptul că trebuie să primească ordine de la mine. Jack Shortell mi-a spus că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
El și cu puștiul nu făceau tocmai furori cu eforturile lor de a distruge Conspirația Comunistă. Mai erau acolo și mese cu coșuri pentru schimburile de informații, având pe ele inscripțiile „Intrare” și „Ieșire”, mese pentru probele fotografice adunate de țicnitul de Ed Satterlee, o imensă cutie de carton conținând asociații de nume, date, organizații politice și confesiuni documentate: comuniști, simpatizanți și tovarăși de drum care simpatizau cu Mama Rusie și doreau sfârșitul S.U.A prin orice mijloace, drepte sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mită în bani sau în favoruri sexuale. Nu profitase niciodată de informatoarea lui, Janice Modine, sau de telefonista Karen Hiltscher, deși amândouă tânjeau să i se ofere. Camarazii lui fie îi respectau inteligența, fie îl ignorau, considerându-l un idealist țicnit și plin de răutate. Se zvonea că lui Al Dietrich îi plăcea de el pentru că era metodic, muncitor și ambițios. Buzz se gândi la Danny ca la un puști care trecuse de la mașini la oameni într-un moment nefericit, căutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
câștiguri. Laboratorul dentar, Coleman hoțul. Teoria lui Upshaw se confirma. — Doamnă, Coleman s-a apucat de furat în ’42? — Da. În vara dinainte să plece de-acasă. — Și avea cumva Coleman fața arsă? Era desfigurat în vreun fel? Bătrâna cea țicnită se arătă îngrozită. — Coleman era frumusețea personificată a sclavului mascul! Era la fel de chipeș ca o vedetă de cinema! Buzz zise: — Doamnă, îmi pare rău că am pus la îndoială frumusețea băiatului. Dar cine era Masskie? Tatăl lui? — Nu-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
împreună cu grijuliul său tată și, în ciuda cererii acestuia, a povestit istoria lui José Diaz și a bărbatului cu voce de scoțian. Nimeni nu l-a crezut. Toată lumea l-a luat de sus, căci era fratele mai mic și un pic țicnit al lui Reynolds Loftis, cel cu fața arsă într-un incendiu - minciuni pe care i le inventase chiar tatăl său. Apoi bandajele i-au fost scoase și Coleman era tatăl lui, dar cu douăzeci de ani mai tânăr. Iar Reynolds
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
noroc. Numai să n-o tăiem pe javra aia în două. Forară în dreapta și la trei metri și ceva ajunseră la stratul de rocă dură. — Asta o să ne încetinească munca cine știe cât, zise Barney. Cine s-ar fi gândit că un țicnit o să-și îndese muierea în fundația unui colegiu de studii postliceale, unde mai și lucrează? zise sergentul. — îți îngheață sângele-n vine, nu alta, zise și Barney. între timp, profesorii se împărțiseră, ca de obicei, în facțiuni. Peter Braintree era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
venea să facă reclamă acestui fapt. Pe de altă parte, poate i-ar fi cumva de ajutor bietului Wilt. — Da, presupun că da, zise el în cele din urmă, pentru că în adâncurile sale profesorul Morris era un om blând. Destul de țicnit. Fie vorba între noi, domnule sergent, oricine se arată dispus să predea la genul ăsta de infractori tineri, căpoși și agresivi pe care-i avem în școală nu are cum să fie în toate mințile. Și nu mai târziu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu se putea hotărî ce se presupunea că dezhumează ei: o păpușă gonflabilă îmbrăcată în așa fel încât să semene cu doamna Wilt sau pe doamna Wilt îmbrăcată în așa fel încât să semene cu ceva pe care cine știe ce sculptor țicnit a uitat să-l finiseze. Puținele îndoieli pe care le avusese despre sănătatea mintală a lui Wilt fuseseră șterse de scena la care tocmai era martor. Oricine-ar fi fost în stare să se înfunde pe sfâșietoarele urme ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]