189 matches
-
Dacia); Slobozia și două formațiuni locuibile Molodova, Bălții Noi. Fiecare din aceste prezintă o formațiune polifuncțională amenajată cu infrastructura respectivă. Sectoarele nu reprezintă unități administrative în cadrul municipiului și nu au personalitate juridică. Sectorul „Centru” include câteva formațiunile locuibile - Centru, Teioasa, Țigănia, Berestecico, Podul Chișinăului, Microraionul III, și formațiunea industrială adiacentă str. Ștefan cel Mare și zona de parc în valea r. Răut. Teritoriul acestuia se delimitează de hotarul de sud al orașului, de calea ferată și râul Răut până la hotarele de
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
culturi de cereale și legume. Mereu populația satului a fost pur românească. În anul 1858 aici existau 14 cehi catolici și aparțineau familiilor Ungar, Tibois și Dubois. Cei peste 200 de țgani așezați în partea de V a satului, Pe Țigănie, sunt urmași ai spălătorilor de aur veniți în aceste locuri din Oltenia în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, în timpul împărătesei Maria Tereza. În Eftimie Murgu predomina tipul de oameni “alpini-dinaric” și “mediteranean”. În localitate predominantă, în proporție
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
documentelor din timpul lui Mircea cel Bătrân, valorificarea resurselor naturale se realiza cu "țiganii robi" (țiganii erau singurii robi din Țara Românească), denumiți "ciocănași". După deposedarea mănăstirii Cozia de ocne, robii au devenit liberi, fiind asimilați de localnici. În zona țigăniei Ocnelor, la leat 7ooo (1491 - 1492), s-a ridicat o cruce de piatră care constituie unul dintre monumentele epigrafice vechi din județului Vâlcea, lângă "fântâna lui Bozdoc". Documentele din secolul al XVI-lea , arată că târgul purta denumirea de ""Ocne
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
accentului inițial, ca în: "„german” → „Germania”, „grec” → „Grecia”, „bulgar” → „Bulgaria”, „rus” → „Rusia”", etc. Termenul „România” are o istorie internă mult mai veche, fiind format din adăugarea sufixului "-ie" la endonimul „român” după modelul "„moș” → „moșie”, „domn” → „domnie”, „boier” → „boierie”, „țigan” → „țigănie”", care în limba română generează derivate substantivale ce desemnează de cele mai multe ori o stare. Este foarte probabil ca înainte de a căpăta un sens național, în perioadele istorice premoderne „româniile” să fi desemnat comunități etnolingvistice, foarte aproape de ceeace Iorga numea „Românii
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
mai accentuată semnificație politică antifascistă. Balada "Cântic de poterași" înfățișează chiar o urgie criminală dezlănțuită din senin asupra șatrei» (CrohL, II, 543); poemul "Cântic de poterași" este chiar dedicat «memoriei lui Federico García Lorca, privighetoarea Spaniei»: (PScr, I, 252 sqq.). "Țigănia / șatra" - ca "topos" - cunoaște tensionarea între "roșu (Eros)" și "negru (Thanatos)" ca limite „tragic-spectrale / existențiale“. În balada "Rică", „obiectivul mironparaschivesc“ țintit, din „periferie“, din Țigănia de Obor, se relevă de fapt în „opusul pol“, în „elita“, în „centrul“ unui București
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
poterași" este chiar dedicat «memoriei lui Federico García Lorca, privighetoarea Spaniei»: (PScr, I, 252 sqq.). "Țigănia / șatra" - ca "topos" - cunoaște tensionarea între "roșu (Eros)" și "negru (Thanatos)" ca limite „tragic-spectrale / existențiale“. În balada "Rică", „obiectivul mironparaschivesc“ țintit, din „periferie“, din Țigănia de Obor, se relevă de fapt în „opusul pol“, în „elita“, în „centrul“ unui București al anilor 1940 - 1941, proiectându-i "țigănia" - spațiu-capcană: cine-i respectă legile nescrise supraviețuiește, cine nu le respectă cade sub jungherul Sorții „migratoare“, aidoma protagonistului
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
roșu (Eros)" și "negru (Thanatos)" ca limite „tragic-spectrale / existențiale“. În balada "Rică", „obiectivul mironparaschivesc“ țintit, din „periferie“, din Țigănia de Obor, se relevă de fapt în „opusul pol“, în „elita“, în „centrul“ unui București al anilor 1940 - 1941, proiectându-i "țigănia" - spațiu-capcană: cine-i respectă legile nescrise supraviețuiește, cine nu le respectă cade sub jungherul Sorții „migratoare“, aidoma protagonistului: (PScr, I, 209 sqq.). După "Cîntice țigănești", volumul I al "Scrierilor" lui Miron Radu Paraschivescu lasă cale liberă pentru "Laude și alte
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
s-au terminat, iar acest lucru nu scandalizează într-o epopee parodică; la pagina 193 din ediția apărută în seria Patrimoniu a Editurii Minerva, în 1985, Leonachi Dianeu protestează: "Dar ce mă tragi de guler, o musă/ iarăși către dalba țigănie" Aici suntem la egalitate cu Tassoni invitându-l pe Febus să-l țină de mânecă ( desigur, pentru a-i potoli extravaganțele). La pagina 204, imaginea divinei prezențe inspiratoare se deteriorează în mod dramatic: Cum sunt femeile totdeună, Când știu ceva
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
poate vedea pâna la Săcăramb, Dealu Mare, Băița. Afluenții văii: - pe malul stâng (de la vărsare în sus) sunt:Părăul Corbului, Părăul (Valea) Oneștilor (Cișerii), Părăul Gliganului; - pe malul drept(de la vărsare în sus) Părăul Lung, Părăul Copăciosului, Părăul Băii, Părăul Țigănii, Părăul (Valea) Brezăii, Părăul Bisericii, Părăul lui Crăciun. Notă 3- Părăul Băii se numește așa deorece trecea prin perimetrul unei băi =(exploatare minieră la zi=carieră de piatră (calcar marmorean)) care a fost deschisă o dată în 1918 de niște italieni
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
numele satului Atigani. Probabil că satul era, de fapt, un sălaș de robi țigani aduși de acest mare demnitar domnesc sau de înaintașii săi. Satul astăzi nu mai este, dar pe locul său se află un cătun al comunei numit Țigănie. Satul Barcă a avut o biserică abia în anul 1793 și aceea zidita de locuitori. Poate că documentele nu reușesc totdeauna să spargă negura timpului. Faptul că biserică din Barcă are același hram cu ctitoria voievodala de la Curtea de Argeș ar putea
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
ăsta, un nebun, dacă nu eram eu, nu revendica nimic, n-ar fi venit niciodată în România. Noroc cu Băsescu primar, om bun, el ne-a dat casele. Numai eu știu cum am făcut actele, mă enervează ăștia, trebuie stârpită țigănia, în locul cocioabelor trântim niște blocuri, câștigăm niște bani frumoși, milioane de euro. E vreo problemă? Eu dorm liniștită noaptea, mi-am plătit taxele. Vreți să îmi pese de ăștia? Doamne ferește! Păi să îi pese statului, el trebuie să fie uman
La harneală () [Corola-website/Science/295895_a_297224]
-
temperaturii, valurilor, scurgerii subterane. SNAGOV - liman fluviatil pentru recreare și sporturi nautice pe râul Ialomița la 40 Km de București. Pe o lungime de 16 Km lacul are mai multe ramificații în punctele de confluență numite cozi ĂCățelului, Rece, Lungă, Țigăniei). Pentru primenirea apei se aduce un surplus de apă din canalul Bilciurești, iar scurgerea se face printrun canal rectiliniu. Pe malul lacului se găsește o rezervație complexă ce cuprinde atât specii acvatice cât și forestiere cu exemplare de frasin, stejar
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
nu a afectat decât un număr redus de rromi. Totuși reforma a permis apariția unei categorii de rromi ce practică agricultura și chiar constituirea de sate Întregi locuite de rromi. Cele mai multe așezări de acest fel au apărut pe locul fostelor “țigănii” de pe moșiile mănăstirești. În astfel de comunități rromii au reușit să-și păstreze limba, tradițiile, cultura. În numeroase cazuri Însă, comunitățile de rromi s-au dispersat În mai multe localități, fiind supuse astfel unui proces rapid de asimilare de către populația
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
romanul Groapa de mai târziu, a lui Eugen Barbu. Tot ca la Eugen Barbu, Didica ibovnica borfașului Dumitrache Cântăreanu din Culcușul, rabdă cu stoicism bătăile bestiale ale bărbatului, un trântor certat cu poliția și retras în „culcușul" de prin fosta țigănie din Floreasca. Acest sector din nuvelistica lui Rebreanu n-a influențat creația romanescă care i-a urmat. Tematica nuvelelor Catastrofa, Ițic Strul, dezertor, Hora Morții se va integra în romanul Pădurea Spânzuraților, decisivă, rămânând „in extremis", drama lui Emil Rebreanu
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
chirurgical de sanificare. Lucrurile sunt departe, însă, de a sta astfel. Fuck you, România!, titlul unui cântec al formației Paraziții, pedalează, la nivel de imaginar lingvistic, tocmai pe o igienizare cinică a țării incriminate. Dezgustați de „mahalaua” (politică) și de „țigănia” (politică) România, „deratizatorii” intenționează să o purifice prin șoc și prin insolență: dar repulsia produce tot repulsie, lăsând la iveală doar plăcerea de a împroșca și spurca. Cinismul trupei Paraziții nu salvează nicidecum melodia Fuck you, România! de senzația de
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
avea părinți. Încă de tânăr a luat contact cu mișcarea socialistă, iar la constituirea Partidului Comunist din Româniaavea 20 de ani. În casa părintească din Oltenița, aflată pe strada I. H. Rădulescu nr. 1, care s-a numit multă vreme ”țigănie”, datorită numărului mare de etnici romi, veneau destul de des fruntași ai mișcării socialiste precum Alexandru Dobrogeanu Gherea, Cristian Rakovski și puneau la cale numeroase planuri conspirative. Este posibil, ca și planul ”Kolarov”, pe care Kominternul l-a elaborat referitor la
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
ei o venit să se atașeze de ei și s-o atașat de mine, ți-am dat de mîncare, ți-am dat de băut? eu i-am zis: te duci unde vrei tu, să nu mai aibă ce căuta între țigănie, eu nu-i judec! că-i ungur, că-i țîgan, că-i corturar! tot sîngele ăla curge! nu fumez că nu fumez pe tren, amendă mare, copilu', e amendă mare, mamă! ia-ți o țîgară-două, du-te șî fumează! ș-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
poet, student la Berlin, și faimoasa Leny Riefenstahl, „patroana” cinematografiei hitleriste), gravitează feminitatea dezabuzată à la russe, la modul gorkian, a Verei, cinismul amoral și tranzacțional al lui Victor Coteneț, alcoolismul halucinatoriu al polonezului Krzysztof, timiditatea senzuală a cuplului Berndt-Satri, țigănia atașantă prin logoree, inventivitate, optimism și pungășie sentimentală (Nae Lebădaru), exhibiționismul lui Beno, tulbureala visătoare și agresivă a croatului Radovan Belen ș.a.m.d. - totul sfârșind cvasioniric, în flăcări pe ninsori purificatoare: incendierea purgatoriului cu vibrații de infern. Prozele reunite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
știu ce e În mintea puternicului zilei: adaptarea la firescul absenteism al unui electorat care nu gândește - ca pe aiurea - cum să trăiască mai bine, ci cum să cîștige, astăzi, o pâine... Parcă primul cuvânt rostit a fost supraviețuirea. 12. Țigănie Privind saltul puricelui care mi-a scăpat dintre unghii, mă consolez: la urma urmei, și acest parazit e Îngăduit de Înțeleapta Natură. De ce? Pentru că, lipsită de parazitismul ciupercii care profită de substanța reducătoare risipită literalmente În sol ca beneficiară a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
evreu rus, bolșevic, pușcăriaș, fugit din Rusia, urmărit de poliția țarista (Ohiana, n.n.) - S-a stabilit la Oltenița în jurul anului 1895, ca argat și băiat de prăvălie la un grec, zis Țăndărica, pe strada Ion Heliade Rădulescu nr. 1 (fosta Țigănie, nr.4). - Și-a schimbat numele în Iliescu, probabil după 1900. - S-a încurcat cu Maria Savu (sora cârciumarului Anghel Savu, care avea cârciuma pe strada I. H. Rădulescu, nr.2), cu care s-a casaorit în 1900-1901. - Anghel Savu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
caldarareasa fără știință de carte (deși realitatea o contrazice), i-a dăruit, în 3 martie 1930, pe băiețelul Ionel, ce avea să ajungă președinte al României. Domiciliul la acea dată era pe strada I. H. Rădulescu nr. 8, strada numită (Țigănie) în Oltenița, din pricina numărului mare de țigani care locuiau acolo În prezent, pe locul dărăpănăturii se află un bloc muncitoresc, cu patru etaje. Alexandru Iliescu a mai avut încă un fiu din relația cu Maria, pe nume Eugen, fratele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
iar instanța a hotărât că fiecăruia dintre ei să le fie încredințat câte un copil. Ion Iliescu a fost dat mămicii lui care, din pricina sărăciei, s-a mutat la București, lasindu-l pe Ionel în grija unei bunici, să crească în (Țigănie). Maria s-a recăsătorit imediat cu un alt bărbat, Serediuc Dumitru, care avea două fețe dintr-o căsătorie anterioară." Se pare că lucrurile sunt însă ceva mai complicate, la acest capitol căci, iată ce citim în Lumea liberă - în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
la Gorikovo, lângă Moscova, între decembrie 1931 și ianuarie 1932, după care acesta a rămas în U.R.S.S. încă patru ani) iar Măricica decedase, copilul Ion Iliescu a rămas să fie crescut de bunic, Vasili Ivanovici, la Oltenița, pe str. Țigănie (I. H. Rădulescu). De altfel, Iliescu a recunoscut că trăise în copilărie printre țiganii din cartier. Acum este limpede și de ce se întâmplase această. · Ulterior, după ce Alexandru Iliescu a revenit în țară, a fost arestat și a făcut închisoare cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
a resentimentului și a criminalității. În paremiologia majorității românești, radicalul „țigan” a consacrat câteva expresii ale unei semantici negative. Cel needucat se îneacă la mal „ca țiganul”, vociferează (adică „cere țigănește”), este oportunist („ca țiganul la praznic”), așa încât unde este țigănie e vorba de scandal, gălăgie nevrotică sau târguială nerușinată. Un lucru este limpede: când își pierde măsura, ironia alunecă în batjocură sau înjurătură. Ceea ce urmează nu poate fi decât un lanț grosolan de nepotriviri. Cel obișnuit să se descurce mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pri copsit o vreme a două mari și elegante localuri de noapte ale Bucureștiului: „Monte Cristo“ și „Melody Garden“. E un copil al mahalalelor, ca și mine - și mai de mahala decât mine, născut și crescut În Tirchilești, vecini cu „Țigănia“ plină de hingheri, de „șme“ (șmecheri), de „șuți“ (hoți) și de „trăsnitori“ (spărgători), printre care Victor Talianu, „gagiul șucar al bufe lor“ (amantul frumos al prostituatelor), cu „crăcanii“ (panta lonii) lui marinărești, brâu roșu și că mașă de noapte cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]