229 matches
-
Marea Sănătate. Bolnav, plăpând, slăbănog, incapabil de excese care pot dăuna imediat carcasei sale de hidropic: dușmanii îi reproșează că nu și-a părăsit așternutul ani întregi din puturoșenie, trândăvie congenitală ori lene conceptuală, când, de fapt, el rămânea acolo țintuit de durere, crucificat de suferință. Oare trebuie să ne mirăm că un astfel de om își construiește un sistem care pune mai presus de orice arta de a nu suferi? De a scăpa de dureri? De a cunoaște plăcerea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
zece oameni și doisprezece lilieci uriași. Mihail și Gabriel au tras instantaneu în cap și inimă. Oameni și lilieci. Toți erau vampiri. Liliecii au fost arși. Cenușa rezultată a fost îngropată adânc în pământ. -Transportați cadavrele vampirilor oameni în cimitir. Țintuiții cu țăruși bine ascuțiți. Bateți țărușii în trupurile gata de a învia. Preoților ajunși, prințul senior le spuse. -Sfințiile voastre, noi datoria ne-am făcut-o. Acum este rândul vostru. Preoții au început să slujească. Tămâie și aghiasmă. Cele douăzeci
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
fost condamnat la moarte: Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, Nu pentru pătule, nu pentru pogoane, Ci pentru văzduhul tău liber de mâine, Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri, Pentru cântecul tău țintuit în piroane, Pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri, Ridică- te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Neculai Chițu a făcut și el câțiva ani de pușcărie, nu și-a mai putut continua studiile și a lucrat apoi pe unde a putut
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Gheorghe, ridică-te Ioane Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs în șanțuri, pentru cântecul tău țintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele ridică-te, Gheorghe, ridică
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe cerul economic, biserica Sînnicoară, Cluj Napoc/a Est inscripția ruptă ca la Chețani, scrisul invariantă de mai multe interpretări, nașul, la Iași mergeți? Dezmir haltă călători camioane "Cenean", EU = Rumänien pe prelate, troița între case, km 490+100 Apahida, țintuite blocuri, Jucu, Valea Feiurdeni pîrîu, vinde căsuța pierdută pe cîmp, noul intravilan, n-am luat și noi un biscuite, o măslină! mai era o portocală, unda de relief, secundară cea a caselor, zicea soră-mea, am o soră, la început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ucigătoare, în timp ce le spunea celorlalte că eu sunt vinovat, că numai eu i-am ademenit pe copii. S-a apropiat de mine și m-a alungat ca pe un câine fără stăpân. După ce gloata s-a îndepărtat, am rămas nehotărât, țintuit locului. Priveam furios în urma lor, iar pe femeia cu andrelele în mână, care tot timpul trăncănea din gură, aș fi vrut parcă s-o mușc de picior până la sânge. Dar îmi sugeam, gata să plâng, buza de jos. Capul îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
dosarul acela! De astă dată a fost de parcă te-a lovit cineva drept în cap. Ai căzut în genunchi fulgerător și cu ambele mâini culegeai foile roase de gângănii de pe jos. Peste jumătate de oră te aflai încă la pământ, "țintuit", dar nu-ți dădeai seama ce faci. Când te-ai așezat pe scaun abia răsuflai, ochii ți se înroșiseră de praf, îți curgeau lacrimile. De plâns nu plângeai din obstinație, n-ai mai plâns din copilărie. Atunci o făceai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
intactă, tufele de flori și legume nu suferiseră nici o stricăciune, numai cărarea principală mi se părea mai largă. La capătul ei se profila provocator ca întotdeauna șezlongul. Speteaza sa arcuită se înălța triumfătoare pe cerul învolburat. Cu ochii larg deschiși, țintuit locului, cu trupul năclăit de o căldură nebănuită, vedeam doar licărul îndepărtat al zărilor. Nu mai vedeam altceva. Și, luminându-se de ziuă, biruitoarea lumină de vară, nemiloasă ca și durerea. Despre Ștefan Amariței și podul său de piatră Deseori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
M-am ,,împrăștiat’’ pe primul pat de lângă ușă și am intrat în vorbă cu ceilalți colegi de suferință. La câteva minute distanță de sosirea mea, ușa se deschise brusc, lovindu-se de tamponul din cauciuc poziționat la baza acesteia și țintuit bine în podeaua acoperită cu linoleum albastru. S-a auzit un zgomot ciudat ce s-a oprit relativ instantaneu. În fața mea s-a oprit Cora asistenta de serviciu. Furioasă foc. Cu femeia asta avusesem azi de dimineață o discuție în timp ce
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
de Moș Anghel. Casa și curtea îi sunt incendiate, cele două fetițe se îneacă, băiatul îi moare într-un accident. Sfâșiat de durere, bărbatul se retrage între dărâmături, bea fără oprire țuică și ajunge în cele din urmă un stârv țintuit patului, în stare numai să vorbească și să bea. I. a fost atras și de figurile eroilor populari, haiducii. Povestiri ca Haiducii, Domnița din Snagov, Cosma fac elogiul vieții de libertate a celor înfrățiți cu munții și codrul, pentru a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
O zeiță fără nume și chip care, ascunsă în tufișurile memoriei mele, nu binevoiește să-mi dezvăluie decât acea parte, superbă, a corpului ei. * Cum am stat în noaptea aceea din adolescență, desculț și numai în cămașă de noapte, ca țintuit, aproape o jumătate de oră, în picioare, în bucătăria în care știam că mișună scârboșii gândaci de bucătărie! Fără să mă sinchisesc de data aceasta de ei, posedat de o imensă dorință de a poseda, în luptă cu o imensă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
uluit cum încerca să-și strângă zeghea pe el, cu rămășița unui efort parcă nepământean. Era frig, tare frig în celulă și parcă răceala îți intra în oase când vedeai țurțurii de gheață care atârnau ca niște ciorchini pe sub obloanele țintuite ale fiecărei celule. Părintele Apostu - colocatar și el al celulei - se făcuse și mai mic lângă mine și abia reuși să silabisească: „Este poetul Vasile Voiculescu, să-i facem repede rost de un pat, dacă se poate, la loc mai
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
nu pași și-și continuară drumul pînă la parter. În cele din urmă, ieșiră pe la elevi și ajunseră în curte. Acolo Cristi mai făcu cîțiva pași și apoi îi arătă pe cineva care stătea rezemat de zidul școlii. Dănuț rămase țintuit. Cristi o luă din loc, se postă la vreo doi metri în fața ei și începu să se uite insistent, ca la un afiș. Din cînd în cînd, se întorcea către Dănuț și-i făcea semn să vină și el. Era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Mare! Bravo Ștefan cel Mare! Și iapa necheza și-i stropea pe toți cu apă neîncepută și da niște pocnituri ca de pistol. Și toți elevii mari de la Școala Normală au format armata lui Ștefan cel Mare, înarmați cu ghioace țintuite și cu arcuri, ca pe vremea lui Ștefan cel Mare. Și într-un an n-am avut de lucru și am făcut o nuntă. Cum se face nunta: cu mire, am uitat cine a fost mire. Mireasă a fost Petrică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
adresat săgeții încearcă o neutralizare a forțelor magice ce ar asigura o viitoare izbândă asupra stihiilor, deci vizează repetabilitatea actului. Săgetarea are efect ordonator, ea vine din direcție sacră: „În genunchi cădea,/ Arcu-și întindea,/ Arcu ș-o săgeată;/ Ținta-i țintuită/ Pe cerb mi-l izbea,/ La spate din dreapta,/ Cerbul sus sărea/ Și se blestema” (Peceneaga - Tulcea). „Dreapta și îndemânarea vădesc puritate și favoarea divină”, învestirea cu puteri civilizatoare exercitate din unghiul magic anihilează puterile fiarei și permite contactul cu aceasta
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe lume și că toate celelalte lucruri dispăruseră. Am fost uitat de toți, aici, la capătul lumii. Am întins mâna, dar n-am atins nimic. Un gol imens în jur. Iarna apăsătoare se simțea și în încăperea aceea. Totul părea țintuit în cuie. Dușumeaua, masa... totul. Stăteam singur pe întuneric și aveam senzația că membrele mi se înmoaie, iar capul se contractă și se dilată după bunul lui plac. Nu mai aveam nici un control asupra lor. Parcă stăteam în fața unei oglinzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
într-unul din stâlpii de susținere ai patului și îl zgâlțâia, răgind. - Ce se-ntâmplă? strigă Robby, din baie. Am urlat scârbit și am ridicat-o pe Sarah din pat. Când o duceam pe Sarah spre baie, arătarea a rămas țintuită locului, apoi a sărit jos și s-a repezit spre noi. Am trântit ușa, iar Robby a încuiat-o. Încă o mai țineam pe Sarah și sabia de lumină. Așteptam în timp ce priveam spre ușă. Calm, am întrebat: - Unde e celularul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
observ asta pentru că eram orb. Uite, zise scriitorul. Atinge-o. Lemnul se transformase în stucatură. Din cauza asta nu puteam intra în casă. M-am îndepărtat. Miller veni după mine pe câmpul din spatele casei, unde ba umblam de colo-colo, ba rămâneam țintuit locului. Nu-mi puteam controla respirația. Gura mi-era uscată și aveam un gust de cretă din cauza tabletelor de Klonopin. „Vei fi protejat,“ promise Miller. „Nu e un caz de posedare,“ mă asigură el. „E necesar să vii în casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mă debarasez de el. Am început să alunec spre câine din cauza scărilor năclăite cu sânge. S-a repezit iarăși la mine. Dinții deveniseră acum colții lui Terby și se înfipseră în gambă. Am realizat cu o teribilă finalitate: mă vroia țintuit locului. Nu vroia să mă duc nicăieri. Nu vroia să mă grăbesc spre Fortinbras Mall. Nu vroia să-l găsesc pe Robby. M-am înfuriat și l-am izbit cu pumnul în față, în timp ce încerca să muște orbește. Sânge proaspăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai puțin de trei ore am ajuns în vârful muntelui Montanvert de unde dominam întreaga Mare de gheață, care steclea la lumina soarelui, de ne lua ochii. Acolo am găsit un mic restaurant unde am îmbucat câte ceva, apoi încalțați cu cizme țintuite și înarmați cu câte un toiag ferecat am plecat înșirați unul după altul pe Marea de gheață, întovărășiți de ambii noștri călăuzi care luase câte o scândură în spate, ca să ne serve drept punte peste crăpături. Ce ne trebuia nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trapezăria mănăstirii, unde erau de obicei torturați și uciși condamnații. Îi era frică lui Stroe și milă lui Zogru, iar frica lui Stroe l-a făcut pe Zogru să se gândească la moarte. Mai ales la moartea oamenilor, care rămâneau țintuiți și-ncepeau să se umple de viermi. Ar fi vrut din tot sufletul ca el să nu aibă parte de altfel de moarte, să fie ceva ca perioadele lui de somn, în tot cazul, să nu fie conștient de ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
când Yoshimoto Înălță capul, un om strigă: — Sunt Mori Shinsuke! Mori Înhăță capul lui Yoshimoto de la spate și amândoi se rostogoliră pe jos. În timp ce se luptau, platoșa lui Yoshimoto fu smulsă și sângele țâșni din rana proaspăt făcută cu lancea. Țintuit dedesubt, mușcă degetul arătător de la mâna dreaptă a lui Mori. Chiar și după ce i se tăie capul, degetul alb al lui Mori rămase Înfipt Între buzele vinete și dinții Înnegriți elegant ai lui Yoshimoto. * * * Învinseseră sau pierduseră, se Întreba Tokichiro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
a resemnat în cele din urmă, a urcat treptele podului și, ajunsă în vârf, s-a aruncat în Marea Neagră, unde a devenit o murenă de argint. Niște pescari au prins-o și-au aruncat-o în cer, unde a rămas țintuită: aceasta era Luna. Dumnezeu a poruncit ca, până la sfârșitul veacurilor, Soarele s-o urmărească fără s-o prindă vreodată. Cel mai adesea, Soarele nu este desemnat decât sub vălul alegoriei: este un prinț, un erou, în alte părți Apollo sau
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
obiectiv fotografic, închide tabloul hibernal, lăsând doar sunetele unei litanii straniu intonate de protagonist să răsune, mai departe, în urechile tulburate ale martorilor: "Zdrobit de luptă și de gânduri, omul se așeză încet pe pat și privi lung asupra celui țintuit jos, care cânta-nainte, legănându-și încet capul, pe mersul cântecului, când într-o parte, când într-alta". În vreme de război rămâne o nuvelă exemplară atât prin tehnica expunerii, cât și prin explorarea terifiantă a demonilor ce asaltează o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de care au grijă tot atîția angajați. Este îngrozitor!. Revin întotdeauna dărîmat de acolo. Sînt unii copii arși din cap pînă în picioare, cu măști pe figură care să le rețină pieile și cărnurile ca să nu se desprindă!... Sînt alții țintuiți tot timpul pe burtă pe tărgi rulante, cu greutăți atîrnate de picioare ca să le echilibreze poziția. Există apoi toate formele de debilitate mintală. Va să zică, îi vizitez cu regularitate, încercînd să le stîrnesc interesul. Ultima oară am făcut un lucru magnific
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]