224 matches
-
noi, precum spunea Brâncuși:” Nu mai sunt demult al acestei lumi: sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup- mă aflu printre lucrurile esențiale“: “Gândul pământiu aleargă zarea, Orele coboară în zăpadă, Bat vecerniile la poarta lunii, Pleoapa țintuită stă să cadă.”( Gândul pământiu aleargă zarea ) Autoarea reprezintă în poeziile sale ființe care sunt eterice în sine, ionice. Tatiana Scurtu Munteanu are, pe drumul Damascului, simbol al reîtregirii neamului, viziunea iubirii fără de moarte, fiindcă asemenea zăpezii totul este trecător
SENTIMENTUL ROMÂNESC AL FIINȚEI ÎN POEZIA TATIANEI SCURTU MUNTEANU de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372348_a_373677]
-
în momente mai bune), trăgând încă nădejde la o miraculoasă apariție a aducătorului leacului supărărilor sale. - Tricăăăă!!!... Tricăă!!... auzi Clăpăugea, slab ca un ecou, vocea Lucreției, nevastă-sa. Sau, poate că n-a auzit... I s-a părut doar... Rămase țintuit locului. Ascultă, cu toate oasele, cartilagiile, și membranele urechilor puse în alertă. Nu trebui s-aștepte prea mult, pentru că la foarte scurt timp chemarea se repetă, pe o tonalitate superioară și cu-n început evident de iritare. Căpătând certitudinea că
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
chipurilor himerice în evoluție, am ajuns curând la clișeul mesianic. Surâsul complice mie, palmele la piept în gestul rugăciunii, buzele murmurând imperceptibil, splendoarea cerului și planetei, ființa mea în relaxare impusă și încordare supusă, senzația hipnotică.... Am rezistat, am rămas țintuit, am izbutit să depășesc momentul... Pot destăinui doar atât: și-a dezlipit palmele, a întins brațul stâng și, cu degetele răsfirate și palma deschisă a „măturat” fulgerător tot cerul. Din vârful fiecărui deget a țâșnit câte o rază orbitoare, în
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
un vagabond în visul nimănui’’, îl citesc mereu cu plăcere. De pe acum vă declar că mă abonez la Domnia Sa la citit. Cum să nu fie așa? Ia ascultați: ’’Cum strigă-n disperare îngerul din mine/ Însingurat, la margine de lume țintuit,/Căci, oropsit în vreme, știu prea bine,/Pe-un univers de îndoieli l-am răstignit.// Și am lăsat furtuni să-l biciuiască,/ În setea arșiței dogoritoare exilat,/L-am părăsit cu lașitate omenească,/Sălaș pentru odihna meritată nu i-am
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
aripi ude înger oftând evadează din abis rebel prin fisuri nevăzute crevase trasate de timp îl prind deschizând porți să-l salvez să ascund în mine sămânță de amintire absorbita în inima să încapă cu tine aripi franțe de ghilotina țintuite secrete în lanțuri pe trunchi crescut din vorbe scornite încercăm să rulăm filmul înainte de a fi scris scenariul scene surprinse de rețină lumii într-un montaj de poveste tristă sau fericită un suflet într-o inima încercăm să trăim viitorul
OCROTIT de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345160_a_346489]
-
gura de cer/ respiră nicotinic al iubirii mare ultim mister descălțată de adamii perfuzabili stereotipi de carnaval poți încerca pașii de salsa pe acoperișul lumii orbitor din aval cu uralii în sângele dement pervertit ca un condor solitar pe creste țintuit iubesc urăsc sfâșii tăcerile lui mademoiselle Pogany cu un zbor am inhalat iarba iubirilor care printre epave nu mor Referință Bibliografică: Uralii printre epave / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1508, Anul V, 16 februarie 2015. Drepturi de
URALII PRINTRE EPAVE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377083_a_378412]
-
lată din lemn negru îi apropia pe convivi prin strălucirea farfuriilor și tacâmurilor alămite. Locul paharelor fusese luat de căni ceramice. Tot din ceramică erau carafele cu vin. În jurul mesei tronau scaune cu spetează înaltă, jilțuri capitonate cu piele și țintuite tot cu alamă, adevărată podoabă a brațelor și spătarelor. De tavan atârna de un lanț gros, și el alămit, foarte aproape de nivelul mesei, un candelabru cu zeci de lumânări. Cantemiriștii pășiră ușor șovăitori pe lespezile verzi ce alcătuiau pavimentul. Dar
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
e zborul.... XXIV. SPERANȚA, de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016. Speranța Pe iarbă răsturnata a verii plâng zorile, cu boabe de cleștar. Amurgul, țintuit pe marginile serii așează peste cer sărut de chihlimbar... Tăcerea, țintuita-ntre cuvinte, se contopește cu al nopții vis. Păsări de foc cu aripi zdrențuite se-nălța către stele, din cenușiu abis... Un gând timid îmbrățișează zarea, și pași grăbiți se-mpleticesc spre răsărit. Speranța împânzește cu licurici cărarea ce șerpuiește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
grăbiți se-mpleticesc spre răsărit. Speranța împânzește cu licurici cărarea ce șerpuiește lin, urcând spre infinit... Citește mai mult SperanțaPe iarbă răsturnata a veriiplâng zorile, cu boabe de cleștar.Amurgul, țintuit pe marginile seriiașează peste cer sărut de chihlimbar...Tăcerea, țintuita-ntre cuvinte,se contopește cu al nopții vis.Păsări de foc cu aripi zdrențuitese-nălța către stele, din cenușiu abis...Un gând timid îmbrățișează zarea,si pași grăbiți se-mpleticesc spre răsărit.Speranța împânzește cu licurici cărareace șerpuiește lin, urcând spre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
preciză Solitarul. -Dar artă mai face? se interesă Miramoț. -Seulement d’art! -Cum vine asta? Nu pricep nici mort! zise Doc. -Stai să vezi! Ca să-nțelegi, s-o luăm... méthodiquement. Bine, bine, Papa, încerc să vorbesc exclusiv românește... graseiă spășit, țintuit fiind de privirea necruțătoare a colegului. Aflați că, la examenul pentru pictură, proba ce recomandă candidatul este mapa, un portofoliu de minim douăzeci de lucrări. Dacă planșele astea răspund cerințelor, candidatului i se permite examinarea în alte două etape. Iar
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
și l-ar fi vândut pe un bănuț” și m-am trezit dimineața cam la fel, zguduită de un coșmar în care cineva încerca să-mi cumpere sufletul. Încă persistau fiorii reci pe care ți-i dau un coșmar și țintuita în mijlocul patului, încercam să-mi revin, ostenindu-mă să descopăr un remediu pentru a-mi diminua teamă, care pusese stăpânire pe mine încă din somn. Avusesem acel gen de vis în care groază crește pe parcursul derulării lui și te școli
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
și l-ar fi vândut pe un bănuț” și m-am trezit dimineața cam la fel, zguduită de un coșmar în care cineva încerca să-mi cumpere sufletul.Încă persistau fiorii reci pe care ți-i dau un coșmar și țintuita în mijlocul patului, încercam să-mi revin, ostenindu-mă să descopăr un remediu pentru a-mi diminua teamă, care pusese stăpânire pe mine încă din somn.Avusesem acel gen de vis în care groază crește pe parcursul derulării lui și te școli
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
diferit. Soneria telefonului îi risipi gândurile ca pe un stol de păsărele, făcând-o să tresară amuzată. Cu mișcări leneșe își recuperă mobilul de pe comodă, dar se crispă toată când recunoscu numărul. Cu ochii măriți de uimire și surpriză, rămase țintuită locului, cu degetele tremurând necontrolat și inima bătând înnebunită. Nu putea fi adevărat! Cum aflase numărul ei de telefon? Doamne, nu era momentul!... Nu era pregătită pentru asta! Sperând că va înceta să mai sune, își masă tâmplele și pieptul
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]
-
SPERANȚA Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Speranța Pe iarba răsturnată a verii plâng zorile, cu boabe de cleștar. Amurgul, țintuit pe marginile serii așează peste cer sărut de chihlimbar... Tăcerea, țintuita-ntre cuvinte, se contopește cu al nopții vis. Păsări de foc cu aripi zdrențuite se-nălța către stele, din cenușiu abis... Un gând timid îmbrățișează zarea, și pași grăbiți se-mpleticesc spre răsărit. Speranța împânzește cu licurici cărarea ce șerpuiește
SPERANȚA de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375764_a_377093]
-
mașinii fostului soț, lăsată ei de acesta, după divorțul încheiat amiabil, ca semn că îi pasă de confortul ei încă?! Trecuseră niște ani buni de când mașina stătea în parcarea plătită la timp de Mira, poate nu numai din reflex... Stătuse țintuită acolo, parcă pironită de suma inhibițiilor universale! De câte ori nu ar fi avut nevoie de ea?! Mai ales, la vremea proviziilor, când căra singură de la piață câte alea pentru iarnă! Ori când se ducea joia la concert? Urca dinspre Izvor, unde
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
uitați,continuă Parintele Vladimir : -Nu există credință fără fapte... Veți primi toți Frunze de nuc,ca un simbol al roadelor Duhui Sfînt. Mergeți acasă și le puneți la icoană, spre dulce alinare .... Cu frunzele în mîini, Stefan rămîne mult timp țintuit. Privește frunzele de un verde intens , privește icoana Maicii Domnului , mai privește frunzele de nuc iar prin fața ochilor îi trece parcă toată viața: o bancă intr-o sala de clasă...cîmpul întins....o sapă...anfiteatrul de la Iași....cimpul întins....biroul
FRUNZE DE NUC de MIRELA PENU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377736_a_379065]
-
tale au mai fost împărtășite și de altcineva să te facă să găsești calea și să conduci armatele Domnului Dumnezeului nostru spre ultima biruință. Bărbatul de pe ecran schiță semnul cercului în aer și apoi imaginea dispăru. Radoslav rămase multă vreme țintuit pe scaun. Extratereștri? Omenirea renunțase de mai bine de treizeci de generații să mai creadă că, după opt sute de ani de explorare spațială, va mai întîlni vreodată vreo inteligență neumană. Cât despre oameni... Ei nu se schimbaseră. Însuși faptul că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Marea Sănătate. Bolnav, plăpând, slăbănog, incapabil de excese care pot dăuna imediat carcasei sale de hidropic: dușmanii îi reproșează că nu și-a părăsit așternutul ani întregi din puturoșenie, trândăvie congenitală ori lene conceptuală, când, de fapt, el rămânea acolo țintuit de durere, crucificat de suferință. Oare trebuie să ne mirăm că un astfel de om își construiește un sistem care pune mai presus de orice arta de a nu suferi? De a scăpa de dureri? De a cunoaște plăcerea pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de Moș Anghel. Casa și curtea îi sunt incendiate, cele două fetițe se îneacă, băiatul îi moare într-un accident. Sfâșiat de durere, bărbatul se retrage între dărâmături, bea fără oprire țuică și ajunge în cele din urmă un stârv țintuit patului, în stare numai să vorbească și să bea. I. a fost atras și de figurile eroilor populari, haiducii. Povestiri ca Haiducii, Domnița din Snagov, Cosma fac elogiul vieții de libertate a celor înfrățiți cu munții și codrul, pentru a
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
său... Sedința 6: realizarea unei resensibilizări progresive față de senzualitate Hubert vine singur la această ședință. Teapeutul îl invită să-i transmită lui Carolyn unele elemente după ședință. In acest caz de impotență, Hubert se comportă ca un spectator, fixat și țintuit asupra disfuncției. Carolyn are același comportament, așteptând ca „problema să se rezolve”. Discursul cognitiv nu este suficient, deci, pentru a permite o „trecere la act” în ceea ce privește senzația/emoția/excitația fără inhibiție și, mai ales, nu-i permite lui Hubert să
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ruptă descriind cercuri în văzduh, într-o încercare zadarnică de a scăpa de șoimii-pirați. Dar pasărea are glas și-și face cunoscută, cu țipetele ei, spaima, pe cînd frica acestei mute și uriașe dihănii a mării era ferecată în ea, țintuită parcă de-o vrajă; nu avea glas, în afara respirației înăbușite ce-i ieșea prin răsuflătoare, ceea ce îți stîrnea o milă de nedescris, deși trupul ei masiv, fălcile-i ca un „portcullis“ și coada-i atotputernică erau îndeajuns ca să bage groaza
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
talazurile negre și sălbatice îi zăriră în curînd silueta fantomatică și lunguiață, mistuindu-se ca Fata Morgana prin ceață; doar vîrfurile catargelor mai erau afară din apă, iar pe vergile lor, cîndva înalte, se țineau cei trei harponiști păgîni care, țintuiți acolo de încăpățînarea lor, de lealitatea lor sau poate de destin, continuau să vegheze în creștetul corabiei ce se scufunda. Cercurile concentrice începură să înconjoare ambarcațiunea singuratică, iar oamenii, vîslele, mînerele lănciilor, toate obiectele însuflețite și neînsuflețite ce mai pluteau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de steluțe grase iar, sub geamuri, începând să se acopere cu brumă argintie, zăcea carnea roșie. Osânza năpădise pe mese și scaune, ba chiar și pe dușumea, dând de lucru mâțelor care, prea sătule, o alegeau cu scârbă, scuturând-o. țintuit în ușă de urechi, capul porcului, cu ochi uciși, rânjea pârlit, iar picioarele, date și ele prin pară, atârnau. rase, în cârligul din tavan. Afară, dârele de sânge și balta măcelului, unde mai mirosea a șoric ars, ademeneau din câmp
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
camerii alăturate s-a deschis și în salonul băieților a intrat o fetiță cu ochi negri, strălucitori și ghiduși. Fluturându-și codițele cu o mișcare scurtă a capului și cu obrăjorul luminat de un surâs vesel, analiza cu atenție băieții țintuiți în paturi. După ce îi privi cu ochi iscoditori, cântărindu-i pe fiecare se opri în dreptul patului lui Nick. Îi făcu cu ochiul, apoi dispăru fără un cuvânt pe ușa pe care venise, lăsând în privirile băieților o umbra de uimire
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
încet ochii. Era prima dată când îl văzusem într-atât de mânios de față cu mine. Era, de asemenea, și ultima dată când voi mai avea prilejul să-l văd în acest mod. Stăteam, bulversat de ceea ce văzusem, înfricoșat și țintuit locului de furia lui Vladimir. Afișam, probabil, cea mai tâmpită expresie de care am fost vreodată capabil. Considerai că delirez. Ți-ai schimbat opinia sau delirezi și tu, împreună cu mine? Dar ce s-a... nu puteam să articulez alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]