173 matches
-
sărut și corpul ei arcuindu-se involuntar sub palmă lui numai avu nevoie de incuviintari.Era aici,era cu el,era ea și îl dorea.Chiar dacă ea nu prea știa ce să facă cu dorinta. Aproape că-și reținu un țipat când gura lui îi surprinse sânul scăpat din dantelă neagră. Într-un gest scurt și precis palmă lui se arcui sub coapsă ei ,lipind-o de fierbințeala trupului lui. .Pentru o secundă ea se arcui...pentru o secundă el înțelese
POVESTE DE DRAGOSTE (4) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360726_a_362055]
-
pentru deranjarea liniștii publice și atentat la fauna patriei), unde cotoroanța, pardon! doamna de la parter, are abonament pe viață primit ca bonus din partea instituției amintite, drept recunoștință veșnică pentru faptul că le dă permanent de lucru, împiedicând astfel „eliberarea” mult țipată și contestată cu cascheta dată de pământ a 25% din personal. Poliția Comunitară din orașul nostru în care, altfel, vorba lui Sadoveanu, nu se întâmplă nimic, a fost singura care a scăpat de disponibilizarea de personal, pe motiv că „mamaia
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
verbale, dialoguri (monologuri), putem să le rostim, dar cine să le mai audă, când constatăm că deși vorbim mai mult, comunicăm mai puțin sau deloc, cu teama justificată că putem fi socotiți exagerați. Lipsește acea căldură a cuvântului viu, șoptit, țipat, abia murmurat sau tăcut. A dispărut emoția, legătura, empatia dintre cuvinte și dintre oameni. În mod paradoxal, se micșorează distanțele, dar se adâncește senzația de înstrăinare (alienare). Și cu cât sunt mai sofisticate mijloacele de comunicare, cu atât ne vom
ED. CONVORBIRI LITERARE, IAŞI, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342001_a_343330]
-
sugrumat de lacrimi unde războaie țes umbre de-oroare și foc în anii ce trec cu sute de pătimi mă ridic fără teama, chiar de nu am noroc În orice mi-a dat întâmplarea să-ndur niciun scâncet și niciun țipat n-am slobozit chiar de cuțitul sorții s-a-nfipt tot mai dur și sângele morții ades am simțit, nu am murit Pe strâmte poteci de pașii mi-am supt pedepse amare, fără vină,-am avut ca spirit liber, de-ntuneric m-
DE NECUCERIT de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342809_a_344138]
-
timizi,curg iată! boabe mici de chihlimbar Picuri reci că de cascadă,stropind foi de măgheran. Față-n fata-nfunta soarta,un vânat și o domnită, Înger negru crapă poartă...scârțâitul ei nu cruța. Incoltita-n patru zări,căprioara da un țipat. Os domnesc și mari boieri,sar să pună gurii lacăt. Lângă această zbiară puiul,speriat,zburlit și mic, Cu boticul scurma cerul,să se-ndure,doar un pic. O săgeată se sloboade,bătând aerul spre ei, Mica fiinta-n iarbă
VISURI SPULBERATE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342989_a_344318]
-
dincolo de pământ. Cocoșii mei cântă ! Și păsările mele zboară ! Spre imensitatea văzduhului - aceasta este Pasărea mea’’. (Constantin Brâncuși) Esențele Misterului am vrut să le ridic ofranda Cerului, să prind fiorul ce înaltă zborul și izvorul cum desprinde cantul humei când țipatul de prunc răsună peste lume chipul suflării prinde viață din neființă Iubirea lumii toată - într-o sămânță de sărut prinzând în horă doi din două unificați în Absolut ochi, mâini, suflare, elan mișcare menire, destin și dor de zbor - crâmpeie
BRÂNCUȘI. SCULPTANT ESSENCES. de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343028_a_344357]
-
da sărutul de Adio sarazin e Ierusalimul nostru vântul Dobrogei îl adunăm în tot felul de aripi mecanice călcând pe praful Măcinului. Nu mai e Timpul în respirației clepsidrei peștii s-au adunat în Delta pentru ultima plasa oculta doar țipatul albatroșilor e neîntinat! Referință Bibliografica: Corăbiile Ei / Radu Liviu Dan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1743, Anul V, 09 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Radu Liviu Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CORĂBIILE EI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343206_a_344535]
-
și multă lume care le aduceau de mâncare, atât vara cât și acum iarna, când găseau mai greu hrană în apa unde pescuiau. Când a văzut stolul, Ghiță i-a dat drumul lui Ghețuș pe plajă. Acesta a scos un țipat și a zburat până s-a alăturat stolului, ce plutea elegant pe luciul mării, apoi după ce toate lebedele l-au înconjurat manifestându-și astfel bucuria la fel de gălăgioase la vederea lui, puiul a părăsit cârdul și s-a întors la mal
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
În vara când și frunzele doinesc Sub poala timpului cu dor să te opresc Și să te scald în apele luminii! * Mai lasă-mă să fiu ce nu ți-am fost Când versul l-ai pictat într-o chemare Un țipat alb de pescăruș pe mare Ce-a luat deodată zările la rost. * Mai lasă-mă prin timpul tău de-oi trece Să-mpart cu tine-n zbor o veșnicie Să-ți fiu și eu... mai mult de-o poezie Ce
MAI LASĂ-MĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377354_a_378683]
-
2016 Toate Articolele Autorului Cu binecuvântările lui Dumnezeu Primăvară îmi picuri nectar pe buze, Din ochi de soare surâs, parfum de crin, Rime de rubin, îmbrățișări de muze Cu ele azi doar ție Doamne mă-nchin. Am să culeg din țipatul lacrimei vise Zămislite-n pântecul sufletului meu, Cu tine printre stele rătăcesc în culise Și-n binecuvântările lui Dumnezeu. Îți iubesc verdele, surâsu-n ploaie Chipul răsfățat în culori de curcubeu Munții, marea, râuri ce curg șiroaie Toate cu binecuvântările lui
CU BINECUVÂNTARILE LUI DUMNEZEU de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381940_a_383269]
-
întuneric și pământ Lumină, ca un argint viu, imprimă în dimensiunea necunoscutului diferența între întuneric și pământ dintr- o fântână a peșterilor ce izvorăsc milenar. Se reîntorc umbrele singurătății. În surdina spectaculara peșteră e un templu stoic, cerându- si fulminant țipatul tainic al gaurii cerești. O să plouă, simt o libertate... O să mai plouă, simt furtună, Se ia după durerea mea din urmă, Stejarii falnici în priviri că- ntotdeauna, Mă lasă - n zbor, pan- zarea mi se curma. O să mai plouă, șuiera
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
2015. Uneori viață este un murmur- Abia palpita, abia o percepi, abia o trăiești. Alteori e ca o muzică- O asculți uimit, o pătrunzi, o fredonezi cu interes. De cele mai multe ori e ca un scâncet, ca o strigare, ca un țipat înăbușit, ca o durere- Și suspini. Vine și timpul, mai rar, când viața e feerie, e spectacol, e lumină, e bucurie- Atunci vrei să o împărtășești cu toți. Apoi sosește momentul când viața se stinge, Când nu mai are putere
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
mai mult Uneori viață este un murmur-Abia palpita, abia o percepi, abia o traiesti.Alteori e ca o muzica-O asculți uimit, o pătrunzi, o fredonezi cu interes.De cele mai multe ori e ca un scâncet, ca o strigare, ca un țipat înăbușit, ca o durere-Si suspini.Vine și timpul, mai rar, când viața e feerie, e spectacol, e lumină, e bucurie-Atunci vrei să o împărtășești cu toti.Apoi sosește momentul când viața se stinge,Când nu mai are putere, glas
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
cale Crestele semețe și un verde crud, Aripilor tale să le placă zborul, Și să vezi seninul, cerul când e nud. Când în mine clocot de durere surdă, A deschis o lume, ce n-o cunoșteam, Ai venit în viață, țipat - bucurie, Eu eram și Mamă, pruncul mi-l nășteam. Te-am luat în brațe, un pui mic de Om, Mi-ai intrat în suflet ca o vâlvătaie Și-am aprins Iubirea, crește ca un pom, Uneori sunt slabă și mă
POEM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371356_a_372685]
-
lasă-mă în oceanul vieții care trece Să-ți pictez chipul cu spumă mării..... Nu mă uită fugind de tine și de mine În gândul visat ce-n nemișcare te-a tot strigat Nu mă uită între tăcerile cu același țipat , Ce-n jocul lor te desenau doar lângă mine..... Nu mă uită între ură și uitare În durerea inmuiata-n aceleași amintiri Si-ascunde-ma în tine printre alte iubiri, Cu o ultimă revenire-nvaluita de mistere..... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Nu mă uită
NU MA UITA ... de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371438_a_372767]
-
nr. 2171 din 10 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului E primăvară-n suflet Iarnă și ger, și viscol, dansând la braț cu norii, Orchestrele-n văzduh și-alungă dirijorii. Copacii își înalta smeriți, brațe spre cer, Un corb strivește-auzul cu țipat fals, stingher.. Se înfășoară munții în mantie argintată, Pădurea se alintă cochetă, în alb înveșmântată.. Rănit de țurțuri cristalini, izvoru-și cânta dorul, O frunză în cădere, în undă își frânge zborul. Cuvintele pe buze renasc și zboară-n stoluri, Înlănțuirea
E PRIMĂVARĂ-N SUFLET de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371490_a_372819]
-
n-au cuvânt, trupul lor în veșnicul mormânt, sufletul,deasupra zării, vorbesc în noi,vorbesc în voi, prin nesfârșitul val al mării, din lumea lor de lacrimi și noroi... Statuile ce stau adesea în fața noastră, sunt infinitul de sub zarea albastră, țipatul pescărușilor în zbor, iubirea pământeana cu infinitul dor, zâmbetul copilului de-aproape, adesea punte peste ape, embleme pentru viitor! Referință Bibliografica: STATUILE / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2307, Anul VII, 25 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
STATUILE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374002_a_375331]
-
Poeme > Emoție > SUNETELE ÎN AMURG Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Sunetele în amurg Mi-au căzut așteptările între culorile serii... printre păsările cerului, dar tot nu ai venit. Singură ascult țipatul lung ce-n ramuri se agață... și las timpul subțire să arunce picăturile clipei peste mine. Doar între cer și pământ îmi împrăștii privirea, în spațiul fisurat de sunete unde mai cred că ne vom întâlni. Te caut și te
SUNETELE IN AMURG de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374088_a_375417]
-
bogați De robi necredincioși, cu talanți îngropați. Pui de năpârci, fugind de mânie, Ce în legământ au intrat, pentru Apa Vie, În pustiu, la Masă și Meriba au însetat, Bând zi de zi dintr-un puț crăpat. În Râma, un țipat disperat s-a auzit, Si plângere mare spre cer s-a prăvălit - Cine să arunce cu mână de hâr sare, În Ierihon, apelor bolnave s-aducă vindecare? Corina Diamanta Lupu Referință Bibliografica: Legământul Sării / Corina Diamanta Lupu : Confluente Literare, ISSN
LEGAMANTUL SARII de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 5 din 05 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344866_a_346195]
-
Voi cădea pradă Fără să mai cunosc iubirea. S-a terminat Strivesc între degete petale de trandafir Roșii că buzele pe care nu le-am sărutat niciodată. Strivesc sufletul meu Într-o îmbrățișare ultima Pentru tine. Universul se cutremura de Țipatul meu și de tăcerea ta... Ne-a învins, a câștigat. Perfecțiunea noastră l-ar fi distrus Acum gata ! Nu mai suntem decât două petale Strivite de univers, Frimituri de noi cad Înroșind zăpadă uitării. Referință Bibliografica: Un ultim sărut / Ana
UN ULTIM SĂRUT de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347326_a_348655]
-
apă - mimoza înflorita pictează cerul 29 sfârșit de vară - vorbele duse în larg nu se mai întorc Corneliu Beldiman` 30 Ploaie târzie - până și scaietele în reverența 31 Obelisc în soare - șerpuind printre versanți ceață lăptoasa 32 Clopot în amurg - țipatul cocorilor acoperindu-l Ana Urma 33 Câmpul cu maci - veteranu-și mângâie piciorul de lemn 34 stejar desfrunzit - o veverița ronțăie luna plină Cezar F. Ciobica 35 tropotit de cai sub licăriri de stele - mușcată în geam 36 seară cu greieri
HAIKU. 202 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346491_a_347820]
-
singură urmă de melodie ce nu sfidează liniștea și armonia e preponderent a trecutului, nu cea proaspătă și scandalizantă adesea, rar apare câte un nou cântec, în niciun caz mirabil, cel mult nenul! În loc de melos, prea invaziv e cântecul vorbit, țipat sau bombănit, iar laconismul mesajului dă libertate textului gol, pe când în loc de voce, multe dintre cântărețe prezintă publicului corpuri poleite, îmbrăcate pe porțiuni, iar mulți cântăreți par prestatori de muncă în folosul comunității. Cândva, toate cântecele erau cântece, iar toți artiștii
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
crește ... E ca o Hydră care-și însutește În hohote, gâtlejele, ca'n basme. Firav pârâu ... schimbatu-sa'n năvală, Iar geamătul își schimbă în blesteme ... Iubirea zămislește anateme Când diamantul îl cufunzi în smoală. NOTĂ: sintagma "plângere uită" înseamnă plângere țipată, "... uită" cu accent pe i provine din regionalismul "a ui = a țipa" Citită astfel rimează cu ghemuită. Referință Bibliografică: Diamant mânjit cu smoală / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1883, Anul VI, 26 februarie 2016. Drepturi de
DIAMANT MÂNJIT CU SMOALĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378030_a_379359]
-
momentul, n-ai un' să te duci, Pământul respira vremuri care poate... Soarta lumii noastre se decide-n toate. Demonii minciunii, sufletul ni-l cere, Să-l lăsăm la vamă-i singură avere, Ne-am plătit cu sânge casta libertate Țipatul dreptății are ochi de moarte. Fiecare rană, n-are niciun scut, Tot se adâncește-ntr-un strigat mut... Îngerii se plâng de așa durere Care ne-a cuprins pe toți în tăcere. Referință Bibliografica: Într-un strigat mut / Elenă Buldum
INTR-UN STRIGĂT MUT de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376509_a_377838]
-
vieții lor. Știa că a mai fost aici, o recunoștea ca fiind sufletul-pereche, știa aceste locuri și viața prin care a mai trecut cândva, asemeni unei pelicule derulate in viteză. În inimă simți o durere sfâșietoare, un dor imens, un țipat lăuntric, golul pe care nu-l putuse umple cu nimic. Lacrimile îi inundară ochii, își revedea întreaga acea viață, totul, inclusiv despărțirea care le-a fost dat să fie, ruptura firului lor de teama lui în fața iubirii, de oscilația și
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]