311 matches
-
Liftul era la parter, nu trebuia să-l cheme. Acum urcă, își va lăsa încărcătura la etajul al paisprezecelea, acolo, înăuntru, o succesiune de inconfundabile țăcănituri spune că o armă e gata să tragă. Pe coridor nu se vede nici țipenie de om, la ora asta birourile sunt deja închise. Cheia alunecă suav în broască, aproape fără zgomot ușa se deschise. Comisarul o împinse cu spatele, aprinse lumina și acum va străbate toate dependințele, va deschide toate dulapurile unde ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
romană“, a adăugat el, primind cu o reverență bacșișul de nouă franci. De la fereastra camerei se putea vedea o grădină interioară cu o mică fântână arteziană În mijloc și, ceva mai Încolo, o stradă pe care nu se zărea nici țipenie de om. În momentul În care am deschis ferestrele grele, cu rame de fier, am auzit zgomotul mașinilor din depărtate. Un aer rece și uscat pătrunse În cameră. Era o briză uscată care mă pătrunse prin piele, insinuându-se parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
părea mai degrabă un castel de pe Rin decât un sanatoriu. Privind-o, mai că mă așteptam să văd două spânzurători sus pe acoperiș sau să aud țipete venind din vreun beci adânc. Dar era liniște și nu se vedea nici țipenie de om. Numai zgomotul îndepărtat al unui echipaj alcătuit din patru bărbați aflați pe lac dincolo de copaci le făcea pe gălăgioasele ciori de câmp să tulbure pacea. Intrând pe ușa principală, am decis că erau probabil mai multe șanse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ani, nici la dreapta, nici la stânga, te puteai baza pe el la o adică. Și totuși nici pomeneală de satelit. Ce să fac? Am ieșit în spațiu să-ntreb pe cineva, să mă lămurească cumva. În spațiu, cum știți, nici țipenie de om. Cât vedeai cu ochii, nu vedeai nimic. Am stat ce-am stat, doar-doar o trece vreo navetă, până s-a trezit tovarășa Smaranda și m-a strigat: „Ce faci, dragule, acolo? Vino, dom’le, înăuntru, că intră frigu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
trei nopți să te gândești. Mahmuri vom lua-o dimineață, Când soarele ne-o gâdila prin geam. Cumva de-o să ne fie greață, Îți voi jura: e ultimul bairam! Și-om rătăci aiurea sus pe munți, Să nu mai văd țipenie de om; Sunt prea sătul de-nmormântări și nunți, M-am săturat să fiu și econom. Amândoi ne vom zidi coliba Și vom trăi ca niște pui de cuc, Iar dac-o fi să mă pălească hiba, M-oi face
IUBITO, HAI ÎN SIHĂSTRIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364328_a_365657]
-
cuib e pasărea de dor, Mușcând din codri, măi lătra un topor Și-ncet întunecimea ne-acoperă cu totul. Se-nalță înspre cer din coșuri fumul Miroase-a levănțica și-a curat, În grajduri mânjii lângă iepe s-au culcat Țipenie de om nu vezi să calce drumul. E vremea când în cale îți ies iele, Că mintea și norocul să ți-l fure, Te-ademenesc, cu farmece, spre rele, Se pierd apoi în noaptea din pădure. Patru lumini mai ard
PASTORALĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361374_a_362703]
-
fi așteptat la aeroport de către șoferul companiei „Rotexim” care mă va transporta în continuare spre Oradea. Semn de recunoaștere, o tăbliță pe care va fi înscris numele meu. Mă uit în stânga, mă uit în dreapta, ies la carosabil, dar degeaba. Nici țipenie de șofer cu tăbliță în mână... sau de vreun autovehicol cu numere de circulație românești. Mă reîntorc în sală și mă așez pe o bancă la vedere. Cu ochii pe bagaje! Diferiți indivizi dubioși mă acostează oferindu-mi servicile lor
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
-mi pun ordine în gânduri. Fără rezultat. În cele din urmă ies din cabină. Vântul polar mă izbește în față brutal, amintindu-mi că se apropie iarna. Cu exceția chelnerilor, aflați într-o mișcare haotică, brauniană, nu se mai vede țipenie de om, vasul despică valurile înalte și spumoase ale Mării Negre, semn că ne deplasăm ( nici n-am băgat de seamă! ), e trecut de niezul nopții, urmează încă o escala la Cadiz, ultimul port înainte de a intra în Atlantic. Restaurantul și
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
de după colțul străzii alergând spre magazin. Băiatul preotului era un năzdrăvan roșcovan care îi amintea de Mihăiță, nepotul ei cel mic. Într-un târziu, ieși pe poartă și se sprijini de coada măturii, cercetând strada în lung. Nu se vedea țipenie de om în ajunul acestui Crăciun. Oftă. Închise portița în urma ei după ce rezemă mătura de zid și porni cu pași mărunți, șovăitori, spre biserică. Postise, așa cum era datina celor cu credință în Cel de sus și, înainte de marea sărbătoare, trebuia
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
era de vreo șase metri. Pe malul celălalt al lacurilor, la capătul barajului, se întindea o colină cu o perdea de conifere, iar o cărare șerpuia în pantă ascendentă printre molizi. M-am aventurat singur spre necunoscut. Nu mai era țipenie de om prin apropiere. Cărarea era cam umedă de la topirea zăpezii, riscam să-mi murdăresc cu noroi încălțămintea dar acesta era un lucru minor care nu mă putea împiedica să explorez acest teren necunoscut. La un moment dat am ajuns
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
s-o asemui cu cea a gazdei mele, dar de unde! Domnia sa mi-a spus că trebuie să merg într-un anumit loc al parcării, dar cine putea ști care este acela? Toată parcarea din fața mea era plină cu mașini dar țipenie de oameni. La un moment dat mi s-a părut că seamănă cineva cu domnul Bonte. L-am abordat pe românește, dar omul mă privea ca pe o glumă a vieții, cum mă adresam într-o limbă străină lui fără
CALATORIE IN BELGIA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364142_a_365471]
-
larg, neumblat, care pleacă din gară spre oraș. Câmpul verde, cu iarba proaspăt cosită, întregește priveliștea, ivită ireal parcă pe-un ecran de pânză uriaș. Simt apăsarea miilor de ochi electronici supraveghind atmosfera, să n-o ia cineva aiurea ... nici țipenie de om, nicio mișcare, nici vântul nu adie! Îmi pare un târg arid, fără suflare și fără urme de viață. Trenul șuieră scurt de două ori dar, nu vreau să mai plec de-acolo! Toată oboseala și vânzoleala acelor ani
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
se întunecă, imediat e noapte. Sora mea, filozoafa, mi-a zis: “ nu e noapte, proasto! E abia trecut de prânz “. În același timp picături mari și reci de ploaie au început să ne stropească fața. În jur nu mai era țipenie de om. Am început să mânăm vitele spre casă. Vântul bătea cu o furie nemaipomenită și nu am mai putut înainta. O femeie din vârful dealului ne-a strigat: “lăsați animalele și fugiți, că ne omoară Dumnezeu! Din cer a
FURTUNA DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366912_a_368241]
-
străduțe întortocheate, cu case vechi și grandioase, din inima orașului. Mergeam fără un scop precis, într-o liniște clară, de seară de început de octombrie, când totul în natură începe să aibă parfumul și forma amintirilor verii. În jur, nici țipenie de om. De undeva, dintr-o curte, se simțea miros de frunze arse și un fuior de fum se înălța tremurând, către cer. Din loc în loc, șiragul caselor era neprevăzut întrerupt de câte un mic scuar sau de o biserică
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]
-
se pitise după o perdea groasă de nori ce-ntunecase cerul pe neașteptate, dând senzația unei înserări grabnice. Un vârtej de praf ridicat din nimic îi închise perspectiva, lăsând locul vizibil la numai 5-10 m în față. Pe drum, nici țipenie de om. În ciuda vântoasei, ieși din mașină, pentru a pipăi cu talpa drumul pe care urma să-l facă mai apoi „motorizat”. Măcar să dibuiască direcția! Dar întunericul nefiresc îl cuprinse din toate părțile. O amețeală îi luă în stăpânire mintea
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
formuleze, era acoperit de alte întrebări, nedumeriri și înjurături exprimate fără menajamente... Pe străzi era aproape pustiu. Puțină, foarte puțină animație în jurul poștei și în fața a câtorva magazine. Mai jos, către centrul vechi al orașului, mai că nu se vedea țipenie de om. Doar mașini. Multe mașini. Diverse tipuri, mărimi și culori. Singurul lor aspect comun era, chiar de la prima vedere, prețul. Nu trebuia să fii introdus în domeniu ca să-ți dai seama că, în majoritate, erau scumpe. Foarte scumpe, dar
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
apare când ies oamenii-n câmp..., umblă după plug și caută semințe». - Suntem un neam de truditori ai gliei, cum spunea Goga, ... un popor de plugari, «urziți din lacrimi și sudoare», Puiule. Alte neamuri au pasărea-liră, pasărea-paradisului... Nu se zărește țipenie de om. Ca anul trecut la Sfânta Maria, când, după plecarea sătenilor în pelerinajul organizat de părintele Andrei la Mănăstirea Strâmba, au resimțit acut senzația că au rămas singurii oameni de pe pământ, și acum soții Vaida au sentimentul că numai
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 769 din 07 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Urmează Partea a VI-a * * * Căruța boierului i-a dus pe fiecare la casele lor, și pe la orele unu din noapte nu se mai auzea țipenie de om în comuna Vălureni. Conașul Pandele cum se băgă în așternut fu luat de Morfeu în primire, și un vis plăcut l-a făcut să regrete câd s-a sculat că nu fusese băiat deștept și să profite de
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
pași în fața intrării. A privit în sus, spre turle. Nu se mai vedeau din cauza zidului înalt. Nehotărât, admira icoanele din pridvor și încerca să descopere în ce limbă este scrisul pe placa aceea mare de deasupra ușii. Era pustiu. Nici țipenie de om, chiar dacă ușa era deschisă. Din acest pustiu, i s-a vorbit, surprinzător de apropiat și cald: - Fii binevenit, fiule! Dorești să te rogi ori să vizitezi sfânta biserică? Secunde lungi au trecut până ce a îndreptat privirea în direcția
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
deplasat în liniște la marginea dealului, lăsând mănăstirea Cetățuia în spatele lor, ușor lateral, după ce s-au asigurat că nimic deosebit nu deranjează zborul liniștit al fulgilor de nea, care apăruseră dănțuind pe când mașina se afla la jumătatea dealului. Nu era țipenie de om în jurul mănăstirii ctitorită de voievodul Gheorghe Duca, cândva, prin anii 1670... Turnul impozant și zidul de piatră împrejmuitor, cu răni adânci pricinuite de trecerea anilor, adânceau liniștea în care cei patru slujitori ai ordinii publice admirau frumoasa panoramă
D’ALE POLIŢIEI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352198_a_353527]
-
pricepea la tocmeală, n-ar fi putut să scoată atât de mult pe o așa marfă îndoielnică. Ahmed s-ar fi târguit și el, nu încape vorbă, însă cu cine să te târguiești dacă pe o așa caniculă nu vezi țipenie de turist? Doar localnici în sandale, qandrissi ori djellaba din bumbac și cămăși din pânză deschise la culoare. Plictisit de moarte, copilul începu să-i urmărească cu privirea. Printre motoretele ce treceau încontinuu pe drumul plin de colb, un vlăjgan
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]
-
a aparut dinspre Odessa un norișor, apoi altul, iar în jumătate de oră cerul a devenit negru că smoala. S-a pornit o furtună cum rar mi-a fost dat să văd. De la grăniceri până la posturile de control, nu era țipenie de om pe afară. Pe furtună și ploaia aceea teribilă am descărcat Bibliile, și le-am încărcat în remorci. Cu toate că acolo controalele erau foarte dese, pentru că se făcea contrabandă cu țigări și cafea, în momentul când noi am trecut pe la
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356555_a_357884]
-
amănuntul toate scenele groaznice prin care trecuse în acea misiune. Îmi derulase întregul film, scenă cu scenă, filă cu filă... Apoi am plecat tiptil spre grădina cu pepeni. Am sărit gardul de nuiele și am ascultat. Nu se auzea nici țipenie de om. Tăcerile se așternuseră peste sat ca-ntr-un pustiu. Niște cârpe de nori alburii alunecau pe cer închizând și deschizând ca o imensă perdea de mătase întrega fereastră a cerului. Un foc de armă de undeva de lângă noi
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
fașă, incendiul, combustia acea stranie. După lupta de-o secundă cu flăcările, deși biruitoare, Dacia se simți înfrântă ca o armată în retragere. Bănuțul ei de aur se topise, se prelinse ca un abur în aer. 8 * * * Nu mai era țipenie de om în tot trenul, apoi nu mai era nici tren și nu era gară pe afară, nici peron cu felinare dincolo de albul zăpezii ce se repezea-n pământ cu furie de câine în turbare. Dacia fusese un punct singular
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
în cele din urmă cale întoarsă, abia mai mergând, spre farmacia din colțul străzii Făgăraș. M-oi fi uitat îndărăt, nu m-oi fi uitat? nu contenea să se întrebe neliniștit. Lumea din dreptul farmaciei se risipise, nu mai rămăsese țipenie de om acolo, fapt care făcuse să-i crească neliniștea ce-l încerca. O bănuială sumbră îl inundase, ca o apă neagră care nu-și mai găsește locul în matcă. Grăbise instinctiv pasul și ajunsese abia respirând să apese pe
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]