317 matches
-
multe cărți”. Un astfel de subiect mai poate fi și la persoana a II-a plural: "Vous marchez parfois des heures dans ce pays sans rencontrer âme qui vive" „Mergi uneori ore întregi prin ținutul acesta fără să dai de țipenie de om”. În maghiară, subiectul nedeterminat sau general este cel mai adesea la persoana a III-a plural ("Amint fújják, úgy táncol" „Cum i se cântă, așa dansează”), mai rar la persoana a II-a singular ("Szólj igazat, betörik a
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
număr, care a devenit om" „Într-o zi, după eliberarea mea, m-am plimbat pe câmpia înflorită, mult, mult de tot, înspre târgușorul cel mai apropiat de lagăr. Ciocârliile se avântau spre cer și le ascultam trilurile vesele. Nu era țipenie de om cât vedeai cu ochii. Nu era nimic altceva decât pământul și cerul nesfârșit și bucuria ciocârliilor și nemărginirea spațiului. M-am oprit, am privit în jur, și în sus, spre cer, și am căzut în genunchi. În clipa
Viktor Frankl () [Corola-website/Science/304081_a_305410]
-
zonă înstărită, unde n-avea să fie văzut. Acolo, se opri lângă un pârâiaș. — Of, fir-ar să fie, pe-aici nu pot trece! spuse el, cu glas cât mai tare. Privi în jur. Norocul era de partea lui. Nici țipenie de om. Dar, pentru siguranță, se întoarse cu fața spre pârâu și, în timp ce se ușura, se uită prin preajmă, cercetând zona. Apoi, calm, scoase scrisoarea din faldurile îmbrăcăminții și citi: Diseară, la Ora Câinelui, dacă vântul suflă dinspre miazăzi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Mino și Owari deveni în sfârșit vizibilă sub ei. Întrucât era abia începutul toamnei, soarele strălucea cu putere. Foarte repede, apărură la vedere orașul castelului Inabayama, apele râului Nagara și până și răspântiile dintre case. Încă nu se zărea nici țipenie de om. Soarele urcă și mai sus. „Ce se întâmplă?” se întrebă neliniștit Mosuke. Inima îi bubuia în piept. Apoi, deodată, auzi detunăturile cu ecouri ale armelor de foc. Fumul semnalului pe care-l aprinse se alungi pe cerul albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
duc În sat, poate reușesc să fac ceva, să cer ceva de pomană, să muncesc la țărani, ca să nu murim de foame” - „Hai, măi, c-au să te Împuște” - „Și dacă stau aici nu tot mor? Mă duc”. Nu era țipenie de neamț; În tot satul erau vreo 3-4 jandarmi români. Nici nu veneau ăia acolo. Veneau așa, din când În când, și se uitau de departe. În fine, Într-o dimineață, când nu se sculase Încă nimeni, tata a intrat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a apărut femeia asta, care i-a fost cîndva soție. Nu a bănuit nicicînd existența unei astfel de Mariane. La cîțiva metri de expoziția suedeză se află pavilionul belgian. Aici nu prea au noroc, pentru că nu se vede nicăieri nici țipenie de om. Belgia a venit cu o pușcărie futuristică total automatizată, În care fiecare celulă transparentă este echipată cu un calculator incorporat Într-o extensie a patului Îngust. Vizitatorii se plimbă după bunul plac, ascultînd vocile electronice care le explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
celebri. Ruinele sînt presărate cu stîlpi pe care sînt lipite manifeste. Textul lor spune: „Procesul de re-sculptare, reeducare, recreare, reconsiderare, returnare devine, În timp, organic, dînd naștere unei noi arhitecturi, o sălbăticie urbană, o necropolă a arhitecturii! Nu se vede țipenie de om. Aceasta este, de bună seamă, lumea care a creat orfanii și nu are nici un fel de instrumente care să-i ajute. O rază de speranță lucește pentru puțin la Luxembourg, unde dau peste proiectantul unei instalații video care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lor cât timp ei dau o fugă până la magazin. Racey - fe dornic de intimitate - are o casă mare, propriul parc, porți electrice și ziduri înalte cu țepușe în vârf. Am parcat pe stradă și n-a ieșit sau intrat nici țipenie de acolo. Nici măcar poștașul. Ce plictiseală. Mi-am făcut serios griji ca nu cumva Racey să fi plecat la Marbella și să trebuiască să mă duc și eu. Apoi, la cinci, s-au deschis porțile și apare Racey. Arată bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai e. Un bloc Întreg a fost golit. Evacuat Într-o noapte. Cum a fost Agliè. Acum ei știu că cineva știe, Încep să intre În clandestinitate. Mă aflu În colțul lui rue Birague. Văd șirul nesfârșit al galeriilor, fără țipenie de om, aș prefera să fie Întuneric, dar e o lumină galbenă de la becuri. Aș putea striga și nimeni nu m-ar asculta. Tăcuți, În spatele acelor ferestre Închise din care nu scapă un firicel de lumină, taxidermiștii ar rânji În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a comandat: „Dezleagă-l de la mâini. Să știi că, dacă nu te faci băiat de treabă, aicea termini cu viața”... Și m-a lăsat legat la picioare și-au plecat. Ei erau cu mașina... Și-am rămas singur... Nu era țipenie de om pe acolo... M-am dezlegat la picioare și am plecat În oraș. Se făcuse târziu În noapte... Eu deja mă vedeam În canalul colector... Știți cine erau ceilalți care erau cu ei? Colonelul Ruxandra și nu mai știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
câteva ori și avusese senzația ciudată că e prima persoană care se află aici , care vede , care există în acest loc . Pe plajă nu era absolut nimeni și a mâncat liniștit pâine cu măsline , friptură picantă și nu a văzut țipenie de om . După amiază a mers pe jos până la vilă , în spatele căreia a descoperit o bisericuță spoită în alb . Pe fereastra fumurie a văzut un sfeșnic fără lumânări , o cruce aurită agățată în perete . Apoi s-a întors pe plajă
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
se găsea grădina comună a zonei rezidențiale, cuprinzând o zonă de joacă pentru copii, cu propriul său gărduleț, și o Întindere de iarbă ca vai de capul ei, ici și colo cu bănci pictate cu grafitti. Nu se vedea nici țipenie. De altfel, nici nu era o vreme bună de stat pe afară. Îngândurată, am ocolit clădirea și-am intrat În sală. Lesley ședea la recepție, citind o revistă. Nu urmărea cuvintele cu arătătorul, dar pun pariu că asta era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Pornit“. L-am schimbat pe „Oprit“ și-am coborât la subsol. Momentul era perfect, căci nu era mai nimeni prin preajmă. Când am ajuns la ușa cu pricina, am respirat adânc, am privit Împrejur, am constatat că nu era nici țipenie, mi-am făcut curaj În cazul unor eventuale proteste, m-am sprijinit de bară și-am deschis ușa. Urmarea a fost mai degrabă dezamăgitoare, ca atunci când te duci la un film căruia i s-a făcut enorm de multă reclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
camerei, după ce scrutase cu atâta intensitate pagina scrisă. Apoi se îndreptă tiptil spre ușă și, fără să privească îndărăt, ieși în coridor, orbit din nou de obscuritate, după lumina soarelui din dormitor. Clipi și privi în dreapta și în stânga. Nu era țipenie de om. Ba da, era cineva, o femeie, rezemată de zid, alături de ușa pe care scria „Intrarea strict oprită“. Diane. Din momentul în care se îndepărtase „ca o vidră“ de prezența acvatică și de atingerea atât de strict interzisă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
La Trei Șoareci Orbi e goală după ora nouă seara), așa încât Tom întâlnise foarte puțini trecători pe drum. Când se strecură pe ușa strâmtă de lângă prăvălia de pânzeturi irlandeze, furișă o privire grăbită în susul și în josul străzii, dar nu văzu țipenie de om. În timp ce urca scările întunecate, o lumină se aprinse pe un palier de sus. Curând se găsi față-n față cu Diane, care îl aștepta în ușa apartamentului ei. Scruta, curioasă, întunericul scărilor. Când îl recunoscu pe Tom, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se putea ajunge la bufet. Pivnița slab luminată cu pereții ei vopsiți regulamentar În verde Închis și cu tavanul jos acoperit de țevi șerpuitoare și groase Îi făcea lui Ruby pielea găină. Colac peste pupăză, pe coridor nu era nici țipenie de om, era complet gol În afară de câteva cărucioare pentru medicamente abandonate la perete. O luă mai repede grăbindu-se să ajungă cât mai curând la cealaltă scară care avea s-o ducă la bufet. Aproape ajunsese la scară și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
plimbat între Étréchy și La Ferté-Alais. Ninsoare și ceață, o ceață atât de diafană că arborii păreau un fum încremenit. Rareori am văzut un peisaj atât de poetic. Totul era ireal Ă în plus, din cauza poleiului, pe drum nu era țipenie” (III, 5). Altundeva: „Patru ore de umblat. Câmpia Beauce acoperită în întregime de zăpadă. Frig puternic: Ă 5 grade. Merg pe un drumeag care abia se deosebește de întinderea albă: doar un punct în imensitate. Sunt izbit de stranietatea albului
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
burduf, cu care se puteau face numai opt fotografii. Filmul fusese deja consumat, iar noi mimam fotografierea unor case și colțuri din sat, tocmai treceam pe lângă fosta școală, Înconjurată de un parc minunat, În care am petrecut mulți ani fericiți. țipenie de om În tot satul, era după-amiază, toți se odihneau, fuseseră dimineața la cimitir să comemoreze pe cei dispăruți. Și deodată am Întâlnit două persoane: unul din sat, dintre noii ridicați, altul străin de portul și obiceiurile de acolo. „Ce
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
cu egumenul ca să-i facă slujbă" (Academia Română mns. nr. 13). „1760 - Iunie 8. Ion Teodor Calimach Vv. dă volnicie urmașilor lui Mârzac Căpitanul și a moașei lor Nastasia să ție ocinile lor Răpcenii, Lungenii, Hănăsenii, Scor tenii, Cojoceana, Ștefenii, Vorovenii, Țipenii, Gușătenii, Delenii, Căpșeștii, parte din Vâtcani și din Făurei. Să aibă a lua a zecea din toate sămănăturile, din țarini cu pâne și din fânețe și din prisăci cu stupi, însă din 50 unul iar fiind mai puțini câte o
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pe malurile râului, n-am reușit să Închidem un ochi. În acea noapte și În ziua următoare - care fără Îndoială se dovedi a fi una de-a dreptul Încântătoare - am traversat regiuni izolate și pustii În care nu se vedea țipenie de om. Dar nici că am fi dorit să vedem vreunul! În seara următoare Însă, când se Întunecă bine, am fost treziți din toropeala care ne cuprinsese de o voce puternică ce striga „Jedem! jedem!” („Veniți! veniți!”) și care se
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
având posibilitatea de a cumpăra de la economatul fabricii, la prețuri rezonabile și alte produse alimentare sau nealimentare necesare în orice gospodărie. În acea zi de vară, căldura era toridă și apăsătoare. Liniștea se așternuse peste sat, pe uliți nu vedeai țipenie de om. Toți oamenii erau la lucru, iar cei din gospodării roboteau la umbra deasă a livezilor. Fiind în vacanță la bunici, mă gândeam să fac o baie în râu. Era momentul și timpul potrivit. Când am ajuns la stâncile
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
un ciulin Imaginea, cea de la care a plecat autorul, evocă Bărăganul bătut de vînturile toamnei. Din multe motive, gara poate fi pustie, poate este deja dezafectată. Oricum, aici localitățile sînt rare și sînt departe de ea. Acum nu e nici țipenie prin preajmă. VÎntul bate-n rafale și, din cînd În cînd, ridică și cîte un ciulin. Locul, odată umanizat, pare să se Întoarcă-n natură. Doar vîntul se mai joacă o vreme de-a trenul. Observatorul mai cochetează cu această
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
o cetate de la miazănoapte pe care nimeni nu o cucerise vreodată. Totuși după câteva zile, trufia pașei se mai înmuiase sub gerul năprasnic al iernii. Simțea greutatea troienelor viscolite care apăsau ținuturile. Întâlnea în calea lui doar locuri pustiite. Nicio țipenie de om în aceste tărâmuri ascunse sub zăpezi. Părea că îi înghițise pe toți pământul. Nu apărea nimeni care să-i ceară îndurare. Apa din fântâni fusese otrăvită, iar hrana, tăinuită. Foamea și setea îi chinuiau grozav armata care devenea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Și pentru că era aproape de Schimbarea la Față a Mântuitorului, strugurii începuseră să se coacă; chiar zări câțiva pârguiți bine și, cum vântul adia spre el, simți în nări parfum de tămâioasă, încât îi lăsă gura apă. Pe acolo nu era nimeni nici țipenie de om... Se gândi să fure... Dar se opri. Un glas și o putere nevăzută îl țintui locului. Cum? Să fure? El?! Îndemnuri ca acestea aude el oare la Biserică? Așa ceva îl îndeamnă „Vestea cea bună” a lui Hristos?! Vai
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
evacuaseră administrația din multe localități ale acestor provincii în interiorul țării, cu două săptămâni înainte de intrarea trupelor sovietice pe pământul românesc. La Suceava, deținuții politici și cei de drept comun au găsit într-o dimineață ușile și porțile penitenciarului deschise, nici țipenie de gardian sau funcționar. Au crezut că sunt atrași într-o cursă. Luând contact cu cetățenii liberi care treceau pe stradă au înțeles că dispun singuri de viața și viitorul lor. Cei de drept comun au plecat care încotro i-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]